Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7993/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7993/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 931/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.931/A
Ședința publica din 29.09.2015
PREȘEDINTE: D. J.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: N. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta apelantă B. A., împotriva sentinței civile nr.7993/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat B. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut in ședință publică, au lipsit părțile, reclamanta apelantă B. A. fiind reprezentată de av.C. B. în substituirea apărătorului titular av.L. C.Martonosy, iar pârâtul intimat B. I. fiind reprezentat de av.A. S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul reclamantei apelante a depus la dosar delegație de substituire a apărătorului titular și concluzii scrise, iar apărătorul pârâtului intimat a depus dovada achitării onorariului de avocat, în copie, cu chitanța nr.35/16.06.2015 și nefiind formulate alte cereri și nici probe de administrat, instanța costată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul reclamantei apelante, a solicitat admiterea apelului, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului intimat a pus concluzii de respingere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr.7993, pronunțată de Judecătoria Timișoara, la data de 19.06.2015, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. A., împotriva pârâtului B. I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din căsătoria părților a rezultat minorul B. V. M., născut la data de 05.06.2013.
Prin „Convenția privind copiii minori rezultați în urma căsătoriei”, autentificată sub nr.935/21.07.2014 la S.P.N. M. - P. din Timișoara, s-a stabilit ca autoritatea părintească se va exercita în comun de către ambii părinți; copilul minor, va avea, după divorțul părților, locuința la mamă, respectiv la adresa: Timișoara, . Adolescenței), nr.20, ., .; părintele separat de copil, respectiv tatăl, va avea legături personale cu minorul după cum urmează: zilnic între orele 16.00 - 21.00, precum și în prima jumătate a tuturor vacanțelor.
Pe rolul Judecătoriei Timișoara s-a înregistrat, la data de 11.06.2015, acțiunea civilă ce are ca obiect stabilire program vizitare minor, acțiune formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Art.996 Cod Procedură Civilă, statuează că: “instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, pentru admisibilitatea cererii urmând a fi îndeplinite condițiile urgenței, vremelniciei și neprejudecării fondului.
În speța de față, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea primei condiții, cea a urgenței, în condițiile în care a fost de acord cu modalitatea în care s-a stabilit în favoarea părintelui separat de copil, respectiv tatăl, programul în care acesta va avea legături personale cu minorul, după cum urmează: zilnic între orele 16.00 - 21.00, precum și în prima jumătate a tuturor vacanțelor, și reclamanta nu a avut dubii asupra acestui program. Faptul că minorul are vârsta de 2 ani, nu este de natură a determina schimbarea programului stabilit în data de 21 iulie 2014, când minorul avea o vârstă mult mai fragedă, moment la care mama a fost de acord ca tatăl să aibă legături personale cu fiul său în prima jumătate a tuturor vacanțelor, și nu a invocat în fața notarului aspectul că, la o vârstă așa de mică, copilul nu are vacanțe. Mai mult, chiar reclamanta a arătat în motivarea prezentei cereri că, pârâtul este de profesie medic, situație în care nu se pune problema că, în cazul apariției unei stări de boală a copilului, tatăl nu s-ar putea ocupa de minor, iar reclamanta nu a probat în nici un fel că tatăl nu ar fi capabil să se ocupe de copil, că acesta nu s-a implicat în îngrijirea minorului, motivarea sa fiind bazată doar pe presupuneri - că programul stabilit prin convenție „nu poate să garanteze că minorul va fi bine din punct de vedere psihologic, că programul copilului va fi perturbat, că schimbarea locuinței poate aduce un sentiment de nesiguranță, că asupra copilului s-ar putea instala o stare de abandon, de teamă și odată cu acesta chiar îmbolnăvirea minorului”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B. A., solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
În motivare, reclamanta apelantă a arătat că de la data divorțului, respectiv data semnării convenției, tatăl a înțeles să păstreze legături doar ocazional cu minorul, respectând programul 16.00 - 21.00 până la demersul inițial în data de 22.05.2015, când a încercat să ia minorul peste noapte, astfel încât nu au fost necesare alte demersuri pentru lămurirea programului și că reclamanta nu a avut dubii asupra programului și nici nu le are nici în prezent, câtă vreme acest program nu stipulează clar neechivoc găzduirea minorului la tată, iar în vacanța trecută, tatăl nu și-a manifestat dorința de a-l lua la locuința sa pe minor.
Mai precizează reclamanta apelantă că nu înțelege să schimbe programul stabilit la data de 21.07.2014, cum în mod greșit reține prima instanță, ci tatăl încearcă sa interpreteze acest program, producând el însuși o perturbare a programului normal al copilului și că măsura solicitată de mamă are rolul ca temporal, până la stabilirea unui program neechivoc, echilibrat și în interesul superior al copilului, să stabilească o reinterpretare a programului și punerea în executare a acestui program, îmbunătățit față de convenția părților.
Se mai precizează că minorul doarme cu mama sa, este legat afectiv de aceasta, fiind singurul element de stabilitate din viața copilului și că nicăieri, prin convenție, părțile nu au stipulat și convenit ca minorul să fie găzduit peste noapte la tată și nici nu au convenit ca prima jumătate a tuturor vacanțelor să fie instituit un alt program orar decât cel prevăzut zilnic, respectiv orele 16.00 - 21.00.
A apreciat reclamanta apelantă, ca iminența punerii în executare a unui program de păstrare a legăturilor minorului cu tatăl în modalitatea care nu a fost convenită de părți, justifică pe deplin condiția urgenței și probează îndeplinirea acesteia.
S-a mai referit reclamanta apelantă la faptul că pârâtul intimat a menținut relații doar ocazional cu copilul, precum și la faptul că s-a dezinteresat de situația acestuia.
Pârâtul intimat B. I., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că în mod corect prima instanță a constatat neîndeplinirea condiției, urgenței și a condiției privitoare la aparența dreptului.
A mai precizat pârâtul intimat că prin încheierea actului notarial, reclamanta a avut reprezentarea clară a programului de vizitare consimțit, neobiectând în fața notarului așa-zisul pericol invocat prin cererea pendinte.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Astfel, cum corect a reținut prima instanță, căsătoria părților s-a desfăcut pe cale notarială, în aceeași modalitate luându-se și măsura exercitării autorității părintești față de minorul B. V.-M., cea a stabilirii locuinței acestuia și a legăturilor personale dintre copil și tată - pârâtul din cauză.
Pârâtul a declanșat executarea silită împotriva reclamantei, în baza convenției încheiate pentru a avea legături personale cu minorul.
Reclamanta pretinde că scopul declanșării prezentei cereri îl constituie modul diferit în care părțile interpretează deciziile convenției în partea privind programul de vizită, susținând că prezenta cerere nu reprezintă o modificare a programului inițial stabilit, ci o reinterpretare a acestuia.
Pentru situația în care cu ocazia executării silite nu s-ar respecta dispozițiile titlului executoriu, conduita generală de interpretare diferită a conținutului acestuia, calea de urmat pentru remedierea acestei situații este cea a contestației la executare, iar nu a unei noi acțiuni în justiție.
Deși reclamanta susține că prezenta cerere, nu constituie o modificare a programului de vizită din compensarea modalității de vizitare stabilită prin convenție și cea propusă de reclamantă prin acțiunea pendinte, se constată că între acestea există diferențe majore, cea din urmă reprezentând un nou program de relații personale, pentru a cărui stabilire pe calea ordonanței președințiale, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției urgenței prevăzuta de art.997 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă.
Împrejurarea că pârâtul a declanșat executarea silită pentru aducerea la îndeplinire a dreptului recunoscut prin convenție, nu justifică urgența și nici nu probează existența vreunui prejudiciu sau stări de pericol pentru copil.
Așa fiind, tribunalul constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art.480 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, va fi respins ca nefondat apelul.
Se va face aplicația dispozițiilor art.453 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, va fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta apelantă B. A., cu domiciliul în Timișoara, ..20, ., iar cu domiciliul procedural ales la S.C.P.A. Martonosy & Asociații, în Timișoara, ..2, ., împotriva sentinței civile nr.7993/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat B. I., cu domiciliul în Reșița, ..13, ., .-S., iar cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr.84, ., la av.A. S..
Obligă reclamanta apelantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. J. A. I.
GREFIER
N. D.
Red.D.J.
Tehnored.N.D.
Ex.6
Data:11.11.2015
Primă instanță - judecător A. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2693/2015. Tribunalul TIMIŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1794/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
