Pretenţii. Sentința nr. 442/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 442/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA Nr. 442/2015
Ședința publică din data de 04 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta V. F. M. în contradictoriu cu pârâții B. V. și DIRECȚIA P. ADMINISTRAREA DRUMURILOR ȘI PODURILOR JUDEȚENE T. PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN T., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 25.02.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la 4.03.2015 .
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecata.
Prin cererea formulata de reclamanta V. F. M. în contradictoriu cu pârâții B. V. și DIRECȚIA P. ADMINISTRAREA DRUMURILOR ȘI PODURILOR JUDEȚENE T. PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN T., înregistrată la Tribunalul T. la data de 12.02.2014 în dosarul nr._ solicita obligarea pârâtelor la plata sumei de 300.000 euro, echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri pentru vătămările suferite, cu cheltuieli de judecată.
În apt reclamanta arata ca în data de 14.02.2013 se afla ca pasager în autoturismul Dacia L. condus de către A. V., autoturism ce se deplasa regulamentar pe direcția Buzias - Timișoara. La un moment dat, la Km 10+525 al DJ 592, au fost izbiți frontal de autoturismul Mitsubishi Lancer, cu numărul de înmatriculare_ condus de către B. V., care se deplasa din sens opus Timișoara - Buziaș. Deși circula regulamentar, la un moment dat autoturismul Mitsubishi a intrat pe contrasens și a lovit frontal autoturismul în care se aflaa împreună cu conducătorul auto A. V., fiul său B. D. A. N. și sora ei A. D. I., autoturismul fiind proiectat în afara părții carosabile, după care s-a răsturnat. Reclamanta arată că a suferit ca urmare a producerii accidentului, vătămări corporale grave. Astfel, așa cum rezultă din RML de primă expertiză nr.2742/22.11.2012 eliberat de IML Timișoara, a suferit posttraumatic - Fractură T4, T5 tip C amielică, insuficiență respiratorie acută, fracturi costale multipe, hemopneumotorax bilateral, fractură cominutivă scapulară stg., pahipleurită bazală stg., pneumonie hipostatică, pleurezie bazală, vătămări care au necesitat pentru vindecare parțială 105 zile de îngrijiri medicale. Precizeaza că pentru ameliorarea vătămărilor suferite urmare a accidentului, a fost supusă mai multor intervenții medicale, prin care, așa cum rezultă din același RML, i-au fost implantate 8 șuruburi transpediculare, 8 caps-uri, 2 tije și un cross conector din titan, în continuare, având nevoie de fizioterapie si chinetoterapie în forma continuată, deoarece, din cauza traumelor si multiplelor intervenții chirurgicale am dezvoltat o atrofie musculara gravă. Arată că urmare a accidentului suferit i s-a luat și șansa de a mai avea un copil pentru că nu ar putea duce o sarcina cu un implant de 10 șuruburi în spate și atrofiei grave, sarcina în aceste condiții i-ar pune viata in pericol. Apoi, femeie fiind, i se pare important și consideră un handicap faptul că nu își mai simte deloc sânii.
Menționează faptul că are în întreținere un copil minor - B. D. A. N., iar leziunile grave suferite, i-au influențat în sens negativ viața de familie, atât material prin lipsa capacității de muncă, ajungând să trăiască la limita de jos a subzistenței, cât și moral.
Reclamanta arată ca în urma producerii accidentului organele de cercetare penală au deschis pe numele conducătorului auto al autoturismului care a intrat în coliziune cu cel în care se afla, numita B. V., dosarul penal înregistrat sub nr. 887/P/2010. Prin Rezoluția din 29.05.2013. P. de pe lângă Tribunalul T., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B. V. în temeiul art.10 litera e din CPP raportat la art.47 Cod Penal, întrucât a reținut că producerea accidentului s-a datorat unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, respectiv, prezenței în carosabil a gropilor acoperite cu zăpadă care au influențat traiectoria autoturismului, acesta ajungând pe contrasens. Arată că pârâta 1 prin adresa R1142/05.05.2010 a confirmat faptul că pe DJ 592 Timișoara - Buziaș au fost efectuate lucrări de reparații în perioada ian. 2010 - aprilie 2010. Scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei 2 nu o exonerează pe aceasta de răspunderea civilă pentru fapta comisă, aceasta fiind ținută să răspundă alături de pârâta 1 pentru prejudiciu suferit de reclamanta în temeiul art.1349 din NCC, respectiv art.998 din vechiul C.Civ.
Având în vedere starea de fapt expusa precum și prevederile art. 1349 și 1376 din NCC ( respectiv art.998 șl 1000 aî.1 din VCC) solicita sa se constatate că răspunderea delictuală pentru accidentul produs pe drumurile județene, respectiv drumul județean 592 între localitățile Moșnița Nouă ș Albina, aparține pârâtelor.
În aceste condiții solicită obligarea în solidar a pârâtelor la repararea prejudiciului suferit de reclamantă datorita accidentului în care a fost implicată, pe care îl apreciază în valoarea de 300 000 Euro, plus cheltuieli de judecată
În drept invoca dispozițiile art. 1349, art.1379 din NCC (respectiv art.998 și 1000 al.1 din VCC) art. 453 Cod procedură civilă, Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 41/2002, republicat, modificat și completată.
Întâmpinarea formulată de pârâta B. V.
Pârâta B. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata si nelegala. Pârâta arata ca în fapt, împrejurările, carosabilul acoperit cu zapada si gheata, gropile care nu puteam sa le observ au determinat pierderea controlului asupra mașinii si de aici impactul cu cealaltă mașina care circula regulamentar.
Învederează instanței ca din solidaritate, a achitat în numele paratei aproximativ 8000 de lei pentru care are chitanța cât si probe testimoniale. Aceasta suma a fost plătită de voluntar pentru ca reclamanta sa poată fii operata cat mai urgent.
Pârâta arata ca în cauza a fost efectuata o expertiza tehnica auto din care a rezultat ca: viteza autoturismului Dacia L. a fost de 50 km/h iar cea a autoturismului Mitsubishi Lancer de 55 km/h; normele legale încălcate de ambii conducători auto au fost cele prevăzute de art. 48 alin.1 OUG 195/2 iar in cazul subsemnatei si art.123 lit. e din regulamentul de aplicare a OUG precum si în cazul părtii vătămate a încălcării art.36 alin. 1 din OUG 195/02; expertul a apreciat ca subsemnata "nu avea cum sa aprecieze existenta obstacolelor din carosabil iar in momentul în care a pierdut aderenta punții din fața dupa . mai avea cum sa redreseze autoturismul"; în cazul numitului A. V. a concluzionat ca "evenimentul nu ar fi avut loc daca acesta lua anumite masuri întrucât a vazut din timp modul de deplasare al autoturismului învinuitei dar a continuat sa se deplaseze”.
P. arata că conform raportului de expertiza tehnica auto judiciara în condițiile în care, în urma impactul niciunul din conducătorii autovehicolului nu a suferit vătămări corporale semnificative, precum si ocupanții locurilor din dreapta fata, din cele doua autovehicule, a dus la concluzia clara, ca viteza autovehiculelor era relativ mica si practic vătămarea corporala s-a datorat în principal nepurtării centurii de siguranța care ar fi permis ca la rostogolire, corpul pasagerei V. Flotentina sa fie fixat în scaun. Consideră pârâta ca pentru a putea pretinde despăgubiri de orice fel, fie acestea pot decurge din constatarea unei fapte penale producătoare de prejudiciu, fie pe baza răspunderii civile delictuale si consideră ca nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru ca lipsește culpa sa si raportul de cauzalitate între acțiunea sa si rezultatul vătămător. Anexează prezentei întâmpinări următoarele înscrisuri în copie: C. C.I.; Raport de expertiza tehnica auto judiciara; Rezoluția din 29.05.2013 data de P. de pe lângă Tribunalul T..
Întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Județean T.
Pârâtul Consiliul Județean T. - Direcția pentru Administrarea Drumurilor și Podurilor Județene T. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul arata ca nu există o cauză penală - așa cum susține reclamanta în „chestiunea prealabilă", acțiunea penală nefiind pusă în mișcare deoarece s-a constatat incidența prevederilor art. 10 al. 1 lit. e) C.p. În primul rând, invocă excepția netimbrării acțiunii, conform prevederilor art. 3 din OUG 80/2013 și solicită anularea cererii de chemare în judecată.
Pârâta invocă excepția tardivității acțiunii, conform prevederilor art. 2500 al. 1, 2517, 2523 C.civ. și solicită anularea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă după împlinirea termenului general de prescripție, de 3 ani (4 ani de la data producerii prejudiciului: 14.02.2010, data introducerii cererii: 12.02.2014).
S-a mai arătat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt descrise vătămările corporale și suferințele fizice ale reclamantei, urmări ale accidentului rutier din data de 14.02.2010, demonstrate cu rapoarte și expertize medico-legale. Este indicat și sunt prezentate extrase din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Județean T., concluzionându-se că administrarea drumurilor și podurilor județene cade în sarcina Direcției pentru Administrarea Drumurilor și Podurilor județene T.. Concluzia este reală, C.J.T., având calitatea de proprietar al drumurilor si podurilor județene, iar D.A.D.P.J.T. pe cea de administrator al acestora, temeiul legal nefiind însă cel menționat. În concluzia cererii de chemare în judecată, reclamanta solicită constatarea în sarcina pârâtelor a răspunderii delictuale pentru accidentul produs, conform prevederilor art. 1349 și 1376 NCC (respectiv art. 998 și 1000 al 1 VCC. P. a fi aplicabile prevederile legale invocate, reclamanta are însă obligația de a demonstra îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei nr. 1. Reclamanta a demonstrat numai existența unui prejudiciu (vătămări corporale) pe care, conform prevederilor legale, pârâta nr. 2 - conducătoarea auto B. V. - avea obligația de a-l repara, cel puțin pe calea despăgubirilor plătite de către asigurătorul RCA (art. 2226 C.civ, respectiv art. 1, 15, 24 și 26 din Ord. CSA nr. 21/2009, nefiind aplicabile prevederile art. 27 din același act normativ). Având în vedere faptul că reclamanta nu a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare pentru răspunderea civilă delictuală, respectiv faptul că subscrisa ar fi vinovată de producerea pagubei, solicită respingerea acțiunii îndreptată împotriva acestei pârâte ca nefondată.
Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarele:
În fapt, la data de 16.02.2010 a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele conduse de pârâta B. V. și de A. V., terț față de prezentul litigiu. Reclamanta V. F. M. se afla în autoturismul condus de A. V. și a suferit o vătămare corporală gravă ce a necesitat 105 zile de îngrijiri medicale.
În prezent reclamanta nu s-a recuperat complet în urma acestui accident de circulație, prezentând ca afecțiuni medicale spondilo-sindeză posterioară T2, T3, T6, T7, laminectomie T4, T5, veche fractură scapula stg consolidată vicios cu fragment osos la nivelul axilei; atrofie severă a musculaturii interscapulo-vertebrale bilateral cu scoaterea eficienței centurii scapulo-humerale, urmare a leziunilor traumatice suferite în cadrul accidentului rutier din data de 16.02.2010.
Prin rezoluția din data de 29.05.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în ceea ce o privește pe reclamantă.
P. a se pronunța această soluție, organele de urmărire penală au luat în considerare expertiza efectuată în cadrul cercetărilor penale prin care s-a stabilit că existența în carosabil a gropilor acoperite de zăpadă a fost cauza determinantă a producerii accidentului.
Organele de urmărire penală au reținut că se impune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B. V. întrucât există un dubiu cu privire la existența vinovăției acesteia, dubiu care se interpretează în favoarea învinuitei.
Reclamanta nu a contestat această soluție de scoatere de sub urmărire penală.
În data de 19.11.2010 S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A., în calitate de asigurător CASCO al autoturismului condus de A. V., a chemat în judecată pe pârâta S.C. Euroins România asigurare Reasigurare S.A., în calitate de asigurător RCA al autoturismului condus de pârâta B. V., precum și pe aceasta din urmă în calitate de intervenient forțat, solicitând instanței repararea prejudiciului suferit de autoturismul condus de A. V. în timpul accidentului rutier din data de 16.02.2010.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2010, irevocabilă prin decizia nr. 4305/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București, s-a respins acțiunea introdusă de S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A. cu motivarea că nu s-a dovedit culpa pârâtei B. V. în producerea accidentului de circulație din data de 16.02.2010.
În prezentul litigiu, la cererea reclamantei, s-a administrat doar proba cu expertiza medico legală pentru a se dovedi prejudiciul suferit de reclamantă în urma producerii accidentului rutier din data de 16.02.2010.
În drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009 „Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor”.
Art. 998 C. civ. din 1864 „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Art. 999 C. civ. din 1864 „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 136/1995 „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare”.
Art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 „În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv”.
Art. 1000 alin. 1 C. civ. din 1864 „Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”.
Art. 249 C. proc. civ. din 2010 „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Art. 431 C. proc. civ. din 2010 „Efectele lucrului judecat
(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Art. 435 C. proc. civ. din 2010 „Obligativitatea și opozabilitatea hotărârii
(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.
(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară”
Art. 28 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (legea procesual penală este de imediată aplicare – art. 13 C. proc. pen.) „Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite”.
Aprecierea tribunalului:
P. a putea fi angajată răspunderea unei persoane în temeiul art. 998-999 C.civ. trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: existența unei fapte, a unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între faptă și producerea prejudiciului și culpa celui care a săvârșit fapta.
Sarcina probei îndeplinirii acestor condiții îi revine reclamantei în prezenta cauză.
Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul T. din data de 29.05.2013 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B. V. reprezintă un mijloc de probă în procesul civil care are aceeași forță juridică cu toate celelalte probe administrate în cauză. Instanța civilă nu este ținută de ceea ce a stabilit de organul de urmărire penală cu privire la existența prejudiciului sau a vinovăției autorului faptei ilicite întrucât procesul penal a încetat în faza de urmărire penală, fără a se pronunța o hotărâre penală definitivă în acest caz.
În ceea ce privește sentința civilă nr._/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2010, irevocabilă prin decizia nr. 4305/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București, aceasta se impune cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu în temeiul dispozițiilor art. 431 alin. 2 C. proc. civ. din 2010.
Astfel, printr-o hotărâre judecătorească definitivă (irevocabilă) s-a stabilit că pârâta B. V. nu este vinovată de producerea accidentului rutier din data de 16.02.2010. În temeiul dispozițiilor art. 435 alin. 2 C. proc. civ. din 2010, reclamanta ar fi putut să propună probe care să răstoarne această prezumție a puterii lucrului judecat întrucât nu a fost parte în procesul anterior. Din moment ce reclamanta nu a înțeles să facă proba contrară celor reținute prin acea hotărâre, această hotărâre produce efecte și în privința reclamantei în temeiul textului legal menționat anterior.
În ceea ce-l privește pe pârâtul Consiliul Județean T., reclamanta a invocat răspunderea acestuia în temeiul art. 1000 alin. 1 C. civ. din 1864 care reglementează ipoteza răspunderii civile delictuale pentru lucruri.
În prezenta cauză însă „lucrul” care efectiv i-a cauzat reclamantei un prejudiciu este autoturismul condus de A. V., nu drumul (a se vedea în acest sens doctrina juridică care analizează Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu ca izvor de obligații – răspunderea civilă delictuală). Reclamanta avea posibilitatea să-și valorifice pretențiile în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, dar nu are posibilitatea să se îndrepte împotriva pârâtului Consiliul Județean T. pe acest temei decât în măsura în care „drumul” este cel care i-a cauzat un prejudiciu direct, mai exact în măsura în care impactul nemijlocit cu drumul i-a produs prejudiciul.
Răspunderea civilă delictuală a pârâtului Consiliul Județean ar putea fi antrena însă în temeiul răspunderii pentru fapta proprie, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. din 1864.
Din probele administrate în cauză rezultă că la data și ora producerii accidentului de circulație carosabilul era acoperit cu un strat neuniform de zăpadă și gheață. Această împrejurare de fapt reprezintă un eveniment natural, exterior, care nu poate antrena răspunderea civilă a pârâtului pentru fapta proprie.
În ceea ce privește existența gropilor în carosabil, această împrejurare de fapt nu a fost dovedită în prezentul litigiu. În susținerea acestei împrejurări de fapt, reclamanta a invocat aceeași rezoluție de scoatere de sub urmărire penală, care nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile. Astfel, în cauza penală s-a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea autovehicule și accidente rutiere, însă expertul s-a deplasat la fața locului pentru efectuarea expertizei în data de 28.10.2011 (după mai mult de 18 luni de la data producerii accidentului rutier), prin urmare acesta nu putea constata prin propriile simțuri că la data producerii accidentului de circulație erau gropi în carosabil în acea zonă.
Pârâtul Consiliul Județean T. a depus la dosarul cauzei dovada faptului că în data de 02.02.2010 (cu două săptămâni înainte de data producerii accidentului de circulație) a fost efectuată recepția lucrării de întreținere specifică sezonului de iarnă pe respectivul sector de drum (f. 54).
Din probele administrate în acest litigiu nu se poate stabili culpa fiecăreia dintre persoanele implicate în accidentul de circulație din data de 16.02.2010. Din expertiza tehnică efectuată în cadrul cercetărilor penale (așa cum reiese din rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul T. din data de 29.05.2013) rezultă că au existat mai multe cauze concurente care au determinat în final producerea accidentului de circulație: ambii conducători auto au încălcat normele de circulație, reclamanta nu purta centura de siguranță și în carosabil existau mai multe gropi acoperite cu zăpadă.
Prin decizia nr. 4305/11.12.2013 Tribunalul București a reținut că „se impunea ca recurenta reclamantă care a declanșat acțiunea (S.C. Omniasig Vienna Insurance Group S.A.) să producă dovezi suplimentare din care să rezulte, fără putință de tăgadă, vinovăția intervenientului forțat. Față de lipsa acestor dovezi nu se poate reține că în persoana asigurătorului RCA sunt îndeplinite condițiile pentru plata despăgubirilor”.
Nu s-a reținut în cadrul acestui litigiu cauza producerii accidentului de circulație. S-a arătat doar că „din considerentele rezoluției penale rezultă că încetarea procesului penal nu a avut la bază o cauză subiectivă, ci producerea accidentului dintr-un caz fortuit” și că nu se poate reține vinovăția intervenientului forțat pentru că reclamanta nu a propus administrarea unor probe care să dovedească existența acestei împrejurări.
Nici în acest litigiu reclamanta nu a propus probe care să lămurească condițiile producerii accidentului de circulație din data de 16.02.2010 pentru a fi determinate toate cauzele care au condus la producerea acestui eveniment.
P. toate aceste considerente, tribunalul urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 tribunalul nu va acorda cheltuieli de judecată întrucât reclamanta a căzut în pretenții, iar pârâții nu au solicitat plata unor cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamanta V. F. M. cu domiciliul procedural ales la Cabinetul avocat T. I. situat în Timișoara ., ., în contradictoriu cu pârâții B. V. cu domiciliul în Timișoara ..3, . și DIRECȚIA P. ADMINISTRAREA DRUMURILOR ȘI PODURILOR JUDEȚENE T. PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN T. cu sediul în Timișoara . nr. 17, cam.407.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la Tribunalul T., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 Martie 2015.
Președinte, I.-A. D. | ||
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A./04.05.2015
Tehn. F.C.
4ex
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 1509/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
