Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 117/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILA 117/R
Ședința publică din 16 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: B. D.
JUDECATOR: R. A.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
Pe rol se afla judecarea recursului formulat de recurentul M. I. C. M. împotriva Încheierii civile din 14 octombrie 2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_ 14, in contradictoriu cu intimata . S.A. Timișoara.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale părților au fost luate in ședința publică din 16.04.2015, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 23.04.2015 si 30.04.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constata următoarele.
Prin încheierea civila din 14.10.2014 Judecătoria Timișoara a suspendat acțiunea în temeiul art. 35 alin. 1 din Legea nr. 137/2002.
Pentru a pronunța aceasta încheiere, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 35 alin.1 din Legea 137/2002 care prevăd că „la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului se suspendă judecarea tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, termenele de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și orice procedură de executare silită pornită împotriva ei” și faptul că hotărârea de dizolvare nr.1/20.12.2013 adoptată de Adunarea Generală a fost depusă la ORC T. la data de 23.12.2013 fiind înregistrată corespunzător în registru, văzând și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.8/10.06.2013, prin care s-a stabilit că prin acțiunea în pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui bun imobil se urmărește valorificarea unui drept de creanță, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat mai sus si a suspendat judecarea cauzei până la definitivarea procedurii de dizolvare a societății pârâte.
Împotriva încheierii civile din 14.10.2014 a formulat recurs M. I. C. M..
In motivare a arătat ca Judecătoria Timișoara in mod greșit a dispus suspendarea soluționării cauzei prin care a solicitat instanței sa dispună in contradictoriu cu parata S.C S. E. BANAT SA., sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la locuința pe care o dețin si asupra căreia are un titlu executoriu prin care aceasta parata a fost obligata sa încheie cu acesta un contract de vânzare cumpărare in condițiile Legii 85/1992.
Judecătoria Timișoara a admis cererea paratei de suspendare a cauzei, si pe cale de consecința, in temeiul art. 35 din legea 137/2002 a dispus suspendarea soluționării cauzei.
Arata ca parata, respectiv S.C S. E. BANAT S.A a intrat in lichidare, iar prin sentința comerciala 2009 din 07.08.2014 pronunțata de Tribunalul T. a fost numit lichidator judiciar al falitei S.C S. E. BANAT S.A., practicantul de insolventa Management Reorganizare Lichidare Filiala T., motiv pentru care apreciază ca nu mai sunt întrunite condițiile pentru menținerea suspendării cauzei.
Cum obligația de vânzare instituita de Legea 85/1992, este o obligație « propter rem », lichidatorul judiciar al falitei S.C. S. E. BANAT S.A. va fi ținut in îndeplinirea acestei obligații.
Ori, dreptul recurentului de a cumpăra locuința pe care o deține, da naștere unei obligații « propter rem » si nu unui drept de creanța. O asemenea obligație in legătura cu bunul se transmite in mâinile oricui va trece bunul respectiv. Arata ca nu are nici un fel de pretenție băneasca de la parata prin lichidator, ci dimpotrivă dorind sa cumpere locuința pe care o deține, urmează sa achite un preț al acesteia stabilit in conformitate cu disp. Legii 85/1992.
Nu pot fi reținute ca impedimente schimbarea structurii capitalului social al fostelor unități economice sau bugetare de stat din ale căror fonduri s-au construit locuințele respective anterior intrării în vigoare a Legii 85/1992, și nici obiectul de activitate al societăților comerciale astfel constituite.
Totodată, este de observat că legea nu condiționează obligativitatea vânzării de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării sale în vigoare, de acest moment fiind condiționată doar situația locuințelor, care, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost "construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Mai mult, prin decizia nr. 3 din 18 februarie 2013 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, aflate la data opțiunii chiriașului în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital integrat privat, ca urmare a procesului de privatizare, Inalta Curte de Casație și Justiție stabilește că aceste prevederi instituie o obligație legală pentru societățile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuințele construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepțiile prevăzute de lege.
Pe de alta parte, toata aceasta problematica a fost discutata anterior, subsemnatul fiind in posesia unui titlu executoriu care obliga falita S.C S. E. BANAT SA să încheie cu recurentul un contract de vânzare cumpărare pentru locuința pe care o deține, in condițiile legii 85/1992. Arata ca a achitat prețul acestei locuințe, preț calculat in conformitate cu Legea 85/1992, iar in prezenta cauza suspendata a solicitat instanței doar pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumpărare având in vedere refuzul nejustificat al paratei de a pune in executare o hotărâre judecătoreasca.
In final, arata ca cum intre timp, parata a intrat in insolventa, este de datoria lichidatorului judiciar numit sa îndeplinească aceasta obligație "propter rem" care nu este o obligație care sa de-a naștere unui drept de creanța, întrucât recurentul urmărește ca parata sa încaseze bani in urma executării "obligației a face" neavând nici un fel de pretenții bănești fata de aceasta.
Intimata S.C. S. E. BANAT S.A a solicitat suspendarea de drept a judecării prezentei cauze in temeiul dispozițiilor imperative ale art. 412 alin. (l) punctul 8 din Legea Nr. 134/2010 - privind Codul de Procedura Civila coroborate cu dispozițiile imperative ale Art.36 din Legea Nr.85/2006- privind procedura insolventei, actualizata.
A mai invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea soluționării prezentei cauze prin procedura de judecata de drept comun, pentru ca in temeiul sentinței comerciale 2009, pronunțata la data de 14 august 2014 de către Tribunalul T. - Secția a II - a Civila in dosarul_, împotriva intimatei a fost dispusa deschiderea procedurii simplificate a insolventei reglementata de Legea Nr.85/2006.
Arata ca toate creanțele au fost deja înscrise de către Lichidatorul Judiciar in Tabelul Preliminar al creanțelor.
Menționează ca reclamantul nu mai poate sa solicite sa i se admită cererea de recurs si, pe cale de consecința, reluarea judecării prezentei cauze prin procedura de judecata de drept comun, pentru ca reclamantul - recurent vrea ca sa i soluționeze cererea lui individuala împotriva societății, care constituie obiectul procesului din prezentul dosar, dar in defavoarea tuturor creditorilor, creându-se astfel o incertitudine atât in ceea ce privește întregul patrimoniu al intimatei societăți, cat si in ceea ce privește cuantumul masei credale in totalitatea ei.
In mod incontestabil, începând cu data de 14 august 2014, reclamantul are dreptul sa își realizeze pretențiile numai in cadrul procedurii colective, reglementata de Legea Nr.85/2006 - privind procedura insolventei, actualizata.
In concluzie, având in vedere situația juridica speciala si excepționala in care . afla începând cu data de 14 august 2014, solicita admiterea acestei excepții si, in consecința, respingerea cererii de recurs ca fiind nelegala si netemeinica in totalitate si, pe cale de consecința suspendarea de drept a judecării prezentei cauze, pentru ca începând cu data de 14 august 2014 a intervenit o suspendare de drept a judecării prezentei cauze in temeiul dispozițiilor imperative ale art. 412 alin.(l) din Legea Nr. 134/2010 - privind Codul de Procedura Civila coroborate cu dispozițiile imperative ale art. 36 din Legea 85/2006- privind procedura insolventei, actualizata.
Pe fondul cauzei, având in vedere atât motivele de fapt si de drept invocate in apărare, cat si întregul material probatoriu care va fi administrat in prezentul proces, solicita respingerea cererii reclamantului ca fiind nelegala si neîntemeiata in totalitate.
In fapt, arata ca își susțin si acum întreaga apărare făcuta prin întâmpinarea pe care au depus-o la dosarul prezentei cauze si prin care solicita suspendarea de drept a judecării prezentului proces, având in vedere faptul ca situația juridica a intimatei s-a schimbat in mod radical începând cu data de 14 august 2014.
Mai mult, creanța recurentului —reclamant este totuși o creanța având ca obiect obligația de a face neevaluabila in bani, respectiv obligația subscrisei societăți de a face o oferta de preț acestuia pentru vânzarea camerei de cămin in care acesta locuiește, așa după cum rezulta in mod incontestabil din decizia 8/10 iunie 2013 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul 5/2013 care a avut ca obiect soluționarea unui recurs in interesul legii.
In continuare, arata ca recurentul face afirmații neadevărate, pentru ca societatea a fost inițial sub incidența prevederilor imperative ale Legii 137/2002 - privind unele masuri pentru accelerarea privatizării, actualizata, iar bunurile imobiliare puteau fi înstrăinate numai conform prevederilor acestei legi speciale, iar la momentul actual societatea este sub incidența dispozițiilor imperative ale Legii 85/2006- privind procedura insolventei, actualizata, care este tot o lege speciala, ambele legi fiind derogatorii de la dreptul comun conform principiului fundamental de drept: „specialia generalibus derogant".
De asemenea, arata ca la Tribunalul T. a fost înregistrat dosarul_, al cărui obiect îl constituie cererea făcuta chiar de către „antecesoarea" intimatei: S.C. Filiala de întreținere si S. E. „Electrica Serv" S.A. - București pentru Deschiderea procedurii insolventei la intimata si ., in temeiul Legii 85/2006 - privind procedura insolventei.
In final, având in vedere situația juridica speciala si excepționala, in care intimata este începând cu data de 14 august 2014, in temeiul dispozițiilor imperative ale art. 412 alin.(l) punctul 8 din Legea 134/2010 - privind Codul de Procedura Civila, coroborate cu dispozițiile imperative ale art. 36 din Legea 85/2006 - privind procedura insolventei, actualizata, solicita respingerea recursului.
In drept a invocat art. 412 alin.(l) punctul 8 din Legea 134/2010 - privind Codul de Procedura Civila, art. 36 din Legea 85/2006 - privind procedura insolventei, Legea 287/2009-privind Codul Civil, art.176 din Legea 286/2009 - privind Codul Penal, Legea 3._- privind societățile comerciale, actualizata.
Analizând recursul, tribunalul reține că este întemeiat.
Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare pentru imobilul constând în camera nr. 26, situată în Timișoara . B.
Prin încheierea recurată prima instanță a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 35 al. 1 din Legea 137/2002, potrivit căruia:
„La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului se suspendă judecarea tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, termenele de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.”
Tribunalul reține, însă, că acest text de lege trebuie interpretat în sensul că are în vedere doar creanțele bănești, iar nu și de altă natură.
Rațiunea textului este aceea ca toți creditorii, în mod colectiv, să fie despăgubiți prin procedura specială reglementată de Legea 137/2002, respectiv prin depunerea unor declarații de creanță, iar nu în mod individual prin acțiuni judiciare.
Această interpretare rezultă din celelalte dispoziții legale privind dizolvarea societății.
Astfel, art. 34 al. 1 din Legea 137/2002 prevede că:
„În termen de două zile de la data publicării hotărârii de dizolvare/lichidare administratorul unic desemnat notifică prin curier poștal rapid cu confirmare de primire creditorii cunoscuți ai societății comerciale și publică un anunț informativ într-un cotidian național de largă difuzare, precum și prin mijloace electronice. În notificare și în anunț se precizează valoarea totală a datoriilor societății comerciale, astfel cum rezultă din evidențele financiar-contabile, creanțele care se compensează total sau parțial cu debite ale creditorului față de societatea comercială, ordinea de preferință a creanțelor, precum și termenul limită în care creditorii își pot manifesta intenția valorificării creanțelor prin depunerea unei declarații de creanță. Termenul de depunere a declarațiilor de creanță nu va putea depăși 20 de zile de la data publicării anunțului informativ.”
De asemenea, conform ipotezei art. 38 al. 1 din același act normativ:
„Pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăți în contul creanțelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadență, din sumele obținute în urma vânzării bunurilor mobile și imobile ale societății comerciale și a valorificării creanțelor față de terți (…)”.
După cum se poate observa, aceste texte legale au în vedere creanțele bănești.
În eventualitatea admiterii acțiunii patrimoniul societății pârâte și interesele creditorilor nu ar avea de suferit, câtă vreme vânzarea imobilului ar implica . activul societății pârâte.
Prin urmare, în mod greșit a suspendat cauza prima instanță.
În consecință, tribunalul va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceiași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul M. I. C. M., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, . Timișoara, nr. 3, ., la avocat Vasii Kolla C., împotriva Încheierii civile din 14 octombrie 2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_ 14, in contradictoriu cu intimata . S.A. Timișoara, cu sediul in localitatea Timișoara, ., Nr. 3-5, prin lichidator - MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE FLILIALA T., cu sediul in Timișoara . nr. 22 . care:
Casează încheierea civila recurata si, in consecința:
Trimite cauza la Judecătoria Timișoara pentru continuarea judecații.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 aprilie 2015.
P. JUDECATOR JUDECATOR
L. V. B. D. R. A.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L.V.
Tehnored. R.R.
Prima instanța
E. C. V.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 15-04-2015, Tribunalul... | Evacuare. Sentința nr. 14/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
