Evacuare. Sentința nr. 3485/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3485/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 818/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 818
Ședința publică din data de 09 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3485/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect, evacuare, de către apelanții-pârâți D. C. G. și D. P. în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. A..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții-pârâții, prin avocat, A. M. D., și intimata-reclamantă, prin avocat V. A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă, prin reprezentant, a depus la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat (fila 31).
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și nici incidente de soluționat, instanța a declarat deschise dezbaterile asupra apelului și a dat cuvântul părților pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant, a precizat că, raportat la data poștei inscripționată pe plic, nu mai susține excepția de tardivitate a apelului.
Apelanții-pârâți, prin reprezentant, au solicitat respingerea excepției de nulitate a apelului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare sens în care a precizat că este o eroare materială faptul că nu a indicat în cuprinsul cererii de apel hotărârea apelată; în opinia sa, hotărârea a putut fi identificată întrucât în cuprinsul cererii de apel este menționat numele părților și obiectul; în acest sens a solicitat instanței să aibă în vedere și practica judiciară anterioară. În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că prima instanță nu a încuviințat proba testimonială solicitată astfel încât a arătat că reiterează această cerere și în apel.
Intimata-reclamantă, prin reprezentant, a solicitat admiterea excepției și anularea apelului, în opinia sa cauza de nulitate este prevăzută de legiuitor în mod expres astfel încât practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului codul de procedură civilă nu poate fi aplicată în cauză; la întrebarea instanței, aceasta a precizat că într-adevăr nulitatea este condiționată de vătămare iar, în speță, vătămarea produsă prin nulitate este prezumată întrucât și-a făcut apărarea prezumând anumite aspecte. În ceea ce privește proba testimonială solicitată a fi încuviințată de apelanți, a solicitat respingerea acesteia ca tardiv formulată raportat la prevederile art. 470 din Codul de procedură civilă.
Instanța a respins proba testimonială solicitată de apelanții-pârâți, prin reprezentant, ca fiind tardiv formulată raportat la prevederile art. 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Apelanții-pârâți, prin reprezentant, au solicitat admiterea apelului, raportat la faptul că a încheiat cu intimata un contract de întreținere care prevede că întreținerea se prestează la domiciliul intimatei, astfel încât dacă se dispune evacuarea, se va afla în imposibilitate de a respecta clauzele acestui contract întrucât prin evacuare, practic i se interzice pătrunderea în imobil.
Intimata-reclamantă, a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată. Pe scurt, a solicitat instanței să constate că modul de executare a contractului de întreținere nu face obiectul prezentei cauze, însă în opinia sa, nu este necesară prezenta continuă în imobil pentru executarea obligației apelantului care decurge din acest contract.
Tribunalul a declarat închise dezbaterile și a reținut apelul pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr. 3485/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 16.02.2015, pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâții D. C. G. și D. P. prin D. C. G. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- evacuarea pârâților din imobilul înscris în CF nr._ Moșnița Noua nr. crt. A1, nr. Top 12/1, 12/3/2 reprezentând teren intravilan și nr. crt. A1.1, Cad: C1, nr. Top:1211 reprezentând construcții;
- evacuarea oricăror altor persoane care ocupa fără drept imobilul înscris în CF nr._ Moșnița Noua nr. crt. A1, nr. Top 12/1, 12/3/2 reprezentând teren intravilan și nr. crt. A1..1, Cad: C1, nr. Top:1211 reprezentând construcții - evacuarea bunurilor acestora din imobilul identificat mai sus, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3485/13.03.2015, prima instanță: a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâții D. C. G. și D. P., prin reprezentant legal D. C.-G.. A dispus evacuarea pârâților D. C. G. și D. P., prin reprezentant legal D. C.-G.. A obligat pe pârâți la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1424 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial și onorariu notificare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr._-Moșnița Nouă (f.11), pârâtul D. C. G. deține nuda proprietate asupra terenului intravilan și a casei din Moșnița Nouă, .. 28, iar reclamanta F. A. deține un drept de uzufruct viager asupra acestor imobile.
Conform contractului de întreținere autentificat la BNP I. E. la data de 30.07.2013 (f.5-10), reclamanta a transmis nuda proprietate asupra imobilului din Moșnița Nouă, .. 28, înscris în CF nr._-Moșnița Nouă, pârâtului D. C. G., reținându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 709 C.civ., în cursul uzufructului, titularul acestui dezmembrământ exercită prerogativele utilizării exclusive a bunului și culegerii fructelor produse de acesta, în lipsă de stipulație contrară.
În acest context, față de situația de fapt reținută mai sus, dar și față de prevederea din art. 709 C. Civ., instanța a constatat că reclamanta, în calitate de titulară a dreptului de uzufruct asupra imobilului din cauză, exercită prerogativa folosirii bunului în aceleași condiții în care aceasta se exercită de către proprietar. În contractul de întreținere încheiat între reclamantă și pârâtul D. C. G., aceștia nu au introdus vreo stipulație care să prevadă ca prerogativa utilizării imobilului să fie exercitată și de nudul proprietar.
Prin întâmpinare și la termenul de judecată de astăzi, pârâții au susținut că au locuit dintotdeauna în imobilul care face obiectul prezentei cauze, având acceptul reclamantei.
Având în vedere aceste aspecte, s-a reținut că pârâții dețin calitatea de ocupanți, în accepțiunea art. 1033 alin 2 lit. e din Codul de procedură civilă, ocupând imobilul cu permisiunea ori îngăduința reclamantei fără nici un titlu.
Ori de câte ori sunt încălcate unele din prerogativele dreptului de uzufruct, titularul acestuia are posibilitatea de a recurge la mijloace juridice indirecte de apărare a acestui drept real. Astfel, atributul folosinței din conținutul dreptului de uzufruct asupra imobilului poate fi valorificat de titularul dreptului de uzufruct pe calea acțiunii în evacuare a persoanei care ocupă fără titlu bunul.
Reclamanta a depus la dosar cererea înregistrată la B. C. I. nr. 07.02.02.2015, solicitând notificarea pârâților în sensul evacuării în termen de 5 zile a imobilului din Moșnița Nouă, .. 28, nedepunând însă și dovada comunicării acestei notificări. Reclamanta a atașat însă dovada achitării onorariului de notificare (factura nr. 2018/02.02.2015 și chitanța nr. 1247/02.02.2015).
Pârâții nu au invocat prin întâmpinare neîndeplinirea acestei proceduri prealabile.
Au fost înlăturate susținerile pârâților din întâmpinare care fac referire la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de întreținere, precum și proba cu înscrisurile constând în fotografii.
De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate și susținerile privitoare la consecințele care s-ar produce dacă ar fi evacuați, fiind foarte greu pentru pârâtul D. C. G. să mai respecte obligațiile arătate în contractul de întreținere. Au fost înlăturate și afirmațiile potrivit cărora imobilul este divizat în două apartamente separate, cu intrări separate, într-unul locuind reclamanta, iar în celălalt pârâții, precum și susținerile conform cărora întregul imobil a fost edificat și întreținut din banii proprii ai pârâtului.
Aspectele enunțate mai sus nu sunt relevante în cauza de față, în aceasta analizându-se îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute în procedura specială a evacuării reglementată de art.1033-1044 din Codul de procedură civilă.
Instanța a înlăturat și proba cu înscrisul constând în biletul de ieșire din spital întocmit de Spitalul de psihiatrie Gătaia pe numele reclamantei, care atestă că a fost internată în perioada 23.02._84, precum și celelalte înscrisuri care au fost încheiate anterior contractului de întreținere. Acestea nu sunt apte să înlăture calitatea de uzufructuar a reclamantei și dreptul de folosință exclusivă pe care aceasta l-a dobândit prin contractul de întreținere autentificat la BNP I. E. la data de 30.07.2013, pârâtului D. C. G. revenindu-i obligația de a nu împiedica acest drept de folosință.
Ținând seama de cele expuse, a reținut că pârâții D. C. G. și D. P. ocupă fără drept imobilul situat în Moșnița Nouă, .. 28, jud. T., imobil asupra căruia reclamanta exercită prerogativa dreptului de folosință exclusivă, în calitate de titular al dreptului de uzufruct, astfel că în baza art. 709 C.civil coroborat cu art. 1033-1044 din Codul de procedură civilă, instanța a admis acțiunea promovată de reclamantă, dispunând evacuarea acestora din imobil.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuala a pârâților, instanța i-a obligat să plătească reclamantei suma de 1424 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces, reprezentând taxa judiciară de timbru (100 lei), onorariu avocat (1200 lei) și onorariu notificare 07.02.2015 (124 lei).
La data de 20.03.2015, pârâții D. C. G. și D. P., prin avocat, au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3485/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel, pârâții-apelanți au solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și în rejudecare respingerea acțiunii în evacuare din imobilul situat în Timișoara, ., nr.28, jud. T., formulata de către F. A., având în vedere următoarele motive:
Apelantul D. C.-G. a precizat că este fiul reclamantei, iar apelantul D. P., este fiul domniei sale, minor, respectiv nepotul reclamantei.
La data de 30.07.2013 acesta (D. C.-G.) a încheiat cu reclamanta un contract de întreținere pentru toata durata vieții acesteia, contract pe care l-a respectat, de la data încheierii și până în prezent. A mai arătat că, atât domnia sa cât și fiul său, locuiesc dintotdeauna în acest imobil, având acceptul reclamantei și întreținerea reclamantei a suportat-o din veniturile proprii și înainte de încheierea contractului mai sus amintit. În acest sens îi asigură reclamantei hrana, plătește facturile de energie electrica, gaz etc. adică toate utilitățile. De asemenea îi plătește asistenta medicală și contravaloarea medicamentației, îi asigură recuperarea la centul medical din Masloc, a însoțit-o în concedii, în speța în G., atunci când aceasta a dorit.
A mai învederat instanței că reclamant este pensionară, având o indemnizație de 600 de lei pe luna și așadar nu ar reuși fără sprijinul domniilor lor să se întrețină singura.
În situația în care ar fi evacuați din imobilul mai sus amintit, apelantul D. C.-G. apreciază că i-ar fi foarte greu să-și mai respecte obligațiile contractuale arătate în contractul de întreținere mai sus amintit. De asemenea, a mai învederat instanței faptul că imobilul este divizat în două apartamente separate, cu intrări separate, într-unul locuind reclamanta, iar în celălalt locuiesc apelanții. Acest imobil a fost edificat și întreținut din banii proprii ai apelantului, fapt care este confirmat, în scris, de către frații domniei sale, respectiv copiii reclamantei, prin declarații pe proprie răspundere, date în fața notarului public.
În opinia apelanților, nu se justifică acțiunea de evacuare formulată având în vedere starea de fapt potrivit căreia își respectă obligațiile contractuale. Apelantul D. C.-G. consideră că prezenta acțiune este o încercare a reclamantei de denunțare dolosivă a contractului de întreținere prin împiedicarea sa de a-și respecta obligațiile prevăzute în contractul de întreținere mai sus amintit, stare da fapt ce nu ar fi corectă deoarece acesta intenționează să-și respecte obligațiile contractuale.
De asemenea, apelantul D. C.-G. a mai învederat faptul că, în prezent, reclamanta nu mai dorește sa-i dea listele cu cumpărăturile zilnice olograf, pentru ca domnia să nu mai poată justifica cu bonurile fiscale cumpărăturile făcute pentru aceasta. De mai multe ori a fost nevoit să-i las plasa cu cumpărăturile zilnice în fața ușii închise a acesteia, neavând acces în apartamentul reclamantei cu cumpărăturile pentru a nu putea justifica nici cu prezența vreunui martor faptul că i-a înmânat cumpărăturile necesare.
De asemenea, apelanții apreciază că acțiunea reclamantei este una de șicanare, uzufructul, precum și dreptul de a culege fructele acestuia, s-ar realiza exclusiv pe munca domniilor lor, daca nu ar fi edificat construcția în forma în care este în prezent, și reclamanta ar fi fost nevoită sa locuiască în imobilul vechi care a fost demolat, aceasta cu siguranța nu ar mai fi beneficiat de nici un avantaj, traiul într-o casă aflată în ruină i-ar fi fost imposibil.
În drept, apelanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.1041, pct.5, art. 466, art.468, art.470, art.471 din Noul Cod de procedură civilă.
La data de 21.05.2015, intimata-reclamantă F. A., prin avocat, a formulat întâmpinare.
În principal, intimata a invocat următoarele excepții:
1. excepția tardivității apelului formulat de către apelanții apelanți, raportat la dispozițiile speciale ale art. 1041 alin. 5 din Codul de procedură civilă și
2. excepția nulității apelului raportat la prevederile art. 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În subsidiar, în situația în care instanța ar dispune respingerea excepțiilor invocate, intimata a solicitat respingerea apelului, iar pe cale de consecința,i păstrarea în tot a sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică.
Totodată aceasta a solicitat obligarea apelanților apelanți la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele motive:
În ceea ce privește excepția tardivității apelului formulat de către pârâții apelanți, a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele aspecte:
În conformitate cu dispozițiile speciale ale art. 1041 alin. 5 din Codul de procedură civilă „Hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor”.
Astfel că, în speța având în vedere natura urgentă a procedurii reglementate de dispozițiile art. 1033 și urm. din Codul de procedură civilă, legiuitorul a derogat de la dispozițiile de drept comun prevăzând un termen de apel diferit față de cel instituit prin prevederile ari. 168 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile legale citate anterior, precum și faptul că în speță părțile au fost legal citate pentru termenul la care prima instanța a reținut cauza în pronunțare, rezultă că termenul special de 5 zile urmează a se raporta la data pronunțării hotărârii, respectiv data de 13.03.2015).
În conformitate cu prevederile ari. 181 alin. 1, pct. 2 din Codul de procedură civilă, termenele se calculează astfel: „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".
Raportat la dispozițiile legale citate anterior, rezultă că în speță termenul pentru formularea apelului împotriva sentinței civile pronunțate în prezenta cauză în data de 13.03.2015 s-a împlinit în data de 19.03.2015.
Întrucât după cum rezulta chiar din cererea de apel ce a fost comunicată reclamantei intimate, aceasta a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara în data de 20.03.2015, cu nerespectarea termenului de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art. 1041 din Codul de procedură civilă, rezultă ca apelul formulat în cauză de către apelanții apelanți este tardiv.
Pentru aceste considerente, în opinia sa se impune respingerea apelului formulat de pârâți ca tardiv.
Referitor la excepția nulității apelului, intimata a învederat instanței următoarele aspecte:
În conformitate cu prevederile art. 170 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Cererea de apel va cuprinde: (...) b) indicarea hotărârii atacate", iar prin alin. 3 al aceleași dispoziții legale au fost prevăzute și consecințele nerespectării acestei obligații”. Cerințele de la alin.1 lit. b) și e) și cea de la alin. 2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (...)”.
Or, după cum rezultă din cuprinsul apelului formulat de către pârâții apelanți în prezenta cauză, acesta nu cuprinde niciunde elemente de identificare ale sentinței atacate.
Prin apelul promovat, apelanții au solicitat instanței „admiterea apelului, casarea hotărârii..." fără însă a indica în mod expres hotărârea pe care au înțeles să o atace, aspect de natură a atrage nulitatea căii de atac promovate în conformitate cu dispozițiile legale citate anterior.
Pentru aceste considerente, intimata apreciază că se impune anularea apelului formulat de către pârâți.
În ceea ce privește cererea subsidiară, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere următoarele aspecte:
Deși în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă „în caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată”, apelanții au solicitat prin apelul promovat „admiterea apelului, casarea hotărârii și în rejudecare sa dispuneți (...)” deși instanța de apel nu poate dispune în acest sens.
Mai mult, conform alin. 3 al aceluiași articol „În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a lacul în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. (...)".
În speță, însă, nu este incidentă această prevedere legală întrucât prin sentința civilă nr. 3185/13.03.2015 instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului litigiului dedus judecații cu respectarea în acest sens a limitelor prevăzute de procedura specială reglementată de dispozițiile art. 1033 și urm. din Codul de procedură civilă, cu care a fost investită.
Pe de altă parte, după cum rezultă chiar din cuprinsul sentinței apelate, la termenul de judecata din data de 13.03.2015 când instanța de fond a reținut cauza în pronunțare, procedura de citare a fost legal îndeplinită iar părțile au fost prezente și asistate de avocat, astfel că în speță nu se poate susține că „judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată".
Având iu vedere aceste aspecte, precum și faptul că niciunul din motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 180 alin. 3-6 din Codul de procedură civilă nu au fost invocate nici în fapt și nici în drept în cuprinsul apelului promovat în prezenta cauză, rezultă că în speță nu este incident niciun motiv de anulare a sentinței apelate.
Raportat la situația de fapt și de drept menționată anterior, precum și la faptul că motivele de apel invocate nu vizează motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de control judiciar urmează a soluționa prezenta cale de atac în conformitate cu prevederile art. 476 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv „numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a învederat instanței și următoarele aspecte:
După cum rezulta din probațiunea administrată în fața primei instanțe, aceasta a încheiat cu fiul său, pârâtul D. C. - G. contractul de întreținere autentificat sub nr. 2088/30.07.2013 la BNP I. E..
Prin intermediul acestui Contract, în conformitate cu prevederile art. 2254 Cod civil, reclamanta a transmis pârâtului D. C. - G. nuda proprietate asupra următoarelor imobile: imobilul situat în Timișoara . nr. 28, jud. T., înscris în CF nr._ Moșnița Nouă nr. crt. A1, nr. Top 12/1, 12/3/2 reprezentând teren intravilan în suprafața totala de 410 mp și nr. crt. A1. 1, Cad: CI, nr. Top: 12/1 reprezentând construcții; teren intravilan situai în ., înscris în CF nr._ Sacosu Turcesc, nr. crt. A1, Cad:_ în suprafața de 4.906 mp.
Conform convenției părților, odată cu transmiterea nudei proprietăți, reclamanta și-a reținut dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înscris în CF nr._ Moșnița Noua nr. crt. A1, nr. Top 12/1, 12/3/2 reprezentând teren intravilan în suprafața totală de 410 mp și nr. crt. A1.1, Cad: CI, nr. Top: 12/1 reprezentând construcții.
În conformitate cu prevederile art. 709 din codul civil, „ În lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia".
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă, în opinia intimatei, în mod incontestabil faptul că, pe durata vieții sale, domnia sa are folosința exclusivă a imobilului înscris în CF nr._ Moșnița Nouă nr. crt. A1, nr. Top 12/1, 12/3/2 reprezentând teren intravilan în suprafața totală de 110 mp și nr. crt. A1.1, Cad: CI, nr. Top:12/l reprezentând construcții.
Raportat la această situație de fapt și de drept, în temeiul prevederilor art. 1033 și urm. din Codul de procedură civilă, reclamanta intimată a solicitat instanței să dispună prin hotărâre executorie evacuarea apelanților, a bunurilor acestora, precum și a oricăror altor persoane din imobilul înscris în CF nr._ Moșnița Nouă.
Prin sentința civilă nr. 3485/13.03.2015 a Judecătoriei Timișoara, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii formulate și evacuarea pârâților apelanți.
În acest sens, instanța de fond a reținut în mod corect că „apelanții D. C.-Ghcorghe și D. P. ocupă fără drept imobilul situat în Moșnița Nouă, . nr. 28, jud. T., imobil asupra căruia reclamanta exercită prerogativa dreptului de folosință exclusivă, în calitate de titular al dreptului de uzufruct, astfel că în baza art. 709 C. civil coroborat cu art. 1033-1044 din Codul de procedură civilă, instanța va admite acțiunea promovată de reclamantă, dispunând evacuarea acestora din imobil.”
Deși prin apelul formulat, apelanții solicită casarea hotărârii, aceștia nu au invocat niciun motiv prin care să combată aceste rețineri ale primei instanțe.
Mai mult, prin apelul promovat, apelanții recunosc încheierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2088/30.07.2013 la BNP buze Edil, însă încearcă să facă abstracție de faptul că pe această cale s-a transmis către pârâtul D. C. G. exclusiv nuda proprietate a imobilului ce face obiectul cauzei, reclamanta reținându-și dreptul de uzufruct viager asupra acestuia.
Or, în contextul în care dreptul de uzufruct al reclamantei a fost constituit printr-un înscris notarial recunoscut de ambele părți și înscris în cartea funciară afirmațiile apelanților cu privire la „așa-zisul uzufruct, precum și dreptul de a culege fructele acestuia" denotă faptul că aceștia încearcă să inducă instanța în eroare cu privire la aspectele deduse judecații.
Astfel, raportat la obiectul prezentei cauze, respectiv evacuare întemeiată pe procedura specială reglementată de dispozițiile art. 1033 și urm. din Codul de procedură civilă, toate aspectele invocate de către apelanți cu privire la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de întreținere încheiat între reclamanta și apelantul D. C.-G. sunt irelevante, după cum în mod corect a statuat și instanța de fond.
După cum rezultă din dispozițiile legale care reglementează prezenta procedură speciala, pe aceasta cale instanța analizează exclusiv aspectele legale de existență sau nu a unui titlu locativ valabil în ceea ce privește apelanți.
Or prin apărările formulate și prin înscrisurile depuse de către apelanți în probațiune în fața instanței de fond, aceștia nu au făcut dovada existenței unui titlu locativ propriu în imobilul ce face obiectul prezentei cauze și nici nu au făcut dovada lipsei titlului reclamantei.
Astfel, chiar din susținerile apelanților, în sensul că „atât eu cât și fiul meu locuim dintotdeauna în imobil, având acceptul reclamantei” rezultă că, aceștia au locuit în imobilul ce face obiectul cauzei, exclusiv în calitate de ocupanți.
În acest sens, instanța de fond a reținut în mod corect că „pârâții dețin calitatea de ocupanți, în accepțiunea art. 1033 alin 2 lit. e C., ocupând imobilul cu permisiunea ori îngăduința reclamantei Iară nici un titlu.”
Chiar dacă susținerile referitoare la perioada de timp în care apelanții au locuit în imobil nu sunt conforme cu realitatea, aspect de rezultă chiar din înscrisurile depuse de către aceștia în probațiune în fața instanței de fond, acestea relevă în mod incontestabil că până în momentul de față apelanții au locuit în imobilul exclusiv datorită „acceptului reclamantei neavând un titlu locativ propriu, recunoscându-se astfel implicit calitatea apelanților de ocupanți.
În ceea ce privește aspectele legale de posibilitatea reclamantei de a se întreține singură din pensia pe care o încasează lunar, aceasta a precizat că și acestea exced cadrului procesual din prezenta cauză.
În speța prezintă relevanță faptul că reclamanta deține un drept de uzufruct viager asupra imobilului ce face obiceiul cauzei, acest drept fiind constituit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în acest sens, iar reclamanta nu a renunțat niciodată la dreptul său de folosință exclusivă asupra imobilului.
De asemenea, intimata a mai precizat că în ceea ce îi privește pe apelanți prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze faptul că aceștia nu au un titlu locativ propriu asupra imobilului în cauză.
Aspectele legale de faptul că, imobilul ce face obiectul cauzei a fost împărțit de către părți în două apartamente distincte nu prezintă nicio relevanță în soluționarea cauzei întrucât dreptul de uzufruct al reclamantei se întinde asupra întregului imobil înscris în CF nr._ Moșnița Noua.
Totodată, intimata a menționat că aceste susțineri ale apelanților, deși irelevante în soluționarea cauzei relevă contradicția susținerilor acestora, întrucât pe de-o parte se afirmă că evacuarea ar fi de natura a îngreuna respectarea de către pârâtul D. C.-G. a obligațiilor stabilite prin contractul de întreținere, iar pe de altă parte se arată că părțile nu se gospodăresc împreună.
Prin urmare, îndeplinirea de către pârâtul D. C.-G. a obligațiilor stabilite prin contractul de întreținere, aspect ce nu face obiectul cauzei, nu presupune în mod obligatoriu ca părțile să locuiască în același imobil, obligațiile stabilite în sarcina sa putând fi aduse la îndeplinire independent de locația în care este situată locuința acestuia.
Pe de altă parte, intimata a mai arătat că, deși în cuprinsul apelului promovat apelantul D. C.-G. a arătat că dorește să își respecte obligațiile contractuale, însă după pronunțarea sentinței apelate a încetat orice formă de întreținere a reclamantei intimate.
Referitor la susținerile apelanților în sensul că imobilul ar fi fost edificat și întreținut pe cheltuiala pârâtului D. C. G., precum și la înscrisurile depuse în probațiune, intimata a arătat că acestea sunt irelevante în soluționarea cauzei mai ales în contextul în care titlul reclamantei constă în dreptul de uzufruct constituit prin contractul de întreținere încheiat între reclamantă și pârât.
Apelanții-pârâți nu au formulat răspuns la întâmpinare.
În apel, nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat.
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților și a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanța urmează a respinge apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce succed:
Cu precădere, tribunalul se va pronunța, în sensul respingerii, asupra excepției nulității apelului, invocată de intimată în considerarea prevederilor art. 170 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Cererea de apel va cuprinde: b) indicarea hotărârii atacate"și alin. 3 al aceleași dispoziții legale ce prevede sancțiunea nulității pentru nerespectarea acestei exigente legale, apreciind că, în raport de regimul nulităților reglementat de art.174 și urm. C.proc.civ., în speță nulitatea este una condiționată de vătămare, iar prezumția relativă de vătămare ce operează în cazul nulităților exprese este înlăturată prin faptul că, deși nedeterminată expres, hotărârea apelată era determinabilă prin indicarea dosarului în cadrul căruia a fost pronunțată, a părților, obiectului și instanței, iar în fapt nicio vătămare nu s-a produs, câtă vreme intimata a fost în măsură să își construiască apărarea în raport de unica hotărâre pronunțată în dosar.
Pe fond, tribunalul observă că în mod judicios a dispus judecătoria evacuarea apelanților din imobilul în litigiu, asupra căruia aceștia nu justifică la momentul analizei niciun drept de folosință, în condițiile în care nu sunt decât titularii unui drept de nudă proprietate și au ocupat imobilul exclusiv în baza permisiunii uzufructarei reclamante-intimate.
Promovarea acțiunii de față de către uzufructuara reprezintă expresia inexistentei acestei permisiuni în continuare.
Tribunalul apreciază, după cum în mod corect a statuat și prima instanță, că nu prezintă relevanță în tranșarea litigiului de față modalitatea de executare a contractului de întreținere și virtuala desființare a acestuia pentru neexecutare, câtă vreme, cum s-a arătat, în vederea executării întreținerii la domiciliul creditoarei nu a fost recunoscut în favoarea debitorului un drept de folosință asupra imobilului, prestarea întreținerii fiind posibilă și prin prezența temporară a acestuia la locul executării; pe de altă parte, este reputat principiul că pentru a atrage sancțiunea desființării unui contract sinalagmatic, neexecutarea obligațiilor contractuale se impune a fi culpabilă, iar refuzul creditorului de a primi întreținerea exclude vinovăția debitorului.
În niciun caz nu poate constitui un argument în admiterea căii de atac menținerea unei comodități în executarea întreținerii, după cum pretinde apelantul.
De asemenea, nu prezintă relevanță nici situația de fapt a edificării imobilului de către apelant ori a compunerii acestuia din două corpuri de clădire, câtă vreme, prin raportare la data primei declarații date în acest sens, aceasta a avut loc anterior succesiunii de acte juridice perfectate între părți (întreținere/donație/întreținere) și, în orice caz, la momentul analizei, apelantul are calitatea de proprietar asupra imobilului, lipsit însă de prerogativa folosinței, pentru bunul motiv că în această manieră a înțeles să contracteze cu reclamanta, iar convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Reclamanta a înțeles să le permită pârâților ocuparea în fapt imobilului, însă odată ce permisiunea încetează, este necesar ca tolerații să părăsească imobilul în litigiu; per a contrario, această atitudine de favoare a reclamantei s-ar întoarce împotriva acesteia, aducându-i astfel atingere dreptului exclusiv de folosință, opozabil și nudului proprietar.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.480 N.C.proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a soluției primei instanțe.
În temeiul art. 453 N.C.proc.civ., în raport de culpa lor procesuală în declanșarea prezentei căi de atac, tribunalul îi va obliga pe apelanții-pârâți la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă în sumă de 800 lei, onorariul avocațial, potrivit chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nulitate a apelului.
Respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3485/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, de către apelanții-pârâți D. C. G., având CNP_, și D. P., ambii cu domiciliul procedural ales în G., ., jud. T., în contradictoriu cu intimata-reclamantă F. A., având CNP_, cu domiciliul în Timișoara, . nr. 28, jud. T. și cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de Avocat V. A. din Timișoara, .. 9, jud. T..
Obligă pe apelanții-pârâți la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă în sumă de 800 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 septembrie 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I. A. D. | |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 23.09.2015/ 5 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara – judecător B. A. R.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 09-09-2015, Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2346/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
