Obligatia de a face. Decizia nr. 858/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 858/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 858/A
Ședința publică din 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul M. Timișoara, prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2896/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . PERLA SRL, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea apelanților consilier juridic C. M., iar în reprezentarea intimatei, avocat M. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului și, pe fond, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, prima instanța pronunțând o sentința temeinica si legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2896/3.3.2014 pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Timișoara a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin Primar si C. L. al Municipiului Timișoara, în consecință: A dispus obligarea pârâților la vânzarea terenului aferent imobilului situat în Timișoara, . (fostă Turgheniev), nr. 11, . de 751 mp, delimitat pe planul de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, înscris în CF nr._ – C1 Timișoara, către reclamantă, pentru prețul de 52.696 lei, achitat conform ordinul de plată nr. 568/25.06.2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între pârâții M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara, în calitate de vânzători și reclamanta . Perla SRL, în calitate de cumpărător, privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului situat în Timișoara, . (fostă Turgheniev), nr. 11, . nr._ – C1 Timișoara, în suprafață de 751 mp și delimitat pe planul de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru prețul de 52.696 lei, achitat conform ordinul de plată nr. 568/25.06.2013. A dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra terenului aferent imobilului situat în Timișoara, . (fostă Turgheniev), nr. 11, . de 751 mp și delimitat pe planul de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, înscris în CF nr._ – C1 Timișoara. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța a reținut următoarele :
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 20/15.01.2009 la Biroul Notarial C. – M. (filele 24-26), reclamanta a cumpărat imobilul intabulat în CF nr._ Timișoara, reprezentând apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, ..
Terenul în suprafață de 751 mp aferent imobilului apartament a fost închiriat de către reclamantă, așa cum rezultă din contractul de închiriere nr. 863/21.11.2012 ( fila 74 ).
In adevăr, zicând ca ,,in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege”, textul interpretativ circumscris art. 37 apartenent Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia ca cea din urma lege speciala conferă chiriașilor comparatori ,,(…) apartamentelor ce nu se restituie in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora (…)”, vocația de a dobândi si terenul aferent edificatului supus operațiunii juridice de înstrăinare in condițiile de exigenta ale articolului 9 apartenent legii interpretate, aceea cu nr. 112/1995 (care, raportat la interesul deja consacrat legislativ, al sintagmei teren aferent, folosita de legiuitorul guvernamental in redactarea normei interpretative supra enunțata, se privește a fi acela ce tine de respectivul edificat).
In alți termeni (așa cum constant a statuat doctrina reputata in materie si, mai apoi, tot constant, a configurat jurisprudențial Înalta Curte de Casație si Justiție) terenul de sub construcție si căile de acces strict necesar unei folosințe normale a edificatului. Neîngăduind de altfel, o alta concluzie nici norma legala circumscrisa art. 9 apartenent L 112/1995 (care, in adevăr, - deși conferă chiriașilor dreptul subiectiv de a cumpăra apartamentele asupra cărora poarta a lor locațiune, ce nu se retrocedează in natura foștilor proprietari spoliați sau moștenitorii lor, nu face vorbire expresa de terenul aferent locuinței), de vreme ce, aserțiunile supra enunțate se extrag axiomatic, pe cale de interpretare, din întreaga economie a celei din urma legi speciale, a cărei rigoare obliga la a se observa ca in noțiunea de ,,imobil cu destinatia de locuinta”, (supus restituirii către foștii proprietari spoliați, sau operațiunii juridice de vânzare-cumpărare, către chiriași) legiuitorul a înglobat atât suprafața construita cu dependințele si anexele gospodărești, cat si terenul aferent; in alte cuvinte, elementele care împreuna compun, o unitate locativa (așa cum, îndeajuns de clarificator, o spune si Sectia de C. Administrativ și Fiscal a Inaltei Curti de Casatie și Justitie - chemata, in condițiile de exigenta ale L 554/2004, sa tranșeze, pe cale de excepție, asupra legalității normei administrative înscrise in deja enunțatul art. 37 apartenent Normelor Metodologice – prin decizia cu nr. 4447 din 8 decembrie 2006).
Ceea ce (a conchis pe aceeași cale, aceeași jurisdicție de contencios Administrativ) conferă si legimitate art. 37 apartenent Normelor metodologice aprobate prin HG. nr. 20/1996 care, statuează in finalul aparatului argumentativ Înalta Curte de Casație si Justiție, ,, nu instituie prin el însuși un drept de proprietate asupra terenului aferent in favoarea chiriașului cumpărător, adăugând la lege, ci detaileaza componentele unitatii locative supuse vânzării, organizând executarea unor prevederi din L 112/1995, in limitele prevăzute de art. 108 alin (2) din Constituția României si art.4 alin (3) din L 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative”. Zis altfel, a modalității juridice de dobândire și a proprietății terenului ce încorporează si deservește edificatul înstrăinat in considerarea vocației la cumpărare conferita de calitatea de chiriași.
Or, in așa situație, cum interpretarea sistematica a dispozițiilor legale, in ale căror coordonate a fost cantonata verificarea jurisdicționala, îngăduie identificarea cu ușurința a modalității de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent edificatului dobândit in condițiile de exigenta ale art. 9 apartenent L 112/1995- aceea de vânzare-cumpărare cu plata integrala sau in rate a prețului – se impune cu forța evidentei.
In cauza, s-a întocmit un raport de expertiza tehnica in specialitatea topografie prin care s-a stabilit întinderea suprafeței terenului aferentei casei cumpărate de către reclamantă in baza Legii nr. 112/1995 si care asigura utilizarea normala a construcțiilor aflate pe teren, respectiv suprafața de 751 mp, identificată conform Anexei raportului de expertiză.
Prin urmare, stabilește expertul că suprafața de teren care asigură utilizarea normală a construcțiilor aflate pe teren și care poate fi considerată suprafață aferentă este cea de 751 mp.
Totodată prin același raport s-a evaluat terenul la suma de 11.265 euro, având în vedere criteriile stabilite prin H.C.L.M.T. nr. 275/2009 modificată prin HCL nr. 169/02. 11. 2012; prin ordinul de plată nr. 568/25.06.2013 reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 52.696 lei ( fila 89 ), astfel fiind făcuta dovada consemnării prețului terenului la dispoziția paraților.
Judecătoria a dispus obligarea pârâților la vânzarea terenului aferent imobilului situat în Timișoara, . (fostă Turgheniev), nr. 11, . de 751 mp, înscris în CF nr._ – C1 Timișoara, pentru prețul de 52.696 lei, achitat conform ordinul de plată nr. 568/25.06.2013, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar în caz de refuz: prezenta hotărâre ține loc de act autentic privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului înscris CF nr._ – C1 Timișoara, în suprafață de 751 mp și delimitat pe planul de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. A dispus intabularea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului situat în Timișoara, . (fostă Turgheniev), nr. 11, . de 751 mp, înscris în CF nr._ – C1 Timișoara în favoarea reclamantei, conform raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P. G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel M. Timișoara, prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței mai sus amintite, în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta . PERLA SRL, ca fiind netemeinica si nelegala.
Reclamanta intimata, prin cererea de chemare în judecata a solicitat instanței de fond obligarea instituției apelanților la încheierea în forma autentica a contractului de vânzare cumpărare a terenului aferent . imobilul situat in Timișoara, . (fosta Turgheniev) nr. ll, in suprafața de 751 mp, înscris în CF. vechi nr._ Timișoara, convertit in CF. nr._ -CI Timișoara, apartamentul fiind dobândit ca urmare a aplicării Legii nr. 112/1995, in caz de refuz hotărârea instanței sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului aferent . dispună înscrierea dreptului de proprietate al acesteia in cartea funciara arătând, ca prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. l12/1995, a fost înstrăinat doar apartamentul nr. l din imobilul situat în Timișoara, . (fosta Turgheniev) nr. 11, înscris in CF. vechi nr._ Timișoara, convertit in CF. nr._ - CI terenul rămânând în proprietatea Statului Român.
Astfel, terenul aferent imobilului a rămas în proprietatea Statului Român, obiectul contractului de vânzare-cumpărare referindu-se exclusiv la clădire. In momentul vânzării imobilului au fost respectate toate condițiile ce se referea la vânzarea locuințelor către chiriași. Vânzarea a privit doar imobilul construcție, pentru ca art.9 din Legea nr. l12/1995 face referire doar la cumpărarea apartamentelor.
Susținerea faptului că terenul a rămas în proprietatea Statului Român, în urma vânzării construcției rezultă și din faptul că, contractul de vânzare cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică, forma obligatorie pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor.
Pentru clarificarea situației terenurilor aferente imobilelor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995 C. L. al Municipiului Timișoara a emis HCL nr. 275/28.07.2009 modificata prin HCL. nr.l69/02.11.2012 privind vânzarea terenurilor aferente imobilelor construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995.
Astfel terenurile aferente imobilelor construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995 care au fost trecute în domeniul public al Municipiului Timișoara se vor trece în domeniul privat al Municipiului Timișoara în vederea valorificării prin modalitatea atribuirii și vânzării către actualii proprietari ai construcțiilor.
In Regulamentul de atribuire și vânzare a terenurilor aferente imobilelor-construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, aprobat prin H.C.L. nr. 170/2012, la Capitolul I, alin. 2, se menționează că, "terenurile situate sub construcțiile dobândite în baza legii, după care se va putea continua procedura de vânzare, conform solicitării și a normelor legale, în vigoare.
La stabilirea prețului de vânzare a terenului se va ține seama de zona în care este amplasat acesta, respectiv zona periferică, zona mediană sau zona centrală.
Potrivit art. 2 al H.C.L. nr. 275/28.07.2009 :„Obiect al vânzării/atribuirii îl pot constitui doar terenurile aferente imobilelor construcții cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, fapt ce va fi atestat de către Direcția Patrimoniu - Serviciul Administrate Imobile din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara.
Prețul de vânzare al terenurilor se poate achita integral la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau în rate lunare, pe o perioadă de 3 ani. cu plata unui avans reprezentând 25% din valoarea prețului, cu dobânda de 50% din dobânda de referință a B.N.R. In cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata prețului în rate lunare se va constitui ipotecă pentru terenul ce face obiectul vânzării în favoarea Municipiului Timișoara, până la plata integrală a prețului.
Mai mult decât atât, apelanții au arătat că nu au dat dovada de rea credința si nu s-au opus vânzării pe cale administrativa, fapt arătat si in răspunsul la interogatoriul adresat Consiliului L. la Municipiului Timișoara: „Având în vedere faptul că, terenul aferent apartamentului nr. l, situat în . nr. 11, nu a fost atestat în domeniul public al municipiului și văzând cele menționate mai sus, consideră că, în mod justificativ, nu am dat curs favorabil solicitării de cumpărare a terenului. Asupra acestui fapt am informat petenții, prin adresele noastre anterioare".
De asemenea, apelanții au arătat ca reclamanta a depus in cauza o expertiza extrajudiciara cu care nu au fost de acord (aspect invederat instanței si reclamantei prin întâmpinarea formulata in cauza) întrucât prețul de 15 euro/m.p. pentru terenul situat în zona centrală a orașului este subevaluat și nu reflectă prețul pieței și nici prețul stabilit prin grila notarilor publici.
Astfel, desi a avut cunostiinta de poziția acestora reclamanta a virat suma de 52.696 lei - reprezentând prețul terenului aferent imobilului in litigiu (evaluat la 15 euro/mp.), in contul Municipiului Timișoara, solicitând instanței de judecata sa constate acceptul instituției acestora.
Astfel, in lipsa unui acord/consimțământ din partea instituției acestora este ilegala intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate a reclamantei in favoarea terenului aferent imobilului in litigiu.
Ținând cont de cele învederate, precum si faptul ca, prin Adresa nr. SJ2014-88/ 30.04.2014 Direcția Clădiri, Terenuri si Dotări Diverse - Biroul Evidenta Patrimoniului nu este de acord cu obligarea instituției noastre la vânzarea terenului aferent la prețul de 15 mp., (preț pe care îl contesta, întrucât este subevaluat si nu reflecta prețul pieței si nici prețul stabilit prin grila notarilor publici), solicita admiterea probei privind efectuarea unei contraexpertize.
Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 2896/03.03.2014, în sensul respingerii acțiunii formulata de reclamanta . fiind netemeinica si nelegala.
În drept, s-au invocat: art. 466 - 481 N.C.pr.civ, H.C.L. nr. 275/28.07.2009 modificata prin HCL. nr. 169/02.11.2012 si H.C.L. nr. 170/2012.
Intimata . întâmpinare a solicitat respingerea apelului, pe excepția netimbrării apelului, cu consecința anulării apelului în condițiile art. 470 alin. 2 și 3 C.p.civ., pe excepția lipsei de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
A menționat intimata că obligația apelanților, fiecare în parte, era de a indica suma pe care o contestă, ca pentru această sumă să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50% din valoarea taxei de timbru arătată în art. 3 al OUG nr. 80/2013.
In concluzie, instanța de apel este ținută să verifice legala investire prin analizarea existenței sau inexistenței dovezii achitării taxei judiciare de timbru la valoare (valoarea contestată - valoarea terenului aferent pretinsă de apelanți), iar această taxă de timbru, având în vedere că sunt două apeluri, trebuie să corespundă la două taxe judiciare de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată valorii pretinse a terenului aferent.
Pentru ipoteza în care nu s-a depus taxă judiciară de timbru în condițiile art. 23 alin. 1 lit. b) din OUG 80/2013. pentru fiecare cerere de apel, a solicitat anularea ambelor apeluri, în condițiile art. 470 alin. 3 C.p.civ.
Cu privire la excepția lipsei interesului, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 458 C.p.civ. dispoziții conform cărora "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, precum și răspunsul la interogatoriul formulat de pârâții M. Timișoara și CLMT comunicat instanței la 5 septembrie 2013, răspunsul la întrebarea nr. 4, parte finală, unde apelant pârâții arată în mod expres și subliniat următoarele:
"Instituția noastră nu mai are motiv de a refuza încheierea actului juridic translativ de proprietate si implicit de a suporta cheltuielile ocazionate cu dosarul pendinte." .
Faptul că interesul reclamantei nu este acela de a obține de la pârâți despăgubiri oneroase cu privire la culpa procesuală, ci mai degrabă valorificarea dreptului recunoscut de lege și tocmai de aceea instanța de fond a admis proba cu interogatoriul luat paratilor, pentru a constata dacă, urmare efectuării expertizei tehnice judiciare și urmare achitării prețului terenului aferent către pârâte, mai stăruie în refuzul de a încheia actul juridic translativ al dreptului de proprietate sau nu.
Or, răspunsul la întrebarea 4 la interogatoriul luat apelant pârâtelor este edificator și îngăduie concluzia că, în condițiile în care, prin răspunsul la interogatoriu au arătat că nu mai au nici un motiv de a refuza încheierea actului juridic: au încasat prețul terenului și l-au avut la dispoziție de mai bine de șase luni, au acceptat plata, neexistând la dosarul cauzei dovada că au restituit prețul reclamantei până la data declarării apelului și nici după această dată, în alți termeni. au acceptat plata și au încasat prețul. Toate cele de mai sus îngăduie concluzia că apelul a fost formulat doar pentru a fi epuizate toate căile de atac și pentru ca instituțiile să nu trebuiască mai târziu să dea explicații pentru neutilizarea căilor de atac, față de probatoriul administrat de instanța de fond, față de temeinicia hotărârii, recunoașterile pârâților, dar și încasării integrale a prețului și nerestituirii acestuia către reclamant, duc la concluzia că apelanții nu justifică un interes așa cum el este cerut expres a fi justificat de dispozițiile art. 458 C.p.civ., raportat la art. 33 C.p.civ.
Intimata a arătat că apelul comun formulat de cei doi apelanți este neîntemeiat, la fila 2 din apel se aduc argumente care au fost demult repudiate de Tribunalul T., sens în care am depus instanței de fond mai multe decizii ale Tribunalului T. prin care acesta a statuat, cu puterea lucrului judecat, faptul că urmare Deciziei civile nr. 447 din 8.12.2006 a ÎCCJ. Secția de contencios administrativ și fiscal cu privire la pretins nelegalitatea art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, nu se mai poate susține teza conform căreia prin Legea nr. 112/1995 s-a stabilit vânzarea apartamentelor - construcții, iar prin norme metodologice aplicare a Legii nr. 112/1995, adăugându-se la lege, s-ar fi stabilit vânzarea și a terenului aferent, acest aspect a fost tranșat definitiv de instanța supremă prin decizia supraenunțată și regăsită în considerentele sentinței civile nr. 2896 din 3.03.2014, obiect al prezentului apel, dimpotrivă, așa cum avea să deceleze Înalta Curte, prin soluționarea excepției de nelegalitate, în sensul că prin norme metodologice nu s-a adăugat la lege ci s-a detaliat unitatea supusă vânzării, care conține atât construcția cât și terenul aferent acesteia.
Expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a răspuns obiecțiunii formulate și a arătat detaliat criteriile avute în vedere la stabilirea valorii terenului aferent.
A susținut intimata că apelanții ar fi avut posibilitate la instanța de fond, dacă ar fi apreciat că raportul de expertiză nu este complet sau că expertul nu ar fi răspuns la toate obiectivele expertizei, să solicite efectuarea unei noi expertize, conform art. 338 alin. 2 C.p.civ.. sens în care a invocat decăderea ca sancțiune, cu privire la efectuarea unei noi expertize, având în vedere dispozițiile art. 478 alin. 2 C.p.civ., raportate la dispozițiile art. 338 alin. 2 C.p.civ.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205 și următoarele C.p.civ., precum și celelalte dispoziții legale arătate în cuprinsul întâmpinării.
Prin decizia civila nr. 821/A/30.09.2014 Tribunalul T. a admis excepția de necompetenta funcționala a Secției a I civila și a declinat competenta Secției a II-a civila.
Prin decizia civila nr. 567/A/11.11.2014 Tribunalul T. Secția a II-a civila a admis excepția necompetentei funcționale a Secției a II-a civila, a trimis cauza Secției I civila și a declanșat conflictul negativ de competenta si a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea incidentului procedural ivit.
Prin sentința civila nr.3/13.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel Timișoara a stabilit competenta de soluționare a cauzei Secția I civila a Tribunalului T.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul T. sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul constată următoarele :
Critica apelanților - că instanța de fond a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei, apreciind greșit actul juridic dedus judecății și interpretând eronat probatoriul administrat în cauză - este neîntemeiată. În fapt, principala nemulțumire a apelanților o reprezintă stabilirea prețului de vânzare al terenului în litigiu la 15 euro/ mp.
Prin întâmpinarea depusă de pârâți în fața primei instanțe - fila 80 dosar fond - aceștia au menționat că nu sunt de acord cu expertiza extrajudiciară depusă de către reclamantă, odată cu acțiunea introductivă, deoarece prețul de 15 euro/mp nu reflectă prețul pieței și nici prețul stabilit prin grila notarilor.
Cu toate că au contestat acest preț, pârâții nu au formulat nici o cerere în probațiune prin care să combatănetemeinicia acestuia.
Dispozițiile art. 205 alin. 2 C.p.c. stabilesc că întâmpinarea va cuprinde dovezile cu care se apără pârâtul împotriva fiecărui capăt din cerere, dispozițiile art. 194 lit. e C.p.c. fiind aplicabile în mod corespunzător.
Judecătoria a dispus și efectuat din oficiu proba cu expertizaă tehnică topo-cadastrală ce a avut ca obiective, printre altele, stabilirea valorii prețului terenului aferent imobilului apartamentului nr. 1, raportat la dispozițiile legii nr. 112/1995. Expertul judiciar a stabilit că valoarea prețului terenului aferent imobilului apartament nr. 1, proprietatea reclamantei - parte componentă a imobilului nr. topo 9874-9875, situat în intravilanul loc. Timișoara, ., nr. 11, în baza disp. Regulamentului de atribuire și vânzare a terenurilor aferente imobilelor dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, aprobat prin HCL Timișoara nr. 8/25.01.2011 este de 15 euro/mp - teren neconstruibil. Prin urmare, valoarea totală a suprafeței de 751 mp ce revine cotei de 60 % este de 11.265 euro - filele 222 - 223.
Anterior acesteia probe, reclamanta a depus la dosarul cauzei, la fila 89, dovada consemnării sumei de 52.696 lei - stabilite de expertiza extrajudiciară - cu titlu de plată, în contul pârâților.
Tribunalul constată că ambele expertize au stabilit același preț de vânzare cumpărare a terenului aferent imobilului înstrăinat prin Legea nr. 112/1995, care fiind aferent este reglementat de către aceleași norme juridice și au aceleași criterii de calcul.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de către pârâți, expertul a menționat faptul că la stabilirea prețului a avut în vedere următoarele criterii: amplasarea centrală a imobilului, că imobilul este în condominiu, că terenul este neconstruibil - conform tabelului din anexa 2 a Regulamentului aprobat de HCLMT nr. 275/2009.
În concluzie, tribunalul apreciază că criticile apelanților sunt nefondate, raportat la conținutul lucrării de specialitate judiciară efectuate în cauză și la poziția procesuală a pârâților care, în primă instanță au formulat doar obiecțiuni la raportul de expertiză, fără să solicite în susținerea celor afirmate o contraexpertiză.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de apelanții M. Timișoara, prin Primar, și C. L. al Municipiului Timișoara va fi respins ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanții M. Timișoara, prin Primar, și C. L. al Municipiului Timișoara, toți cu sediul în Timișoara BV CD L. nr. 1, jud. T. împotriva sentinței civile nr. 2896/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . PERLA SRL,cu sediul procedural ales în Ghiroda ., jud. T., la avocat F. Mikos.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. P. L. Ș.
GREFIER
A. D.
Red.C.P./tehnored. A.D.
5 ex./3 .
Prima instanta: judecator D. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2521/2015.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... → |
|---|
