Pensie întreţinere. Decizia nr. 966/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 966/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 966/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2015:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 966/A/06.10.2015
Ședința publică din data de 06.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier R. K.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul B. E. I., împotriva sentinței civile nr. 740 din 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. in contradictoriu cu intimatul B. A. C., având ca obiect pensie întreținere.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 22.09.2015 când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din 06.10.2015 încheierea de ședință făcând parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sânnicolau M. în data de 11.02.2015 sub dosar nr._ reclamantul B. E.-I., în contradictoriu cu pârâtul B. A. C., a solicitat instanței să dispună sistarea contribuției de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile lunare nete realizate, stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 650/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 184/06.03.2007 pronunțată de aceeași instanță a fost desfăcută căsătoria dintre el și numita Jung Mirica, reclamantul fiind obligat să plătească, până la majoratul pârâtului, minor la acea dată, o pensie lunară de întreținere, care era reținută și predată direct de către angajator fostei sale soții. Ulterior, după ce fiul său a împlinit vârsta de 18 ani, a fost pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ sentința civilă nr. 650/03.05.2012, prin care reclamantul a fost obligat să plătească în continuare o pensie de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile nete realizate, fiind emisă și o ordonanță de poprire pentru cota menționată. Obligarea sa la plata în continuare a pensiei de întreținere în favoarea pârâtului a fost motivată de faptul ca acesta era în nevoie, fiind, totodată, în continuarea studiilor, urmând cursurile clasei a X-a la Liceul Teoretic Iris din Timișoara. În prezent, pârâtul, major fiind, nu mai urmează cursuri școlare, astfel încât pensia de întreținere poprită ca urmare a pronunțării acestei ultime hotărâri judecătorești nu se mai justifică a fi plătită, nemaifiind îndeplinite condițiile art. 499 alin. 3 Cod civil, care prevăd că părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată. În fapt, prin acțiunea dedusă judecății reclamantul a solicitat sistarea obligației de plată a pensiei de întreținere la care a fost îndatorat prin sentința civilă nr. 650/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, pe motiv că împrejurările care au fost avute în vedere la data instituirii acestei obligații s-au modificat, în sensul că pârâtul nu mai urmează cursurile școlare în cadrul Liceului Teoretic Iris din Timișoara.
Prin sentința civilă antemenționată a fost instituită, în sarcina reclamantului, obligația de plată a unei pensii lunare de întreținere în favoarea pârâtului în cuantum de ¼ din venitul net realizat, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 19.03.2012, și până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea hotărârii. Condițiile avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 650/03.05.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M. au fost consemnate în considerentele acestei hotărâri judecătorești, și au fost următoarele: „văzând și prevederile art. 499 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, instanța urmează să admită cererea, însă nu va condiționa plata pensiei de împlinirea acestei vârste, dată fiind starea de nevoie a reclamantului, ce se datorează bolii, ci va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea prezentei hotărâri”. Tot în cuprinsul considerentelor s-a mai reținut că „reclamantul este în imposibilitate de a realiza veniturile necesare supraviețuirii, fiind suferind de o boală datorită căreia necesită protecție specială”. Starea de sănătate a pârâtului, reținută cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 650/13.05.2012, nu s-a modificat, motiv pentru care cererea reclamantului este neîntemeiată, ceea ce impune obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.740/15.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. E.-I., împotriva pârâtului B. A. C., având ca obiect sistare pensie de întreținere.
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Din căsătoria reclamantului cu numita Jung Mirica, desfăcută de Judecătoria Sânnicolau M. prin sentința civilă nr. 184/06.03.2007, s-a născut, la data de 12.07.1992, pârâtul B. A. C..
Prin sentința civilă nr. 650/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ reclamantul a fost obligat la plata, pe seama pârâtului, a unei pensii lunare de întreținere în cotă de ¼ din venitul net realizat, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 19.03.2012, și până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești.
Instanța a apreciat că cererea reclamantului de sistare a pensiei de întreținere nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
În motivarea sentinței civile nr. 650/03.05.2012 Judecătoria Sânnicolau M. a arătat că, ținând seama de prevederile art. 499 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, instanța a admis cererea, însă nu a condiționat plata pensiei de împlinirea acestei vârste, dată fiind starea de nevoie a reclamantului, care se datorează bolii, ci a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri, reținând, totodată, că reclamantul este în imposibilitate de a realiza veniturile necesare supraviețuirii, fiind suferind de o boală datorită căreia necesită protecție specială.
Față de cele de mai sus, având în vedere că pârâtul, prin actele medicale anexate întâmpinării, a dovedit faptul că starea sa de sănătate nu s-a schimbat, în sensul că boala de care suferă nu îi permite să muncească pentru a realiza veniturile necesare traiului zilnic, aspect care rezultă, de altfel, și din adeverința nr. 987/30.03.2015 eliberată de Primăria Lovrin, depusă de reclamant, ținând seama și de împrejurarea că, potrivit susținerilor debitorului întreținerii, suma lunară care i se reține pe seama creditorului întreținerii variază între 160 și 350 lei pe lună, instanța, raportat și la prevederile art. 516 alin. 1 din Codul civil, potrivit căruia obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, având drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale (art. 524 din același cod), a respins acțiunea pendinte.
Aceasta, și în considerarea faptului că estimarea stării de nevoie se apreciază de la caz la caz, aprecierea raportându-se nu numai la criterii obiective și general valabile (precum venitul minim brut pe economie sau nivelul de trai general), ci și la aspecte specifice celui care solicită întreținerea, precum nivelul obișnuit de trai al acestuia. Desigur, estimarea va ține seama, în aceeași măsură, de posibilitățile reale și concrete ale debitorului. Deși Codul familiei făcea referire expresă la condiția „incapacității de a munci” și la imposibilitatea obținerii din acest motiv a unui câștig din muncă, noul cod civil nu mai circumstanțiază aceste elemente, referindu-se doar la imposibilitatea debitorului de a se întreține din „munca” sa și, se adaugă, „din bunurile sale”. Practic, prin renunțarea legiuitorului la condiția incapacității de a munci, acest aspect s-a transformat dintr-o condiție de existență a dreptului la întreținere într-un element circumstanțial, un criteriu orientativ, la aprecierea judecătorului, care va cântări justețea stării de nevoie a solicitantului, potrivit art. 526 alin. 2 din Codul civil. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul are posibilitatea de a se întreține din bunuri avute în patrimoniu și nici că, odată ajuns la majorat și nemaiurmând cursuri școlare, are capacitatea de a munci, chiar adeverința prezentată de reclamant atestând contrariul, deși probarea acestor împrejurări era în sarcina sa.
Raportat la soluția la care instanța a ajuns, în temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata către pârât a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva sentinței civile nr.740/15.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, a formulat apel reclamantul apelant B. E.-I., solicitând admiterea apelului, să se dispună sistarea pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile lunare nete realizate, la care a fost obligat, prin sentința civilă nr. 650/2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau-M. în dosarul cu nr._, în favoarea fiului său B. A. C..
În motivarea apelului s-a arătat că, prin sentința civilă atacată instanța învestită cu soluționarea cauzei a dispus respingerea acțiunii, prin care a solicitat sistarea contribuției de întreținere stabilită în favoarea fiului său, B. A. C.. Pentru a proceda în acest sens, instanța a reținut că starea de sănătate a pârâtului nu s-a schimbat de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești cu nr. 650/2012, și că boala de care suferă acesta nu îi permite să muncească pentru a realiza veniturile necesare traiului zilnic. De asemenea, a mai statuat instanța că nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul are posibilitatea să se întrețină din bunurile avute în patrimoniu și nici că, odată ajuns la majorat și nemaiurmând cursuri școlare, are capacitatea de a munci, astfel că acțiunea trebuie respinsă. Soluția instanței de fond este netemeinică, pentru următoarele motive:
În primul rând, nu se poate achiesa la motivul că acțiunea se impunea a fi respinsă din cauză că starea de fapt reținută de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 650/2012, nu s-a schimbat, deoarece, majorul întreținut nu mai urmează cursurile școlare ale Liceului Iris din Timișoara, ceea ce relevă că situația nu mai este aceeași, iar sub un al doilea aspect, în prin aceeași sentință s-a statuat că "pensia de invaliditate (dacă există), oricum este neîndestulătoare pentru ca reclamantul să își asigure întreținerea". Nu se putea aprecia de către instanță, justețea stării de nevoie a creditorului fără a cunoaște date exacte ale speței, cu ajutorul cărora să cântărească atât starea de nevoie a creditorului cât și posibilitățile de plată ale debitorului. Totuși, nu se dorește să se critice sub aspectul temeiniciei o soluție care are autoritate de lucru judecat, însă este necesar să se facă aceste precizări, deoarece instanța care a pronunțat sentința nr. 740/2015 criticată prin prezentul apel, face adeseori trimiteri la sentința 650/2012.
Aceeași referire la vechea sentință determină instanța de fond să rețină un alt motiv nefondat de respingere a cererii, statuându-se că față de faptul că prin sentința din 2012 s-a prevăzut că "părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar nu mai mult de 26 ani, însă instanța va admite cererea și nu va condiționa plata pensiei de împlinirea acestei vârste, dată fiind starea de nevoie a reclamantului, care se datorează bolii, ci va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri" și raportat la faptul că pârâtul încă suferă de aceeași boală, care nu îi permite să muncească pentru a realiza venituri, se impune respingerea acțiunii.
Apelantul a solicitat instanței de apel să constate că un asemenea motiv de respingere a cererii nu poate fi primit deoarece, așa cum s-a arătat și prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul de fond, prin această remarcă, instanța care a pronunțat sentința din 2012 creează dreptul pe cale jurisprudențială, pronunțând o hotărâre care contravine dispozițiilor imperative în vigoare, conform cărora, în cazul majorului, pensia de întreținere se plătește atunci când sunt îndeplinite două condiții cumulative: de vârstă-sub 26 ani și de continuare a studiilor (art. 499 alin. 3 Cciv.). Prin referirea la această sentință ca motiv de respingere a acțiunii, instanța de fond nu face decât să perpetueze starea de nelegalitate în care apelantul se află, fiind obligat să suporte sarcini financiare pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale.
În al doilea rând, în motivarea hotărârii, instanța de fond a invocat temeiul art. 516 coroborat cu art. 524 C,civ,, exprimând că starea de sănătate a întreținutului nu s-a schimbat, iar boala de care suferă nu îi permite să muncească pentru a realiza veniturile necesare traiului zilnic, aspect care rezultă și din adeverința depusă la dosarul cauzei, iar conform dispozițiilor legale invocate obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, având drept de întreținere cel care se află în nevoie, stare care se apreciază de la caz la caz, în funcție de criterii obiective și aspecte specifice celui care solicită întreținerea. De asemenea, instanța a statuat că "deși Codul familiei făcea referire expresă la condiția „incapacității de a munci" și la imposibilitatea obținerii din acest motiv a unui câștig din muncă, noul Cod civil nu mai circumstanțiază aceste elemente, referindu-se doar la imposibilitatea debitorului de a se întreține din „munca" sa și, se adaugă, „din bunurile sale". Practic, prin renunțarea legiuitorului la condiția incapacității de a munci, acest aspect s-a transformat dintr-o condiție de existență a dreptului la întreținere într-un element circumstanțial, un criteriu orientativ, la aprecierea judecătorului care va cântări justețea stării de nevoie a solicitantului", concluzionând cu faptul că nu s-a făcut dovada că pârâtul are capacitatea de a se întreține din bunurile avute în patrimoniul său că ar avea capacitatea de a munci.
Apelantul a arătat instanței de apel că însăși motivarea instanței de fond înclină către o soluție de admitere a acțiunii, tocmai datorită faptului că incapacitatea de a munci nu mai este considerată în noul Cod civil ca o prezumție absolută a stării de nevoie a debitorului, ci este un element de circumstanțiere orientativ, judecătorul urmând să aprecieze în concret starea de nevoie și posibilitățile de plată, însă soluția instanței a fost, surprinzător, cea contrară motivării. Prin urmare, instanța de fond trebuia să aprecieze justețea stării de nevoie a creditorului, în funcție de particularitățile concrete ale speței, în aceste sens, remarcându-se că în sentința atacată este prevăzut că pârâtul are cheltuieli medicale lunare de aproximativ 100 lei, sumă care este acoperită de indemnizațiile primite lunar de către acesta. Așa cum a arătat prin cererea introductivă, pârâtul primește lunar, cu titlu de indemnizație, suma de 724 lei, la care se adaugă 340 lei indemnizația din bugetul complementar, însumând un total mai mare decât venitul minim pe economie, iar uneori mai mare decât veniturile apelantului, care pe lângă obligația de întreținere este ținut să plătească toate cheltuielile de întreținere ale apelantului și familiei.
De asemenea, apelantul este suferind la rândul său de boală și urmează tratament medicamentos al cărui cost se ridică la aproximativ 140 lei. Dacă se observă veniturile sale, dovedite prin documentele atașate prezentei, se observă că starea materială nu îi permite să suporte toate cheltuielile, descurcându-se foarte greu din punct de vedere financiar, în condițiile în care în luna decembrie 2014 și ianuarie și februarie 2015, a rămas cu un câștig de aproximativ 550 lei lunar după ce i s-a reținut obligația de întreținere.
Analizând această stare de fapt, pentru apelant, suportarea acestei obligații de întreținere este împovărătoare, instanța judecând doar prin prisma situației fiului său. Ca orice părinte responsabil, a încercat de fiecare dată să suporte cheltuielile cu întreținerea acestuia, fiind de bună credință, chiar dacă de multe ori îi era interzis contactul cu fiul său, însă situația materială este foarte grea și pentru apelant, astfel că suportarea acestor cheltuieli îi pune în primejdie propria sănătate, fiind de multe ori constrâns de aceste împrejurări să renunțe la tratamentul medicamentos pentru boala sa, pe care nu și-l mai permite, în acest sens, fiind de părere că atât timp cât condițiile legale în vigoare nu sunt îndeplinite, nu este cu putință ca să fie obligat în continuare la plata unor cheltuieli, din moment ce instanța trebuie să aibă în vedere starea ambelor părți, atât a debitorului cât și a creditorului.
În al treilea rând, deși în cuprinsul hotărârii judecătorești instanța a făcut referire la art. 516 și 524 Cod civil, în realitate aceasta aplică dispozițiile art. 525, care se referă, așa cum reiese din însăși denumirea marginală, la întreținerea minorului, iar nu a majorului. Temeiul pentru acest ultim caz, aplicabil și în speță este cel de la art. 499 alin. 3, care cuprinde dispoziții imperative. Doctrina relevantă în acest domeniu, dar și practica judecătorească prevăd foarte clar că sediul materiei dreptului la întreținere al fiului major este în Titlul IV „Autoritatea părintească", art. 499 alin. (3) NCC stabilind clar condițiile și consacrând legislativ soluții consolidate ale practicii și doctrinei anterioare. Astfel, "părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani", fără excepții. Prin urmare, având în vedere că în cazul obligației de întreținere Codul civil nu tratează în regim diferențiat creditorii cu dizabilități de ceilalți creditori, nici părțile nu trebuie să se realizeze această diferențiere, deoarece aplicabil în speță este adagiul "Ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus". Mai mult decât atât, persoanele încadrate în grad de handicap grav beneficiază de protecție socială sporită, potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, primind o indemnizație lunară indiferent de venituri, compusă dintr-o indemnizație lunară din bugetul personal complementar, la aceasta adăugându-se indemnizația lunară prevăzută de art. 42 alin. 4 din aceeași lege, pentru care persoana adultă cu handicap poate opta, reprezentând "sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și favorizarea incluziunii lor sociale" și pentru care pârâtul optat, fapt dovedit prin adeverința depusă la dosarul cauzei. Astfel, rațiunea legiuitorului care a instituit această protecție pentru persoanele cu handicap, a fost aceea că nu poate realiza venituri din muncă, fiind îndreptățit să primească o indemnizație care să permită acestora un trai zilnic decent.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 499 alin. 3, art. 524, art. 527, art. 531 Cod civil, precum și disp. Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap.
Intimatul B. A.-C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamant ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că, prin apelul declarat, reclamantul apelant a criticat pentru netemeinicie soluția instanței de fond de respingere a cererii de sistare a obligației de plată a pensiei de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 650/2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, invocând în acest sens, faptul că, instanța de fond nu a apreciat corect justețea stării de nevoie a pârâtului intimat și posibilitățile de plată ale apelantului.
Apelantul a susținut că, prin respingerea acțiunii sale, instanța de fond nu face altceva decât să perpetueze starea de nelegalitate în care se află ca urmare a pronunțării sentinței civile civile nr. 650/2012, pronunțată în dosar nr._, sentință care, conform opiniei apelantului a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
Intimatul a solicitat instanței să constate că nemulțumirea apelantului este nefondată, pentru următoarele considerente:
Apelantul se află într-o evidentă eroare în ce privește declararea apelului ce formează obiectul prezentului dosar, având în vedere că, din motivarea acestuia rezultă că, apelantul de fapt este nemulțumit de cele dispuse prin civilă nr. 650/2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., sentință care, este însă în puterea lucrului judecat, iar nemulțumirile reclamantului apelant sunt pe cât de nefondate, pe atât de tardive.
S-a solicitat instanței de apel să constate că, prin sentința civilă nr. 650/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, a fost instituită în sarcina apelantului, obligația de plată a unei pensii lunare de întreținere în favoarea subsemnatului intimat, în cuantum de 1/4 din venitul net realizat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 19.03.2012 și până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
S-a mai solicitat instanței a se constata că, condițiile avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 650/03.05.2012, au fost consemnate în considerentele sentinței, respectiv „ văzând și prevederile art. 499 alin. 2 cod civ., potrivit cărora părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, instanța urmează să admită cererea, însă nu va condiționa plata pensiei de împlinirea acestei vârste, dată fiind starea de nevoie a reclamantului, ce se datorează bolii, ci va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere, până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea prezentei hotărâri".
Tot în cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 650/03.05.2012, s-a reținut că „reclamantul (pârâtul intimat din prezenta cauză) este în imposibilitate de a realiza veniturile necesare supraviețuirii, fiind suferind de o boală datorită căreia necesită protecție specială".
In consecință, instanța de fond în mod temeinic și legal, a constatat că, condițiile avute în vedere de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii prin care apelantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținerea pe seama intimatului, nu s-au modificat nici referitor la starea sa de sănătate și nici în ce privește imposibilitatea efectivă în care se află datorită bolii de care suferă, de a realiza venituri necesare traiului zilnic.
Pe cale de concluzie și pentru considerentele deja expuse, s-a solicitat respingerea apelului reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp art.471 alin. 5 cod proc.civ.
In temeiul disp art. 411 alin.2 cod proc.civ., s-a solicitat judecarea prezentului apel și în lipsă.
Reclamantul apelant B. E.-I. a formulat răspuns la întâmpinare, învederând faptul că își menține poziția procesuală exprimată prin cererea de apel, solicitând admiterea acesteia, cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii apelate și ca urmare a admiterii apelului, să se dispună sistarea pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile lunare nete realizate, la care a fost obligat, prin sentința civilă nr. 650/2012, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau-M. în dosarul cu nr._, în favoarea fiului său B. A. C..
Starea de fapt de la momentul pronunțării sentinței civile nr. 650/2012 nu mai este aceeași, din două considerente:
Majorul nu mai urmează cursuri școlare, condiție necesar a fi îndeplinită pentru ca apelantul să fie obligat la a presta întreținere, (indiferent de starea materială a acestuia și de posibilitatea sau imposibilitatea de a realiza veniturile necesare supraviețuirii).
Majorul nu mai poate fi considerat în nevoie atât timp cât cheltuielile medicale lunare de aproximativ 100 lei ale pârâtului sunt acoperite de veniturile sale lunare.
De asemenea, față de Codul Familiei, imposibilitatea debitorului de a se întreține din „munca" sa și, „din bunurile sale" este un element circumstanțial, un criteriu orientativ, la aprecierea judecătorului care va cântări justețea stării de nevoie a solicitantului". Așa cum a arătat prin cererea introductivă, pârâtul primește lunar, cu titlu de indemnizație, suma de 724 lei, la care se adaugă 340 lei - indemnizația din bugetul complementar, însumând un total mai mare decât venitul minim pe economie și mai mare decât veniturile apelantului, care pe lângă obligația de întreținere este ținut să plătească toate cheltuielile de întreținere ale apelantului și familiei. De asemenea, apelantul este suferind la rândul său de boală și urmează tratament medicamentos al cărui cost se ridică la aproximativ 140 lei, iar starea materială nu îi permite să suporte toate cheltuielile curente, descurcându-se foarte greu din punct de vedere financiar, în condițiile în care în luna decembrie 2014 și ianuarie și februarie 2015, a rămas cu un câștig de aproximativ 550 lei lunar după ce i s-a reținut obligația de întreținere. Din cei 550 lei a fost nevoit să plătească facturile curente pentru întreținere, să cumpere alimentele necesare traiului său și al familiei, să procure lemne pentru încălzire și în plus să își procure medicamentele pentru boala de care suferă.
Este omenește imposibil să acopere toate aceste cheltuieli din sumele de bani care îi rămân după plata pensiei de întreținere, fiind de multe ori nevoit să renunțe la medicamente pentru a putea să procure alimente pentru el și familia sa.
Singura dispoziție legală ce poate fi aplicată în speță este art. 499 alin. 3 Cod civil, deoarece aceasta se referă la întreținerea majorului, instanța neputând să aplice prin analogie dispozițiile art. 525, deoarece acestea se aplică numai minorului, fapt care rezultă din însăși denumirea marginală a textului. Astfel, dacă nu este îndeplinită condiția prevăzută de acest text de lege, nu mai poate fi instituită o obligație de întreținere.
Respingerea cererii introductive pe motiv că plata pensiei de întreținere stabilită anterior nu a fost condiționată de împlinirea vârstei de 26 ani nu poate fi admisă, deoarece acest lucru ar echivala, așa cum s-a arătat, cu crearea dreptului pe cale jurisprudențială prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale imperative, conform cărora, în cazul majorului, pensia de întreținere se plătește atunci când sunt îndeplinite două condiții cumulative: de vârstă-sub 26 ani și de continuare a studiilor
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 499 alin. 3, art. 524, art. 527, art. 531 Cod civil, precum și disp. Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum și raportat la prevederile art. 466 -480 C.pr.civ. instanța îl va respinge ca fiind neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse de reclamantul apelant B. E. I. hotărârii apelate sunt neîntemeiate și vor fi respinse având în vedere următoarele considerente:
La pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere faptul că condițiile avute în vedere de instanța care a pronunțat ..05.2012 în dosar nr._ respectiv Judecătoria Sânnicolau M., prin care a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului B. A. C. o contribuție de întreținere în cotă de ¼ din veniturile nete realizate de debitor nu s-au schimbat în totalitate, singurul aspect ce s-a modificat fiind împrejurarea că pârâtul B. A. C. a finalizat studiile începute după pronunțarea sentinței civile nr. 650/03.05.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M., el devenind major la data de 12.07.2010, înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 650/03.05.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M..
Instanța de fond a cărei hotărâre este apelată în prezenta cauză a avut în vedere faptul că sentința civilă nr. 650/03.05.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M., atunci când stabilește pensia de întreținere în cotă de ¼ din venitul net realizat a prevăzut această obligație de plată până la modificarea condițiilor avute în vedere la pronunțarea hotărârii, având în vedere atât studiile urmate de creditorul obligației de întreținere cât și starea de nevoi a acestuia, ce se datorează bolii de care suferă.
Instanța de fond a analizat și reținut în mod judicios că pârâtul prin actele medicale depuse în fața instanței de fond pe care instanța de apel le va corobora cu actele medicale depuse în apel a făcut dovada că starea de sănătate nu s-a schimbat, respectiv boala de care suferă nu îi permite să muncească pentru a obține venituri necesare subzistenței de zi cu zi, figurând în evidențele Primăriei Comunei Lovrin, jud. T. ca beneficiar al unui certificat de încadrare în handicap grav, beneficiind de o indemnizație lunară de 724 lei, sumă care nu înlătură starea de nevoie a creditorului obligației de întreținere.
Nu se va reține nici critica apelantului în sensul că în cazul majorului pentru a beneficia de pensia de întreținere trebuie îndeplinite două condiții cumulative, conform art. 499 alin. 3 C. civ. și anume, majorul să se situeze sub vârsta de 26 ani și să se afle în continuarea studiilor, prevederile fiind exhaustive, atât timp cât, în prezenta speță în mod legal s-a reținut de către instanța de fond aplicabilitatea în cauză a prev. art. 516 alin. 1 C. civ., coroborat cu art. 524 C. civ. potrivit căreia obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă și are dreptul la întreținere numai cel care se află în nevoie neputându-se întreține din munca sa sau din bunurile sale.
Ori starea de nevoie a creditorului obligației de întreținere pârâtul B. A. C. este dovedită în cauză rezultând din incapacitatea acestuia de a munci ca urmare a încadrării sale în grad de handicap grav, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței bunurilor pârâtului în patrimoniul acestuia pentru a putea fi valorificate în scopul asigurării subzistenței.
Starea de nevoie proprie a debitorului obligației de întreținere apelantul B. E. I. invocată ca urmare a bolii de care suferă nu îl împiedică pe să muncească astfel cum rezultă din adeverința nr. 1321/27.0/.2015 a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă Lovrin și nu îl va exonera de plata contribuției de întreținere stabilită în sarcina sa prin S.C. nr. 650/03.05.2012 a Judecătoriei Sânnicolau M., ea fiind apreciată de instanță în raport de întreg ansamblul probator administrat în cauză și de împrejurarea că fiul major al apelantului B. E. I. ca urmare a gradului de handicap în care este încadrat se află în incapacitate de a munci și de a realiza venituri care să-i asigure existența zilnică.
Pe cale de consecință apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică instanța va respinge apelul declarat de reclamantul B. E. I., împotriva sentinței civile nr. 740 din 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. in contradictoriu cu intimatul B. A. C., ca fiind neîntemeiat.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge apelul formulat de reclamantul B. E. I., domiciliat în Lovrin, nr. 194, . și cu domiciliu ales în Sânnicolau M., ., nr. 2, jud. T. împotriva sentinței civile nr. 740 din 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ in contradictoriu cu intimatul B. A. C. domiciliat în Lovrin, nr. 1058, jud. T..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința în ședința publică din data de 06.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. D. J.
GREFIER,
K. R.
Red.A.I./22.12.2015
Tehnored.I.B.
ex. –4
Prima instanță:
Judecător: C. B. N.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2703/2015. Tribunalul TIMIŞ | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
