Obligaţie de a face. Sentința nr. 2346/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2346/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 2346/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA I CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 2346/PI
Ședința publică din 09.09.2015
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: G. G.
S-a luat in examinare acțiunea formulată de reclamanții P. M. C. și L. A. S. prin mandatar L. M. D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul Comisiei Naționale, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții lipsă, avocat S. A. D., lipsă fiind pârâta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de 09.07.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar note scrise
Instanța, în baza art. 131-132 NCPC raportat la art.129 pct.3 C.pr.civ. și la art.35 alin.2 corelat cu art.34 și art.3 pct.4 lit.g din Lg. nr.165/2013, acordă cuvântul asupra excepției de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului T. în soluționarea pricinii de față, invocată din oficiu la primul termen de judecată din data de 08.07.2015.
Reprezentantul reclamanților solicită respingerea excepției invocate de instanță, apreciind că Tribunalul T. este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza de față. Precizează că dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.165/2013 atrag exclusiv competența teritorială a Tribunalului București, însă prevederile art.33 și art.34 din același act normativ nu atrag competența exclusivă a instanței antemenționate. Depune la dosar note de ședință și sentința civilă nr.469/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/3/2014, susținând că pentru a se evita un conflict de competență eventual, pentru bunul mers al justiției se impune păstrarea cauzei spre soluționare la Tribunalul T..
INSTANTA
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T. în soluționarea pricinii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului T. la 22.04.2015 sub nr._, reclamanții P. M. C. și LUIBA S., prin mandatar Luiba M. D., în contradictoriu cu pârâta AUTORITTAEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR- COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR – SECRETARIATUL COMISIEI NAȚIONALE, au solicitat instanței admiterea acțiunii, obligarea intimatei la evaluarea terenului în suprafață de 4500 mp situat în . în baza titlului executoriu manifestat de Dispoziția de restituire și de propunere privind acordarea de despăgubiri emisă de către Primăria orașului Cluj N. în data de 26.02.2007, conform grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 conform art. 21 pct. 6 din Legea nr. 165/2013, precum și obligarea emiterii deciziei de compensare în puncte a sumei stabilite de către intimată după evaluarea terenului în conformitate cu dispozițiile art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 27.04.2015, Tribunalul T.-Secția de C. Administrativ și Fiscal, pe rolul căreia a fost inițial înregistrat dosarul de față, a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulata de către reclamanții P. M. C. și LUIBA S. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR – SECRETARIATUL COMISIEI NAȚIONALE în favoarea Secției I Civile a Tribunalului T., complet NC11PI.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, prevalându-se de dispozițiile art.1 și 2 din Legea nr-165/2013, a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea intimatei la evaluarea terenului în suprafață de 4500 mp situat în . în baza titlului executoriu manifestat de dispoziția de restituire și de propunere privind acordarea de despăgubiri emisă de către Primăria orașului Cluj N. în data de 26.02.2007, conform grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii 165/2013 conform art. 21 pct. 6 din legea nr. 165/2013, precum și obligarea emiterii deciziei de compensare în puncte a sumei stabilite de către intimata după evaluarea terenului, apreciind astfel că Secția I Civilă a Tribunalului T. este competentă să soluționeze prezenta cerere, motiv pentru care în temeiul art. 99 alin.2 din Hotărârea nr. 387/2005 a CSM a admis excepția necompetenței funcționale a Secției de C. Administrativ și a dispus trimiterea cauzei la Secția I Civilă a Tribunalul T., completul NC11-PI.
P. a fost înregistrată pe rolul Secției I Civile a Tribunalului T. în dosar nr._ la data de 05.05.2015.
La primul termen de judecată din data de 08.07.2015, în conformitate cu dispozițiile art.131 NCPC, instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale în rezolvarea pricinii, a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T. în soluționarea cauzei pendinte, excepție apreciată ca fiind întemeiată pentru argumentele ce succed:
Așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din cuprinsul cererii introductive de instanță, reclamanții vizează, prin demersul judiciar pendent, finalizarea procedurii inițiate în temeiul Lg. nr.10/2001, urmare căreia le-a fost emisă Dispoziția nr.3558/26.02.2007 de către Primarul Municipiului Cluj N., prin care, s-a dispus restituirea în natură cu privire la imobilul grădiniță individualizat topografic prin nr. top._/3 înscris în CF nr._ Cluj N. și la terenul de 4739 mp. având nr. top._/1 și_/3 înscris în aceeași carte funciară, în timp ce pentru terenul în suprafață de 4500 mp., din . s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent, în condițiile Titlului VII din Lg. nr.247/2005, dosarul fiind remis pentru aceasta (consecință a rămânerii definitive a dispoziției) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Altfel spus, se solicită pârâtei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care, în conformitate cu art.18 alin.3 din Lg. nr.165/2013 (noua reglementare legală instituind măsura compensării prin puncte, ca măsură reparatorie în echivalent acordată pentru imobilele preluate abuziv de regimul comunist, beneficiarilor legilor speciale de reparație) a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită o decizie de compensare prin puncte, urmare a evaluării terenului de 4500 mp. preluat abuziv, în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.9 din Lg. nr.165/2013, în scopul finalizării procesului de retrocedare demarat de reclamanți.
Potrivit prevederilor art.35 alin.1 din Lg. nr.165/2013, „deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității în termen de 30 de zile de la data comunicării”, iar alin.2 apartenent aceluiași art.35 spune îndestulător de tranșant că „ în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor”.
Este de subliniat că art.33 din Lg. nr.165/2013 reglementează termenele în care entitățile investite de lege ( astfel cum sunt enumerate la art.21 și 28 din Lg. nr.10/2001 și în HG nr.250/2007): unitățile deținătoare ori entitățile investite cu soluționarea notificării, într-o primă etapă de rezolvare a notificării cu care au fost sesizate, în temeiul Lg. nr.10/2001, au obligația de a o soluționa prin decizie ori dispoziție motivată, în timp ce art.34 se referă la termenele în care au a fi rezolvate dosarele remise deja Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrate la această entitate, respectiv cele ce vor fi remise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor după . Lg. nr.165/2013, în etapa ulterioară dării deciziei ori dispoziției motivate în soluționarea notificării de către unitatea deținătoare, spre emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilelor ce nu au putut fi restituite în natură foștilor proprietari spoliați.
Așa cum o impune interpretarea sistematică a art.35 alin.1 și 2 din Lg. nr.165/2013 supra redat, deciziile emise, conform art.33 de unitățile deținătoare ori entitățile sesizate cu rezolvarea notificării în derularea procedurii demarate în baza Lg. nr.10/2001, conform art.21 din Lg. nr.10/2001 (entități, de altfel indicate la art.3 pct.4 lit.a și b din Lg. nr.165/2013) și, respectiv, de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor conform art.34 (la rându-i definită ca entitate de art.3 pct.4 lit.g din Lg. nr.165/2013 cu atribuții în etapa finală de atribuire efectivă a punctelor în compensare), cum și legalitatea refuzului de emitere a deciziei de către oricare din aceste entități vor fi supuse controlului judecătoresc la secția civilă a tribunalului unde își are sediul entitatea căreia îi revine obligația legală de a emite decizia, funcție de stadiul procedurii de restituire (așadar, fie unitatea deținătoare ori entitatea investită cu soluționarea notificării, fie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor), competența teritorială reglementată de legea specială de reparație fiind evident una exclusivă.
În alte cuvinte, în raport de stadiul soluționării cererii de restituire și de entitatea implicată în concret – cea care a emis ori trebuie să emită decizia -, abilitarea de verificare a legalității deciziei ori de cenzurare a refuzului de emitere a acesteia, revine fie secției civile a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare ori entității investite cu soluționarea notificării, fie secției civile a Tribunalului Mun. București, acolo situându-se sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca entitate căreia îi revine îndatorirea de a emite decizia de compensare prin puncte.
Și aceasta, întrucât în art.35 alin.2 supra redat din Lg. nr.165/2013, însuși legiuitorul a făcut trimitere atât la art.33, cât și la art.34 din lege, or aceste articole a căror interpretare se cere a fi coroborată, prevăd entități diferite cărora le revine obligația emiterii deciziei în etape diferite de rezolvare a notificării. Ceea ce, prin urmare, îngăduie și chiar obligă la concluzia că și competența teritorială de soluționare a contestațiilor contra deciziilor emise ori contra refuzului de emitere a deciziei, revine diferit, instanțelor, funcție de sediul entității chemate a rezolva notificarea în stadiul respectiv.
Așa fiind, cum obiectul pricinii pendinte este îndreptat contra refuzului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a emite decizia de compensare prin puncte a imobilului nerestituit în natură (aceasta fiind entitatea abilitată prin lege a emite decizia respectivă), instanța apreciază că interpretarea sistematică a art.34, 35 alin.1 și 2 din Lg. nr.165/2013 raportate la art.3 pct.4 lit.g care enumeră printre entități și comisia menționată, conduce spre concluzia că instanța competentă teritorial exclusiv este Tribunalul Mun. București.
Astfel că, în baza art.131-132 NCPC raportat la art.129 pct.3 C.pr.civ. și în virtutea art.35 alin.2 corelat cu art.34 și art.3 pct.4 lit.g din Lg. nr.165/2013, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T.-Secția I civilă și va trimite spre competentă rezolvare pricina Tribunalului Mun. București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T..
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții P. M. C. și L. A. S. prin mandatar L. M. D. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - Secretariatul Comisiei Naționale, în favoarea Tribunalului Mun. București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.
P. GREFIER
C. B. G. GULITA
Red.C.B./dact.G.G.
2 ex./21.09.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 3485/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Decizia nr. 854/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
