Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 7323/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7323/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 23/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 23 /A
Ședința publică din 16.01.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamanta . impotriva sentintei civile 7323/29.05.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ si impotriva incheierii civile 7323/15.05.2014, pronuntata in acelasi dosar, in contradictoriu cu intimatii . SRL si OCPI Timis.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta reclamanta av. I. L., pentru intimata . SRL av.N. N., lipsa fiind intimatul OCPI Timis.
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, dupa care aparatorii partilor depun imputerniciri avocatiale.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul asupra apelului.
Aparatorul apelantei reclamante reitereaza sustinerile din cererea de apel, solicitand admiterea apelului, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Aparatorul intimatei . SRL solicita respingerea apelului, cu cheltuieli de judecata si depune factura . nr.1123/29.10.2014 in cuantum de 2000 lei reprezentand onorariu avocatial si un extras de cont emis de Unicredit Tiriac Bank.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin incheierea data la 15.05.2014 in dosarul_, Judecatoria Timisoara a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a OCPI Timis, iar prin sentinta civila 7323/29.05.2014 pronuntata in acelasi dosar a respins plângerea de carte funciară formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatele . SRL si O. de C. si Publcitate Imobiliară Timisoara si a obligat petenta să-i achite intimatei suma . SRL cheltuielile de judecată în cuantum de 2000 de lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 08 octombrie 2013, OCPI T., BCPI Timișoara s-a sesizat din oficiu cu privire la înscrierea mențiunii că imobilul cu nr. cadastral A127/1/3/17 din CF 1455 Vucova, proprietatea . Timișoara, .. 1, județul T. este identic cu imobilul cu nr. cadastral A 1275/1/3/17 din CF 1470 Vucova (convertit în format electronic_ Chevereșul M.), proprietatea . SRL Timișoara.
Imobilul este identificat prin CF nr. 1355 Vucova, 1470 Vucova (_ Chevereșul M., și nr. cadastral al imobilului A 1275/1/3/17, situat în localitatea Vucova.
S-a precizat că justificarea cererii este dată de copia dosarului nr._/2005, dosarului nr._/2006, dosar_/2006, dosar_/2012.
Prin încheierea Nr._/09 octombrie 2013 s-a dispus admiterea cererii notându-se mențiunea anterior expusă, în CF_ Vucova, provenită din CF 1470 Vucova, UAT Chevereșu M., având proprietarii . SRL, în cota de 1/1 de sub B2; imobilul cu nr. cadastral A 1275/1/3/17, înscris în CF_, provenită din CF de pe hârtie cu nr. 1355 Vucova, UAT Chevereșu M., având pe proprietarii ., în cota de 1/1 de sub B1.
Petenta a formulat o cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea de respingere nr._/04 noiembrie 2013 a OCPI, cu motivarea că petitul . este inadmisibil, întrucât potrivit art. 42 alin. 1 și 2, litera I.2 din Ordinul nr. 633/2006 al ANCPI, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte, drepturi personale și a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter personal în legătură cu imobilul, iar în aceată categorie sunt incluse și suprapunerile imobilelor înregistrate în planul cadastral de carte funciară, astfel încât, existând constatarea înscrierii unui imobil, cel cu nr. cadastral A1275/1/3/17, din titlul de proprietate nr. 4798/94,eliberat în data de 03 iunie 1994, este înscris în două cărți funciare (o dată la solicitarea BNP T. F., în numele titularului titlului de proprietate, iar a doua oară la solicitarea BNP Sică S., în numele moștenitorilor acestuia) s-a dispus notarea din oficiu a acestei mențiuni, în acord cu prevederile legale, mențiunea fiind făcută în ambele cărți funciare.
Astfel, din cuprinsul actelor aflate la dosar instanța a reținut că nr. cadastral A 1275/1/3/17°a figurat în CF 1355 Vucova, devenită CF_ Chevereșu M., înscrierea proprietarului tabular făcându-se în baza contractului autentificat sub nr. 3675/03 august 2005, autentificat la BNP Sică S., act prin care numiții Sporin Velimir și Sporin O. i-au vândut . mai multe imobile, printre care și cel anterior menționat, înscris în CF 1355 Vucova, nedefinitivă, iar anterior a fost întabulat dreptul de proprietate al numitului Sporin, în baza contractului autentificat sub nr. 4984 la BNP T. F. G..
În ceea ce privește nr. cadastral A 1275/1/3/17, el figurează înscris și în CF 1470 Vucova, în această carte funciară fiind notat titlul de proprietate nr. 4798/94/03 iunie 1994, pe numele C. I.R. A., și ulterior pe numele moștenitorilor C. A.D. și C. R.E., conform certificatului de moștenitor nr. 22/02 martie 2006, iar în baza contractului autentificat sub nr. 3096/11 decembrie 2006, la BNP S., imobilul a fost înstrăinat de proprietarii C. către . rândul său, prin contractul autentificat sub nr. 276/4 aprilie 2012, la BNP M. A. Lemny, i-a transmis dreptul de proprietate vânzătoarei intimate ..
Față de susținerile OCPI, cu temeiul legal în dispozițiile invocate, instanța a apreciat că operațiunea de radiere a mențiunii din cartea funciară, efectuată pentru a proteja drepturile proprietarilor tabulari, respectării principiilor care guvernează cărțile funciare, printre care și cel al securității juridice, poate face obiectul unei cereri contencioase, cu respectarea principiului contradictorialității părților, într-un proces civil de rectificare de carte funciară, care presupune efectuarea unei lucrări de specialitate, pentru identificarea ambelor terenuri, a comparării titlurilor părților în condițiile în care este vizat același număr cadastral, or în procedura de față, instanța a apreciat că susținerile OCPI T., dovedite, nu impun admiterea plângerii de carte funciară formulată de . în condițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996.
Așadar, în situația imobilelor deținute de părți, devin aplicabile dispozițiile reținute de OCPI T., respectiv ale art. 42 litera l din Ordinul nr. 633/2006, al ANCPI, potrivit cărora:„Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul: suprapunerea imobilelor înregistrate în planul cadastral de carte funciară”.
În temeiul art. 453 din Npciv., instanța a obligat petenta să-i achite intimatei suma . SRL, cheltuielile de judecată dovedite și pretinse, în cuantum de 2000 de lei, reprezentând onorariul de avocat dovedit de factura . nr. 1040/29 aprilie 2014, de lista tranzacții UniCredit Ț. Bank, din data de 14 mai 2014, pentru titularul de cont Cabinetul Individual de Avocat N. N..
Impotriva incheierii din 15.05.2014 si impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, solicitand modificarea încheierii apelate în sensul respingerii excepției calității procesuale pasive a OCPI, iar în subsidiar în sensul declinării competenței de soluționare a cauzei către instanțele de contencios administrativ; modificarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii reclamantei apelante împotriva încheierii nr._, eliberată de OCPI, la data de 15.10.2013 și a încheierii de respingere nr._, eliberată de OCPI la data de 27.11.2013 și, pe cale de consecință anularea încheierii nr._/15.10.2013 și a încheierii de respingere nr._/27.11.2013, radierea mențiunii de sub B.2. din Cartea Funciara_ Chevereșul M. (provenită din cartea funciară de pe hârtie nr. 1355 Vucova), cu obligarea pârâtelor la plata în favoarea apelantei reclamante a cheltuielilor de judecată atât din prima fază procesuală cât și din apel.
In motivarea apelului, reclamanta apelanta a aratat ca Judecătoria Timișoara, în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI; în plus, în mod nelegal a omis să se pronunțe pe solicitarea subsidiară de a declina competența soluționării cauzei către instanța de contencios administrativă; instanța a nesocotit principiul disponibilității, a ignorat starea de fapt a litigiului și a validat comportamentul abuziv al OCPI cu consecința pronunțării unei soluții vădit nelegale și netemeinice; hotărârea instanței este insuficient motivată, aceasta omițând să analizeze motivele de fapt și de drept cu care a fost investită, încălcând astfel dreptul la apărare al apelantei reclamante ; instanța a ignorat prevederile art. 65 din Ordinul 633/2006 aplicabile încheierii nr._ emise de OCPI; instanța a făcut aplicarea greșită a art. 42 lit. 12 din Ordinul 633/2006, cu consecința pronunțării unei soluții netemeinice și nelegale.
S-a invederat de catre apelanta ca prin decizia LXXII (72)/15.10.2007, ICCJ statuează că in desfășurarea activității de publicitate imobiliară OCPI emite încheieri de carte funciară care sunt acte administrative, ca incheierile de carte funciară nu sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ, în condițiile Legii 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, republicată ("Legea 7/1996") si ca Legea 7/1996 nu conține dispoziții care să confere legitimare procesuală pasivă OCPI.
Raportat la cele de mai sus, apelanta a invederat că nu a avut în vedere legitimarea procesuală pasivă a OCPI care ar izvorî din vreo dispoziție a Legii 7/1996 ci legitimarea procesuală pasivă a OCPI care izvorăște din fapta proprie de a efectua o operațiune de carte funciară din oficiu, cu încălcarea Legii 7/1996. Dacă OCPI ar fi respectat prevederile Legii 7/1996 prezentul litigiu nu s-ar fi născut. OCPI a dispus din oficiu notarea unei mențiuni în cartea funciară în care apelanta reclamanta și-a intabulat încă din anul 2005 dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral A 1275/1/3/17, care prevede următoarele: „imobilul cu nr. cadastral A1275/1/3/17 din CF 1355 Vucova [...] proprietatea . este identic cu imobilul cu nr. cadastral A1275/1/3/17 din CF 1470 Vucova [...] proprietatea . SRL" („Mențiunea"). Mențiunea denotă că terenul cu nr. cadastral A 1275/1/3/17 ("Terenul") a fost intabulat de două ori de către OCPI, în cărți funciare diferite însă, și în proprietatea a două persoane diferite, una dintre acestea fiind apelanta reclamanta iar cealaltă fiind A. L. Service; deși, la momentul intabulării dreptului de proprietate al A. L. Service, în anul 2006, OCPI ar fi trebuit să respingă cererea A. L. Service de la intabulare. Demersul întreprins din oficiu de către OCPI, de a nota mențiunea, afectează grav dreptul de proprietate al apelantei reclamante, în condițiile în care Legea 7/1996 nu permite nici intabularea aceluiași teren în două cărți funciare distincte (având proprietari diferiți), iar art. 88" din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară („Ordinul 633/2006") exclude expres efectuarea de notări din oficiu de către OCPI cu afectarea fondului dreptului de proprietate. Prevederi similare regăsindu-se și în art. 913 coroborat cu art. 907 din Codul civil. Decizia ICCJ LXXII (72)_ consacră lipsa calității procesuale a OCPI exclusiv în situațiile în care OCPI acționează ca organ instrumentator al înscrierilor în cartea funciară efectuate la cererea părților interesate. În cazurile în care OCPI acționează din oficiu însă, lezând totodată drepturile proprietarilor tabulari, OCPI are calitate procesuală pasivă deoarece reclamantul urmărește obligarea OCPI la a se conforma legii prin intermediul acțiunii care face obiectul acestui dosar. Cele de mai sus sunt susținute si de art. 36 din Codul de Procedură Civilă.
S-a mai apreciat de catre apelanta că, ut singuli, A. L. Service nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față întrucât nu aceasta a solicitat notarea mențiunii. Chemarea în judecată a A. L. Service s-a realizat în considerarea asigurării opozabilității hotărârii pronunțate în prezentul dosar.
Apelanta a aratat ca a solicitat instanței de fond ca, în măsura în care ar aprecia că cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar nu poate fi judecată în contradictoriu cu OCPI, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară la care se referă art. 31 din Legea 7/1996, atunci va trebui considerată ca fiind o cerere în contencios administrativ bazată pe prevederile Legii 544/2004 astfel că, se va impune declinarea soluționării cauzei către instanța de contencios administrativ competentă. Instanța de fond nu s-a pronunțat pe această cerere, încălcând principiile de drept procesual în materie. Instanța a nesocotit principiul disponibilității, a ignorat starea de fapt a litigiului și a validat comportamentul abuziv al OCPI cu consecința pronunțării unei soluții nelegale și netemeinice. În motivarea sentinței apelate, instanța de fond sugerează că apelanta reclamanta ar fi trebuit să formuleze o acțiune în rectificare de carte funciară, ceea ce denotă că instanța a desocotit solicitarea apelantei reclamante, care nu s-a referit la anularea dreptului de proprietate al A. L. Service, ci la anularea mențiunii notate din oficiu de OCPI.
Apelanta a aratat ca instanța a reținut o stare de fapt nesusținută de probatoriul administrat în prezenta cauza. Astfel, într-o primă ipoteză OCPI a susținut că s-a dispus notarea mențiunii (i.e. ""imobilul (...) proprietatea . este identic cu imobilul (...) proprietatea . SRL") în cartea funciara a terenului, o atare mențiune fiind o rectificare admisă la cererea de îndreptare de eroare materială din data de 08.10.2013 formulată din oficiu de OCPI. Însă, art. 88 din Ordinul 633/2006 prevede următoarele: „Erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii, persoanelor interesate." În acest sens converg și prevederile art. 913 coroborat cu art. 907 Cod Civil. O eroare materială este astfel, prin definiție, o greșeală care nu afectează fondul dreptului. Or, în cazul dedus judecății nu sunt nici în prezența vreunei erori materiale, și nici în prezența vreunei îndreptări de eroare materială. Însăși conținutul mențiunii relevă clar că OCPI nu a corectat nicio astfel de eroare materială. Dimpotrivă, prin notarea mențiunii OCPI încearcă să "îndrepte" din oficiu neregularitatea comisă în trecut (în anul 2006), când a acceptat cererea de intabulare a antecesorilor A. L. Service privind terenul, în condițiile în care, terenul avea ca proprietar tabular încă din anul 2005 societatea Comtim G. SRL. Cererea de intabulare a antecesorilor A. L. Service trebuia să fie la epoca formulării ei respinsă de OCPI. În consecință, prin păstrarea înscrierii nelegale a celui de-al doilea proprietar tabular, dreptul de proprietate al primului proprietar tabular (i.e. al apelantei reclamante ) este grav afectat, notarea curentă a Mențiunii practic lipsind proprietarul de atributele esențiale ale dreptului de proprietate.
S-a mai aratat de catre apelanta ca instanța a reținut că în situația imobilelor deținute de părți devin aplicabile dispozițiile art. 42, lit. 12 din Ordinul 633/2006. Un atare temei a fost invocat de OCPI abia prin încheierea de respingere, încercând să se găsească un temei juridic pentru emiterea încheierii și notării mențiunii în cartea funciară a apelantei reclamante . Instanța a reținut aplicabilitatea acestui temei de drept fără a avea în vedere lipsa oricărui document care ar atesta ivirea unei atare suprapuneri si respectarea prevederilor art. 27 din Regulamentul din 13 octombrie 2006 privind conținutul, modul de întocmire și recepție a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul 634/2006 (în continuare „Ordinul 634/2006") care guvernează exact materia suprapunerii imobilelor. Textul Ordinului 634/2006 condiționează fără echivoc notarea din oficiu a suprapunerii imobilelor de refuzul proprietarilor de a soluționa pe cale amiabilă problema apărută. In cazul de față, OCPI nu a notificat deloc apelanta reclamanta de ivirea unei așa numite suprapuneri astfel încât să fi fost posibilă soluționarea pe cale amiabilă a litigiului survenit; deși, dreptul de proprietate al apelantei reclamante asupra Terenului, precum și al autorilor acesteia, a fost înscris în cartea funciară încă din anul 2005, în timp ce dreptul de proprietate al antecesorilor A. L. Service a fost intabulat pentru prima dată în anul 2006. În consecință, orice suprapunere de imobile, ar fi trebuit să fie identificată la depunerea documentației cadastrale a antecesorilor societății A. L. Service. În consecință, în cazul de față, înainte de emiterea încheierii OCPI nu a dat nicidecum posibilitatea părților, i.e. apelantei reclamante și A. L. Service, de a soluționa presupusa suprapunere pe cale amiabilă.
Apelanta a apreciat ca aplicarea art. 42, lit. 12 din Ordinul 633/2006 nu reușește să susțină acțiunile OCPI în cazul de față și să justifice respingerea plângerii apelantei reclamantei intrucat, pe de-o parte, o suprapunere în sensul Ordinului 634/2006 presupune cu necesitate două imobile distincte, or în cazul de față este vorba de unul și același imobil intabulat, contrar legii, în două cărți funciare distincte, iar pe de alta parte suprapunerea ar fi trebuit sesizată de OCPI la data solicitării de către antecesorii A. L. Service a intabulării imobilului identic cu cel al apelantei reclamante; or, în cazul de față, intabularea s-a consumat fără ca OCPI să sesizeze așa-zisa „suprapunere"; fiind evident că cea de-a doua carte funciară, aferentă aceluiași imobil, nu putea și nu trebuia să fie deschisă dacă OCPI ar fi respectat prevederilor legale aplicabile în materie. In plus, modul în care OCPI ar fi trebui să soluționeze o suprapunere între două imobile este reglementat expres de art. 27 alin. 2 din Ordinul 634/2006 și nu corespunde deloc cu modul în care OCPI a tratat în fapt presupusa "suprapunere" dintre terenul proprietatea apelantei reclamante și terenul proprietatea A. L. Service.
In acelasi sens, apelanta a invocat si alin 21) al aceluiași articol 27, apreciind că aceste dispoziții legale relevă soluția ce s-ar fi impus a fi pronunțată de OCPI în situația ivirii suprapunerii a doua imobile, evident succesive: „(...) pentru lotul afectat de suprapunere se va întocmi nota de respingere."
S-a mai aratat de catre apelanta ca instanța a reținut o stare de fapt care nu se verifică prin raportare la probatoriul administrat și la cadrul legal în cauză. Hotărârea instanței este insuficient motivată, aceasta omițând să analizeze motivele de drept și de fapt cu care a fost investită, încălcând astfel dreptul la apărare al apelantei reclamante. Prima instanța a motivat extrem de lacunar și confuz hotărârea pronunțată, deși judecătorul cauzei este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere. Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei. Cele de mai sus fiind susținute fără echivoc în special de art. 425 lit. (b) din Codul de Procedură Civilă, conform căruia, hotărârea trebuie să cuprindă: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Prin lipsa unei motivări a hotărârii conform prevederile legale enunțate în paragraful de mai sus, se află în situația nesocotirii unei obligații legale a primei instanțe care împiedică instanța de reformare de a verifica raționamentul inițial al primei instanțe și încalcă implicit dreptul la apărare al apelantei reclamante (care nu poate în acest mod să combată o argumentare care nu este foarte lacunară și confuză). Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, raportat la motivele de fapt și de drept invocate de apelanta reclamanta prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei se poate observa cu ușurință că instanța s-a rezumat să analizeze doar susținerile OCPI (deși, prin încheierea apelată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI), fără a purcede la analiza, nici măcar generală, a situației de fapt și motivelor care au stat la baza Plângerii apelantei reclamante care face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește susținerea instanței că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 42 litera 1 din Ordinul nr. 633/2006, susținere de asemenea nemotivată, a aratat că prima instanța a aplicat în mod greșit aceste prevederi în cazul de fată.
S-a invocat prin aceleasi motive de apel ca instanța a ignorat prevederile art. 65 din Ordinul 633/2006, aplicabile încheierii, încheierea nu cuprinde elementele prevăzute imperativ de lege; în special, încheierea nu este motivată. În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 65 din Ordinul 633/2006, încheierea registratorului trebuie să cuprindă, printre altele, înscrisul pe care se întemeiază cererea (art. 65, lit. b), determinarea exactă a dreptului sau a faptului ce se cere a fi înscris (art. 65, lit. d) si temeiul juridic în caz de admitere sau respingere (art. 65, lit. j). Incheierea nu determină exact dreptul sau faptul a cărui rectificare s-a solicitat (și dispus) din oficiu, nu cuprinde detalii nici cu privire la înscrisul pe care se întemeiază și nici cu privire la temeiul juridic în baza căruia s-a dispus înscrierea mențiunii de sub B.2 în CF_ Chevereșul M.. Vătămarea apelantei reclamante este cu atât mai gravă, cu cât mențiunea „imobile identice" nu reprezintă, în primul rând, un fapt sau un drept care poate face obiectul unei notări în cartea funciară, conform art. 42 din Ordinul 633/2006 (fapt dezvoltat la punctul de mai jos), coroborat cu art. 902-904 din Codul Civil, iar în al doilea rând, îngrădește grav dreptul de proprietate al apelantei reclamante asupra terenului cu nr. cadastral A1275/1/3/17, înscris în CF_ Chevereșul M..
In drept, art 466 si urmatoarele C. si art. 31 alin 5 din Legea 7/1996.
Intimata . SRL a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului formulat de petenta ., și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
In motivarea intampinarii, intimata . SRL a aratat ca instanța a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI, apreciind că decizia nr. 72/15.10.2007 a ÎCCJ este explicită în a clarifica situația calității procesuale pasive a OCPI. Astfel, aceasta statuează expres că: „In cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă."
Instanța s-a pronunțat asupra problemei competenței materiale, prin încheierea nr. 7323 din 15.05.2014, prima instanță s-a pronunțat asupra propriei competențe, statuând că „se declară competentă să soluționeze cauza și estimează durata procesului la până la vacanța judecătorească". Suplimentar, a apreciat că nu se poate face solicitarea „subsidiară" de declinare a competenței către instanța de contencios administrativ, deoarece o asemenea solicitare ar presupune formularea anterioară a unei precizări exprese a acțiunii prin care să arate că înțelege a se întemeia pe dispozițiile legale ce guvernează materia dreptului administrativ.
Instanța s-a pronunțat corect asupra fondului cauzei, așa cum a arătat și în primă instanță, apreciind că O. de C. a procedat în conformitate cu atribuțiile sale, așa cum sunt ele menționate în art. 4 din Legea nr. 7/1996 și anume, în principal, organizarea bazei de date a sistemului de cadastru.
Eroarea la care face referire O. de C. se regăsește în constatarea acestei suprapuneri, însă, după cum se poate cu ușurință observa, acesta nu a procedat la încălcarea vreunui drept și nu a dispus asupra unor drepturi dobândite. Dimpotrivă, s-a limitat în a-și îndeplini atribuția de buna organizare a bazei de date a sistemului.
A apreciat de asemenea că, în speță nu au fost încălcate nici prevederile art. 27 alin. 2 din Ordinul 634/2006, întrucât notarea suprapunerii este una provizorie, care nu este de natură a afecta fondul dreptului, ci dimpotrivă este una de aducere la cunoștința persoanelor interesate a situației cadastrale reale.
Astfel, nu poate fi vorba nici de afectarea gravă a dreptului fundamental de proprietate, așa cum se susține în cuprinsul plângerii, întrucât O. nu a invalidat nici un act de dobândire a dreptului de proprietate sub aspectul obiectului său.
In plus, a apreciat că încheierea de OCPI este motivată sub aspectul sesizării unor suprapuneri de teren în planurile cadastrale și o astfel de situație se impune a fi menționată în cărțile funciare în care se regăsește suprapunerea, pentru a nu se menține o stare de incertitudine juridică, cu atât mai mult cu cât nu intră în atribuțiile Oficiului de C. a analiza valabilitatea titlurilor în baza cărora s-au efectuat înscrierile.
Așadar, prima instanță s-a pronunțat în mod corect constatând legalitatea încheierii de carte funciară.
Față de motivele arătate, a apreciat că hotărârea primei instanțe este una temeinică și legală, solicitand respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile legale anterior mentionate.
In apel nu au fost solicitate si administrate probe noi.
Deliberand asupra apelului, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 476-479 C., tyribunalul apreciaza ca acesta este nefondat.
Astfel, cat priveste calitatea procesuala pasiva a OCPI Timis, prima instanta a retinut in mod corect, prin incheierea civila 7323/15.05.2014, ca institutia aratata nu are legitimare procesuala.
Apelanta a aratat ca legitimarea procesuala a paratei OCPI Timis deriva din fapa proprie, aceea de a efectua din oficiu, in mod abuziv, o operatiune de carte funciara, cu incalcarea Legii 7/1996. Apreciind ca notarea efecuata afecteaza dreptul sau de proprietate, apelanta a aratat ca este indreptatita sa obtina anularea actului in contradictoriu cu autoritatea care l-a emis din oficiu si ca . SRL nu are calitate procesuala pasiva ut singuli, intrucat nu aceasta a solicitat notarea mentiunii.
Tribunalul apreciaza ca sutinerile apelantei asupra calitatii procesuale pasive a OCPI Timis sunt nefondate, cata vreme prin decizia nr. LXXII/15.10.2007, pronuntata pe calea recursului in interesul legii, ICCJ a statuat ca institutia aratata nu are calitate procesuala pasiva in plangerile impotriva incheierilor de carte funciara, fara a diferentia intre motivele care stau la baza formularii unor astfel de plangeri. In acest context, doar cu incalcarea deciziei nr. LXXII/15.10.2007 a ICCJ apelanta poate arata ca, in situatia in care in plangerea de carte funciara se invoca vatamarea dreptului sau printr-un act administrativ pretins abuziv emis din oficiu de catre OCPI, acesta dobandeste legitimare procesuala pasiva in calitate de emitent al actului.
Mai mult, calitatea procesuala pasiva presupune ca reclamantul sa invoce un drept potrivnic fata de respectiva persoana, adica prin admiterea cererii de chemare in judecata paratul sa fie afectat in dreptul sau. Or, in speta, singura afectata de admiterea plangerii de carte funciara si de radierea mentiunii din CF 1355 Vucova ar fi parata . SRL, intrucat, urmare a radierii mentiunii, reclamanta . ar putea instraina terenul asupra caruia este inscrisa . funciara, in calitate de proprietar, aceasta parata.
Cat priveste pretinsa afectare, la efectuarea mentiunii, a fondului dreptului de proprietate al reclamantei-apelante, aceasta nu a aratat in ce modalitate mentiunea contestata ii aduce atingere fondului dreptului sau. Dreptul de proprietate al apelantei asupra parcelei A 1275/1/3/17 nu a fost afectat in substanta sa de notarea mentiunii in cartea funciara, aceasta avand ca efect doar informarea tertilor care consulta evidentele funciare despre faptul notat, acela al intabularii aceleiasi parcele cadastrale in doua carti funciare distincte, pe numele unor proprietari diferiti. Abia pe calea unei actiuni in compararea titlurilor prevalate de cei doi proprietari-dupa cum a aratat si prima instanta-va fi analizat fondul dreptului pretins de catre reclamanta-apelanta, o astfel de analiza neavand loc in procedura sumara, necontencioasa, a notarii de carte funciara. Din acest motiv, nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 88 ind 1 din Ordinul 633/2006 al Directorului ANCPI ori a art. 913 coroborat cu art. 907 Cod civil.
Nu exista argumente pentru declinarea competentei de solutionare a pricinii in favoarea instantei de contencios administrativ, cata vreme, dupa cum insasi apelanta a aratat, facand trimitere la considerentele deciziei nr. LXXII/15.10.2007 a ICCJ, pronuntata in recursul in interesul legii, incheierile de carte funciara nu sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ, in conditiile Legii 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat de Legea 7/1996. Or, avand in vedere obiectul pricinii-plangere impotriva incheierii de carte funciara- si temeiurile de drept invocate in cererea de chemare in judecata, tribunalul apreciaza ca numai nesocotind hotararea obligatorie a Inaltei Curti ar putea fi primita cererea de declinare a competentei catre instanta de contencios administrativ. ICCJ a statuat ca OCPI nu are calitate procesuala pasiva in plangerile impotriva incheierilor de carte funciara, fara a diferentia daca actul de carte funciara contestat a fost indeplinit la cererea partii sau din oficiu, astfel incat nici partilor si nici judecatorului nu le este ingaduit sa aplice diferentiat decizia.
Tribunalul apreciaza ca notarea efectuata in cartea funciara este justificata prin prisma art. 42 lit l2 coroborat cu art. 27 alin 2 din Ordinul 633/2006, independent de existenta ori inexistenta unei erori materiale la intabularea terenului.
Astfel, conform art. 42 lit l2 din Ordinul 633/2006, notarea poate avea ca obiect suprapunerea imobilelor inregistrate in planul cadastral de carte funciara. Potrivit art. 27 alin 2 din acelasi ordin, daca nu se ajunge la o solutionare pe cale amiabila a suprapunerii, suprapunerea se va nota din oficiu in cartea funciara de catre oficiul teritorial. Or, in speta, este evident ca partile nu au ajuns la o rezolvare amiabila, pozitia lor in proces fiind una de contestare reciproca a dreptului.
Cat priveste notiunea de suprapunere, aceasta nu poate fi limitata la situatia presupunand doua terenuri distincte, efectuarea notarii impunandu-se si in situatia in care exista o suprapunere de carti funciare in care sunt intabulati proprietari diferiti asupra aceluiasi imobil. Aceasta intrucat, la momentul de fata, exista aparenta ca dreptul fiecaruia dintre proprietari se suprapune in tot, in fiecare molecula a lucrului, cu dreptul celuilalt proprietar. Nota de respingere la care a facut referire reclamantul in motivele de apel, prevazuta de art. 27 alin 21 din Ordinul 634/2006, poate fi intocmita doar la momentul depunerii documentatiei cadastrale pentru terenurile suprapuse, iar in speta acest moment a fost depasit.
Judecatoria a retinut in mod corect ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 42 lit l din Ordinul 633/2006 si ca, potrivit acestui text normativ, notarea a fost facuta corect, neexistand temeiuri pentru radierea ei in procedura plangerii de carte funciara. Referirile pe care le-a facut instanta la demararea unei proceduri contencioase de rectificare de carte funciara, in care sa fie analizate titlurile prevalate de parti, au fost doar pentru a indica o posibila, eventuala cale pentru rezolvarea situatiei tabulare.
Nu pot fi insusite sustinerile apelantei conform carora incheierea de carte funciara nu determina dreptul sau faptul a carui rectificare s-a dispus din oficiu (dupa cum am aratat anterior, nefiind necesar ca procedura de notare sa fie facuta ca urmare a unei rectificari de eroare materiala, cata vreme notarea din oficiu este permisa de dispozitiile art. 42 lit l2 coroborat cu art. 27 alin 2 din Ordinul 633/2006, independent de existenta ori inexistenta unei erori materiale la intabularea terenului), nu cuprinde detalii cu privire la inscrisul pe care se intemeiaza (incheierea facand trimitere la cartile funciare ale imobilelor, inscrisuri suficiente pentru a constata intabularea aceluiasi nr. cadastral in doua carti funciare distincte, pe numele unor proprietari diferiti) si nici cu privire la temeiul juridic in baza caruia s-a dispus inscrierea mentiunii (acesta fiind mentionat-art. 42 lit l2 din Ordinul 633/2006).
Avand in vedere aceste considerente, in baza art. 480 C., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamanta impotriva sentintei civile 7323/29.05.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ si impotriva incheierii civile 7323/15.05.2014, pronuntata in acelasi dosar.
In baza art. 4653 alin 1 C., va fi obligata apelanta, aflata in culpa procesuala, la plata sumei de 2000 lei catre intimata . SRL, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, respectiv onorariu avocatial dovedit de chitanta de plata depusa la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamanta . (cu sediul social in Timisoara, str..-9, inregistrata la Registrul Comertului de pe langa Tribunalul Timis, sub nr.J_, CUI_) impotriva sentintei civile 7323/29.05.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ si impotriva incheierii civile 7323/15.05.2014, pronuntata in acelasi dosar, in contradictoriu cu intimatii . SRL (cu sediul in Timisoara,..8, ., cam.2, jud. Timis, avand CUI_, J_ ) si OCPI Timis (cu sediul in Timisoara, ./C, jud. Timis).
Obliga apelanta la plata sumei de 2000 lei catre intimata . SRL, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
4 ex
Prima instanță – jud. G. H.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 256/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 512/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
