Obligaţie de a face. Sentința nr. 516/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 516/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 516/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 516/PI
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. F.
Asistent judiciar: M. A.
Asistent judiciar: M. G.
Grefier: I. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T. în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții L. T. BUZIAȘ și C. L. BUZIAȘ, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul C. L. Buziaș, consilier juridic V. C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu pârâtul C. L. BUZIAȘ, întrucât dovada de citare nu a fost restituită la dosarul cauzei.Înfățișarea părții în instanță, prin reprezentant, acoperă lipsa dovezii de citare conform art. 153 alin. 1 C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul pârâtului de rang 2 depune în ședință întâmpinare.
Instanța arată că prin încheierea din data de 11.12.2014, din dosarul_, din care a fost disjunsă prezenta cauză, au fost unite cu fondul cauzei excepția prescripției parțiale și excepția lipsei capacității procesuale pasive, invocate de C. L. Buziaș.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul prevederilor art. 244 Ncpc constată încheiată cercetarea procesului, iar în temeiul prevederilor art. 392 alin. 1 Ncpc deschide dezbaterile și acordă cuvântul pârâtului.
Reprezentantul pârâtului solicită instanței admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii sindicatului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. în data de 01.09.2014, în dosar nr._, reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T., în numele membrilor de sindicat L. L., R. E., Binkitsch R., V. A., Otescu M., C. D., G. M., Dudarec D., M. L.-A., M. L., C. C., L. M., J. L. V., C. E. C., Costiș Gerlinde, Jidovineanțu I., Cătana A. R., A. G., S. D., L. C., T. O. O., G. E., Bruznican E.,C. D., S. I. L., V. C. G., D. I., Lopazan D., Râmpu C., Râmpu P. L., R. I., O. L., P. N., Zerna C., J. M., M. D.-A., M. M., H. A., J. I., Gander G. C., B. N., D. M., Cuci R., I. C., I. V., P. L., J. B., S. (I.) G., L. C., R. M., Viezuină P. A., G. D., M.(A.) N. D., Barbos D., P. A., B. M., Gamber G., F. M., M. L., P. C., B. A., Tenche M. I., Ghercin V., D. G., L. F., Palfi Rehate, Chiodan V., A. S., N. M., Bolos M., T. S., în contradictoriu cu pârâții L. T. BUZIAȘ și C. L. BUZIAȘ, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să oblige pârâții la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentințelor civile nr. 2331/PI/24.09.2010, 2328/PI/24.09.2010 și 374/PI/06.02.2012, pronunțate de Tribunalul T.- Secția Civilă, în dosarele nr._ ,_ și_ 2009, până la data plății efective.
Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2015, instanța a dispus disjungerea administrativă a acțiunii, pentru fiecare membru de sindicat și înregistrarea, sub un nou număr, pe rolul aceluiași complet, prezentul dosar având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta D. M., prin sindicat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința menționată, pârâții au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în perioada 01.10._09, actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
Reclamantul a arătat că deși sentința este irevocabilă, membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. De asemenea, a arătat că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat prin faptul că au fost lipsiți de folosul sumelor de bani în plus față de prejudiciul inițial creat în patrimoniul acestora prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
De asemenea, a susținut că, în conformitate cu art. 166 al. 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar în conformitate cu art. 161 salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești.
Reclamantul a arătat că în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile prevederile Noului Cod Civil, anume art. 1530, 1531 și art. 1535.
Reclamantul a invocat și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 13/2011 în sprijinul afirmațiilor sale, conform cărora în cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Reclamantul a mai precizat că daunele interese constau în dobânda legală, care curge de drept, fără punere în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă.
În drept, a invocat prevederile art. 148, 194 C., art. 161, 166 al. 4, art. 268, art. 278 al. 1 Codul Muncii, art. 2 OG nr. 13/2011, art. 1530 și urm. CC, art. 28 din Lg. nr. 62/2011.
În data de 11.02.2015, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că în sentințele nr. 2328/PI24.09.2010 și 374/PI/06.02.2012, obligația de plată revine unității de învățământ Școala cu clasele I-VIII Bacova.
Prin Hotărârea Consiliului L. Buziaș nr. 14/29.03.2013 s-a aprobat reorganizarea rețelei școlare, această unitate de învățământ și-a pierdut personalitatea juridică, fiind arondată la L. T. Buziaș, pârâta în cauză fiind continuatoarea sa în drepturi.
C. local oraș Buziaș a formulat întâmpinare la cererea de chemare in judecată, astfel cum aceasta a fost precizată, solicitând respingerea acesteia .
În motivare a arătat că analizând precizarea de acțiune formulată de către Sindicatul Independent al învățământului Preuniversitar din Județul T., într-adevăr, C. L. oraș Buziaș a aprobat reorganizarea rețelei școlare de pe raza unității administrativ teritoriale Buziaș, Școala cu clasele I-VIII Bacova pierzându-și personalitatea juridică, însă, așa după cum precizează si reclamantul, „ aceasta a fost arondată Liceului T. Buziaș, fiind continuatoarea sa în drepturi". Prin urmare a arătat că menține invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local oraș Buziaș.
Având în vedere că toate actele normative care reglementează salarizarea personalului din învățământul preuniversitar stabilesc în mod expres faptul că sumele destinate acestui scop sunt de la bugetul de stat și că repartizarea lor se face de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, după aprobarea legii bugetului de stat, o acțiune ce are ca scop obligarea unei entități la alocarea fondurilor necesare plății unor sume de bani ce reprezintă dobânda legală aferentă unor drepturi salariale stabilite pe baza unor hotărâri judecătorești, izvorâte din raporturi de muncă în care instituția noastră nu este parte și vizavi de care noi nu avem putere de decizie este total neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
În acest sens, pârâtul a considerat relevantă sentința civilă nr. 374/PI din 06.02.2012 - dosar nr._, invocată de către reclamant, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Consiliului L. Oraș Buziaș, cât și a Primarului localității Buziaș- instituția Primarului. Pe de altă parte, aceeași sentință, obligă unitatea școlara la calcularea și plata către reclamanții - membrii de sindicat a diferențelor de drepturi salariale, cu mențiunea că sumele cuvenite „ vor fi actualizate cu indicele de inflație ", nefacându-se vorbire de dobândă.
Pe de altă parte,, conform deciziilor civile nr. 2331/PI/24.09.2010 și 2328/24.09.2010 pronunțate de Tribunalul T. - Secția Civilă în dosarele nr._ și_, unitățile școlare au fost obligate „la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 către membrii de sindicat L. L., R. E. ....etc."
Nu s-a făcut dovada solicitării, pe cale necontencioasă, a includerii în buget, deci a alocării sumelor ce fac obiectul material al solicitării din prezentul dosar, ținând seama de faptul că execuția bugetară este anuală și există termene expres determinate pentru prezentarea propunerilor si a proiectelor de buget din partea unităților de învățământ.
Întreaga legislație specială, privind stabilirea modului de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, prevede în mod constant faptul că, aceste cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar sunt finanțate din sume alocate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale, astfel că pretențiile formulate nu pot fi acoperite din alte surse decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care cererea privind obligarea la alocarea fondurilor necesare pentru aceste plăți trebuia să fie formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, prin organele sale specializate.
Mai mult, acțiunea ce face obiectul dosarului mai sus menționat este absolut neîntemeiată si inadmisibilă, întrucât plata drepturilor bănești cuvenite conform deciziilor civile invocate de către reclamanți a fost eșalonată de către Guvernul României, conform prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Având în vedere prevederile imperative ale O.U.G. nr. 71/2009 privind eșalonarea sumelor, pârâta a arătat că pentru tranșele drepturilor bănești care nu sunt încă scadente nu poate fi acordată dobânda legală, în perioada respectivă dobânda nu curge, fiind amânată scadența titlului executoriu, urmând ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Din interpretarea dispozițiilor art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.535 din Codul civil din 2009, rezulta ca acordarea daunelor-interese moratorii impune, drept condiții-premisă necesare și obligatorii, existența unei obligații ajunse la scadență, precum si fapta ilicită și prejudiciabilă a debitorului constând în executarea cu întârziere a obligației exigibile. Sub aspectul condiției ca obligația să fie ajunsă la scadență, aceasta nu este îndeplinită întrucât, prin stabilirea, pe cale legislativă, a unor termene pentru executare, măsura dublată de suspendarea executării potrivit dispozițiilor dreptului comun, obligațiile pecuniare care formează obiectul acestei reglementări speciale nu mai sunt pure și simple, ci au fost afectate de termene legale suspensive.
Așadar, în condițiile în care obligațiile de plată ce formează obiect al reglementării instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu sunt ajunse la scadență decât pro parte, în limita tranșelor anuale achitate în condițiile art. 1 si 2 din acest act normativ, iar, pentru viitor, celelalte nu sunt încă ajunse la scadență, pretențiile sindicatului, de obligare a instituției la plata dobânzii legale, nu au o bază legală suficientă conform reglementării speciale.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din N.C.pr.civ., art. 72 din N.C.pr.civ., Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale - republicată, modificată și completată, O.U.G. nr. 71/2009, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 356/2013, HG nr. 72/2013.
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive a paratului Consiliului L. Buzias, unita cu fondul cauzei la termenul din 11.12.2014 conform dispozițiilor art. 248 Cod procedura civila, instanța constata ca este întemeiata si urmează a fi admisa motivat de faptul ca o calitate procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv. Prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită la art.10 și art.14 din Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță unitatea de învățământ.
Astfel, între acești pârâți chemați în judecată există raporturi juridice de drept administrativ, în temeiul obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, conform dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 10/19.09.2011, prin care a statuat că raporturile dintre ordonatorii de credite sau ordonatorul de credite și angajator nu permit atragerea în proces a ordonatorului de credite pentru a fi obligat la alocarea de fonduri.
Raporturile dintre ordonatorii de credite, dintre ordonatorul de credite și instituția din subordine, căreia trebuie să i se asigure fondurile, se cantonează în domeniul raporturilor de drept administrativ, care nu se regăsesc în sfera de competență a instanței specializată în soluționarea litigiilor de dreptul muncii, întrucât potrivit prevederilor art. 267 Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele și alte persoane juridice care au vocație în temeiul legilor speciale sau a codului de procedură civilă.
În absența unei dispoziții legale exprese care să instituie în sarcina acestui parat obligația de alocare de fonduri, instanța de judecată nu poate reține calitatea procesuală pasivă și nu poate obliga acest pârât la îndeplinirea obligației respective.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune , instanța reține prevederile art. 171 (fost 166) din Codul muncii republicat conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Instanța observa canu s-a solicitat plata dobânzii legale prin cererea introductiva de instanță ce a condus la pronunțarea sentinței civile indicate în acțiunea ce face obiectul prezentei judecăți. Or, numai în privința debitelor stabilite prin respectiva hotărâre judecătorească, în care nu a fost inclusă și dobânda, nu a operat prescripția, în schimb in cazul prezentelor pretentii, reprezentând dobânda legala, solicitate pe cale separata si care au natura unor daune – interese moratorii, acestea sunt supuse termenelor de prescripție mai sus arătate prevazute de Codul muncii .
Pentru aceste considerente, Tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile, raportat la data introducerii acțiunii, 01.09.2014, termenul prevăzute de art. 171 din Codul Muncii, motiv pentru care vazand si dispozitiile art.248 alin.1 N.C.proc.civ. va fi admisa excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 24.09.2010 – 31.08.2011 cu consecinta respingerii cererii ca prescrisa pentru aceasta perioada.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fond, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civila nr . 2331/PI/24.09.2010 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulata de către reclamanta și s-a dispus obligarea unitatii scolare pârâte la plata diferențelor de drepturi salariate neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, în perioada 01. 10. 2008 - 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Tribunalul constata ca prin OUG nr. 71/2009, s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, sa se realizeze după o procedura de executare eșalonata pe o perioada inițiala cuprinsa intre 2010 – 2012. Prin acte normative ulterioare (OUG nr. 45/2010, Legea nr. 230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei si a procentelor de creanța aferente perioadelor respective.
Reclamanta nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanta de judecata, iar pentru toată perioada întârzierii la plată și pentru partea de creanța rămasa neachitata, reclamantii solicita acordarea de dobânzi in prezenta cauza.
Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabileste la art.3 că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, iar la art. 5 (1) că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Astfel, dispozițiile legale aplicabile cauzei de față sunt cele prevazute la art.1082, 1088 si 1073 din V.Cod civil si art.166 alin.1 si 4 din Codul muncii.
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată solicita obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâri judecătorești, iar pentru aceste creanțe are un titlu executoriu, executarea acestor creanțe fiind eșalonată, asa cum s-a aratat, prin acte normative succesive si anume O.U.G 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar si Legea nr. 230/2011 . Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu a fost eșalonată independent de voința acestei reclamante, creanțele urmând a fi executată în anumite procente și la anumite termene.
Tribunalul constată că aceste creanțe sunt exigibile, fiind ajunse la scadență, contrar a ceea ce au susținut paratii, motivat de împrejurarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În speță nu este vorba de astfel de creanțe la care fac referire paratii, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art. 274 (fostul art.289) Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită o despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor, pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate, iar în raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului cod civil invocat de catre reclamanta, aplicabile în cauză fiind, asa cum s-a aratat, dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
Art. 166 (1) din Codul muncii republicat (anterior art.161) stabileste ca salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, iar la alineatul 4 se arata ca întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit dispozitiilor art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art.1082 Cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință și fără ca debitorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă.
Prin acordarea acestor creanțe actualizate cu indicele de inflație, nu înseamnă că au fost obligați pârâții la plata unei sume de bani mai mari decât cea datorată, ci este vorba de aceeași sumă, însă la valoarea de circulație din momentul executării. Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectivă a plații, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.
Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (potrivit art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani. Dispozițiile legale incidente în cauză sunt prevederile art. 1082-1088 din Codul civil, raportat la nașterea raportului juridic pentru debitul principal, respectiv plata drepturilor salariale, stabilite prin hotărârile judecătorești, raport care atrage incidența dispozițiilor vechiului Cod civil, norme care sunt aplicabile și în speță având în vedere caracterul accesoriu al dobânzilor, față de debitul principal.
În raport de argumentele expuse mai sus, Tribunalul constată că prin obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente creanței executate cu întârziere si/sau rămase neexecutate, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat in mod obligatoriu, prin Decizia nr.2/17.02.2014 pronunțată în recurs în interesul legii, că în aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Tribunalul văzând întemeiată pretenția dedusă judecății o va admite in parte, dispunând obligarea pârâtului L. T. Buziaș să plătească reclamantei daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate și neexecutate din Sentința civila nr. 233/PI/24.09.2010 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ , începând cu data de 01.09.2011 și pana la data platii pentru sumele deja achitate si in continuare pentru sumele restante până la data platii efective .
Luand in considerare dispozitiile art.3 si 5 alin.1 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011, se constata ca O.G. nr. 9/2000 este actul normativ care reglementează modul de calcul a dobânzii legale aplicabil in cauza, avand in vedere faptul ca era textul legal aplicabil la data nașterii dreptului supus judecății, pentru perioada cat a fost in vigoare, insa dupa data abrogarii sale prin OG 13/2011, dobanda legala se va calcula potrivit acestui act normativ.
Ca o consecința a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Buzias, cererea împotriva acestuia va fi respinsa ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuală pasivă .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Buziaș.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 24.09.2010 – 31.08.2011.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta D. M., prin SINDICATUL INDEPENDENT AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T., cu sediul în mun. Timișoara, ., nr. 4, jud. T. în contradictoriu cu pârâții L. T. BUZIAȘ cu sediul în Buziaș, ., jud. T. și C. L. BUZIAȘ cu sediul în Buziaș, ., jud. T..
Obligă pârâtul L. T. Buziaș să plătească reclamantei daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate și neexecutate din Sentința civila nr. 233/PI/24.09.2010 pronunțata de Tribunalul T. în dosarul nr._ , începând cu data de 01.09.2011 și pana la data plații pentru sumele deja achitate si in continuare pentru sumele restante până la data plații efective .
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel depus la Tribunalul T. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
P. F. M. A.
M. G.
GREFIER
I. S.
Red. P.F/
Tehnored. I.S.
09 aprilie 2015
5 ex/3 .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 512/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 520/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
