Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7291/2015. Tribunalul TIMIŞ

Comentarii

0

Sentința nr. 7291/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 394/2015

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I-A CIVILĂ

DECIZIE NR. 394/A/2015

Ședința publică din data de 21 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I.

Judecător D. J.

Grefier R. C.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta apelantă S. S. N. împotriva sentinței civile nr.7291/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu reclamantul intimat B. B.-I. și a apelului formulat de reclamantul apelant B. B.-I. împotriva sentinței civile nr.7291/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâta intimata S. S. N. având ca obiect exercitarea autorității părintești

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 07.04.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenul de judecata de astăzi, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara, la data de 08.11.2013, sub nr._, reclamantul B. B.-I. a chemat-o în judecată pe pârâta S. S.-N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea in comun a autorității părintești asupra minorei B. D.-M.-N.; stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului, iar in subsidiar modificarea programului de vizita, astfel: doua zile (sambata si duminica) in prima si a treia săptămâna a fiecărei luni, alternativ, vacantele si sarbatorile de C. si Paști vor fi petrecute integral cu tata, respectiv cu mama, 40 de zile consecutive in timpul concediului de vara (lunile iulie-august), cu cheltuieli de judecata.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin sentința civilă nr._/07.12.2009, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr._, instanța de judecata a admis cererea principala formulata de către reclamanta B. S.-N. in contradictoriu cu B. B.-I., precum si cererea reconventionala a reclamantului, a declarat desfăcuta din vina . partilor, s-a dispus ca reclamanta sa-si reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de S.. De asemenea, prin aceeași hotărâre judecătoreasca, instanța a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere si educare pe minora B. D.-M.-N., născuta la data de 29.08.2005, obligandu-l pe reclamant la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei in cuantum de 1/4 din veniturile nete realizate, începând de la data introducerii cererii principale, 19.05.2009, si pana la majoratul minorei. Totodată, a stabilit ca reclamantul sa păstreze legaturi personale cu minora in următoarea modalitate: doua zile(sambata si duminica) in prima si a treia săptămâna a fiecărei luni, o săptămâna in timpul sărbătorilor de C. si Paști, o luna in timpul concediului de vara (lunile iulie-august).

Reclamantul a arătat că, până recent, parata si-a respectat - in linii mari - obligațiile stabilite prin hotărârea judecătoreasca mai sus precizata, insa in ultima perioada, in special din primăvara acestui an, păstrarea legăturii personale cu fiica partilor a devenit dificila, astfel ca au fost luni in care reclamantului i-a fost imposibil sa isi vada copilul sau sa comunice cu acesta. Parata a ales sa nu comunice cu reclamantul nici măcar prin telefon.

Reclamantul a apreciat ca odată cu înaintarea in vârsta a minorei au crescut si nevoile acesteia, si in special nevoile cultural educaționale. Fetita merge la scoală, iar parata nu ii poate oferi condiții optime pentru creșterea si educarea sa, condiții pe care reclamantul a susținut ca este in măsura sa i le ofere in cazul in care minora ar locui cu el.

A mai menționat ca deține in proprietate exclusiva un apartament cu cinci camere, situat in Timișoara, .. 142, pe cand parata locuiește cu minora . doua camere inchiriat. In apartamentul lui exista amenajata o camera special pentru fetita, cu tot ce isi poate dori un copil de vârsta ei, cu toate utilitățile si facilitați necesare pentru a susține o dezvoltare armonioasa fizica, intelectuala si culturala a acesteia. Relația speciala pe care reclamantul o are cu fetita constituie garanția si premisa unei bune dezvoltări, in plan emoțional. Mai mult decât atat, minora având vârsta de 8 ani, a apreciat ca fiind necesar pentru dezvoltarea sa fizica si intelectuala sa o inscrie la diverse activități extrascolare, ale caror costuri materiale s-a oferit sa le suporte. Se crea astfel posibilitatea de a intra in contact cu alti copii de vârsta ei si, implicit, i se oferea un mediu optim pentru socializare si asimilarea cat mai multor informații necesare pentru a i se asigura o educație si o dezvoltare armonioasa, insa, din nou, reclamantul a intampinat piedici din partea paratei, care in mod efectiv a interzis minorei sa participe la asemenea activități.

Reclamantul a apreciat că dacă discuțiile directe cu parata, fie nu au putut rezolva nimic, fie nici măcar nu au putut avea loc, acesta a încercat valorificând dispozițiile art. 2 alin. (1) și alin. (1 ind.1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, sa determine participarea paratei la o ședința de informare privind avantajele medierii, insa potrivit procesului-verbal nr. 06/21.10.2013 aceasta nu s-a prezentat la locul, data si ora fixata pentru ședința de informare.

Potrivit art. 487 din Codul civil, care stabilește conținutul autorității părintești „părinții au dreptul dar și îndatorirea de a crește copilul îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit însușirilor și nevoilor copilului.” Iar potrivit art. 503 cod civil „părinții exercita împreuna si in mod egal autoritatea părinteasca”. Art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prevede ca: „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său”.

Reclamantul a apreciat ca fiind evident ca este in interesul superior al minorei ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun de către ambii părinți. Totodată, avându-se in considerare condițiile materiale, stabilitatea si siguranța financiara, dar si legătura afectiva puternica existenta intre reclamant si copil, sa se stabilească locuința minorei la domiciliul reclamantului. Aceasta decizie nu numai ca este in interesul copilului, dar se constituie in premisa asigurării unei creșteri si educații optime a fetitei. Totodată, prin aceasta măsura nu se prejudiciază in niciun fel legătura copilului cu mama sa, insa se asigura nivelul de stabilitate afectiv emoționala a acestuia.

Având in considerare aspectele mai sus invocate reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

In drept, au fost invocate prevederile art. 483 si urm. Cod civil, art. 503 Cod civil.

Reclamantul si-a precizat petitul privind programul de vizitare al minorei, astfel: in primul si al treilea sfârșit de săptămâna din fiecare luna, de vineri de la ora 16.00, pana duminica la ora 19,00; vacanta si sărbătoarea de C. si Anul Nou din anii pari cu reclamantul si din anii impari cu parata; vacanta si sărbătoarea de Paști din anii impari cu reclamantul si din anii pari cu parata; in timpul vacantei de vara minora va petrece cu tatăl perioada din 15 iulie pana in 30 august.

Pârâta a depus, la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea, în parte, a acțiunii formulată de reclamant, în sensul că este de acord cu modificarea programului de vizitare al minorei de către reclamant, dar nu în modalitatea arătată de reclamant, în rest, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

În motivarea întâmpinării, a arătat că nu este de acord cu exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei. Incepând de la naștere și până în prezent, minora a locuit în permanență cu mama pârâtă. Minora este foarte atașată de mamă, petrecând împreună tot timpul, desfășurând împreună toate activitățile scolare și extrascolare. Minora are un program foarte bine stabilit, riguros, pârâta implicându-se direct în toate sarcinile scolare. Pârâta a menționat că atașamentul este atât de puternic, încât minora nu adoarme decât în prezența mamei. Cu atât mai mult, o fetiță în vârstă de 8 ani are nevoie de mama, ca model de viață, de sfaturile, grija permanentă, afecțiunea necondiționata, de suportul educativ acordat de aceasta.

Pârâta a precizat că minora este un copil sensibil care solicită o atenție deosebită privind sănătatea. Mama pârâtă se ocupă de sănătatea minorei, mergând cu aceasta la medicul pediatru, medicul de familie, medicul specialist ori de câte ori este nevoie. Minora suferă de o sensibilitate la mediile cu alergeni (praf, polen, ambrozie, mucigai etc.), fiind diagnosticată cu rinită alergică, recomandarea medicului fiind ca minora să evite aceste medii și să i se administreze tratamentul de specialitate. Pârâta, lucrând în mediul medical, s-a îngrijit ca minora să fie consultată de specialiști în domeniul alergologiei și imunologiei. Minora nu are voie să practice sporturile de interior (gimnastică în săli de sport), de aceea nu a fost de acord cu practicarea acestui tip de sport la care reclamantul a supus-o, în mod repetat, pe parcursul zilelor când o lua la el, neținând cont de afecțiunile minorei. Deși a fost informat despre aceste episoade alergice și de tratamentul care trebuie să i se administreze, reclamantul a continuat să o ducă în medii nefavorabile pentru ea (saltele cu praf în sală de sport), minora îmbolnăvindu-se de cele mai multe ori după week-end-urile petrecute acolo. Reclamantul, în loc sa o informeze pe pârâtă despre starea copilului, sau să colaboreze pentru tratarea acesteia, recurge la acuze nefondate.

Pârâta a arătat ca de la divorț și până în primăvara acestui an, reclamantul a luat minora si in afara programului de vizita permițându-i-se sa aibă relații personale, firești cu minora, insa începând din primăvara acestui an, în urma unor incidente violente din partea reclamantului, pârâta a hotărât să respecte intru totul programul de vizitare al minorei, conform hotărârii judecătorești prin care a fost dispus și divorțul părților.

Pârâta a susținut ca reclamantul este violent verbal, a agresat-o în stradă, în prezența copilului, deranjează cu telefoane, atât el cât și părinții lui, la orice oră din zi și din noapte, neținând cont de programul copilului. Astfel, în data de 27.02.2013, pârâta a apelat serviciul 112, deoarece reclamantul a venit la domiciliul copilului, în afara programului de vizită, după ce a constatat că minora absentase de la școală, fiind bolnavă. Copilul se afla supravegheat de bunica maternă acasă, la domiciliul mamei, când reclamantul a sunat și a lovit ușa cu pumnii și picioarele, perturbând liniștea în . o sperietură ce nu ar fi fost normal și firesc sa fie provocata de un părinte. Reclamantul s-a deplasat apoi la locul de muncă al pârâtei, cu același comportament violent verbal, la scenă asistând colegele pârâtei de cabinet. Nu s-a putut purta o discuție cu acesta astfel încât pârâta s-a deplasat acasă, unde l-a găsit pe reclamant la ușa. Văzând că are același comportament violent verbal a apelat poliția. Un echipaj s-a deplasat și a constatat la fața focului urme de picioare in ușă, și că în casa se afla bunica maternă cu copilul bolnav. In data de 10.09.2013, pârâta a fost nevoita din nou sa solicite sprijinul poliției deoarece a fost acostata pe . domiciliului acesteia, în timp ce se întorcea cu copilul de la medicul stomatolog, de către reclamant si de concubina acestuia Danici Dragana. Cei doi au coborât din mașina si având un comportament extrem de violent (înjurături, scuipături), folosind injurii la adresa pârâtei, in prezenta minorei, încercând să ia cu forța copilul de lângă pârâtă, intenționând să-l urce în mașină și să plece. Pârâta a apelat 112, iar în urma apelului, concubina l-a sfătuit pe reclamant să se retragă pentru a nu fi surprinși de echipajul de poliție. In urma acestui incident minora a plâns, rămânând speriată, traumatizată timp de o perioadă mai lungă de timp.

Evenimentele prezentate mai sus sunt doar câteva dintre multele episoade în care pârâta a fost agasată de-a lungul timpului de către reclamant, de cele mai multe ori în prezența minorei. Reclamantul abuzează emoțional de vârsta fragedă a minorei încercând să-i inducă prin diverse metode forțat afecțiunea față de el. Astfel, vizitele repetate la școală, debusolează copilul care este întrebat de către colegi de ce vine tatăl ei așa de des, fetița devenind interiorizată, speriată, așa cum este descrisă de doamna învățătoare. Aceste vizite sunt nejustificate, atât învățătoarea cât și directorul scolii au stat de vorbă cu reclamantul si au încercat să îi explice că nu sunt în beneficiul copilului. Telefoanele permanente date de reclamant minorei nu sunt justificate, nu sunt efectuate în scopul de a menține relații normale cu aceasta, ci doar în scopul de a se informa și chestiona copilul despre programul pe care acesta îl desfășoară cu mama. Apelurile reclamantului sunt date la ore total nepotrivite, neținând cont de programul de odihnă al minorei și se încheie, de cele mai multe ori, prin a ordona copilului să-i spună că-l iubește. Nu încearcă altceva decât să lucreze psihologic, inducându-i unele sentimente, manipulând, astfel minora. Intenția reclamantului de a deține controlul permanent este nejustificată, „interoghează” de fiecare dată minora, aducându-i mari prejudicii emoționale copilului care se interiorizează treptat. Minora i-a comunicat mamei sale că întruna din vizitele pe care le-a avut la tatăl său, acesta i-a solicitat să scrie pe ușa camerei sale câteva cuvinte prin care o excludea pe mama pârâtă ca membru al familiei, familia acesteia fiind compusă din tată, minoră și concubina tatălui. Este îngrijorător acest tip de comportament din partea tatălui care, practic, se joacă cu sentimentele minorei, o determină să facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face.

Parata a arătat ca nu este de acord cu stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului, deoarece împrejurările avute în vedere la luarea măsurii încredințării minorei la mamă nu s-au schimbat. După 4 ani în care minora și cu pârâta au locuit împreună, copilul ar putea fi total dezorientat, debusolat și i-ar periclita dezvoltarea sa psihosocială, afectiv emoțională pe viață. Tocmai pentru că minora are vârsta de 8 ani nevoile ei vor crește, pe măsură ce se apropie perioada de pubertate, iar prezența permanentă a mamei este obligatorie pentru modelarea personalității si comportamentului viitoarei adolescente. Mai mult, pârâta îi oferă minorei toate condițiile necesare unei creșteri și dezvoltări armonioase, un mediu pedagogic adecvat unei fetițe în vârstă de 8 ani. Pârâta este cadru didactic cu o vechime de 20 ani, predând la toate ciclurile de învățământ, în prezent ocupând funcția de sef de lucrări la Catedra de limbi moderne a Universității de Medicină și farmacie Timișoara. Minora frecventează ciclul primar (clasa a II-a) la Școala Gen. nr. 16 Take I., fiind la 2 minute de domiciliul mamei. Minora este foarte bine întreținută, pârâta îi oferă tot ce are nevoie pentru o creștere, dezvoltare și educație deosebită: îi gătește mâncare sănătoasa, îi achiziționează haine, rechizite, cărți, o ajută și o supraveghează la rezolvarea sarcinilor școlare; o însoțește în concedii la munte și mare, în timpul vacanțelor școlare. Minora ia lecții de orgă, șah, dansuri, pictură, iar împreună cu mama învață limba engleză. Reclamantul a arătat că are condiții de locuit mai bune, dispune de un apartament luxos, mobilat și are posibilități financiare ridicate. Raportat la aceste susțineri, parata a arătat ca reclamantul în afara pensiei alimentare datorată minorei, nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea acesteia. Niciodată nu i-a cumpărat minorei îmbrăcăminte, în week-end-urile stabilite de instanță a fi la tată, minora este luată și dusă direct la bunicii paterni, bunici cu care minora își petrece tot timpul. La domiciliul tatălui merge în vizite de scurtă durata. Bunicii sunt cei care o însoțesc pe minoră si în timpul vacanțelor de vară, pârâta ținând legătura telefonic permanent cu minora în aceste perioade.

Pârâta a arătat ca nu este de acord cu modificarea programului de vizitare al minorei propus de reclamant, deoarece consideră că programul stabilit prin hotărârea definitivă și irevocabilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, este adecvat, în parte.

In legătură cu primul petit din precizarea acțiunii, parata a solicitat ca instanța să stabilească luarea si predarea minorei de către tată la anumite ore, prestabilite, deoarece reclamantul o aduce pe minoră, de cele mai multe ori duminică seara chiar și după ora 21, oră extrem de târzie pentru un copil care trebuie pregătit pentru scoală. In ziua de sâmbătă poate fi luată la ora 10.00 dimineața și adusă la domiciliul mamei duminică la ora 17.00. In legătură cu al doilea petit din precizarea programului de vizitare, este de acord ca minora să petreacă vacanța de iarnă din anii impari cu mama și în anii pari cu tatăl.

In legătură cu al treilea petit din precizarea programului de vizitare, parata este de acord ca minora să petreacă vacanța de Paști din anii impari cu reclamantul și din anii pari cu mama.

In legătură cu al patrulea petit din precizarea programului de vizitare, parata nu este de acord cu varianta propusă de reclamant, a solicitat ca instanța să dispună următoarea variantă: în anii pari luna iulie la tată, iar august la mamă; în anii impari luna iulie la mamă iar august la tată.

In drept, s-au invocat disp. art. art. 483, art. 486, art. 487 și urm., art. 496, art. 499 Cod civil, art. 396 și urm. Cod Civil.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat cu privire la așa zisul comportament violent, la care face trimitere pârâta prin întâmpinare, ca orice încercare de a o contacta, pe ea sau fetita, având in vedere ca aceasta i-a refuzat in ultimul an sistematic sa ia legătura cu minora, fie la scoală copilului, fie la domiciliul paratei se convertește .”. De fiecare data, reclamantul a încercat sa poarte o conversație civilizata cu parata, insa aceasta a fost cea care manifestând un comportament nepotrivit, caracterizat prin violenta verbala, scandal, apelând nejustificat la serviciul 112. In tot acest demers, ce are ca finalitate limitarea contactului cu minora, parata a comunicat învățătoarei minorei sa îi interzică sa o vadă pe minora in timpul pauzelor de la scoală. In acest context, in data de 27.02.2013, fetița nu mersese la scoală de câteva zile si a sunat-o, in mai multe rânduri, pe parata pe mobil insa nu i-a răspuns. De asemenea, a sunat la C., la bunicii materni, insa nici acolo nu a răspuns nimeni, astfel ca, fiind extrem de îngrijorat, a luat decizia să o caute pe pârâtă la locul sau de munca. Discuția a avut loc pe culoar. Pârâta, potrivit obiceiului, a avut un comportament inadecvat, fără să ii comunice că de fapt, minora este acasă și este bolnavă. Prin urmare, s-a deplasat la domiciliul pârâtei, unde prin ușă a auzit fetita că plângea, deoarece l-a auzit si dorea sa vina la el, insa nu a fost lăsata sa iasă sau reclamantul sa intre in apartament. In acest context, cu disperarea părintelui care prezuma ca fiica sa se afla ., a sunat la 112, a venit politia, a explicat situația si polițiștii au intrat in apartament (fără reclamant). Aceștia l-au informat apoi ca minora e bine si e cu bunica materna. Reclamantul a dat o declarație pe care a semnat-o si a plecat si el si politia. Daca erau adevărate afirmațiile paratei din întâmpinare si ar fi făcut scandal in . sancționat contravențional, ceea ce nu s-a întâmplat. In ceea ce privește incidentul din 10.09.2013, reclamantul a aratat ca, din nou, parata a făcut plângere scrisa la politie, fără sa existe un motiv întemeiat. Politia l-a sunat si i-a chemat (separat) si pe reclamant si pe Dragana Danici să răspundă in scris la plângere, declarând astfel ca nici măcar nu au văzut-o pe parata in ziua respectiva.

In aceasta avalanșa de acțiuni „in forța”, parata a uitat insa sa mentioneze întâmplarea din 18.12.2013 petrecuta la scoală minorei inainte de vacanta, eveniment in urma căruia reclamantul a depus o plângere in scris la Politia Mun. Timișoara, Secția l, înregistrata sub nr. 479/29.12.2013, deoarece parata l-a împiedicat sa ia contact cu minora, practic închizând copilul în clasa, iar cand a incercat sa poarte o discuție civilizata cu parata in fata biroului directorului, aceasta l-a lovit peste mana si i-a spart telefonul, întâmplare la care a asistat ca martor si d-nul F. T., o cunoștința de-a reclamantului, cu care s-a deplasat in acea zi la scoală minorei, tocmai pentru a avea un martor care sa asiste la discuția acestuia cu parata, cunoscând foarte bine comportamentul violent al acesteia.

Reclamantul a menționat ca doar cu o zi înainte a avut loc serbarea de C. a minorei, la care a fost si el prezent, iar după serbare a întrebat-o pe parata când poate sa o ducă pe minora la domiciliul sau pentru programul de vizita, insa aceasta i-a comunicat ca minora a doua zi va pleaca la C. (la bunicii materni) și nu o „interesează”. Din aceasta cauza, a doua zi reclamantul s-a deplasat la scoală minorei in speranța ca va putea totuși sa poarte o conversație civilizata cu parata, referitor la programul de vizita din perioada sărbătorilor. Discuțiile au fost tensionate din nou, tonul folosit de mama minorei a fost extrem de ridicat, insotit de mișcări exploziv violente si, inca o data, parata a apelat la serviciul 112, desi tot scandalul era generat de comportamentul acesteia.

Afirmația paratei privind obligarea minorei de către reclamant la practicarea unor activități care i-ar dauna sanatatii este falsa si făcuta cu rea-credinta, parata nu l-a informat vreodată cu privire la starea de sănătate a minorei sau ca vreuna dintre activitățile propuse de reclamant ar fi contraindicata si i-ar dauna sanatatii si dezvoltării armonioase a minorei. Mai mult, reclamantul a încercat totdeauna sa respecte dorințele minorei, care si-a manifestat in mod expres dorința de nu practica aceste activități sportive.

Referitor la rinita alergică cu care a fost diagnosticata minora nu poate exclude practicarea mișcărilor in aer liber, ci din contra, impune intarirea imunității prin activități sportive in aer liber. Problema este că mama nu permite minorei să practice niciun fel de sport. Dacă a fost dusă la gimnastică s-a reproșat că face alergie la sală, dacă a fost dusă la înot s-a interzis sub pretextul ca fetița poate să facă bronșită sau otită, de lecțiile de dans a beneficiat doar în clasa I unde a fost inițial înscrisă și unde la orele de sport copii mai pregăteau și dansuri pentru serbarea de sfârșit de an, o perioadă nici acolo fetita nu a beneficiat de miscare deoarece mama îi interzicea sa faca efort.

Reclamantul a susținut ca nu a fost instiintat niciodată ca minora nu are voie sa faca sport, ci numai ca nu-i place sa faca sport ca știe ca reclamantului îi place sportul, desi reclamantul i-a plătit si îi plătește în continuare cursuri de înot.

Referitor la lecțiile de șah, în perioada grădiniței nu a beneficiat de prezența la aceasta formă de învățământ, fiind dusă la bunicii din C., iar acolo bunicul matern a dus-o la câteva lecții de șah.

In ceea ce privește asa zisele lecții de orgă, reclamantul a menționat ca a inscris-o pe minoră la ore de pian, i-a cumpărat și o orgă electronică pentru copii să aiba unde să exerseze. Efectul a fost că după două săptămâni când a luat fetița la el, i s-a returnat și orga spunându-i-se că o zgârie pe mamă la urechi. Așa că fetița beneficiază de acest instrument doar când este la reclamant, când merge și la orele de pian.

Referitor la lecțiile de pictură, reclamantul a arătat ca fetița nu este înscrisă la nici un cerc în afara școlii, dimpotrivă reclamantul i-a pus la dispoziție minorei acuarelă, tempera, creioane colorate, cărți de desenat, hârtie cartonată pentru pictură, „Confetti Bits” pentru pictură pe folie transparentă, in speranța ca parata o va lasa să le folosească.

Parata a susținut că o învață pe minora limba engleză, insa este de neconceput ca un copil care are mama profesoară de limba engleză să nu știe nici să se prezinte în această limbă, în mod normal ar trebui la această vârstă să stăpânească bine engleza, daca parata s-ar fi ocupat de minora in acest sens.

Referitor la afirmația paratei din intampinare privind indiferenta reclamantului fata de bunăstarea materiala a minorei, reclamantul a menționat ca, până în această iarnă, fetița a fost îmbrăcată doar cu haine second de către mamă, acum este prima dată când i-a cumpărat o pereche de cizme noi și un paltonaș, probabil după ce a primit citația pentru proces, desi reclamantul i-a cumpărat permanent haine noi, parata le-a returnat de fiecare dată spunând că nu are nevoie de ele, așa că fetița este îmbrăcată cu acestea doar când vine la reclamant.

Reclamantul a menționat ca la domiciliul sau minora are toată colecția din almanahul copiilor, povești nemuritoare, de asemenea, toată colecția dicționarul copiilor pe care i l-a trimis prin intermediul fetiței la mamă ca să poată fi consultat ori de câte ori va avea nevoie pentru scoală, biblia pentru copii, cărți de desenat si colorat, colecția insecte, colecția Pietrele Pământului, foarte multe jucării de tip puzzle, jucării de construit pentru a-și dezvolta îndemânarea, roata olarului, jocuri pentru dezvoltarea inteligenței matematice, diferite jucării electronice, și în ultimă instanță tabletă și telefon mobil cu jocuri electronice. Pe calculator are instalate cursuri educaționale, are sute de DVD-uri cu fimulețe pentru copii. Pentru a putea să facă mișcare în aer liber minora a beneficiat de tricicletă, sanie, trotineta, bicicletă și role, desigur că ea le poate utiliza doar atunci când este la reclamant, deoarece parata nu ii permite să facă mișcare.

Referitor la concedii și excursii în afara faptului că minora era trimisă la bunicii materni, în condițiile în care mama era în Timișoara sau în excursii în Italia, de foarte puține ori a beneficiat de câte o vacanță de câteva zile împreună cu mama, dimpotrivă cu reclamantul minora a fost in vacanta, în fiecare vară, în perioada în care aceasta i-a fost încredințată. Astfel: în 2009 a fost 3 săptămâni la mare la C., împreună și cu bunicii paterni, iar la întoarcere împreună cu reclamantul a fost timp de o săptămână la munte, in Retezat. In 2010, bunicii paterni au dus fetița 2 săptămâni la mare, în G., iar la întoarcere împreună cu reclamantul fetița a fost 14 zile la Cabana Ofițerilor din Crivaia, la poalele muntelui Semenic. In 2011, bunicii paterni au dus fetița la mare, pentru o perioadă de 2 săptămâni, în Antalia-Turcia, provincia Side. La sfârșitul lunii august, început de septembrie, când a primit din nou fetița a dus-o pentru 2 săptămâni la poalele Retezatului (.) unde fetița s-a simțit excelent (cu mulți alti copii) după o vară petrecută la . 2012, tot bunicii paterni au dus fetița la mare, tot în Turcia pentru 2 săptămâni la Belek. La revenirea în țară fetița a fost luată de mamă și trimisă în Oltenia. După multe insistențe a readus-o înainte de începerea școlii, perioadă în care reclamantul a putut sa mearga cu ea la munte, în Retezat.

Având in vedere toate aspectele evidențiate mai sus, reclamantul a apreciat ca este evidenta reaua-credinta a paratei cand afirma ca reclamantul nu ii cumpăra nimic minorei in afara ca plăteste pensia alimentara.

In ceea ce privește afirmația ca ar suna la telefon la ore inadecvate, a menționat ca nu a sunat niciodata la telefon dupa ora 21.00, a sunat la ora 20.00 si i se spunea ca minora doarme, la fel procedând si când suna la orele la 16.00. Tocmai pentru ca parata să nu fie deranjată, reclamantul i-a cumpărat telefon fetiței, insa acest telefon este permanent închis din dispoziția mamei și/sau minorei nu i se permite să răspundă când este apelată. Reclamantul a mai încercat și alta variantă: i-a pus sim-ul pe tabletă, insa atunci când mama a aflat i-a închis și tableta.

In concluzie, in intervalul de timp de 2 săptămâni, cand minora este la mama si nu are prevăzut program de vizita, reclamantul nu stie dacă copila merge la școală, dacă este sănătoasă sau are nevoie de ceva, nu știe în ce anturaj este. Reclamantul a opinat ca un asemenea comportament îi incalca dreptul de a ingriji si ocroti minora si, totodată, ii obstructioneaza orice posibilitate de a-si indeplini obligațiile de părinte pe care norma juridica i le recunoaște si i le conferă.

Cu rea-credinta se incearca de către parata sa se denatureze relațiile dintre reclamant si minora. Parata prezintă relația acestuia cu minora ca fiind o relație ce ii dăunează minorei, desi in realitate intre acestia exista o legătura afectiva puternica, asa cum este firesc sa existe intre un părinte si copil.

Reclamantul a susținut ca, prin comportamantul sau, nu ar putea niciodata sa puna in pericol dezvoltarea acesteia din punct de vedere psiho-emotional, dimpotrivă, aceasta stare conflictuala este creata de către mama, care astfel ii aduce acuzații nefondate, lipsite de temei, prin intampinare.

Reclamantul a menționat ca nu corespunde adevărului nici faptul ca, parata a locuit în permanență cu minora de la naștere și până în prezent, minora a avut perioade cand a locuit cu reclamantul, astfel ca, nu ar fi o experiența traumatizanta pentru aceasta sa locuiască cu reclamantul, mai ales ca este tocmai ceea ce isi dorește minora. Minora era inca la o vârsta frageda cand parata a fost plecată la Viena timp de 3 luni pentru practică studențească (septembrie 2006- decembrie 2006, prin programul european Leonardo da Vinci), iar minora a locuit cu reclamantul. La revenirea in tara, parata a gasit fetița mergând deja în picioare.

S-a afirmat prin întâmpinare ca reclamantul a beneficiat de prezenta minorei in afara programului stabilit de instanta. . grădiniței minora a fost mutată de la grădinița unde era înscrisă (nr. 32) la o grădiniță din cartierul mamei. Cum insa parata era „foarte ocupată” minora a frecventat doar foarte puțin grădinița, aceasta fiind trimisă la părinții paratei în C., perioadă în care reclamantul nici măcar nu a văzut copilul.

Ca efect al frecvenței reduse la ciclul preșcolar, când parata a făcut cerere pentru a o înscrie pe minora la grupa pregătitoare, grădinița respectivă nu i-a aprobat cererea. In acest context, reclamantul a intervenit pentru a înscrie fetița la fosta grădiniță, deoarece se zvonea că nu vor fi primiți copii la școală fără a avea efectuată grupa pregătitoare. Așa a ajuns minora sa stea o perioadă la reclamant care a dus-o la grădiniță, iar mama o lua în week-end.

Reclamantul a susținut ca de câte ori fetița trebuie să meargă la mama ei se întristează, nedorind sa se despartă de tatăl sau. La început plângea, acum insa acceptă situația, dar este supărată și refuză chiar să mănânce, înainte de plecare. Contrar celor afirmate de către parata prin întâmpinare, si a căror veridicitate nu a fost si nu poate fi dovedita, este evident ca este in interesul superior al minorei ea autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun de către ambii părinți si, totodată având in vedere condițiile materiale si stabilitatea financiara a reclamantului, dar si legătura afectiva puternica existenta intre reclamant si minora sa se stabilească locuința minorei la domiciliul tatălui.

In ceea ce privește poziția pârâtei fata de petitul subsidiar, privind modificare programului de vizitare al minorei, reclamantul a menționat ca aceasta adopta o poziție contradictorie, respectiv deși la începutul întâmpinării arata ca este de acord cu petitul privind modificarea programului de vizitare al minorei, revine ulterior si arata ca nu este de acord cu modificarea programului de vizitare al minorei propus de reclamant, deoarece considera ca programul stabilit prin hotărârea definitiva si revocabila nr._/07.12.2009 pronunțata de Judecătoria Timișoara este adecvat in parte.

Prin sentința civilă nr.7291/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul B. B.-I., împotriva pârâtei S. S.-N..

A fost modificată măsura privind reglementarea legăturilor personale dintre reclamantul B. B.-I. și minora B. D.-M.-N., născută la data de 29.08.2005, stabilită prin sentința civilă nr._/07.12.2009, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara, irevocabilă, și s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00; vacanța de iarnă (incluzând Sărbătoarea Crăciunului și Anul Nou) din anii pari minora le va petrece cu reclamantul, iar în anii impari, minora le va petrece cu pârâta; vacanța de primăvară și Sărbătoarea Paștelui din anii impari minora le va petrece cu reclamantul, iar în anii pari, minora le va petrece cu pârâta; în timpul vacanței de vară, minora va petrece cu reclamantul, în anii pari, perioadele 1-31 iulie și 1-14 septembrie, iar în anii impari, perioada 1 august-14 septembrie.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei, reprezentând ½ parte din onorariul de avocat.

A fost respinsă în rest acțiunea precizată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, definitivă și irevocabilă (filele 23-27 dosar), s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, din culpa lor comună, și încredințarea, spre creștere și educare, a fiicei minore a părților, B. D.-M.-N., născută la data de 29.08.2005, pârâtei; totodată, instanța a reglementat legăturile personale dintre minoră și tată.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . noului cod civil, 01.10.2011, pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din noul cod civil.

Art. 403 C.civ., prevede că, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți.

Așadar, după cum reiese foarte clar din prevederile art. 403 C.civ., simpla intrare în vigoare a noului cod civil, la data de 01.10.2012, care, la art. 397 C.civ., stabilește regula că exercitarea autorității părintești revine, după divorț, în comun ambilor părinți, nu este suficientă pentru modificarea măsurii încredințării unui copil, la divorț, unuia dintre părinți, dispusă anterior datei de 01.10.2012, cu atât mai mult cu cât, chiar și după . noului cod civil, conform art. 398 C.civ., se poate hotărî exercitarea autorității părintești doar către un singur părinte, atunci când există motive temeinice, având în vedere interesul minorului.

De fapt, conform art. 263 al. 1 C.civ., orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, aceste dispoziții legale fiind în acord deplin cu prevederile art.2 și ale art.31 al.2 din Legea nr.272/2004 modificată, precum și cu cele ale art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20.11.1998, de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, în conformitate cu care interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Așa fiind, și în cazul de față, ca și în oricare altul în care este implicat un minor, principiul interesului fiicei minore a părților este primordial.

În speță, instanța a constatat că relațiile dintre părți sunt încordate, starea conflictuală existentă, invocată de ambele părți, a fost pe deplin dovedită cu probatoriul testimonial administrat, din declarațiile martorilor rezultând că nu este vorba de neînțelegeri sporadice și minore, ci de un conflict de nivel ridicat, în care există dificultăți semnificative de comunicare; astfel, martorul T. F. D. (fila 178) l-a însoțit pe reclamant întâmplător, în iarnă, când a mers la școală unde urma să se întâlnească cu pârâta, pentru a stabili ceva legat de vacanța minorei și consideră că incidentul care a avut loc cu acea ocazie a fost premeditat de pârâtă, cu ajutorul învățătoarei, pârâta provocând acest incident pentru că pur și simplu îl ignora pe reclamant și nu voia să-i răspundă acestuia la întrebarea pusă. La cererea învățătoarei, care a considerat că astfel de discuții nu trebuie să aibă loc în fața elevilor, reclamantul și pârâta și, mai apoi, martorul au mers în clasa minorei. Martorul a înțeles că a avut loc un incident pe treptele școlii, la care el nu a fost prezent, și a aflat, ulterior, că după incidentul din școală, pârâta sau tatăl ei au sunat la 112. În urma acestui conflict, martorului și portarului școlii le-au fost încheiate procese-verbale de contravenție, declarația martorului fiind coroborată cu adresa de la fila 124 dosar eliberată de Școala Gimnazială nr. 16 „Take I.”, din care se reține că, în urma incidentului din data de 18.12.2013, nr. de urgență 112 nu a fost apelat de vreun reprezentant al școlii, dar la fața locului a fost un echipaj de poliție, cât și cu conținutul certificatului medico-legal nr. 2064/19.12.2013 (fila 115), unde s-a consemnat că numita S. S.-N. a fost victima unei agresiuni, în data de 19.12.2013, cât și cu depoziția martorei L. G. M. – fila 179 – colegă de serviciu cu pârâta care a declarat că anul trecut, în luna februarie și în iunie, au avut loc două incidente, provocate de reclamant, care a căutat-o la locul de muncă pe pârâtă, fiind foarte nervos, a deschis ușile tuturor sălilor, a intrat în cabinet fără să salute și a interpelat-o pe martoră, întrebând-o „într-un mod foarte puțin academic” unde este pârâta. Martora l-a rugat să se liniștească, dar reclamantul i-a răspuns că „este într-o instituție publică și poate să facă ce vrea”, motiv pentru care martora i-a adus la cunoștință că va chema paza; reclamantul nu i-a spus martorei de ce o caută pe pârâtă și i-a cerut socoteală de ce nu știe unde este pârâta, martora constatând personal că reclamantul are o fire impulsivă. Pârâta i-a mai relatat martorei despre incidente care au avut loc între părți și, în iarnă, într-o zi, i-a comunicat că nu-și poate ține orele pentru că trebuie să se deplaseze la IML, pentru că fusese pălmuită de reclamant și au mai fost situații când pârâta a fost deosebit de tensionată pentru că fetița nu era adusă acasă în ziua sau la ora stabilită și că, o dată, minora fost dusă de reclamant luni dimineața direct la școală, fără să aibă uniforma și ghiozdanul cu cele necesare.

Starea conflictuală dintre părți a mai fost reținută și din mesajele telefonice – filele 148-155, al căror conținut nu a fost contestat de părți, cât și din împrejurarea că cei doi părinți nu se pot pune de acord în privința activităților extracurriculare pe care ar trebui să le desfășoare minora, reclamantul optând pentru sporturile de interior (gimnastică în săli de sport), deși minora este un copil sensibil, care solicită o atenție deosebită privind sănătatea și suferă de o sensibilitate la mediile cu alergeni (praf, polen, ambrozie, mucigai etc.), fiind diagnosticată cu rinită alergică, recomandarea medicului fiind ca minora să evite aceste medii și să i se administreze tratamentul de specialitate, conform documentelor medicale existente la dosar.

Martora T. L. (fila 128) a declarat că minora are o relație foarte bună cu reclamantul, că fetița este supărată când trebuie să plece de la reclamant, că, pe timpul vizitelor, minora stă atât la reclamant cât și la părinții acestuia și înnoptează atât la tată, cât și la bunici, că a întâlnit minora în parc plimbându-se cu rolele și a însoțit-o la bazinul de înot și la lecțiile de pian, a participat, împreună cu mama reclamantului, la petrecerea organizată de pârâtă la grădiniță, cu ocazia terminării grădiniței, unde a fost prezent și reclamantul, preț de o oră, și a filmat evenimentul, martora fiind vecină și prietenă cu părinții reclamantului. Din relatările bunicii paterne a înțeles că uneori reclamantul ar fi vrut să o ia pe minoră la el de vineri sau cu ocazia unor sărbători, lucru cu care pârâta nu a fost de acord.

Pe de altă parte, martora T. C. I. (fila 129) a declarat că pârâta respectă dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora și, până în urmă cu un an, la cererea mamei reclamantului, le dădea fetița și în afara programului stabilit prin hotărârea de divorț. În prezența martorei, minora a povestit că tata o duce la bunici sâmbăta și o ia de acolo duminica și că, uneori, merge cu ea la câte un film sau la plimbare în parc, dar, de regulă, fetița rămâne în grija părinților reclamantului. În prezența martorei, minora a întrebat-o pe pârâtă dacă „chiar trebuie să meargă la tata”, și după ce pârâta i-a explicat că trebuie, fetița a spus că va merge pentru ca „tata să nu mai facă scandal și să o supere pe mama”; martora a remarcat că minora se întoarce din vizitele la tată și bunici obosită, fără chef de vorbă și flămândă; martora a văzut-o pe minoră vorbind la telefon cu reclamantul. De la pârâtă a aflat despre un incident petrecut într-o seară, când pârâta se întorcea cu minora de la medic și s-au întâlnit cu reclamantul și concubina acestuia, reclamantul a fost foarte agresiv în gesturi și limbaj, a țipat la pârâtă și a scuipat-o, deși aceasta îl ruga să se abțină în fața copilului, care plângea.

Audiată de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 264 Cod civil, minora a relatat că, o dată la două săptămâni, merge la tata, de sâmbăta până duminica, dar, de obicei, tata o ia de vineri și o duce direct la bunica, nu stă cu el și în timpul cât este la bunica, tata obișnuiește să mai vină să o vadă, o mai duce la un film, dar nu mai mult de o oră; mama nu-i interzice să vorbească la telefon cu tata, dar el nu prea o sună.

Au fost situații când părinții s-au certat în prezența ei și a povestit incidentul petrecut într-o seară când se întorcea cu mama de la dentist, tata trecea pe acolo și le-a văzut, a vrut să o ia la el, iar mama nu a fost de acord și s-au certat; tata era însoțit de prietena lui care a luat și ea parte la ceartă, iar tata i-a adresat cuvinte urâte mamei. F. a povestit că are o cameră amenajată în apartamentul tatălui, dar nu prea stă pe acolo pentru că tata o duce la bunica.

În final, minora a arătat că nu dorește să petreacă mai mult timp cu tata.

Este necontestat faptul că reclamantul are condiții optime de trai, că deține un apartament spațios, corespunzător dotat și utilat, unde minora are propria sa cameră, că are venituri constante și îndestulătoare, așa cum rezultă din ancheta psihosocială, dar acestea nu reprezintă motive suficiente pentru transformarea măsurii de încredințare a copilului, cât timp tatăl nu gestionează corespunzător relația cu fiica sa, o dovadă în plus (pe lângă cele anterior detaliate), în acest sens, fiind și cele inscripționate pe ușa camerei minorei din apartamentul reclamantului – foto fila 38 dosar – unde copilul a scris, evident la sugestia tatălui, că familia sa „este formată din tati, Dragana, buni și bunu”. În mod normal, în cazul în care minora ar fi scris din proprie inițiativă, tatăl ar fi trebuit să-i explice că tata și mama, deși divorțați, sunt familia ei, bineînțeles, alături de bunicii paterni și materni (și în nici un caz, Dragana, concubina reclamantului, nu face parte, deocamdată, din familia micuței).

Ca urmare, instanța de fond a găsit neîntemeiată cererea reclamantului având ca obiect modificarea măsurii de încredințare a minorei B. D.-M.-N., născută la data de 29.08.2005, stabilită prin sentința civilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, cu măsura exercitării autorității părintești în comun, și, drept consecință, a fost respinsă, considerând că părțile nu vor putea îndeplini, în interesul minorei, cotitulatura autorității părintești, nefiind capabili să-și gestioneze conflictele personale, situație care nu ar fi benefică minorei.

D. consecință a respingerii cererii de exercitare a autorității părintești în comun de către ambii părinți, asupra minorei B. D.-M.-N., născută la data de 29.08.2005, instanța a respins și cererea reclamantului de stabilirea a locuinței acesteia la domiciliul lui, având în vedere că, așa cum s-a mai arătat, prin încredințarea minorei la mamă, măsură ce nu se va schimba, minora rămâne, față de prevederile art. 43 al.1 C.fam., art. 14 al. 3 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, și care își produc efectele și în prezent, conform art. 6 din noul cod civil, cu locuința stabilită la mama sa. O dispoziție de stabilire a locuinței minorei la unul dintre părinții săi s-ar fi impus numai în cazul în care măsura încredințării ar fi fost modificată cu cea a exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți sau a exercitării autorității părintești doar de către unul dintre părinți.

Raportat la dispozițiile art. 401 Cod civil, coroborat cu prevederile art. 496 alin. 5, teza I Cod civil, instanța a modificat măsura privind reglementarea legăturilor personale dintre reclamantul B. B.-I. și minora B. D.-M.-N., născută la data de 29.08.2005, stabilită prin sentința civilă nr._/07.12.2009, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara, irevocabilă, și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00; vacanța de iarnă (incluzând Sărbătoarea Crăciunului și Anul Nou) din anii pari minora le va petrece cu reclamantul, iar în anii impari, minora le va petrece cu pârâta; vacanța de primăvară și Sărbătoarea Paștelui din anii impari minora le va petrece cu reclamantul, iar în anii pari, minora le va petrece cu pârâta; în timpul vacanței de vară, minora va petrece cu reclamantul, în anii pari, perioadele 1-31 iulie și 1-14 septembrie, iar în anii impari, perioada 1 august-14 septembrie. Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere că, în prezent, minora are un program deosebit față de momentul la care s-a pronunțat divorțul părților, că înaintează în vârstă, trebuie dezvoltată și întărită relația dintre copil și tată, iar acesta din urmă să gestioneze corespunzător relația personală cu fiica sa și cu pârâta, în interesul minorei, iar părinții „să aibă înțelepciunea ca fiica lor să nu aibă de suferit prea mult” de pe urma destrămării familiei, așa cum arăta chiar reclamantul în motivarea cererii reconvenționale depusă cu ocazia divorțului (fila 24 alin. ultim) și că ambii părinți trebuie să se bucure, în egală măsură, de prezența copilului.

Pentru motivele de fapt și temeiurile de drept arătate, instanța a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată, și în temeiul disp. art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, față de modalitatea în care a fost soluționată acțiunea, a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei, reprezentând ½ parte din onorariul de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 7291/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel pârâta apelantă S. S. N. și reclamantul apelant B. B.-I..

Prin apelul formulat de pârâta apelanta S. S.-N., s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelată, în sensul respingerii capetelor de cerere privind reglementarea vizitării minorei de către tatăl intimat, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe. În rest a solicitat menținerea sentinței ca fiind legală.

Astfel cum a arătat și prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, apelanta nu este de acord cu modificarea programului de vizitare al minorei propus de reclamant, deoarece consideră că programul stabilit prin hotărârea definitivă și irevocabilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, este adecvat, în parte.

În legătură cu primul petit din precizarea acțiunii, a solicitat ca instanța să stabilească luarea și predarea minorei de către tată la anumite ori, prestabilite, deoarece reclamantul o aduce pe minoră, de cele mai multe ori duminică seara chiar și după ora 21, oră extrem de târzie pentru un copil care trebuie pregătit pentru școală. în ziua de sâmbătă poate fi luată la ora 10.00 dimineața și adusă la domiciliul mamei duminică la ora 17.00.

În legătură cu al doilea petit din precizarea programului de vizitare, am fost de acord ca minora să petreacă vacanța de iarnă din anii impari cu mama și în anii pari cu tatăl.

În legătură cu al treilea petit din precizarea programului de vizitare, a fost de acord ca minora să petreacă vacanța de Paști din anii impari cu reclamantul și din anii pari cu mama.

În legătură cu al patrulea petit din precizarea programului de vizitare, nu a fost de acord cu varianta propusă de reclamant. Apelanta a solicitat ca instanța să dispună următoarea variantă: în anii pari luna iulie la tată iar august la mamă; în anii impari luna iulie la mamă iar august la tată.

A arătat și dovedit prin probele administrate că în weekend-urile stabilite de instanță a fi la tată, minora este luată și dusă direct la bunicii paterni, bunici cu care minora își petrece tot timpul. La domiciliul tatălui merge în vizite de scurtă durată. Bunicii sunt cei care o însoțesc pe minoră și în timpul vacanțelor de vară, pârâta ținând legătura telefonic permanent cu minora în aceste perioade.

Apelanta a apreciat neadecvat programul de vizitare al minorei B. D. M. N. de către reclamantul B. B. I..

Apelanta a criticat sentința primei instanțe în ceea ce privește programul de vizitare al minorei de către intimat, în primul rând pentru aceea că instanța a modificat programul stabilit prin sentința civilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, și mai mult, a acordat altceva decât a solicitat intimatul reclamant, prin cererea de chemare în judecată precizată.

Apelanta a formulat critici împotriva sentinței având în vedere împrejurări de fapt intervenite după rămânerea de către prima instanță în pronunțare cu cauza, împrejurări care impun cu siguranță respingerea programului de vizită propus de către intimat.

Apelanta nu este de acord cu prelungirea programului de vizitare al minorei propus de instanță, deoarece programul stabilit prin hotărârea definitivă și irevocabilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, este adecvat, în parte. Apelanta a propus menținerea programului cu precizarea orelor la care poate fi luată minora de la și adusă la domiciliul mamei: sâmbătă de la ora 10.00 până duminică la ora 17.00.

Din probele administrate în cauză, respectiv audierea de către instanță a minorei, aceasta a arătat că nu dorește să petreacă mai mult timp cu tatăl, drept pentru care consideră nejustificată hotărârea instanței de a prelungi programul de vizită.

În susținerea solicitării sale de respingere a programului de vizită propus de intimat, ca urmare a survenirii unor noi împrejurări după data rămânerii în pronunțare a cauzei, a adus următoarele argumente:

În data de 17 mai 2014 ora 9.00 (în următorul sfârșit de săptămână după audierea minorei de către instanță) minora a fost luată de către tatăl acesteia de la domiciliul mamei și în urma relatărilor copilului și a constatărilor de către mamă și bunica maternă la aducerea fetiței în data de 18.05.2014 după ora 21.00, a detaliat următoarele:

Imediat după ce a plecat din fața blocului unde locuiesc mama și minora, reclamantul a oprit mașina pe . din mașină, lăsând fetița înăuntru și a vorbit la telefonul mobil, gesticulând, apoi a pornit. A dus copilul la un salon pentru a o tunde împotriva voinței ei. A precizat că fetița avea părul mai lung de umeri și își dorea să îi crească așa ca al colegelor de la Școală. întrebându-și tatăl de ce o tunde, acesta i-a răspuns: „Pentru ce ai făcut!", „Dar ce am făcut, tati? (a întrebat minora)", „Știi tu ce ai făcut! (a răspuns tatăl)". F. a început să plângă, s-a împotrivit punându-și mâinile în cap, dar a fost tunsă scurt. O dată ajunsă la domiciliul reclamantului, minora s-a plâns bunicii paterne, care în loc să ia atitudine pentru gestul lipsit de orice justificare din partea tatălui, i-a spus că îi stă bine și tunsă. Și pentru că nu au fost satisfăcuți de tunsoarea frizeriței. sau pentru ca minora să conștientizeze și mai mult pedeapsa, tatăl, împreună cu bunica paternă au dus forțat minora la baie, a fost ținută de mâini de către bunică, iar tatăl a ras-o la ceafă până la piele cu aparatul de tuns, rămânându-i urmele iritației până a doua zi când copilul a fost adus la mamă. Copilul a suferit enorm, a plâns și a stat singură în cameră, nemaicomunicând cu cei din jur.

Acest incident a fost povestit de minoră la întoarcerea la domiciliul mamei și este confirmat prin mesajele telefonice (în număr destul de mare, pe care le va atașa la dosar) trimise de concubina reclamantului pe numărul de telefon al mamei.

A doua zi dimineață reclamantul a dus minora la biserică, spunându-i: „Mergem să-i zici lui popa ce-ai făcut." Această conversație dintre copil și preot nu a avut loc, copilul a fost împărtășit și apoi dus acasă la bunicii paterni.

În seara zilei de duminică 18.05.2014 fetița a fost adusă la domiciliul mamei mai târziu de ora 21.00 de reclamant și concubina acestuia după ce au stat cu minora în mașină un timp îndelungat tocmai pentru a se însera, sperând ca mama să nu vadă schimbarea drastică a copilei în acel moment. După ce s-a desprins din mâna tatălui, fetița a fugit spre mamă și bunica maternă care o așteptau de ore bune în stradă, a început să plângă în hohote și să spună, repetând: „M-a tuns tati!"" Atunci mama și bunica maternă au observat tunsoarea copilului căruia i se trăsese fermoarul gecii până la gât, astfel că gluga acoperea o mare parte din capul fetiței, mama strângând-o în brațe și consolând-o. Tot mama a fost cea care a mers după cei doi pentru a le cere explicații, dar a remarcat că s-au urcat rapid în mașină și au plecat. Minora nu a putut fi calmată decât după o perioadă destul de lungă, descărcându-se prin plâns, apoi a povestit ce i s-a întâmplat fără a-și explica nici acum gestul tatălui. În timpul nopții fetița a manifestat simptome de febră și dureri de cap.

Mama a sunat reclamantul, după cele relatate de copil, dar acesta nu a răspuns. Atunci pârâta a trimis un mesaj pe telefonul acestuia pentru a cere explicații și i s-a răspuns de pe telefonul concubinei (mesajele vor fi atașate la dosar), că minora a fost tunsă „bob", dar nu a menționat că acest lucru s-a întâmplat fără acordul fetiței chiar cu opoziția acesteia.

La următoarele vizite minora a refuzat să mai meargă la domiciliul tatălui, cu toate acestea, mama fiind somată de către reclamant prin mesaje, i-a explicat minorei că nu poate să o mai pedepsească, a liniștit-o, iar minora a mers să își viziteze tatăl conform deciziei judecătorești în vigoare.

Astfel, minorei i s-a aplicat o corecție de către tată, pe care o va ține minte, fiind pedepsită brutal pentru cele relatate în instanță. Consideră acest act ca unul de maltratare a minorei, un gest traumatizant, total nejustificat, agresiv și care o va marca pe termen lung. D. urmare, prelungirea programului de vizită la domiciliul reclamantului nu este justificată bazându-ne în primul rând pe comportamentul deloc afectiv la adresa minorei, limbaj agresiv cu pârâta în prezența copilului, cât și pe cele declarate de minoră în instanță și anume că nu își dorește să stea mai mult timp la tată.

În prezent, la data redactării apelului, minora se află în vizită la tată, pe perioada verii. Din discuțiile telefonice cu minora apelanta a aflat că aceasta este în realitate cu bunicii și nicidecum cu tatăl astfel cum a dispus instanța de judecată.

Pentru aceste motive apelanta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată., insistând în schimbarea sentinței și în ceea ce privește cheltuielile de judecată diminuate de prima instanță în mod nejustificat atâta vreme cât intimatului i s-a respins în parte cererea iar cu programul de vizită propus de intimat apelanta a fost în acel moment, în parte de acord.

Apelanta nu a fost de acord cu luarea minorei de la domiciliul mamei de vineri, deoarece fetița vine de la școală obosită după o săptămână de program, mănâncă, se odihnește și îi trebuie timp pentru efectuarea temelor pentru săptămâna următoare, teme pe care le rezolvă sub supravegherea mamei, cerându-i acesteia îndrumări în rezolvare ori de câte ori are nevoie. Camera minorei de la domiciliul mamei este dotată cu tot necesarul bunei desfășurări a activităților școlare: manuale, cărți, caiete, dicționare, culegeri de matematică și limba română, mape cu fișe, atlase tematice, rechizite, materiale necesare activităților de pictură, activități practice etc, astfel că a pleca de vineri la domiciliul tatălui ar însemna să ia cu ea un arsenal considerabil de materiale. De precizat că tatăl nu s-a implicat niciodată în rezolvarea sarcinilor școlare ale minorei, iar la domiciliul acestuia nu există aceste materiale, camera fiind a unui copil de vârstă preșcolară. Toate susținerile apelanta le-a dovedit cu martori și chiar din interogatoriul luat intimatului rezultă că acesta nu cunoaște programul de teme al minorei pentru că niciodată nu participă la efectuarea acestora.

Motivele pentru care apelanta nu este de acord cu prelungirea timpului alocat de către instanța de judecată pe perioada vacanței de vară, în care minora trebuie să stea la tată o lună de zile, timp cumulat cu perioada 1-14 septembrie, deoarece minora are nevoie ca împreună cu mama să revizuiască sau să termine sarcinile școlare de vacanță, să se pregătească pentru începerea unui nou an școlar cu materiale noi cărți, rechizite, uniformă, îmbrăcăminte. încălțăminte etc. care nu pot fi achiziționate decât consultând sau în prezența copilului. S-a menționat că mama s-a ocupat de tot ce este necesar încă de când a început fetița școala și i le achiziționează cu regularitate în fiecare an, tatăl necontribuind cu nimic la nevoile școlare ale minorei, în afară, bineînțeles de pensia alimentară.

Minora are vârsta de 9 ani și foarte curând va intra la o pubertate precoce, diagnostic pus de medicul de familie dar și de specialiști endocrinologi. D. urmare, fetița are nevoie de mamă, de sfaturile și ajutorul acesteia, de afecțiunea și grija permanentă în a traversa o perioadă încărcată emoționat pentru copilă. A sta la tată o lună și jumătate pe perioada vacanței de vară ar însemna ca fetița să se descurce fără mamă într-o perioadă bulversantă la această vârstă fragedă. în aceasta perioada minora în realitate, astfel cum va dovedi în apel, nu este în compania tatălui ci a bunicilor paterni.

Mai mult, minora fiind foarte atașată de mamă și plecând dintr-un mediu familial cald și liniștit, plin de afecțiune, trebuie să petreacă o perioadă lungă departe de aceasta, nu i se permite să comunice cu mama ei, fetița schimbându-și comportamentul, devine timorată, inhibată, nu se simte în largul ei, este lipsită de entuziasmul și energia care, de altfel, o caracterizează. La ultimele vizite ale minorei la domiciliul tatălui (acesta venind de fiecare dată împreuna cu concubina să ia copilul sau să îl aducă, existând episoade de tensiune și replici violente ale acestora la adresa mamei în prezența minorei), minora a fost interogată, chestionată, trasă la răspundere de către aceștia Și a trecut prin momente încărcate emoțional. Tipul de comportament și atitudinea celor doi se pot contura și din mesajele telefonice pe care mama le primește frecvent de pe numărul de telefon al concubinei tatălui.

Nu se aduc prejudicii emoționale minorei, lăsând-o să își petreacă mai mult timp în compania unor persoane cu asemenea comportament, care nu respectă dorințele copilului și nu îi oferă un mediu prielnic, fără constrângeri, în care să se simtă iubită și de aceea s-a solicitat ca instanța de judecată să analizeze în detaliu toate argumentele și înscrisurile depuse și a solicitat ca instanța să păstreze programul de vizită al minorei B. D. M. N. stabilit prin hotărârea definitivă și irevocabilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, cu precizarea exactă a orelor când minora poate fi luată de la domiciliul mamei (sâmbătă ora 10.00) și adusă la domiciliul acesteia (duminică ora 17.00).

În probațiune, apelanta a solicitat înscrisuri, audierea minorei dacă instanța va aprecia necesar, proba testimonială cu următorii martori: S. D. și T. C. I. .

Prin apelul formulat de reclamantul apelant B. B.-I. s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza sa se admită cererea introductiva așa cum a fost formulata.

Apelantul a criticat aceasta soluție ca fiind lipsita de legalitate si temeinicie, având in considerare următoarele:

Noile norme de dreptul familiei, adoptate in spiritul adaptării legislației naționale la legislația europeana, reglementează instituția denumita „autoritatea părinteasca" care potrivit dispozițiilor art.483 Cod civil se constituie ca fiind „ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si aparțin in mod egal ambilor părinți. " Acest cumul de drepturi si îndatoriri ale părinților se constituie . subiectiv al copilului si are drept consecința faptul ca regula este cea a exercitării in comun a autorității părintești potrivit dispozițiile art.397 Cod civil si, doar pe cale de excepție, in condiții speciale - definite de art.507 Cod civil - exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte. Norma juridica de la art.507 Cod civil stipulează limitativ si expres condițiile in care autoritatea părinteasca se exercita de către un singur părinte -."Daca unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătoreasca, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești, sau daca, din orice motiv, se afla in neputința de a-si exprima voința, celalalt părinte exercita singur autoritatea părinteasca." În mod evident, nu se află in nici una din aceste situații.

In alta ordine de idei, singura limita impusa de norma legala, recte art.483 alin.2) Cod civil, este „autoritatea părinteasca se exercita numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia...""

In opinia cvasiunanima a jurisprudentei si doctrinei juridice si/sau de specialitate in materia creșterii si educării copiilor, interesul superior al copilului nu poate fi frustrat de a avea alături ambii părinți. Comisia europeana si Curtea europeana de justiție au interpretat expresia „viata de familie "ce figurează in conținutul art.8 din CEDO in sensul ca statul prin organele sale nu poate interveni in mod legitim pentru a distruge entitatea unei familii pe timpul divorțului părinților. lata de ce, in condițiile in care nu se dovedește ca unul din părinți ar prezenta un grav pericol pentru dezvoltarea psihica, fizica si intelectuala a minorului, acesta nu poate fi inlaturat de la a-si putea exercita autoritatea părinteasca.

In aceasta speța, nu s-a dovedit nicio împrejurare de aceasta natura, desi parata a incercat sa isi construiască probe cu vădit si nereal caracter defăimător. Astfel, afirmația defăimătoare ca tatăl ar avea un comportament violent, fiind sancționat contravențional in acest sens, a fost combătută atat de martorii reclamantului, cat si de inscrisurile depuse la cererea paratei - adresa de la secția de politie din care rezulta ca nu exista dresate procese verbale de contravenție pe seama reclamantului, nici măcar de politia de la circulație. Acest script ca si inexistenta unei dovezi video indelung clamate de parata care sa demonstreze un presupus atac violent asupra acesteia se coroborează cu declarația cel puțin fantezista a martorei T. ca s-a insistat dincolo de limita veridicității si a bunei credințe a se dovedi ca tatăl este violent si chiar alcoolic.

Împrejurarea ca audierea minorei a relevat povestea unei stări de fapt cel puțin șocante si evident indusa in urma persuasiunii la care copilul a fost supus de către mama, are rolul de a se impune cu necesitate dezvoltarea unor relații mai strânse cu tatăl acesteia si bunicii paterni, tocmai pentru ca exista riscul fie al unui derapaj etic si emoțional fie - mult mai grav - cel al unui derapaj comportamental cu consecințe, in cel mai bun caz, de lunga durata.

Reductio ad absurdum, opinând ca tatăl s-ar fi manifestat uneori in mod coleric, nu poate fi de natura a incalca principiul statuat de 503 Cod civil si de legislația europeana. In mod corect a reținut instanța de fond ca intre parti exista neintelegeri - acesta fiind unul din motivele consacrate de divorț - dar, la fel de corect este si faptul ca aceste neînțelegeri se acutizează in condițiile in care intimata blochează legătura dintre tata si copilul lui, iar aceasta soluție pronunțata de instanța nu face decât sa contribuie la exacerbarea conflictului dintre părinți cu consecințe directe asupra minorei.

Instanța de fond, deși face referire la dispozițiile art.403 Cod civ. si confirma prin considerente schimbarea împrejurărilor" a menținut in mod subiectiv o măsura abuziva prevăzuta de o legislație abrogata tocmai datorita caracterului sau depășit si in dezacord cu legislația europeana.

Reclamantul apelant a reiterat solicitarea principala din cel de-al doilea petit al cererii introductive, si a insistat asupra stabilirii domiciliului minorei la tatăl sau, având ca reper motivational tot interesul superior al minorului.

Creșterea nevoilor educaționale, de sănătate si dezvoltare fizica si psihica corelata cu statutul material al tatălui, ce conferă posibilități sporite de accesare a unor variate si deosebite perspective educaționale, ca si faptul ca minora ar avea in permanenta supravegherea bunicilor paterni se constituie in argumente forte al stabilirii domiciliului la reclamant.

Declarațiile martorilor audiați in cauza ce releva contradicții fata de chiar declarația minorei ridica serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea acesteia din urma. Este arhicunoscut comportamentul copiilor care in virtutea instinctului de conservare se comporta diferit in funcție de persoana care la un anumit moment exercita autoritatea asupra lor. Deformarea adevărului pentru a face plăcere unuia dintre părinți este un comportament obișnuit in cazul copiilor subiect al „războiului" părinților. Din păcate, pe termen lung, un asemenea comportament predispune la tare caracteriale serioase.

Desi s-a solicitat instanței de fond sa dispună o evaluare psihologica a minorei, aceasta cerere a fost sistematic respinsa. Instanța de fond, influențată subiectiv de foto fila 38, a dat credit exagerat apărării paratei. In acest context se impune atât reaudierea minorei cat si administrarea probei cu evaluarea psihologica acesteia.

Daca pana in urma cu circa un an parata si-a respectat - in linii mari - obligațiile stabilite prin hotărârea judecătoreasca mai sus precizata, in ultima perioada păstrarea legăturii personale cu minora a devenit dificila, iar uneori au fost luni întregi in care tatăl nu si-a văzut copilul sau nu a comunicat cu acesta.

Apelantul a reiterat dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ce dispun imperativ ca „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său".

Reclamantul apelant a apreciat ca fiind evident ca este in interesul superior al minorei ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun de către ambii părinți.

Totodată, avându-se in considerare condițiile materiale, stabilitatea si siguranța financiara a apelantului dar si legătura afectiva puternica existenta intre mine si copil, sa se stabilească locuința minorei la domiciliul său. Aceasta decizie nu numai ca este in interesul copilului, dar se constituie in premisa asigurării unei creșteri si educații optime a fetitei.

Totodată apelantul a criticat decizia instanței de acordare a cheltuielilor de judecata. Cererea fiind admisa in parte, era fireasca aplicarea dispozițiilor art.453 alin.2 teza finala Cod proc.civ. si nicidecum obligarea reclamantului la a achita 1/2 din onorariul avocatului paratei. Este si aceasta o dovada a subiectivismului exagerat al instanței de fond.

In probațiune apelantul a solicitat administrarea probei cu martori, reaudierea minorei, realizarea unei expertize psihologice a minorei si orice alta proba pe care instanța de control judiciar o va considera utila, necesara si pertinenta.

Având in considerare aspectele mai sus invocate, s-a solicitat admiterea cererii de apel, schimbarea in parte a hotărârii atacate si rejudecând, admiterea cererii introductive, cu cheltuieli de judecata.

Intimatul B. B.-I., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de parata-apelanta S. S.-N. impotriva sentinței civile nr.7291 pronunțata de Judecătoria Timișoara la data de 13 mai 2014 ca nefondat si admiterea apelului formulat de el si schimbarea in parte a hotărârii atacata si rejudecand cauza, admiterea cererii introductivă asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata atât in prima instanța cat si in apel.

Prin sentința civila nr.7291 pronunțata de Judecătoria Timișoara la data de 13 mai 2014 instanța de fond a admis in parte acțiunea reclamantului, in sensul ca a modificat măsura privind reglementarea legaturilor personale dintre reclamant si minora stabilita prin sentința civila nr._/07.12.2009 pronunțata in dosar nr._ si s-a încuviințat ca reclamantul sa aibă legaturi personale cu minora după cum urmează: in primul si al treilea sfârșit de săptămâna din fiecare luna, de vineri de la ora 16.00 pana duminica la ora 19,00; vacanta de iarna(incluzând sărbătoarea de C. si Anul Nou) din anii pari cu reclamantul si din anii impari cu parata; vacanta de primăvara( incluzând si sărbătoarea de Paști) din anii impari cu reclamantul si din anii pari cu parata;in timpul vacantei de vara minora va petrece cu tatăl in anii pari perioadele 1-31 iulie si 1/14 septembrie, iar in anii impari perioada 1 august-14 septembrie. A fost respinsă in rest acțiunea precizata.

In mod surprinzător, parata S. S. a promovat cerere de apel, desi prin hotărârea pronunțata instanța de fond nu a făcut altceva decât sa dea curs cerințelor acesteia formulate prin scripturile depuse in cauza.

Motivarea apelului se constituie . alegații ce denaturează fapte si sentimente cu consecințe distructive in echilibrul extrem de fragil al psihicului minorei.

Desi prin întâmpinarea formulata in prima instanța, s-a declarat de acord cu modificarea programului de vizita, de fapt parata apelanta urmărește menținerea aceluiași program de vizita ce a fost stabilit prin sentința civila nr._/07.12.2009 pronunțata in Dosar nr._ .

Punctual, fata de afirmațiile fanteziste ale apelantei S. S., starea de fapt se prezintă astfel:

1) In susținerea apelului se invoca un asa-zis incident care a avut loc in data de 17.05.2014, incident imaginat si denaturat de către parata-apelanta.

Astfel, intradevar a dus minora la un coafor, insa nu a fost împotriva voinței acesteia, ci dimpotrivă, deoarece parata obișnuia sa o tundă singura pe minora, aceasta avea tot timpul parul dezordonat, astfel ca a dus fetita la un salon unde un profesionist sa ii faca o coafura adecvata vârstei si gusturilor minorei. Mai mult chiar, in dimineața acelei fatidice date de 17 mai a.c., preluând copila de la mama ei, a observat ca se intervenise asupra coafurii acesteia . barbara. Intreband-o ce s-a intamplat, fata a declarat ca mama ei, cu o seara înainte, a tuns-o in baie cu foarfecă, împotriva voinței acesteia. Acest lucru nu este unul nou, de cand mama copilei a divorțat de tatăl acesteia, a tuns-o de fiecare data cand a avut ocazia, singura cu foarfecă in baie, desi fetita i-a explicat de foarte multe ori ca isi dorește par lung ca si celelalte fete de vârsta ei. Ba mai mult, mama stia foarte bine ca tatăl fetei o vrea cu par lung in vacanta de vara, aceasta o tundea cu o zi inainte scurt, băiețește, doar ca sa il agaseze pe tatăl acesteia. Dupa ce tatăl a observat tunsoare urâtă a fetei, pentru a salva ce se mai putea din par, a mers impreuna cu aceasta la Salon Kelly Image, Calea Bogdanestilor nr 2, localitatea Timișoara, cod postal_, nr de telefon 0356/458 500, si le-a rugat pe doamnele de acolo sa salveze ce se poate. Fetita nu a avut un comportament agresiv, ba mai a inteles de ce tatăl ei o duce la coafor, chiar daca era foarte trista de faptul ca mama ei i-a tuns parul. Din păcate nu s-a putut salva foarte mult, copila ajungând sa fie tunsa bob franțuzesc, nicidecum rasa cu lama la ceafa. E normal ca fata, dorindu-si foarte mult par lung, sa fie supărata, de aceea e la fel de normal ca bunicii paterni, tatăl, cat si logodnica lui sa o încurajeze cu complimente de genul " Iti sta foarte bine asa!", "Esti foarte frumoasa!" "Arați extraordinar!". De asemenea, mama a declarat, ca vazand tunsoarea fetitei a incercat sa ceara explicații tatălui si logodnicei acesteia,dar aceștia au plecat, ceea ce este fals. De fiecare data cand părinții minorei se intalnesc, nici măcar nu isi vorbesc, pentru a evita excesele de limbaj si, mai ales, de ton ale mamei si a proteja pe cat posibil copilul.

In niciun caz aceasta măsura nu a fost luata pentru a pedepsi minora, asa cum susține parata, dimpotrivă apelantul a dorit sa ii facă o bucurie minorei si sa-i asigure o coafura lejera care sa fie adecvata vârstei si personalității minorei.

Planșele foto depuse demonstrează cele susținute.

In ceea ce privește afirmația paratei-apelante ca, in realitate, când minora se afla la apelant isi petrece de fapt timpul cu bunicii paterni, este o exagerare si o prezentare fantezista a stării de fapt. Concluzia aceasta asumata de mama copilei rezida probabil in aceea ca ea menține legătura doar cu bunicii paterni, refuzând sistematic sa ia legătura direct cu tatăl fetitei.

Astfel, in perioada vacantei de vara, cand minora a petrecut cu apelantul luna august si primele doua săptămâni din septembrie, a fost o scurta perioada in intervalul 07.08.-15.08.2014, cand minora a insotit bunicii paterni la Valiug, insa din 15.08.-17.08.2014, adică de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a fost si el alături de minora si părinții săi la Valiug unde a sărbătorit atat pe mama sa cat si pe minora, ca purtătoare ale numelui de M., impreuna cu prieteni de familie si copiii lor.

In perioada 17.08.-24.08.2014, minora împreună cu apelantul si logodnica sa au fost in concediu la Băile F., iar in intervalul 24.08-14.09.2014, minora a petrecut aceasta perioada împreună cu apelantul la domiciliul său din Timișoara.

În perioada petrecuta de minora cu apelantul, i-a organizat fetitei petrecere cu animatoare si surprize cu ocazia zilei de naștere, in data de 29.08.2014, având alti copii invitați. De asemenea, a sărbătorit ziua numelui minorei de Sfânta M., atat in 15.08.2014, cat si in data de 08.09.2014. In aceasta perioada mama nu a contactat nici fetita si nici pe tatăl acesteia.

In acest context, de fiecare data a fost invitata sa participe si parata-apelanta, S. S., insa aceasta a declinat de fiecare data invitația.

In ceea ce privește motivul invocat de apelanta in susținerea respingerii solicitării privind prelungirea perioadei pe care o petrece minora cu apelantul in perioada vacantei de vara, respectiv faptul ca minora va intra in curând la o pubertate precoce si are nevoie de mama, de sfaturile si ajutorul acesteia, s-a apreciat ca fiind nerealist si insuficient pentru a ingradi relația pe care minora trebuie sa o dezvolte cu ambii părinți, inclusiv cu tatăl.

Daca la domiciliul mamei, fata are o camera pe care o împarte cu mama ei, neavand parte de intimitatea necesara, la domiciliul tatălui, aceasta are camera ei personala, amenajata corespunzător vârstei, unde isi poate petrece timpul si unde poate avea parte de intimitate. Faptul ca fetita se aproprie de pubertate si ca ar trebui sa se descurce fara mama ei o luna jumătate, fetita il are pe tatăl ei, care de asemenea de îngrijește de sănătatea si condiția fetei. Mai mult, in luna septembrie a anului 2012, fetita a fost dusa la un consult oftalmologie de către tatăl ei si bunica paterna, deoarece se plângea de dureri de cap, oftalmologul punandu-i ca si diagnostic, in data de 17.09.2012, strabism, miopie +5 ochiul drept si +4,05 pe stângul.(conform documente anexate) In perioada 2012-2014, fetita a purtat ochelari adecvați pentru îndreptarea vederii, pana cand aceasta a inceput sa se planga din nou de dureri de cap, mama ei hotărând, fara a o duce la un nou consult oftalmologie, ca nu mai are nevoie de ochelari. In data de 09.09.2014 bunica paterna împreuna cu tatăl, au vizitat același medic specialist, pentru a i se face minorei un consult oftalmologie. In urma consultului s-a pus următorul diagnostic: miopie +4,65 dreptul si 3,85 stângul (conform anexe). Deci dupa cum se poate observa, tatăl fetei se ocupa de starea ei de sănătate, ba mai mult se îngrijorează de vederea acesteia care ar putea sa o afecteze pe viitor foarte tare. In schimb pubertatea, de care mama este foarte ingrijorata este un fenomen natural, care se intampla fiecărei fete, fara sa impună ruperea relațiilor cu părintele sau, ci dimpotrivă, acestea creaza stabilitate si echilibru emoțional.

In ceea ce privește susținerea potrivit căreia minora este luata de la domiciliul mamei si dusa direct la bunicii paterni, reiterata in declarația minorei in fata instanței de fond, tatăl copilei a intrebat-o pe aceasta, in weekendul dintre 17.05.2014 si 18.05.2014, de ce a declarat acest lucru, deoarece minora de fiecare data cand a fost luata de către tatăl ei, a fost dusa la ea acasă (domiciului tatălui) se schimba la ea in camera (dotata cu dulapuri, pat si inclusiv un birou unde aceasta isi poate efectua temele) si isi petrece timpul impreuna cu tatăl ei, bunicii paterni venind in in vizita doar pentru a o vedea. La întrebarea tatălui, copila a inceput sa planga, suspinând, si a declarat ca in duminica dinaintea zilei in care a fost audiata, mama ei a lovit-o de mai multe ori peste fata, amenintand-o ca o va bate in continuu daca nu spune ceea ce a invatat-o sa spună. Tatăl minorei fiind oripilat de ce a auzit, a mai intrebat-o o data pe fetita daca chiar este adevărat ce ii spune, deoarece este o acuzație foarte grava la adresa mamei, si a rugat-o sa nu mintă cu privire la acest lucru. Copila a susținut cu vehementa ca mama ei a pus-o sa mintă si ca i-a fost frica ca va primi bătaie "non-stop".

S-a insistat de către apelanta asupra aspectului ca fetita este maltratata de către tata sau, desi aceasta nu e decât o elucubrație fara suport in realitate. Tatăl fetei este un om liniștit, si atunci cand copilul e in vizita la el, se concentrează foarte mult sa ii ofere fetei o atmosfera liniștita, familiala si benefica educației si creșterii copilului. De asemenea, fetita este răsplătită cu fel de fel de premii si anume: o seara la cinema la I. Mall pentru a viziona o animație de copii, o plimbare prin parc, jucării si jocuri interactive. De foarte multe ori, tatăl fetitei o duce pe aceasta la prietenii lui, familia T. si familia Stulianec, ambele având cate 2 copii cu vârste apropiate de a Darianei. Aceasta este de fiecare data chemata la ziua copiilor, ca si in acest an, in data de 19.09.2014 D. a fost invitata de către A. Stulianec, la ziua fiului A. si in data de 27.09.2014 de către F. T. la ziua fiului sau D.. In weekendul 19.09._14 (al treilea weekend din luna Septembrie) cand conform sentinței judecătorești in vigoare fetita trebuia adusa la domiciliul tatălui, acestuia i s-a fost refuzat accesul la fata.

Minora D. nu a fost niciodată maltratată la tatăl așa cum prezintă mama faptele, din contră, aici se joacă cu diferitele jocuri logice sau de construit, se plimbă cu bicicleta sau cu rolele, împreună cu tatăl si logodnica lui joacă Karaoke, a fost învățată să așeze o masă (farfurii, tacâmuri, pahare, șervețele), a fost învățată cum să primească musafirii și cum să se comporte cu aceștia (aspect pe care mama fetiței le-a trecut cu vederea). Acea maltratare de care vorbește mama minorei este aplicată chiar de aceasta aspect ce se poate deduce din comportamentul copilei. De exemplu, odată a vărsat puțină apă pe covor, a fugit repede să ia hârtie igienică de la baie și să șteargă, își tot cerea scuze și repeta întruna că nu dorește să fie bătută. Concluzia este că la mamă-sa este bătută pentru orice mică greșeală (sau presupusă greșeală).

Un alt argument relevat de apelanta antameaza împrejurarea ca minora a fost dusa la biserica. Trebuie spus ca intreaga familie B. este credincioasa. B. paterna merge duminica de duminica la biserica pentru a se ruga si la fel face si tatăl Darianei. In duminicile in care D. este in prezenta tatălui, acesta merge cu ea la Biserica Sf C., din Piața Crucii, pentru a asculta slujba. Copilul nu a fost dus niciodată cu forța la preot pentru a se spovedi, si oricum este de notorietate pentru toti creștinii ca peste 7 ani copiii nu se spovedesc decât daca tin 3 zile post. Acest lucru este oricum imposibil de realizat, având in vedere ca fata este adusa la domiciliul tatălui sâmbăta, deci nu are cum sa tina post. Este de asemenea cunoscut pentru creștinii ortodoxi ca preotul, la sfârșitul fiecărei slujbe, ii miruiește pe cei prezenți. In data de 18.05.2014, fata a fost dusa ca de obicei la slujba de duminica, si bineinteles miruita de către preot, dupa care s-a intors la domiciliul tatălui, nicidecum nu a fost obligata sa se spovedească sau sa spună ce a făcut.

O alta afirmație discutabila vizează imprejurarea ca de fiecare data cand fetita este adusa de către tata, la domiciliul mamei, aceasta aleargă spre mama si bunica/bunicul matern pentru a ii imbratisa. Este mai mult decât stranie afirmația in condițiile in care bunicii materni au domiciliul stabil in C., deci nu au cum sa stea continuu in Timișoara. Mai mult, de fiecare data cand fata este adusa la domiciliul mamei, este foarte speriata si de multe ori plânge ca ii e frica de mama ei. Mai mult, in fiecare dimineața cand fata stie ca trebuie sa fie dusa la mama ei, este supărata, necăjita, ingrijorata, si refuza sa se bucure efectiv de ziua respectiva, indiferent de eforturile tatălui ei de a o face sa fie bine. Cand era mai mica si nu intelegea de ce trebuie sa meargă la mama ei fetita întreba mereu "Tati, dar de ce trebuie sa ma duci la mami? Casa mea este aici. Eu vreau sa stau cu tine”.

Copila a spus că după fiecare vizită la tatăl, mama o chestionează folosind întrebări încrucișate pentru a o determina să spună și lucruri neadevărate. îi spune că tatăl este un neisprăvit, bunicii sunt monștri și alte calificative mai greu de reprodus. B. maternă o întreabă dacă își iubește tatăl, iar la un răspuns afirmativ fetița este plesnită cu palma peste cap, același lucru pățește și dacă afirmă că vrea la tata sau la bunicii paterni.

In ceea ce privește acordarea de cheltuieli de judecata diminuate in favoarea paratei apelante, constând in ½ din onorariul de avocat, o apreciază ca fiind o măsura nelegala, insa in sensul ca, admițând in parte acțiunea reclamantului era fireasca aplicarea dispozițiilor art.453 alin.2 teza finala Cod proc.civ. si nicidecum obligarea reclamantului la a achita ½ din onorariul avocatului paratei. Este si aceasta o dovada a subiectivismului exagerat al instanței de fond.

Nu se poate retine susținerea paratei-apelante ca ar fi fost de acord cu admiterea petitului privind modificarea programului de vizita, atâta timp cat aceasta se declara generic de acord cu modificarea programului de vizita, insa urmărește menținerea aceluiași program de vizita ce a fost stabilit prin sentința civila nr._/07.12.2009 pronunțata in dosar nr._ . De altfel, prezentul apel nu face decât sa confirme aceasta afirmație.

Apelanta S. S. N., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de reclamantul apelant, cu cheltuieli de judecată.

Apelantul a arătat prin cererea de apel faptul că prin cererea introductivă a solicitat un anumit program de vizitare a minorei. în realitate, prin cererea de apel a formulat un alt program decât cel solicitat prin cererea introductivă.

În mod corect prima instanță a reținut că solicitarea reclamantului apelant, formulată pe calea concluziilor orale, după acordarea cuvântului pe fondul cauzei și închiderea dezbaterilor este o cerere inadmisibilă, formulată pentru prima dată la ultimul termen de judecată în condițiile menționate.

Prima instanță în mod legal a respins capătul de cerere privind exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra minorei, în condițiile în care cele două părți nu pot comunica, apelantul nefăcând altceva decât să o hărțuiască pe intimată și implicit pe minoră.

După pronunțarea divorțului, intimata a fost hărțuită permanent de către apelant, prin scandaluri nejustificate, pe care acesta nu le recunoaște. Certurile provocate de apelant au avut loc în prezența minorei, fetița relatând evenimentele care au marcat-o emoțional. Aceste scandaluri s-au desfășurat: la domiciliul intimatei și al minorei (27.02.2013 unde încă se găsesc urme ale lovirii cu picioarele pe ușa de la intrare), la telefon, la Școala minorei (18.12.2013 incident în care pârâta a fost lovită de reclamant în incinta Școlii Gen Nr. 16 și deține certificat medico-legal atașat la dosar, ocazie cu care martorul reclamantului T. F. a recunoscut în interogatoriu că a fost sancționat contravențional), la locul de muncă al mamei (27.02.2013 incident desfășurat în prezența martorei L. G. în incinta Univ. de Medicină din Timișoara, relatată de aceasta în interogatoriu), pe stradă (10.09.2013 pe . relatat de minoră instanței de judecată, fapt pentru care minora a fost pedepsită de reclamant ulterior prin tuns forțat), în incinta Mall-lui, cam în toate mediile în care se putea afla intimata. De fiecare dată aceasta a apelat 112 iar echipaje de poliție s-au deplasat la locul incidentelor. Această atitudine violentă a manifestat-o nu doar la adresa intimatei ci și a bunicilor materni, a învățătoarei copilului, a colegelor de facultate ale mamei, a prietenilor mamei. Dacă poliția nu l-a sancționat contravențional pe apelant, nu înseamnă că aceste acte de violență nu au avut loc, fiind probate prin declarațiile martorilor pârâtei. în probațiune, solicităm instanței de apel să solicite Secției 1 de Poliție să comunice ce măsuri s-au luat în urma derulării incidentelor și câte sesizări au existat împotriva apelantului.

Minora este afectată emoțional de toate incidentele provocate de apelant, aceasta declarând mamei că de fiecare dată când vine tatăl să o ia de la domiciliul mamei, sau atunci când o aduce, „simt că îmi bate inima tare, mami". întrebată fiind de ce se simte rău, fetița răspunde că îi este frică să mai asiste la un nou scandal provocat de tată și concubină în prezența ei.

Atâta timp cât nu se urmărește și de către apelant interesul minorei, confortul emoțional al acesteia și este supusă la un cumul de emoții pe care le trăiește de fiecare dată când acesta vine să o ia de la domiciliul intimatei însoțit de martori, de camere de luat vederi, nu se va putea exercita în comun autoritatea părintească, deoarece ar fi în detrimentul minorei.

Reclamantul nu a mai făcut astfel de gesturi de "mărinimie", venind de fiecare dată să își ia fetița, astfel că pârâta se aștepta la o altă motivație a acestei acțiuni a reclamantului, iar rezultatul nu a întârziat să apară. Astfel că vineri 26.09.2014, adică weekend-ul în care reclamantul nu avea program de vizită, a reclamat printr-un mesaj faptul că weekendul anterior a fost la domiciliul pârâtei cu un martor și "nu era nici copilul Și nu ai răspuns la ușă". Acesta a amenințat că vine acum cu poliția și cu camere video așa cum se întâmplase vinerea trecută (mesajele vor fi atașate integral la dosar).

În interesul copilului este ca aceste conflicte provocate de reclamant să înceteze pentru că ele au o influență negativă și stresantă pentru minoră.

În concluzie, reclamantul construiește probe false pentru a le prezenta în instanță, neavând altele. Legătura reclamantului cu minora nu a fost îngrădită niciodată, programul de vizită a fost în totalitate respectat, iar de câte ori a solicitat reclamantul sau bunicii paterni ca minora să meargă la ei la deferite evenimente, pârâta a fost de acord.

Apelanta nu este de acord cu stabilirea locuinței minorei B. D. M. N. la domiciliul reclamantului, deoarece împrejurările avute în vedere la luarea măsurii încredințării minorei la mamă nu s-au schimbat.

În interesul superior al minorei este ca fetița să locuiască cu mama unde beneficiază de toate condițiile necesare unei creșteri armonioase, de un mediu cald, educativ, legătura minorei cu mama fiind foarte apropiată, mama ocupându-se personal de aceasta chiar de când o ia de la școală.

Reclamantul își manifestă asupra minorei un comportament autoritar și dur, îi impune ce să spună sau să facă (a fost pusă de tată să scrie pe ușa camerei mesajul din fila foto 38), îi inhibă toate acțiunile, îi impune reguli pe care e nevoită să le respecte. F. nu se simte în largul ei la domiciliul acestuia, este izolată într-o cameră, nu interacționează prea des cu reclamantul, dovadă că acesta nu își cunoaște copilul solicitând instanței să o evalueze psihologic și să reaudieze minora, neavând încredere în sinceritatea copilului.

Atâta timp cât reclamantul nu urmărește interesul minorei, ci propria răzbunare la adresa mamei copilului nu se va putea exercita în comun autoritatea părintească și nici nu se va putea stabili locuința minorei la domiciliul reclamantului.

Data când minora a fost adusă din vacanța de vară a acestui an la domiciliul mamei după o lună și jumătate a fost 14 septembrie, ora 18.00, în condițiile în care a doua zi începea anul școlar. Deși mama pregătise în lipsa copilului tot ceea ce era necesar pentru începerea clasei a-III-a (uniformă, ghiozdan, rechizite, manuale, culegeri pe specialități etc), fetița și-a exprimat regretul că nu a participat la pregătirile pentru școală, nefiind adusă mai devreme. Conform părerilor specialiștilor psihologi, copiii trebuie introduși în atmosfera de școală după o perioadă lungă de vacanță, participând cu părinții la achiziționarea materialelor necesare procesului de învățământ. În afara pensiei alimentare tatăl nu contribuie cu nimic la toate obligațiile pe care le are mama de achitat către școală (fondul școlii, fondul clasei pentru dotarea clasei: de exemplu tablă inteligentă, laptop, videoproiector, asigurarea curățeniei în sala de clasă cu femeie de serviciu privată, mobilier nou etc.) sau la alte servicii medicale, educaționale necesare copilului, situație în care concubina apelantului susține în mod neadevărat că minora este îmbrăcată cu haine și încălțăminte de la mâna a doua. Dacă ar fi astfel cum susține apelantul, prin concubina lui, care este motivul pentru care nu-i cumpără el haine și încălțăminte noi, doar este și fetița lui. Cu riscul de a se repeta, în afara pensiei alimentare apelantul nu contribuie în nici un alt mod la creșterea și educarea minorei.

Este de remarcat faptul că din cele descrise de reclamant nu reiese implicarea tatălui în nevoile educaționale și de sănătate conform așa zisului statut material al tatălui). Veniturile salariale ale mamei și ale tatălui sunt la același nivel.

Motivația pentru care au loc toate aceste demersuri în justiție ale reclamantului este și regretul acestuia că trebuie să achite pensia alimentară minorei (motiv pe care îl invocă de fiecare dată prin apeluri sau mesaje), culminând cu criticarea hotărârii instanței de a-l obliga pe reclamant să plătească pârâtei suma de 500 lei, reprezentând 1/2 parte din onorariul de avocat.

In ceea ce privește modificarea programului de vizită solicitat de reclamant nu este de acord cu propunerea acestuia deoarece consideră că programul stabilit prin hotărârea definitivă și irevocabilă nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, este adecvat, în parte. Cu mențiunea de a se stabili orele la care minora poate fi luată și adusă la domiciliul mamei: sâmbătă poate fi luată la ora 10.00 dimineața și adusă la domiciliul mamei duminică la ora 17.00.

Ziua de vineri, după o săptămână de școală copilul este obosit și se odihnește, urmând ca temele pentru următoarea săptămână să fie efectuate după amiază. în interesul copilului este ca programul să fie de sâmbătă ca atunci când este adusă la domiciliul mamei să nu mai aibă alte sarcini de efectuat.

Apelanta a considerat că programul solicitat de tată ca toată vacanța de iarnă (an par) și cea vacanța de primăvară (an impar), petrecute cu un singur părinte, vitregește pe celălalt părinte de a-și vedea copilul în timpul vacanțelor timp de un an.

De observat că tatăl propune pentru vacanța de vară o perioadă fixă (15 iulie - 30 august), neținând cont că și mama are aceeași perioadă de concediu. Apelanta a considerat că programul de vizită prin alternanța lunilor iulie și august este cel mai adecvat, conform și hotărârii definitive și irevocabile nr._/07.12.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ . Mai mult, în această perioadă solicitată de reclamant ar avea loc ziua de naștere a minorei (29.08.), zi pe care a petrecut-o cu mama doar o singură dată după separarea părților (în luna august 2013), deoarece reclamantul a solicitat ca fetița să meargă în vizită la acesta în toți anii în luna august. În cei cinci ani de când reclamantul o ia în luna august, mama nu și-a văzut fiica niciodată de ziua ei de naștere.

Pentru motivele arătate, s-a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul B. B. I..

In faza procesuala a apelului a fost administrata proba testiomoniala cu martorii Danici Dragana L. ,S. D., Bordeasu I. si T. C. depozitiile acestora fiind consemnate in scris si atasate in file separate la dosarul de apel a fost audiata minora B. D. M. N. ns.la 29.08.2005 in Camera de Consiliu,depozitia acesteia fiind consemnata in scris si atasata la dosarul de apel si au fost administrate probe cu inscrisuri.

Analizând apelul formulat de pârâta apelantă S. S. N. prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 466-480 C.pr.civ., instanța îl va admite ca fiind întemeiat având în vedere următoarele considerente :

Instanta de apel coroborind probatoriul administrat in fata instantei de fond cu probatoriul administrat in fata instantei de apel si in raport si cu pozitia minorei exprimata in Camera de Consiliu(pe care instanta de apel o va lua in considerare in raport de virsta minorei si gradul de maturitate aferent virstei) va retine ca fiind intemeiata schimbarea programului de vizita stabilit de instanta de judecata cu ocazia solutionarii divortului partilor prin pronuntarea S.C. nr.17.483/07.12.2009 de catre Judecatoria Timisoara, dar apreciaza ca in prezent corespunde mai bine in raport cu virsta minorei si cu imprejurarea ca aceasta este eleva la Scoala generala nr.16 Timisoara,iar temele le efectueaza in fiecare zi acasa, sub supravegherea mamei(intrucat nu frecventeaza un program after-school), ca programul de vizita in cursul anului sa fie stabilit cu respectarea dreptului la odihna al minorei si respectiv acesta sa se desfasoare in primul si al treilea sfarsit de saptamina din fiecare luna,de sambata ora 10,00 până duminică orele 18,00 cu obligarea reclamantului intimat de a o lua pe minoră de la domiciliul mamei la începutul programului de vizită și de a o readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită.

De asemenea si criticile apelantei cu privire la stabilirea programului de relatii personale ale reclamatului intimat pe perioada vacantei de vara sunt intemeiate, programul stabilit de prima instanta intinzindu-se pe o perioda mai lunga respectiv in perioadele 1-31 iulie si 1-14 septembrie in anii pari,si respectiv 01.08.-14.09. in anii impari, fara a avea in vedere sustinerile martorilor confirmate si de parti prin pozitia procesuala exprimata in instanta cat si de minora cu ocazia audierii in Camera de Consiliu (cu ocazia audierii in fata instantei de apel) si anume ca minora in toata aceasta perioada nu comunica cu celalalt parinte.

Necomunicarea nu se datoreaza interdictiei parintelui cu care se afla minora de a comunica cu celalalt parinte, ci faptului ca aceasta este timorata in a comunica (avind contacte telefonice rare) cu mama sau cu tatal, tocmai datorita atmosferei conflictuale existente intre ei, si pentru ca nu doreste sa-si supere parintii.

Atmosfera conflictuala dintre parinti este resimtita de minora si produce in mod vizibil timorarea acesteia, inclusiv in a exprima ce doreste cu adevarat in raport cu ambii parinti, aceasta atitudine retinuta si controlata a minorei fiind vizibila si cu ocazia audierii acesteia in Camera de Consiliu de catre instanta de apel.

Minora B. D. M. N. astfel cum rezulta din probatoriul administrat in cauza se manifesta ca si un copil instrumentalizat de fiecare dintre parinti impotriva celuilalt, dar intrucat minora a dezvoltat relatii puternice de afectiune si atasament in raport cu ambii parinti nu doreste sa fie implicata in conflictul existent intre acestia, incercind sa aiba o pozitie neutra.

Pe de alta parte programul de vizita stabilit in perioada 01.09.-14.09 in cursul fiecarui an, apreciaza instanta de apel ca nu este in acord cu interesul superior al minorei, stiut fiind ca perioada este folosita inainte de inceperea scolii ,de parintele cu care sta copilul si care asigura intretinerea in natura a acestuia ,inclusiv prin asigurarea celor necesare procesului educational, pentru achizitionarea de rechizite scolare, haine etc., de regula aceasta facindu-se cu consultarea scolarului, efectuarea eventualelor investigatii medicale solicitate de scoala si finalizarea temelor scolare stabilite pe perioada vacantei de vara facindu-se tot in aceasta perioada.

Inclusiv ritmul de activitate /somn al scolarului se schimba in aceasta perioada pentru ca scolarul sa fie pe deplin pregatit pentru inceperea noului an scolar.

Pentru considerentele expuse mai sus si avind in vedere interesul superior al minorei la stabilirea programului de legaturi personale cu tatal reclamant instanta de apel apreciaza ca in raport de probatoriul mai sus enumerat administrat in cauza programul de relatii personale a reclamantului intimat cu fiica sa minora pe perioada vacantei de vara se impune a fi stabilit in urmatoarea modalitate:

în timpul vacanței de vară în anii pari minora va petrece luna iulie la tată, iar luna august la mamă, iar în anii impari minora va petrece luna iulie la mamă și luna august la tată, cu obligația reclamantului intimat de a o lua pe minoră de la domiciliul mamei la începutul programului de vizită și de a o readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită.

Va menține în rest programul de vizită stabilit de prima instanță.

La stabilirea programului de vizita mai sus mentionat instanta de apel a avut in vedere interesul superior al minorei B. D. M. N. astfel cum este acesta reglementat din punct de vedere legal de prevederile art.263 al.1 C.civ. si art.2 din L.nr.272/2004 republicata acesta fiind primordial in stabilirea modalitatii de relationare a minorei cu tatal sau, interesele sau dorintele parintilor sai neavind prioritate in raport cu interesul copilului.

Ori minora are dreptul la o dezvoltare armonioasa fizica si psihica aceasta neputind avea

loc fara o mentinere constanta si cu caracter de continuitate a relatiilor personale cu ambii parinti si inclusiv cu rudele din familia extinsa,respectiv bunicii paterni si materni cu care aceasta a dezvoltat legaturi de atasament si s-a bucurat de viata de familie.

In cauza nu au fost dovedite motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica si intelectuala sau morala a copilului in a avea relatii cu tatal sau reclamantul B. B. I..

Episodul relatat de parti si ulterior de martori cu privire la tunsul minorei, fara acordul ei, de catre tata, la un salon de frizerie si ulterior acasa a fost amplificat de care parata S. S., minora fiind timorata in fata instantei de apel in a relata acest incident si relatind instantei masura de a fi tunsa ca o masura de autoritate extrema a tatalui, si nu ca o pedeapsa pentru pozitia sa exprimata in camera de consiliu in fata instantei de fond.

Aceasta imprejurare a format convingerea instantei ca ambii parinti incearca sa instrumentalizeze minora fiecare impotriva celuilait parinte ceea ce a determinat incercarea minorei de a avea o pozitie neutra in conflictul parental.

Atitudinea conflictuala a partilor si incapacitatea acestora de a stabili in mod voluntar un program de vizita, sau de a-l respecta pe cel stabilit de instanta fara a provoca certuri, pericliteaza cresterea si dezvoltarea armonioasa a minorei.

Instanta de apel atrage atentia ambelor parti asupra prev.art.483 al.2 C.civ. conform cu care „parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tind cont de virsta si de gradul sau de maturitate.”, iar art.503 al 1. prevede ca „parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca, in caz de divort aplicindu-se prev. art397-398 C.civ.

Totodata instanta de apel atrage atentia ambelor parti cu privire la obligatiile lor legale ce rezulta din prev. art.17 din L.nr.272/2004 republicata conform cu care copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, iar parintii sau un alt reprezentant legal nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, ceea ce nu s-a dispus in prezenta cauza.

Analizând apelul formulat de reclamantul apelant B. B.-I. prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 466-480 C.pr.civ., instanța îl va respinge ca fiind neîntemeiat având în vedere următoarele considerente :

Critica adusa cu privire la nedispunerea in mod gresit de catre instanta de fond a exercitarii parintesti in comun de catre ambii parinti privind pe minora B. D. M. N. este neintemeiata raportat la faptul ca prin S.C. nr.17.483/07.12.2009 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._ a fost dispusa incredintarea minorei la mama, masura ce nu exclude cotitularitatea exercitarii autoritatii parintesti, ci dimpotriva o prezuma ca urmare a incredintarii minorei la mama, raportat la dispozitiile codului familiei aplicabil in cauza la data incredintarii minorei la mama si cu efecte pina in prezent raportat la prev. art.6 Noul C.civ.

Incredintarea la mama, prin raportare la prev. art.43 al.1 C.fam. si art.14 al.3 din D.31/1954 in vigoare la data pronuntarii S.c. nr.147.483/07.12.2009 a Judecatoriei Timisoara presupune stabilirea locuintei la mama, dar nu exclude exercitarea in comun a autoritatii parintesti fata de minora B. D. M. N. ci dimpotriva o prezuma.

Ori in prezenta cauza in mod legal si temeinic a retinut prima instanta, aspect pe care il va retine si instanta de apel fundamentind hotararea pe probatoriul administrat in fata instantei de fond coroborat cu probatoriul administrat in fata instantei de apel enumerat in cuprinsul hotararii de mai sus nu s-a dovedit schimbarea imprejurarilor in raport de prev. art.403 C.pr.civ. avute in vedere la pronuntarea S.C. nr.17.483/07.12.2009 a Judecatoriei Timisoara in dosar nr._, care sa impuna schimbarea locuintei minorei de la mama la tata.

Dimpotriva probatoriul administrat in cauza a format convingerea instantei de apel ca este in acord cu interesul superior al minorei B. D. M. N. ca aceasta sa locuiasca in continuare cu mama, cu care aceasta locuieste in mod neintrerupt de la nastere si pina in prezent( cu scurte perioade de timp in care a locuit in mod temporar cu tata), mama avind capacitatea de a raspunde nevoilor actuale ale minorei raportat si la virsta acesteia atit din punct de vedere afectiv emotional cat si material, putind asigura o crestere si ingrijire corespunzatoare a minorei pentru a beneficia de o dezvoltare armonioasa, iar opinia minorei exprimata in Camera de Consiliu este in sensul stabilirii locuintei sale la mama parata.

Nici critica apelantului B. B.-I. adusa hotararii instantei de fond cu privire la gresita sa obligare la plata a ½ din onorariul de avocat suportat de parata in cuantum de 500 lei nu este intemeiata prin raportat la prev. art.453 al.2 C.pr.civ. intrucat cind cererea de chemare in judecata a fost admisa numai in parte, astfel cum a fost admisa cererea reclamantului B. B.-I. judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de jucata, masura dispusa de prima instanta fiind in acord cu aceasta dispozitie legala.

Ca urmare a admiterii apelului formulat in cauza de apelanta S. S. instanta va obliga intimatul să plătească apelantei S. S. N. suma de 1510 lei cheltuieli de judecată în apel constând în 10 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de pârâta apelantă S. S. N. domiciliată în Timișoara, .. 3, ., județ T. împotriva sentinței civile nr.7291/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu reclamantul intimat B. B.-I. cu domiciliul procedural ales la Cabinete Grupate de Avocat „P. & P.” din Timișoara, .. 1, ..

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că:

Stabilește următorul program de vizitare al minorei B. D. M. N. ns.la 29.08.2005 de către reclamantul intimat B. B.-I..

Reclamantul intimat o va lua pe minoră la domiciliul său astfel:

- în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de sâmbătă ora 10,00 până duminică orele 18,00 cu obligarea reclamantului intimat de a o lua pe minoră de la domiciliul mamei la începutul programului de vizită și de a o readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită.

- în timpul vacanței de vară în anii pari minora va petrece luna iulie la tată, iar luna august la mamă, iar în anii impari minora va petrece luna iulie la mamă și luna august la tată, cu obligația reclamantului intimat de a o lua pe minoră de la domiciliul mamei la începutul programului de vizită și de a o readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită.

Menține în rest programul de vizită stabilit de prima instanță.

Respinge apelul formulat de reclamantul apelant B. B.-I. împotriva sentinței civile nr.7291/13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâta intimata S. S. N..

Obligă intimatul să plătească apelantei S. S. N. suma de 1510 lei cheltuieli de judecată în apel constând în 10 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 Aprilie 2015.

P., JUDECATOR,

A. I. D. J.

GREFIER,

R. C.

Red. A.I

Tehnored. R.C./A.I.

Ex.4/23.07.2015

Prima instanta –A. A.-Judecătoria Timișoara

← Contestatie la executare. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul TIMIŞ		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2693/2015. Tribunalul TIMIŞ Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7993/2015. Tribunalul TIMIŞ Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1794/2015. Tribunalul TIMIŞ Contestatie la executare. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul TIMIŞ