Partaj judiciar. Hotărâre din 15-04-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 369/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 369/2015
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului privind pe apelanții T. T. C. și T. V. G. împotriva sentinței civile nr.8763/27.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ in contradictoriu cu intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect partaj judiciar.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 18.04.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 01.04.2015, ulterior la data de 15.04.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr.8763/27.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, constată următoarele:
Prin sentința nr.8763/27.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ prima instanță a respins cererea formulată de reclamanții T. T. C. si T. V. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: s-a avut în vedere că dreptul de proprietate publică se poate dobândi prin mai multe modalități, iar una dintre acestea este exproprierea pentru cauză de utilitate publică, or în această situație se află imobilul, dobândirea cotei de ¼ din suprafața de teren de 498 mp făcându-se prin expropriere. C. de 1/4 nu a fost retrocedată și nici nu s-a făcut dovada trecerii sale în domeniul privat, a încetării uzului sau interesului public, or reținând incidența dispozițiilor art. 861, 863 din Noul Cod Civil, prevederile art. 136 alin. 4 din Constituția României, potrivit cărora: “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.”, instanța de față va respinge acțiunea reclamanților care au cunoscut situația imobilului achiziționat, respectiv a coproprietății cu S. R., nefiind făcută dovada trecerii în domeniul privat ori a încetării uzului sau interesului public, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, în privința cotei de ¼ parte din suprafața de teren asupra cărora reclamanții au o cotă de ¾ pentru a putea fi incidente prevederile art. 676 NCC cu referiri la partajul bunurilor comune.
Așadar, având în vedere modul de dobândire al cotei de ¼ părți din terenul care formează obiectul litigiului, caracterele dreptului de proprietate publică, limitele exercitării lui, instanța a respins cererea de partaj formulată de reclamanți în contradictoriu cu S. R..
Împotriva sentinței civile nr.8763/27.06.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._, au declarat apel, T. T. C. și T. V. G. la data de05.11.2014 prin care a solicitat: admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, și rejudecând în fond cauza solicităm admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Apelanții au apreciat că instanța de fond a avut date suficiente atât cu privire la măsurătoare (geometria imobilului rezultată din extrasul de carte funciară) cât și cu privire la evaluare (contractul de vânzare-cumpărare).
Cu toate acestea prima instanță a respins acțiunea cu motivarea că în ceea ce privește cota de proprietate din imobilul supus partajului aceasta ar face obiectul dreptului de proprietate publică întrucât a fost dobândită de S. român prin expropriere și ca atare, dat fiind caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, această cotă de proprietate nu poate fi dobândită pe calea partajului pentru a deveni proprietate privată.
Consideră soluția primei instanțe este greșită sub 2 aspecte:
C. de proprietate a Statului R. nu face parte obiectul dreptului de proprietate publică ci dreptului de proprietate privată pentru că nu este suficient ca ea să fi fost dobândită prin expropriere pentru a face parte din proprietatea publică ci ea trebuie să fi fost afectată utilității publice:
Apreciază că menționarea titlului de dobândire a Statului român ca fiind expropriere este o prezumție relativă că "pătrimea indiviză" din terenul în litigiu ar putea face parte din domeniul public, dar din actele existente la dosar, atât cele depuse în fața instanței de fond cât și cele ce însoțesc prezentul apel, rezultă în mod clar că terenul este proprietatea privată a Statului R. în sensul art. 4 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică, nu este destinat unei afectațiuni publice, ca atare nu este inalienabil și ca atare soluția primei instanțe de respingere a cererii de partaj este greșită.
Apelanții consideră că instanța de fond trebuia să facă aplicațiunea art. 436 NCPC, întrucât atât prin întâmpinare cât și prin concluziile scrise pârâtul a recunoscut pretențiile acestora, acesta fiind de acord atât cu partajul cât și cu valoarea sultei.
În drept art. 466 NCPC și normele de drept material invocate.
În probațiune: înscrisurile depuse în fața primei instanțe completate cu cele în fața instanței de apel.
Cererea s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2771 RON.
Prin concluziile scrise formulate de intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, la data de 24.02.2015, se arată că nu deține suficiente înscrisuri din care rezultă natura juridică a terenului pentru care se solicită sistarea stării de coproprietate. Apreciază conform convenției nr. 421/21.01.1980 prin expropriere există posibilitatea ca imobilul să se afle în proprietatea publică a statului sau unității administrativ teritoriale.
Solicită instanței, dacă va concluziona că imobilul nu se află pe domeniul public al statului, obligarea apelanților reclamanți la plata sultei și exonerarea intimatului de la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 669 din Codul Civil, care prevede că încetarea stării de coproprietate poate fi cerută oricând, coroborat cu prevederile art. 676, care prevede modul de împărțire a bunului partajat.
În drept s-au invocat prevederile art. 411, aliniat 2, pct.2 teza a II-a Codul de Procedură civilă.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate Tribunalul reține următoarele :
Din extrasul de carte funciară nr._ Timișoara nr. top._ rezultă că terenul intravilan în suprafață de 498 mp. situat în Timișoara .. aparține în coproprietate reclamanților apelanți în cotă de ¾ parte și pârâtului intimat în cotă de ¼ parte .
Din același extras de carte funciară rezultă că anterior dreptul de proprietate a aparținut în mod exclusiv pârâtului intimat S. R. care în anul 1980 a dobândit suprafața de teren în litigiu prin expropiere .
Tribunalul reține că din actele depuse la dosar nu rezultă apartenența la domeniul public sau privat al Statului R. a terenului în litigiu la momentul preluării suprafeței de teren în litigiu .
Situația actuală de carte funciară a rezultat ca urmare a dezmembrării suprafeței de 498 mp. dintr-o suprafață de teren de 2792 mp. teren ce a fost inițial înscrisă în CF_ Timișoara în prezent sistată.
Această dezmembrare s-a efectuat la data de 25.10.2013 ca urmare a dispoziției nr. 1602 a Primarului Municipiului Timișoara.
Prin aceeași dispoziție s-a dispus restituirea către antecesorii reclamanților apelanți a cotei de ¾ parte din imobil în temeiul Legii 10/2001 restul de ¼ parte rămânând în coproprietate Statului R..
Prin sentința civilă apelată prima instanță a reținut că această cotă de coproprietate a pârâtului intimat se află în domeniu public al Statului R. raportat la modalitatea de preluare a acestui teren de către acesta și la împrejurarea că nu s-a făcut dovada trecerii acestui bun din domeniu public în domeniul privat al Statului R.. Apartenența la domeniul public a bunului asupra căruia pârâtul intimat deține cota de ¼ parte din dreptul de proprietate face ca acesta să fie inalienabil,imprescriptibil și insesizabil și astfel cererea de partajare a acestuia să fie inadmisibilă .
Analizând această sentință prin prisma motivelor de apel invocate Tribunalul reține că raportat la dispozițiile art.631 Noul cod civil care prevăd că dispozițiile capitolului privind proprietatea comună „ se aplică ori de câte ori ,în temeiul unui act juridic sau a altui mod de dobândire revăzut de lege ,dreptul de proprietate privată are 2 sau mai mulți titulari”, proprietatea comună nu poate subzista ca și construcție juridică decât asupra unui bun aflat în proprietatea privată a 2 sau mai mulți titulari.
Așadar din chiar definiția proprietății comune rezultă că este exclusă situația în care dreptul de proprietate ar putea fi exercitat în comun asupra unui bun aflat în proprietatea publică .
Dreptul de coproprietate obișnuită este acela în care fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote părți din dreptul de proprietate asupra bunului fără ca aceasta să fie materializată în mod efectiv asupra bunului.
În speță dreptul de coproprietate al reclamanților apelanți coexistă cu dreptul de coproprietate al intimatului pârât asupra întregii suprafețe de teren fără ca bunul să fie fracționat efectiv în natură astfel că este evident că bunul asupra căruia există dreptul de coproprietate al părților are aceeași apartenență fiind destinat folosinței private și nu publice. În caz contrar reclamanții apelanți ar deține o cotă de coproprietate dintr-un bun aflat în domeniu public ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente în temeiul art.631 și art.634 Noul cod civil Tribunalul reține că bunul supus partajării se află în proprietatea privată a părților în litigiu.
Tribunalul reține că părțile dețin în coproprietate obișnuită bunul în litigiu astfel că această stare de coproprietate poate fi sistată prin partaj potrivit art.669 Noul cod civil.
Având în vedere împrejurarea că pârâtul intimat nu s-a opus în primă instanței modalității de partajare a imobilului prin atribuirea cotei de ¼ parte a dreptului de proprietate al pârâtului intimat reclamanților apelanți cu plata unei sulte corespunzătoare instanța în temeiul art.676 alin. 2 lit. a Noul cod civil va dispune atribuirea întregului bun către reclamanții apelanți cu obligarea acestora la plata către pârâtul intimat a unei sulte în cuantum de 12.450 Euro reprezentând contravaloarea cotei de ¼ parte din dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu.
Pentru aceste considerente în temeiul art.480 alin. 3 Noul cod procedură civilă Tribunalul va admite apelul reclamanților apelanți ,va anula sentința civilă apelată și evocând fondul va admite acțiunea reclamanților apelanți în contradictoriu cu pârâtul intimat potrivit celor mai sus expuse.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că ele nu au fost solicitate de către reclamanții apelanți astfel că ele nu vor fi acordate .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat în cauză de către reclamanții apelanți T. T. C., CNP_ si T. V. G., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat C. si Asociatii in Timisoara, . Timisoara, nr. 5, ., jud. T. în contradictoriu cu pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP T. cu sediul in Timișoara, ..9B,jud.T. împotriva sentinței civile nr.8763/27.06.2014 a Judecătoriei Timișoara.
Anulează sentința civilă nr.8763/27.06.2014 și evocând fondul admite acțiunea civilă formulată de către reclamanți împotriva pârâtulului.
Dispune sistarea coproprietății asupra imobilului constând în teren intrvialn în suprafață de 498 mp. Situat în Timișoara, ./A înscris în CF_ Timișoara, nr.top._ în sensul atribuirii întregului imobil către reclamanți cu obligarea acestora la plata unei sulte pe seama pârâtului în cuantum de 12.450 Euro reprezentând contravaloarea cotei de ¼ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. R. Ț. C.
GREFIER,
ȘOFORNICI R. M.
Red. R.A. 20 Aprilie 2015
Tehnored. R.Ș.16 Aprilie 2015
Prima inst. jud: G. H.
Red 2 ex, .>
| ← Cereri. Decizia nr. 1105/2015. Tribunalul TIMIŞ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 15-04-2015, Tribunalul... → |
|---|
