Obligaţie de a face. Sentința nr. 9138/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9138/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 33/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 33/2015
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului privind pe apelanții-pârâți F. N. și F. L. împotriva sentinței civile nr.9138/13.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ in contradictoriu cu intimații F. R., intimat F. A., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 14.01.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 21.01.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr.9138/13.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, constată următoarele:
Prin sentința nr.9138/13.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ prima instanță a admis in parte acțiunea civila formulată de reclamantii F. R. si F. A. în contradictoriu cu paratii F. N. si F. L. si in consecinta:
A obligat paratii la desfiintarea constructiei constand in camara edificata pe holul comun de la . situat administrativ in Timisoara, . nr. 61, . CF colectiv nr._ Timisoara ) provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 2954 Timisoara in caz contrar autorizeaza reclamantii sa desfiinteze/ sa demoleze constructia mai sus mentionata pe cheltuiala paratilor.
A respins in rest actiunea civila.
A respins cererea reconventionala.
A obligat paratii la plata sumei de 4,517 lei catre reclamanti cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții si paratii sunt proprietarii apartamentelor nr 33 si 32 situate in imobilul din Timișoara, ., nr. 61, . inscris in CF individuala nr._-C1-U7 TIMISOARA provenita din conversia de pe hartie a CF nr._ iar in aceasta calitate detin in proprietate fortata si perpetua partile comune ale blocului, printer care si holul in litigiu.
Actiunea reclamantilor are ca obiect obligatia paratilor la desfiintarea compartimentarilor efectuate pe holul comun de la etajul 1 al blocului inscris in CF individuala nr._-C1-U7 TIMISOARA provenita din conversia de pe hartie a CF nr._ iar in caz contrar autorizarea reclamantilor la efectuarea acestor lucrari pe cheltuiala paratilor.
In drept cererea de chemare in judecata este intemeiata pe dispozitiile art. 648 si 649 lit.b Codul civil, Legea nr. 230/2007 si regulamentul cadru al Asociatiei de proprietari iar in fapt reclamantii au aratat ca sunt impiedicati de parati la folosirea in comun a holului astfel incat li se incalca dreptul de coproprietate.
Din adresa emisa de primaria Timisoara nr. RU2009-_/28.12.2009 in urma verificarilor efectuate pe teren la adresa . nr. 61,. inspectorii de specialitate din cadrul Directiei urbanism rezulta ca s-a executat o camara pe holul comun de la etajul 1 de catre paratul F. N..
Din interogatoriul paratilor si depozitiile martorilor reiese cu claritate ca paratii au edificat incaperea (camara) pe holul comun.
Pentru acesta compartimentare/edificare paratii nu au prezentat un titlu, o autorizatie de constructie.
Prin urmare acesta compartimentare pe holul comun de la etajul 1 al blocului nu are baza legala.
In prezent regimul juridic al partilor comune din cladirile cu mai multe locuinte este reglementat de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor in constructii si Legea 114/1996, Legea 230/2007.
Art.40 din Legea nr. 50/1991 prevede ca, in cazul in care . realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie, proprietarii acestora dobandesc si cota parte din proprietatea asupra tututror dotarilor, care, prin natura lor, nu se pot folosi decat in comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situata proprietatea lor.
Totodata potrivit art.3 din Legea 230/2007 stabileste ca prin proprietatea . partile dintr-o cladire aflata in proprietate, care nu sunt aparatamente si care sunt destinate folosirii in comun, de catre toti proprietarii din respectiva cladire iar art. 11 si 14 din acelasi act normativ statueaza ca nici un proprietar nu poate incalca sau prejudicia dreptul de proprietate . de proprietate . fortata si perpetua cuprinde in continutul sau toate atributele corespunzatoare oricarui alt drept de proprietate, respectiv atributele de folosinta, posesie si dispozitie.
Exercitarea acestor atibute prezinta unele particularitati determinate de existenta mai multor titulari ai dreptului de proprietate asupra partilor comune.
Astfel toti copropriaterii pot exercita acte de folosinta asupra bunurilor comune care formeaza atributul dreptului de proprietate pe cote parti forata si perpetua cu respectarea a doua limite: folosinta astfel exercitata sa nu aduca atingere dreptului egal si reciproc al celorlalti copropriatari iar folosinta trebuie exercitata numai in interesul utilizarii bunului principal caruia i-a fost afectat bunul comun accesoriu.
In speta, dreptul reclamantilor de a folosi holul comun ii corespunde obligatia corelativa a paratilor copropritari de a nu face nimic de natura a stanjeni, ingradi sau limita acest drept.
Intrucat dreptul de coproprietate fortata are un caracter perpetuu, obligatia corelativa a celorlalti coproprietari de a nu aduce atingere acelui drept este si ea perpetua, avand un character real.
In mod practic, aceasta obligatie negativ a paratilor consta . nu poate fi pusa in executare decat prin obligarea la actiune pozitiva contrarie, aceea de a inlatura piedicile materiale care limiteaza dreptul de folsinta al holului de la etajul 1de catre reclamanti.
Desfiintarea compartimentarilor de pe holul comun este mijlocul material prin care obligatia de a nu face a paratilor poate fi adusa fizic la indeplinire.
Dreptul de copropritate pe cote parti fortata si perpetua asupra holului comun urmeaza soarta juridica a dreptului de proprietate asupra apartamentelor aflate in proprietatea exclusiva potrivit principiului “accesorium sequitur principale” astfel incat nu se poate prescrie sau stinge decat deodata cu dreptul de proprietate asupra apartamentului.
F. de cele ce preced instanta constatand ca fiind intemeiata actiunea formulata de catre reclamanti, aceasta a fost admisa in parte si ca atare paratii vor fi obligati la desfiintarea constructiei constand in camara edificata pe holul comun de la . situat administrativ in Timisoara, . nr. 61, . CF colectiv nr._ Timisoara ) provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 2954 Timisoara in caz contrar autorizeaza reclamantii sa desfiinteze/ sa demoleze constructia mai sus mentionata pe cheltuiala paratilor si se va respinge capatul de cerere privind obligarea paratilor la plta catre reclamanti de daune interese proportional cu cota parte din dreptul de coproprietate ., constatand ca reclamantii nu si-au dovedit pretentiile formulate fata de exigentele art.249 C.p.c, sarcina probei in procesul civil incuband in primul rand reclamantilor si s-a respins cererea reconventionala ca fiind nefondata.
În temeiul dispozițiilor art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtilor instanța i-a obligat să plătească reclamantilor suma de 4,517 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu purtarea prezentului proces, reprezentând taxa judiciară de timbru si onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr.9138/13.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, a declarat apel F. N. și F. L. la data de 29.08.2014, prin care a solicitat: admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca neîntemeiata si admiterii cererii reconvenționale; obligarea reclamațiilor-parați reconventional la desființarea construcției constând in debara improvizata abuziv de către aceștia pe holul comun din imobilul situai in Timișoara, .,, nr. 61, ., jud. T. si obligarea reclamanții parați reconvențional la plata de daune interese raportat la cota parte din dreptul de coproprietate . raportat la prejudiciul cauzat cu edificarea construcției pe holul comun, pe ultimii trei ani respectiv începând cu data de 13.01.201 1. in suma de 5000 lei; cu cheltuieli de judecata.
În esență, apreciază că hotărârea atacata este netemeinică si nelegala.
In principal se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților de a solicita desființarea construcțiilor realizate fără autorizație in temeiul Legii nr.50/l99L Potrivit disp.art.32 din Legea nr.50/1991, legea acorda stabilește un subiect expres titular al dreptului de a solicita acest lucru si anume doar organului care a aplicat o sancțiune contravenționala pentru nerespectarea acestor prevederi.
Apelanții invocă si excepția prescripției dreptului la acțiune. Astfel, potrivit art.31 ai Legii nr.50/1991, dreptul de a aplica o sancțiune se prescrie in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei - or, in speța, construcția a fost edificata cu mai bine de 15 ani in urma. Solicitarea desființării acestei construcții fiind subsecventa, in consecința, apreciază ca s-a prescris si dreptul de a fi ceruta in instanța.
Se mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților pârâți, nefiind cei care au edificat aceasta construcție.
Apreciază că prima instanța in mod eronat a reținut faptul ca aceștia ar fi compartimentat holul comun de la etajul 1 al blocului in care locuiesc, in fapt, compartimentarea exista dinaintea achiziționării de către aceștia a apartamentului, înainte de anul 1999, iar mutarea lor in . verbal al tuturor locatarilor din . acest spațiu.
Din probatoriul administrat rezulta faptul ca aceștia nu împiedicau folosința acestui spațiu comun.
Nici temeiul invocat de către reclamanți prin acțiune si anume art. 1529 din Codul Civil nu este un fundament temeinic pentru o astfel de acțiune, întrucât textul de lege se refera la executarea silita a obligațiilor ceea ce presupune a priori existenta unui titlu executoriu.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 468 si urm. C. proc. civ., art 648, si urm. C. civ. 529 si urm. C. civ., art. 36 din Legea 114/1996 srt. 18 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari.
In probațiune s-a solicitat administrarea probei cu martori, interogatoriul reclamanților si înscrisuri.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care se solicită respingerea excepțiilor ca fiind neîntemeiate; iar pe fondul cauzei solicită respingerea căii de atac ca neîntemeiată/nefondată, păstrarea, în tot, a sentinței atacate ca temeinică și legală, în temeiul art. 480 alineatul 1 Codul de procedură civilă; obligarea apelanților-pârâți la plata cheltuielilor judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intimaților reclamanți se arată că prevederile articolului 32 din Legea nu sunt incidente în cazul intimaților-reclamanți, respectiv lipsa calității procesuale active nu poate fi întemeiată pe acest text normativ, întrucât: art. 32 se refera la persoanele cărora le-a fost aplicată vreo sancțiune contravențională de către organele abilitate în acest sens, sancțiune ce trebuie aplicată cumulativ cu îndreptarea organului ce a dispus sancțiunea către instanțele competente pentru ca acestea să dispună fie . desființarea construcției realizată nelegal.
În mod temeinic și legal a reținut și instanța de fond prin hotărârea de dezinvestire, în speță, dreptului intimaților de a folosi holul comun îi corespunde obligația corelativă a apelanților-pârâți coproprietari de a nu face nimic de natură a stânjeni, îngrădi sau limita acest drept.
Așa cum a constatat și instanța de fond, confirmând astfel legitimarea procesuală a intimaților, în mod practic, obligația negativă a apelanților-pârâți constă într-o inacțiune care nu poate fi pusă în executare decât prin obligarea la acțiune pozitivă contrarie, aceea dea înlătura piedicile materiale care limitează dreptul de folosință al holului de la etajul 1 de către intimații-reclamanți.
Prin adresa emisă de Primăria Timișoara nr. RU2009-_/28.12.2009, intimaților le-a fost conferită legitimare procesuală activă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către apelanții-pârâți în temeiul art. 31 din Legea 50/1991, nici această excepție nu poate fi primită pentru aceleași motive pentru care nu poate fi primită nici cea a lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți.
Astfel, prescripția dreptului la acțiune nu poate fi apreciată prin raportare Ia prevederile Legii 50/1991, întrucât acțiunea introductivă de instanță nu a fost formulată in temeiul acestui act normativ, ci, a fost formulată în baza prevederilor imperative ale Codului civil cu privire la coproprietatea forțată (art. 648, art 649 din Codul civil).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către apelanții-pârâți, apreciază faptul că instanța de fond a conferit o dezlegare în drept a acestei legitimări procesuale, statuând temeinic, legal și pe baza probatoriului administrat.
Referitor la temeinicia și legalitatea sentinței apelate se apreciază faptul că soluția pronunțată în primă instanță de Judecătoria Timișoara este legală și temeinică, fiind pronunțată în urma interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în speță, neexistând vreun motiv întemeiat apt să determine admiterea apelului dedus judecații dumneavoastră și în consecință modificarea sentinței atacate.
Astfel, în mod corect, legal și motivat, instanța de fond a consemnat în considerentele sentinței civile apelate, situația de fapt reală, așa cum a fost prezentată de către intimații-reclamanți și cum a fost dovedită prin administrarea probatoriului în cauză.
Instanța de fond, coroborând, în mod judicios, mijloacele de probă administrate în dosar (înscrisuri, interogatoriul soților F., precum și depozițiile martorilor) a reținut în considerentele sentinței apelate, în mod temeinic și legal, că pârâții nu au prezentat un titlu, o autorizație de construcție, prin urmare această compartimentare pe holul comun de la etajul 1 al blocului nu are baza legală.
Tot instanța de fond, în mod corect, circumscrie speța ce face obiectul prezentului dosar prevederilor art. 40 alineatul 1 din Legea 50/1991 (privind autorizarea lucrărilor, definind proprietatea comună incidență în speță ca fiind cea al cărei regim juridic este reglementat prin art. 3 litera c) din Legea 230/2007 (privind înființarea, organizarea sau funcționarea asociațiilor de proprietari), respectiv „toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință", proprietate comună care, conform art. 14 teza a ll-a din același act normativ, nu poate fi încălcată, afectată sau prejudiciată de niciun proprietar.
Apelanții-pârâții au edificat construcția - cămară - aflată pe holul comun al blocului (situat administrativ în Timișoara, . nr.61 .), situată între apartamentul intimaților nr. 33 și apartamentul 32, proprietatea pârâților în anul 2000, fără a urma procedurile legale de autorizare în vederea unei astfel de edificări.
În urma tuturor celor expuse exhaustiv atât în fața Judecătoriei Timișoara, cât și prin prezenta întâmpinare, este evident și fără putință de tăgadă faptul că apelanții-pârâți, soții F. au uzurpat în mod nelegal bunurile accesorii (holul, balconul) bunului principal (imobilul) aflat în coproprietate comună forțată și perpetuă, și mai mult decât atât, le-au pus în pericol sănătatea și viața prin faptul că accesul liber în încăperea respectivă (cămara) - unde se află amplasate atât coloana de apă cât și coloana de gaz, nu poate fi realizat în caz de forță majoră în vederea îndepărtării pericolului.
În temeiul art. 478 alineatul 2 coroborat cu art. 255 și art. 258 clin codul de procedură civilă solicită respingerea cererii în probațiune formulată de către apelanții-reclamanți prin intermediul apelului.
În temeiul art. 411 alineatul 1 punctul 2 teza a H-a din Codul de procedură civilă (2013) solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În drept: s-au invocat prevederile art. 205, art. 149, art. 411 alineatul 1 punctul 2 teza a 11-a, și art. 451-453 din Codul de Procedură Civilă.
Probe: înscrisuri precum orice alte probe.
Analizând apelul declarat de către apelanții pârâți F. N. și F. L. in raport de criticile invocate prin cererea de apel, și având în vedere caracterul devolutiv al caii de atac a apelului Tribunalul constata ca apelul declarat in cauza este nefondat pentru următoarele argumente:
Prin sentința civila nr. 9138 din data de 13.06.2014 a Judecătoriei Timișoara a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanții intimați F. R. și F. A. în sensul că au fost obligați pârâții la desființarea construcției constând în cameră edificată pe holul comun de la . situat administrativ în Timișoara, . ,nr.61,. înscris în CF colectiv nr._ Timișoara provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.2954 Timișoara, în caz contrar a autorizat reclamanții intimați la desființarea/demolarea construcției mai sus menționate pe cheltuiala pârâților apelanți respingând cererea reclamanților intimați de obligarea pârâților apelanți la plata daunelor interese. De asemenea prin aceeași sentință civilă apelată a fost respinsă cererea reconvențională a pârâților apelanți ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile antemenționate doar pârâții apelanți au formulat cerere de apel, reclamanții intimați neatacând dispozițiile sentinței civile astfel că față de aceștia dispozițiile sentinței civile în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de acordare a daunelor interese a intrat în putere de lucru judecat.
Analizând apelul pârâților apelanți instanța retine ca sentința civila apelata este legala si temeinica.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâții apelanți prin motivele de apel Tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată.
Astfel instanța observă că demersul procesual al reclamanților intimați este întemeiat pe dispozițiile dreptului civil comun, reclamanții intimați în calitate de proprietari ai apartamentului nr.33 din imobilul în litigiu solicitând în contradictoriu cu pârâții apelanți,proprietari ai apartamentului nr. 32 din imobilul în litigiu, desființarea unor compartimentări efectuate pe holul comun al blocului. Tribunalul reține că reclamanții intimați în calitate de coproprietari asupra părților comune din clădirile cu mai multe apartamente dețin în raport cu pârâții apelanți un drept opozabil și acestora, respectiv acela de a nu aduce atingere acestui drept de coproprietate .
Pentru aceste considerente instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active invocate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune astfel cum a fost ea motivată prin cererea de apel,Tribunalul o va respinge ca neîntemeiată.
Așa cum s-a menționat în cele anterior expuse acțiunea reclamanților intimați este întemeiată pe dispozițiile dreptului civil comun în materie și pe dispozițiile Legii 230/2007, dispozițiile legale invocate de către pârâții apelanți în susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ,respectiv Legea 50/1991, nefiind aplicabile speței de față .
Astfel Tribunalul reține că dispozițiile materiale invocate de către pârâții apelanți prin motivele de apel sunt aplicabile raportului juridic dintre aceștia și autoritățile administrative ale Statului în speță nefiind incidente aspecte legate de caracterul contravențional sau nu al actelor pârâților apelanți.
Pentru aceste motive instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților apelanți invocată de către aceștia prin motivele de apel,Tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată.
Astfel instanța reține din poziția procesuală a pârâților apelanți că aceștia prin interogatoriul luat în fața instanței de fond au recunoscut că au edificat și că folosesc și în prezent cămara în litigiu astfel că pârâții apelanți justifică calitate procesuală pasivă față de cererea reclamanților intimați de demolare a acestei compartimentări.
Pentru aceste considerente instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate.
În ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății contestat de către pârâții apelanți prin motivele de apel Tribunalul reține că prima instanță în mod corect și legal a reținut starea de fapt și a aplicat dispozițiile legale în materie .
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu poziția procesuală a pârâților apelanți a rezultat împrejurarea că pârâții apelanți au edificat fără a deține autorizație de construire și fără a exista acordul scris al asociației de proprietari, pe holul comun al blocului la etajul I o cămară, cămară pe care aceștia o folosesc în mod exclusiv.
Tribunalul reține că aspectul închiderii spre folosință proprie a holului comun apartamentelor nr.33 și nr.32 de către pârâții apelanți rezultă și din adresa Asociației de Proprietari . nr.61, . emisă la data de 23.01.2013 și aflată la dosarul instanței de fond.
Având în vedere aceste aspecte și având în vedere că părțile comune aflate într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente aparțin în proprietate pe cote părți perpetuă și forțată tuturor proprietarilor din imobil precum și disp. Art.14 teza II din Legea 230/2007 care prevede că proprietatea comună nu poate fi încălcată, afectată sau prejudiciată de nici un proprietar in mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâților apelanți la demolarea construcției constând în cămară edificată pe holul comun de la . în litigiu .
În ceea ce privește soluția respingerii cererii reconvenționale a pârâților apelanți Tribunalul reține că pârâții apelanți prin motivele de apel nu au înțeles să critice în mod expres și punctual această soluție a primei instanțe dar având în vedere prevederile art. 476 alin .2 Noul cod procedură civilă având în vedere caracterul devolutiv al apelului Tribunalul va analiza și această soluție a instanței de fond pe baza actelor de la dosarul cauzei .
Tribunalul constată că în mod corect prima instanță prin sentința civilă apelată a respins cererea reconvențională a pârâților apelanți formulată în contradictoriu cu reclamanții intimați având ca obiect obligarea acestora din urmă la desființarea construcției constând în debara improvizată abuziv pe holul comun al imobilului precum și la plata de daune interese raportat la cota de proprietate din dreptul de coproprietate comună, forțată și perpetuă pe ultimii trei ani începând cu data de 13.01.2011 în sumă de 5000 lei reținând că pârâții apelanți nu au probat cererea reconvențională formulată .
În consecință, in temeiul art. 480 Noul cod procedura civila instanța va respinge apelul declarat in cauza de către apelanții pârâți ca nefondat, menținând dispozițiile primei instanțe ca legale si temeinice.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține în temeiul art.455 Noul cod că ele au fost solicitate de către reclamanții intimați în apel astfel că pârâții apelanți căzând în pretenții prin respingerea apelului din propria culpă procesuală vor fi obligați la suportarea acestor cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cuantumul acestora instanța reține din cuprinsul chitanțelor nr.159/27.10.2014 și nr.169 din 17.11.2014 că el se compune din onorariu avocațial în sumă de 4700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat în cauză de către apelanții pârâți F. N., CNP_ și F. L. CNP_, ambii cu domiciliul in Timișoara, ., nr.61, ., jud. T. în contradictoriu cu reclamanții intimați F. R., CNP_ și F. A., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales in Timișoara, .,. împotriva sentinței civile nr.9138/13.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, ca neîntemeiat.
Obligă pârâții apelanți la plata către intimații reclamanți a sumei de 4700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
A. R. Ț. C.
Grefier,
Șofronici R.
Red ./Tehnored.
R.A / ȘR
Prima instanța: jud. L. R.
Red 2 ex, .>
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 91/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 256/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
