Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1794/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1794/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 958/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.958/A
Ședința publica din 06.10.2015
PREȘEDINTE: D. J.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: N. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant O. L., împotriva sentinței civile nr.1794/10.07.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată G. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut in ședință publică, s-a prezentat pârâtul apelant O. L. personal, lipsă reclamanta intimată G. I. fiind reprezentată de av.Alva V. R..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate alte cereri și nici probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Pârâtul apelant a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris.
Apărătorul reclamantei intimate a pus concluzii de respingere a apelului, susținând că a rămas fără obiect.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr.1794, pronunțată de Judecătoria Lugoj, la data de 10.07.2015, a fost a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta G. I., în contradictoriu cu pârâtul O. L.; s-a suplinit consimțământul pârâtului O. L. în vederea eliberării pașaportului minorului O. Orlando L., născut la data de 05.06.2007, precum și în vederea deplasării minorilor O. R. I., născută la data de 01.08.2004, și O. Orlando L., născut la data de 05.06.2007, în Spania, la domiciliul mătușii materne, B. I. G., în perioada 31 iulie 2015 - 29 august 2015 și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1070 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanta G. I. și pârâtul O. L. sunt părinții minorilor O. R. I., născută la data de 01.08.2004 și O. Orlando L., născut la data de 05.06.2007, care în prezent locuiesc în România și sunt elevi în clasa a IV-a, respectiv clasa I.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a învederat că nu îi poate duce pe minori în vacanță în Spania, unde locuiește sora reclamantei, întrucât pârâtul refuză să își dea consimțământul în vederea emiterii pașaportului pentru minor și pentru trecerea frontierei, susțineri ce au fost confirmate de către pârât.
În soluționarea cauzei, prima instanță a reținut că, potrivit art.997 Cod Procedură Civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cu privire la prima condiție care să justifice folosirea ordonanței președințiale, respectiv afirmarea de către reclamantă a unei aparențe de drept, prima instanță a reținut că această condiție este îndeplinită în speță, având în vedere că reclamanta este mama minorilor, iar prin Sentința civilă nr.93/15.01.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._, s-a stabilit locuința minorilor la domiciliul reclamantei și exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minori, de către ambii părinți.
În ceea ce privește urgența, prima instanță a reținut că acordul pârâtului trebuie dat pentru plecarea minorilor din țară și pentru eliberarea pașaportului într-un timp scurt, pentru ca aceștia să poată vizita mătușa maternă, care locuiește în Spania, pe perioada vacanței de vară, respectiv în perioada 31 iulie - 29 august 2015. Pârâtul a recunoscut că reclamanta are o soră care locuiește în Spania, iar din declarația martorei G. E. I., prima instanță a reținut că sora reclamantei locuiește în Spania de 8 ani și are condiții locative foarte bune pentru cazarea reclamantei și a minorilor pe perioada vacanței.
Cu privire la caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului, condiții pe care trebuie să le îndeplinească ordonanța președințială, prima instanță a reținut că măsura solicitată este temporară, constând în suplinirea consimțământului pârâtului pentru ieșirea din țară a minorilor pe perioada 31 iulie 2015 - 29 august 2015.
În privința susținerilor pârâtului în sensul că reclamanta poate să nu mai aducă minorii în țară, s-a reținut că această intenție nu este susținută de probe, iar în cazul în care această situație s-ar produce, pârâtul ar avea posibilitatea legală să o remedieze.
De asemenea, prin plecarea minorilor în luna august 2015 în Spania, prima instanță a reținut că nu se aduce atingere dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorii, de vreme ce prin Sentința civilă nr.93/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._ pârâtului i s-a încuviințat dreptul de a avea legături personale cu minorii o lună în vacanța de vară, fără a se stabili că este vorba de luna august 2015.
Față de cele expuse mai sus, având în vedere dispozițiile art.23 alin.2 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, art.17 alin.2 din Legea nr.248/2005, conform cărora emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art.17 ind.1 alin.(1) lit.e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii, urmează ca cererea formulată de reclamantă, pe calea ordonanței președințiale, să fie admisă și, în consecință, prima instanță va suplini acordul pârâtului O. L. în vederea eliberării pașaportului minorului O. Orlando L., născut la data de 05.06.2007, precum și în vederea deplasării minorilor O. R. I., născută la data de 01.08.2004 și O. Orlando L., născut la data de 05.06.2007 în Spania, la domiciliul mătușii materne, B. I. G., în perioada 31 iulie 2015 - 29 august 2015.
În temeiul art.453 alin.1 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, prima instanță a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1070 lei, din care 20 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar 1050 lei reprezintă onorariu avocat (f.61 - 62 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul O. L., solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii cererii.
În motivare pârâtul apelant a susținut că nu este de acord ca fosta soție să părăsească țara împreună cu minorii, pentru că în acest mod ea încearcă să se răzbune, să îl despartă ce cei doi minori, pentru că el a depus mai multe plângeri pentru abandon de familie la Poliția Lugoj, întrucât aceasta a părăsit domiciliul conjugal de mai multe ori, iar pârâtul a rămas singur cu cei doi copii.
Mai precizează pârâtul apelant că reclamanta a declarat față de martorul B. I., că dacă pleacă din țară cu minorii, el (pârâtul) nu o să-i mai vadă niciodată și nu va avea cum să ia legătura cu aceștia.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Reclamanta intimată G. I., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că motivele de apel nu au nici o legătură cu fondul ordonanței președințiale, fiind simple afirmații fără a fi dovedite în vreun fel, care nu demonstrează decât reaua-credință a tatălui, precum și comportamentul șicanator al acestuia din urmă, care încearcă să oprească plecarea în vacanță a copiilor săi.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Starea de fapt dedusă judecății a fost corect stabilită de prima instanță, în sensul că minorii O. R. I. și O. Orlando L., rezultați din căsătoria părților, au domiciliul la mama - pârâtă, că frecventează cursurile școlare în România și că tatăl refuză să-și dea acordul pentru plecarea copiilor din țară împreună cu mama lor, în perioada 31.07._15.
În raport de obiectul cererii și anume deplasarea copiilor pe o perioadă determinată în vacanța de vară împreună cu mama lor în Spania, cu temei a reținut prima instanță că sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale și în condițiile în care a constatat refuzul pârâtului ca fiind abuziv, a admis cererea reclamantei.
Atât în fața primei instanțe, cât și în apel, pârâtul a susținut că refuzul său este determinat de faptul că minorii nu se vor mai întoarce în țară, susținere însă nedovedită.
De reținut că, perioada pentru care a fost suplinit acordul pârâtului, este anterioară soluționării prezentei căi de atac, apelul se constată a fi rămas fără obiect, context în care, în baza dispozițiilor art.480 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul apelant O. L., cu domiciliul în Lugoj, ., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.1794/10.07.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată G. I., cu domiciliul în ., județul T., iar cu domiciliul procedural ales în Lugoj, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. J. A. I.
GREFIER
N. D.
Red.D.J.
Tehnored.N.D.
Ex.5
Data:11.11.2015
Primă instanță - judecător C. A. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7993/2015. Tribunalul TIMIŞ | Contestatie la executare. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
