Pretenţii. Decizia nr. 854/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 854/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA 854/A
Ședința publică din 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător D. B.
Grefier R. RUȘEȚIU
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul Cosariu I. împotriva sentinței civile 483/2015, pronunțate de Judecătoria Lugoj in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele C. locala de fond funciar R. si C. județeana de fond funciar T..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale părților au fost luate in ședința publică din 10.09.2015, când instanța, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de astăzi, 17.09.2015, aspecte consemnate in încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constata următoarele.
Prin sentința civila 483/2015, Judecătoria Lugoj a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Racovița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. si a respins cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 09.06.2008, sub nr._, numita B. P., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pârâții C. I., R. E., C. L. de Fond Funciar Racovița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în cauză, să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtului C. I. cu nr._/36/27.08.2003 în limita suprafeței de 0,23 ha din ./1, care se suprapune peste terenul intravilan proprietatea reclamantei, evidențiat în Cf nr. 143 Drăgoiești, nr. cad. 421, 422/1 și care a fost inclusă dintr-o eroare în titlul de proprietate al pârâtului.
Prin sentința civilă 1376/15.05.2012, pronunțată în dosarul_, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 111/R/29.01.2013, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P. și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/36/27.08.2003 în ce privește suprafața de 0,23 ha intravilan din . fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul C. I. în contradictoriu cu reclamanta B. P. și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1800 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că TP nr._/36/27.08.2003 a fost emis pentru o suprafață mai mare decât suprafața validată de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. prin Hotărârea nr. 71/8/02.03.1995, precum și prevederile art. 274 alin. 1 C.p.c. în baza cărora pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert în cuantum de 1200 lei și 600 lei onorariu avocațial.
Prin acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, reclamantul C. I. a solicitat obligarea pârâtelor C. L. de Fond Funciar Racovița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. să-i plătească suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care 3000 lei reprezintă cheltuielile de judecată efectuate în dosar nr._ * al Judecătoriei Lugoj, respectiv onorariu de avocat și cheltuielile de judecată la care a fost obligat în acest dosar, iar 3000 lei reprezintă daune morale, întrucât pârâtele i-au emis un titlu de proprietate ce a fost anulat.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus o copie a contractului de asistență juridică nr. 50/23.11.2012 (f. 17), fără a fi însoțit de chitanța privind plata onorariului convenit de 300 lei, chitanța nr. 2589/13.11.2013 eliberată de B. B. N. T. în dosar ex. nr. 94/2013 pentru suma de 2750 lei, încheiere încuviințare executare silită și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
Conform prevederilor art. 998 C.civ, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Totodată, art.999 dispune că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Față de acest texte de lege, instanța de fond a reținut că pentru antrenarea răspunderii, este necesar să se fi comis o faptă ilicită, să se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul să fie urmarea faptei ilicite, iar fapta să fie comisă cu vinovăție, fie că este vorba despre intenție, fie că este vorba despre culpă, și chiar de-ar fi culpa în forma ei cea mai ușoară.
În ce privește daunele morale, instanța de fond, analizând temeinicia lor prin prisma cerințelor impuse de răspunderea civilă delictuală, reține că fapta pârâtelor de a elibera TP nr._/36/27.08.2003, care ulterior a fost anulat cu privire la suprafața de 0,23 ha, nu este de natura a crea reclamantului un prejudiciu moral, câtă vreme, acesta nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și cu privire această suprafață de teren, conform Hotărârii de validare nr. 71/8/02.03.1995.
Astfel, nefiind întrunite condițiile art. 998-999 Cod Civil, instanța de fond a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei.
Referitor la cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei, prima instanța a reținut că, în dosar nr._ *, au figurat ca părți, atât reclamantul din prezenta cauză, cât și pârâtele C. L. de Fond Funciar Racovița și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T.. Or, obligația de plată a cheltuielilor de judecată are drept fundament ideea de răspundere civilă delictuală și, câtă vreme, instanța de fond a statuat deja cu putere de lucru judecat, raportat și cu privire la pârâții din prezenta cauză că întreaga culpă, raportat la activitatea lor procesuală, revine reclamantului C. I., instanța de fond este obligată să țină seama de ceea ce s-a tranșat deja jurisdicțional, întrucât odată tranșată această chestiune litigioasă, nu mai poate fi contrazisă printr-o nouă hotărâre, reclamantul având la dispoziție căile de atac prevăzute de lege în situația în care era nemulțumit de modul de soluționare a capătului de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată, considerente pentru care va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 3000 lei.
Reținând culpa procesuală a reclamantului, în temeiul art. 453 cod procedura civila a respins cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile 483/2015 pronunțate de Judecătoria Lugoj a formulat apel Cosariu I..
In motivare a aratat ca instanta de fond nu a sesizat că titlul de proprietate_/36/27.08.2003 nu respectă prevederile Legii de fond funciar 18/1991, fiind nul de drept deoarece are inscrise in cuprinsul său suprafetele de teren din intravilanul localitatilor, adica gradinile populatiei, suprafate de teren care nu au facut obiectul Legii 18/1991.
In continuare, arata ca suprafețele de teren intravilan nr. top. GZ11-12 de 0,27 ha, GZ248 de 0,30ha si GZ 155/1 de 0,23 ha nu trebuiau înscrise in titlul de proprietate_/36/2003.
De asemenea, arata ca Hotărârile Prefecturii județului T. 71/7/01.09.1994 si 71/8/02.03.1995 anulează fostele adeverințe de proprietate, radiază intravilanele si stabilesc suprafețe de extravilan care trebuie înscrise in titlurile de proprietate conform Legii 18/1991 pentru câteva familii, printre care se regăsește si familia apelantului.
Apelantul arata ca Hotărârile Prefecturii județului T. stabilesc ca familia apelantului se încadrează in Legea 18/1991 cu suprafața de 9,05 ha din care 2,46 la Capăt si 6,59 ha la Dragoiesti.
Menționează ca responsabilitatea prejudiciului pe care l-a suferit si pe care îl solicita cade in totalitate in sarcina Primăriei R. care a gestionat in mod greșit acțiunea de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea 18/1991.
Precizează ca prima instanța nu a analizat deloc responsabilitățile si atribuțiile Primăriei racovita, acuzându-l in mod cel puțin bizar si absurd ca se face vinovat de prejudiciul cauzat.
Arata ca speța de fata nu se încadrează in puterea lucrului judecat, deoarece din proces lipsește B. P., obiectul fiind diferit, adică recuperarea prejudiciului care nu s-a mai judecat.
In final, arata ca tot la despăgubiri morale se încadrează faptul ca datorită stresului cauzat de proces s-a îmbolnăvit de inimă si ca pentru tratament a cheltuit si cheltuie in continuare sume importante de bani.
La dosar intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. a depus întimpinare solicitând respingerea cererii de apel și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 483/26.02.2015.
Față de petitul cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._, au învederat instanței de judecată prevederile art. 36 alin. 1 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890 din 4 august 2005 actualizată, conform cărora: „Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate...". Mai mult, potrivit art. 5 lit. i din același act normativ: „Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:... pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite sa primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin,-"în concluzie, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., deși validează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și emite titlurile de proprietate aferente conform prevederilor legale citate anterior, nu are atribuții în ceea ce privește punerea în posesie prin delimitare în teren si completarea fișelor de punere în posesie a persoanelor îndreptățite, aceste operațiuni de stabilire a amplasamentului constituind atributul exclusiv al comisiilor locale de fond funciar. Obligația emiterii titlului de proprietate este subsecventă obligației de întocmire și înaintare a documentației de punere în posesie.
In considerentele sentinței civile nr. 1376/15.05.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ *, instanța de judecată constată faptul că titlul de proprietate nr._/36/27.08.2003 a fost emis pentru o suprafață de teren intravilan mai mare decât suprafața validată de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului T.. Pentru aceste considerente, în temeiul art. III lit. a), iii) din Legea nr. 169/1997, constatând că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P. și va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/36 din 27.08.2003 în ceea ce privește suprafața de 0,23 ha intravilan din . de soluția admiterii cererii principale și ținând seama că reclamanta posedă la rândul ei un titlu valabil, în baza căruia și-a intabulat dreptul de proprietate în CF. nr. 143 Drăgoești, instanța urmează a respinge cererea reconvențională a pârâtului de radiere a acesteia din C.F.-ul susmenționat și intabulare a dreptului său, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1376/15.05.2012 numitul C. I. a formulat recurs, însă prin decizia civilă nr. 111/29.01.2013 Tribunalul T. a constatat nulitatea acestuia.
Analizând apelul, tribunalul reține că este neîntemeiat.
Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuielile pe care a fost obligat să le plătească în dosarul Judecătoriei Lugoj_, dar și a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată stabilite în dosarul Judecătoriei Lugoj nr._, tribunalul reține că, potrivit art. 274 al. 1 din vechiul c. pr. civ. – în baza căruia au fost acordate:
„Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”
Acest text de lege reglementează răspunderea civilă delictuală a părții care pierde procesul și care trebuie să răspundă pentru culpa sa procesuală, având în vedere că, prin atitudinea sa din proces, a determinat cheltuieli de judecată.
Prin urmare, reclamantul din speța de față este ținut să răspundă pentru fapta proprie, pentru atitudinea sa culpabilă din dosarul Judecătoriei Lugoj nr._ .
Așa – zisul prejudiciu invocat de reclamant – cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligat acesta în dosarul Judecătoriei Lugoj nr._, reprezintă, în realitate, prejudiciul suferit de reclamanta din dosarul menționat, constând în cheltuielile pe care a fost nevoită să le efectueze.
Apoi, cheltuielile de judecată au fost acordate nu doar pentru admiterea acțiunii, dar și pentru respingerea cererii reconvenționale formulate de C. I..
De asemenea, recursul formulat de C. I. a fost anulat ca nemotivat, astfel că onorariul de 500 lei la care a fost obligat prin decizia de recurs îi este imputabil exclusiv acestuia.
Totodată, din totalul de 3000 lei invocat, suma de 400 lei reprezintă cheltuieli de executare, stabilite ca urmare a neîndeplinirii de bună voie de către reclamantul din prezenta cauză a obligațiilor stabilite în dosarul_, împrejurare imputabilă exclusiv acestuia.
Nu în ultimul rând, în dosarul Judecătoriei Lugoj nr._, deși acțiunea a fost admisă și împotriva pârâtelor din prezenta cauză, cheltuielile de judecată au fost stabilite, cu autoritate de lucru judecat, doar în sarcina lui C. I., reclamantul din prezenta cauză.
În ce privește daunele morale, tribunalul reține că reclamantul nu a dovedit în niciun fel faptul că prin emiterea titlului de proprietate, constatat nul în parte în dosarul Judecătoriei Lugoj nr._, ar fi suferit un astfel de prejudiciu.
Ori, potrivit art. 249 din noul C. pr. civ.:
„Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
În consecință, tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul Cosariu I., domiciliat în Comuna Racovița, ., Județul T., împotriva sentinței civile 483/2015, pronunțate de Judecătoria Lugoj in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele C. locala de fond funciar R., cu sediul în ., județul T. si C. județeana de fond funciar T., cu sediul în Timișoara, Bv. Revoluției din 1989, nr. 17 A, județul T..
Definitivă.
Pronunțarea are loc prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
P. JUDECATOR
L. V. B. D.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L. V.
Tehnored. R. R.
Prima instanța
S. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2346/2015. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2521/2015.... → |
|---|
