Pensie întreţinere. Sentința nr. 2795/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2795/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 922/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.922/A
Ședința publica din 29.09.2015
PREȘEDINTE: D. J.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: N. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta apelantă V. M. V., împotriva sentinței civile nr.2795/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat V. A. S., având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la prima strigare a cauzei au lipsit părțile, reclamantul intimat V. A. S. fiind reprezentat de av.M. M., iar la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile, pârâta apelantă V. M. V. fiind reprezentată de av.D. C., iar reclamantul intimat V. A. S. fiind reprezentat de av.M. M..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța a pus în discuția părților excepția de tardivitate a apelului, invocată de reclamantul intimat prin întâmpinare, acordând cuvântul cu privire la aceasta.
Apărătorul pârâtei apelante a solicitat respingerea excepției.
Apărătorul reclamantului intimat a pus concluzii de admitere a excepției și pe cale de consecință de respingere ca tardiv formulat a apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr.2795, pronunțată de Judecătoria Lugoj, la data de 18.12.2014, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul V. A. S., în contradictoriu cu pârâta V. M. V. și în consecință: s-a dispus reducerea cuantumului pensiei de întreținere datorată de reclamant pârâtei în favoarea minorului V. Andrew născut la data de 08.05.2000, de la suma de 604 euro lunar la suma de 140 euro lunar sau contravaloarea acestei sume în lei la data efectuării plății, începând cu data introducerii acțiunii 30.12.2013 și până la majoratul minorului sau la noi dispoziții ale instanței; în baza dispozițiilor art.406 Cod Procedură Civilă, s-a luat act de renunțarea pârâtei la judecarea cererii reconvenționale; a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii principale; a fost obligată pârâta la 1160,65 lei cheltuieli de judecată către reclamant și respinse cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, minorul V. A., născut la data de 08.05.2000, este fiul părților rezultat din căsătoria acestora.
Părțile au divorțat în Germania, prin sentința din 04.03.2009, pronunțată de Judecătoria Furth, în dosarul nr.205F00730/07 (f.29-32 dosar fond).
Pe durata procesului de divorț aceștia au încheiat o convenție notarială cu privire la petitele accesorii divorțului, inclusiv obligațiile de întreținere ale părinților, denumită Acord de despărțire și divorț, autentificat sub nr.0222/02.02.2009 de Biroul Notarului Public Clemens Busse din Nurnberg (f.154-170 dosar fond).
Prin această convenție notarială părțile au convenit ca tatăl reclamant să plătească lunar mamei pârâte pentru minorul V. A., o pensie de întreținere în cuantum de 604 euro începând cu data de 01.05.2012. Părțile au mai convenit că în cazul apariției unei modificări a situației, în sensul art.323 din codul de procedură civilă german, este posibilă o modificare a obligației de întreținere, care este supusă executării silite.
La capitolul VI din acest Acord de divorț, s-a menționat că această convenție notarială este supusă controlului judiciar.
Reclamantul a solicitat reducerea cuantumului pensiei pe care o plătește fiului minor conform Acordului de divorț, pe considerentul că veniturile sale lunare s-au diminuat și că i s-au născut ulterior încă doi copii minori.
Din declarația luată reclamantului de Tribunalul de Primă Instanță Hersbruck coroborată cu fluturașii de salariu prezentați de acesta instanței precum și cei depuși anterior la dosar, a rezultat că în perioada septembrie 2013 - iunie 2014, acesta a realizat un venit net lunar de 830 euro, în calitate de angajat al firmei V. Transport GmbH, al cărui asociat este concubina reclamantului. Reclamantul a fost asociatul firmei V. Transport care susține că a fost radiată în septembrie 2011.
Pe lângă locuința din Altdorf unde stă cu concubina și cei doi copii, reclamantul a susținut că mai deține o locuință în Nurnberg pe care o închiriază, iar chiria lunară de 295 euro o încasează mama lui deoarece reclamantul a declarat că ea achită ratele împrumutului contractat pentru casa din Altdorf.
Deși pârâta a susținut că reclamantul realizează venituri mult mai mari (în condițiile în care societatea unde figurează angajat aparține concubinei sale, iar el a îndeplinit în trecut funcția de administrator al acestei societăți sau de asociat în alte două societăți, ducând o viață prosperă), din înscrisurile depuse la dosar, nu a rezultat că acesta realizează alte venituri decât cele menționate în fluturașii de salariu. Imobilele deținute în proprietate și chiria încasată, precum și creditul bancar, a rezultat exclusiv din declarația dată în fața instanțelor germane. Veniturile realizate de concubina reclamantului în calitate de asociată a firmei la care figurează ca angajat acesta, nu a intrat în categoria veniturilor lui proprii, pentru a fi luate în considerare la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea, prevăzute de art.527 Cod civil.
În ceea ce privește nevoile minorului V. A., a fost de necontestat că acestea nu s-au diminuat între timp, chiar dacă minorul împreună cu mama sa și-au stabilit domiciliul în România, cheltuielile cu alimentația, îmbrăcămintea, cheltuielile școlare ale acestuia fiind aproximativ egale cu cele din Germania și crescând odată cu vârsta copilului.
În drept prima instanță a reținut că deși divorțul părților s-a pronunțat de către instanță judecătorească, petitele accesorii, inclusiv obligația de întreținere a părinților, a fost convenită de părți prin bună învoială, prin Acordul de despărțire și divorț autentificat de un birou notarial german.
De altfel și legislația română, respectiv dispozițiile art.375 Cod civil, recunosc posibilitatea divorțului pe cale notarială situație în care, pe baza înțelegerii soților, notarul emite certificatul de divorț atât cu privire la divorț, cât și cu privire la aspectele referitoare la stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor respectiv la obligația de întreținere a acestora față de copii.
De asemenea dispozițiile art.499 Cod civil, prevăd că tatăl și mama sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educație, învățătură și pregătirea sa profesională, și doar în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executorii, precum și contribuția fiecărui părinte, se stabilesc de către instanța de tutelă.
Rezultă că și legislația română recunoaște posibilitatea părinților copilului minor, de a conveni, atât cu prilejul desfacerii căsătoriei, cât și după divorț, cu privire la modalitatea de executare a obligației de întreținere.
În ceea ce privește modificarea pensiei de întreținere, dispozițiile art.531 Cod civil, nu disting cu privire la modalitatea în care a fost stabilită inițial obligația de întreținere ce se solicită a fi modificată, respectiv printr-o convenție a părților autentificată sau hotărâre judecătorească și în consecință a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii principale, invocată de pârâtă.
Având în vedere că au intervenit însă modificări în veniturile nete lunare ale debitorului întreținerii, acestea diminuându-se în raport cu data când părțile au încheiat Actul de despărțire și divorț autentificat, iar reclamantul mai are doi copii minori în întreținere, în baza dispozițiilor art. 525-528 raportat la art.531 și art.529 Cod civil, prima instanță a admis acțiunea și a redus de la 604 euro lunar, la suma de 140 euro lunar sau contravaloarea acestei sume în lei la data efectuării plății, pensia de întreținere datorată de reclamant pârâtei în favoarea fiului minor al părților, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia sau la noi dispoziții ale instanței.
Văzând că pârâta a renunțat la judecarea cererii reconvenționale, în baza art.406 Cod Procedură Civilă, prima instanță lua act de renunțarea ei la judecarea aceste cereri reconvenționale.
Văzând că acțiunea a fost admisă și că s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamant, reprezentând costul traducerii actelor depuse la dosar, în baza dispozițiilor art.453 Cod Procedură Civilă, obligat pe pârâtă la 1160,65 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând costul serviciilor de traducere din limba germană a înscrisurilor depuse la dosar, conform chitanțelor nr.287/12,06.2014 și 315/17.11.2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, în baza art.453 Cod Procedură Civilă, acestea urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta V. M. V., solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii cererii și menținerii dispozițiilor Tribunalului de primă instanță Furth în dosar nr.205 F 1345/10 din 21.03.2011, privind obligarea reclamantului la plata sumei de 682 euro/lunar.
În motivare pârâta apelantă a învederat instanței că în dezbaterea fondului cauzei, intimatul prezintă dovezi doar cu privire la salariul lunar, fără să includă dividente, premii, bonificații, profitând de elementul de extranietate în cauză, inducând instanța în eroare.
Mai precizează pârâta apelantă că hotărârea pronunțată nu ține cont de interesul suprem al minorului în vârstă de 14 ani, de faptul că nevoile acestuia sunt majore, cheltuielile de creștere și educare sunt considerabile și ambii părinți sunt responsabili și datori să participe la aceste cheltuieli pentru a oferi copilului lor cele mai bune condiții posibile, raportat la veniturile pe care le realizează.
În drept au fost invocate prevederile art.466 Noul Cod de Procedură Civilă.
Reclamantul intimat V. A. S., prin întâmpinare a invocat excepția de tardivitate a apelului.
Având a se pronunța asupra excepției de tardivitate, instanța constată că, potrivit dovezii de la fila 350 din dosarul primei instanțe, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei la data de 27.02.2015, astfel cum rezultă atât din mențiunile făcute de agentul procedural D. C., cât și din ștampila poștei aplicată pe dovada de comunicare.
Apelul declarat de pârâta apelantă V. M. V. a fost remis instanței la data de 10.04.2015, expediat prin poștă, conform dovezii de la fila 7 dosar apel.
Pârâta apelantă prin apărător, a susținut că hotărârea a fost comunicată la data de 27.03.2015 și a depus copia unui plic ce poartă ștampila cu această dată, în raport de care apelul ar fi fost declarat în termen.
Instanța a pus în vedere pârâtei apelante prin apărător, să depună originalul plicului cu care pretinde că a fost expediată comunicarea și să facă dovada susținerilor cum că acesta (plicul) conținea hotărârea în discuție.
Apărătorul pârâtei apelante, a arătat că nu mai deține originalul plicului cu care a fost expediată hotărârea și că nu este în măsură să mai depună și alte dovezi cu care să probeze susținerile privind conținutul plicului.
Reținând așadar că potrivit mențiunilor din procesul-verbal de comunicare, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei la data de 27.02.2015, că actul depus în copie de pârâtă în apel nu este apt să facă dovada unui alt moment al comunicării hotărârii, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.164 alin.4 Noul Cod de Procedură Civilă, mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit, nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals, de care însă pârâta nu a uzat, declararea apelului la data de 10.04.2015 se constată a fi făcută cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.468 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, și-n consecință va fi admisă excepția și va fi respins ca fiind tardiv formulat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta apelantă V. M. V., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., județul T., împotriva sentinței civile nr.2795/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat V. A. S., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ..4, ., la Cabinet de avocat M. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. J. A. I.
GREFIER
N. D.
Red.D.J.
Tehnored.N.D.
Ex.4
Data:05.11.2015
Primă instanță - judecător F. Ș.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2331/2015. Tribunalul TIMIŞ | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2124/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
