Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 7329/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7329/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 46/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 46
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta S.C. R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7329/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-petenți T. A. M. și T. D. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta, prin avocat O. H., și intimații-reclamanți, prin avocat P.-F. C., în baza împuternicirii avocațiale pe care a depus-o la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimații-petenți au solicitat comunicarea dublului exemplar al înscrisurilor atașate răspunsului la întâmpinare invocând, totodată tardivitatea depunerii acestora la dosar.
Apelanta, prin reprezentant, a precizat că nu sunt înscrisuri noi cele depuse odată cu răspunsul la întâmpinare, fiind atașate și la dosarul de fond.
Tribunalul a respins cererea de comunicare a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor atașate, având în vedere că au fost depuse într-un singur exemplar și raportat la dispozițiile art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia pârâtul va lua cunoștință de conținutul acesteia de la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici incidente procedurale de soluționat, Tribunalul a deschis dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 Cod de procedură civilă.
Apelanta, prin reprezentant, a solicitat, în principal, admiterea apelului în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță iar, în subsidiar, în sensul respingerii plângerii de carte funciară ca inadmisibilă. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, a solicitat instanței să constate că, potrivit art. 534 alin. 4 din Codul de procedură civilă, poate declara apel orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, interesul său decurgând din faptul că s-a dispus radierea dreptului său de proprietate și intabularea în favoarea intimaților, prima instanță judecând cauza conform dispozițiilor prevăzute pentru procedura necontencioasă deși cererea avea caracter contencios, raportat la natura litigioasă a imobilului.
La întrebarea instanței, referitoare la incidența deciziei nr.72/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, a precizat că, în opinia sa, caracterul contencios sau necontencios se apreciază în funcție de cum sunt afectate drepturile părților, în cauză dreptul asupra imobilului este unul litigios.
Intimații-petenți, prin reprezentant, au solicitat în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, iar în subsidiar respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât dreptul de proprietate nu face obiectul procedurii plângerii de carte funciară. În opinia sa, prima instanță a reținut, în mod corect, caracterul necontencios al cererii sale având în vedere că cadrul plângerii de carte funciară nu pot fi analizate limitele și întinderea dreptului de proprietate, prin urmare recurenta nu are interes în declararea apelului.
Tribunalul, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr. 7329/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7329/13.05.2014, prima instanță a admis plângerea formulată de petenții T. A. M. și T. D. M., a anulat Încheierea de respingere nr. 869/07.01.2014 a OCPI T. - BCPI Timișoara și Încheierea de carte funciară nr._ din data de 11.12.2013 a OCPI T. - BCPI Timișoara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr._/11.12.2013 a OCPI T. - BCPI Timișoara a fost admisă cererea formulată de . care acesta a solicitat „îndreptarea erorii materiale” din CF individual nr._-C1-U9 Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF_) în sensul radierii mențiunii dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr. 24 a numiților T. A. M. și T. D. M. deoarece dreptul de proprietate asupra terenului se află în proprietatea . menționarea în CF_–C1 colectiv ( provenită din CF_) sub II 74-75 a dreptului de folosință asupra cotei de 14/1305 mp teren a numiților T. A. M. și T. D. M., și s-a dispus „îndreptarea erorii materiale - terenul nu este proprietatea proprietarului construcției ci în proprietatea R. SA sub B16 din cartea funciară_ ( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT Timișoara; se intabulează dreptul de proprietate anterior protocol și HG 834/1991 cu încheierea nr._/1993 și 1024/1994 mod dobândire convenție în cotă de 14/1305 asupra A1 în favoarea ., sub B17 în CF_ ( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT Timișoara;”, mai explicit s-a dispus radierea dreptului de proprietate al petenților asupra terenului în cotă de 14/1305 de sub A1 din CF_ ( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT Timișoara și înscrierea dreptului de proprietate al . acestui teren
Împotriva acestei încheieri petenții a formulat cerere de reexaminare, soluționată prin Încheierea de respingere nr. 869 din data de 07.01.2014 pronunțată de OCPI T. - BCPI Timișoara.
Cererea de reexaminare a fost respinsă, reținându-se că în mod corect registratorul a admis prin încheierea atacată cererea R. SA deoarece într-adevăr în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1579/22.12.1999 de către NP R. S., prin care R. SA a vândut apartamentul nr 24, s-a specificat că apartamentul se vinde împreună cu un drept de folosință asupra terenului de 14/1305 mp, astfel că la încheierea celui de-al doilea contract de vânzare cumpărare P. D. D. nu putea să vândă cota de teren afarentă ., acesta nefiind proprietar al terenului
Potrivit art. 31 din Legea 7/1996 „Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii. (2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef. (3) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare. (4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.(5)*) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.”
Rezultă așadar că plângerea împotriva încheierii de carte funciară este o cale specială de atac care se soluționează potrivit normelor de procedură menționate anterior, prevăzute de art. 31 din legea nr. 7/1996 completate cu dispozițiile Codului de procedură civilă privind cererile necontencioase, instanța investită cu soluționarea unei astfel de plângeri verifică legalitatea și temeinicia soluției date cererii de înscriere în CF de către registratorul de carte funciară, exclusiv pe baza înscrisurilor prezentate de petent registratorului de carte funciară.
În sistemul actual de carte funciară, principiul legalității comportă două componente: legalitatea formală și legalitatea materială.
Legalitatea formală înseamnă că registratorul de la Biroul de cadastru și publicitate imobiliara nu poate încuviința decât înscrierea/radierea actelor și faptelor juridice anume prevăzute de lege și nu se poate sprijini decât pe cererea și actele ce o însoțesc.
Legalitatea materiala vizează faptul că registratorul trebuie să cerceteze pe de o parte dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea/radierea întrunește condițiile prevăzute de lege pentru înscrierea/radierea dreptului sau faptului iar pe de alta parte sa cerceteze daca, potrivit cuprinsului cărții funciare, nu există vreo piedică la efectuarea înscrierii.
Prin urmare, examinarea registratorului se mărginește la verificarea valabilității actului a cărui înscriere se cere și a posibilității înscrierii în raport de înscrierile făcute deja în cartea funciară, cu privire la imobil.
Prin cererea formulată către OCPI T., . solicitat „îndreptarea erorii materiale” din CF individual nr._-C1-U9 Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF_) în sensul în sensul radierii mențiunii dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr. 24 a numiților T. A. M. și T. D. M. deoarece dreptul de proprietate asupra terenului se află în proprietatea . menționării în mod corect doar a dreptului de dreptului de folosință asupra terenului și menționarea în CF_–C1 colectiv ( provenită din CF_) sub II 74-75 a dreptului de folosință asupra cotei de 14/1305 mp teren a numiților T. A. M. și T. D. M.,
Prin încheierea nr._ din data de 11.12.2013, OCPI T. - BCPI Timișoara a admis cererea și a dispus:
„îndreptarea erorii materiale - terenul nu este proprietatea proprietarului construcției ci în proprietatea R. SA sub B16 din cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT Timișoara; se intabulează dreptul de proprietate anterior protocol și HG 834/1991 cu încheierea nr._/1993 și 1024/1994 mod dobândire convenție în cotă de 14/1305 asupra A1 în favoarea ., sub B17 în CF_ ( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul_) UAT Timișoara; îndreptare eroare materială: terenul aferent apartamentului este în folosință, sub B2 din cartea funciară_-C1-U9 Timișoara (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. CF_” .
Potrivit art. 88 din Ordinul ANCPI nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară „(1) Erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii, persoanelor interesate. (2) Cererea de îndreptare a erorilor materiale este imprescriptibilă, dacă nu aduce atingere drepturilor personale și nu modifică conținutul dreptului înscris”.
Potrivit ar 913 cod civil „Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor efectuate în cartea funciară, altele decât cele care constituie cazuri de rectificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispozițiile art. 909 - 911 sunt aplicabile în mod corespunzător”
Din analiza încheierii atacate -_ din data de 11.12.2013 a OCPI T. - BCPI Timișoara, - rezultă că eroarea materială constă în aceea că „terenul aferent apartamentului este în folosință, sub B2 din cartea funciară_-C1-U9 Timișoara (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. CF_, or, rețínerea unei atare greșeli materiale de către registratorul de carte funciară excede limitelor stabilite de textele de lege menționate anterior, în sensul că afectează însuși dreptul de proprietate al petenților asupra terenului înscris în CF_-C1-U9 Timișoara și reprezinte evident un caz de rectificare a cărții funciare.
Așadar, în prezenta speță, pe calea procedurii îndreptării de eroare materială s-a tins la stingerea dreptului de proprietate al petenților asupra terenului în cotă de 14/1305 de sub A1 din CF_-C1-U9 Timișoara (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. CF_, operând o radiere implicită a dreptului acestora de proprietate asupra terenului menționat, (deși această radiere nu este expres prevăzută prin încheierea nr._ din data de 11.12.2013 a OCPI T. - BCPI Timișoara, deși . formulat o atare cerere) și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietatea asupra acestui teren în favoare . această înscriere nu a fost expres solicitată de . condițiile prevăzute de art. 24 alin 3 din legea 76/1996 și cu respectarea art. 900 Cod civil.
Potrivit art. 24 alin 3 din legea 7/1996 prevede ca: „(3) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.”
Rezultă așadar că au fost încălcate prevederile legale privitoare la îndreptarea erorilor materiale a înscrierilor de carte funciară, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de R. SA fiind în fapt o veritabilă cerere de rectificare a înscrierii de sub A1 din CF_-C1-U9 Timișoara (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. CF_, registratorul de carte funciară având obligația să o califice ca atare și să o verifice și să o soluționeze prin prisma dispozițiilor legale care reglementează materia rectificării cărților funciare
Astfel potrivit ar 907 Cod civil (în reglementarea anterioară art. 33 alin 1 din Legea 7/1996) „(1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. (3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.”
Analizând cartea funciară în extenso nr._-C1-U9 Timișoara (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. CF_), nr. cadastral 3286-3289/I/I/I/XXIV (f.37), instanța reține că sub nr. A1 a fost înscris, prin Încheierea OCPI_/2007 în favoarea petenților dreptul de proprietate asupra apartamentului 24 și asupra cotei de 14/1305 mp teren, în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 12.03.2007 între numita Schuck A. (în CF B. A.) în calitate de vânzătoare și petenții T. A. M. și T. D. M. în calitate de cumpărători, contract autentificat de BNP P. E. prin Încheierea de autentificare nr.296/12.03.2007.
Astfel instanța a reținut că prin Încheierea_/2007, OCPI a dispus înscrierea în favoarea petenților, în baza actului autentic menționat anterior ( și, se presupune, după verificarea evidențelor de carte funciară) inclusiv a dreptului de proprietate asupra cotei 14/1305 mp de teren aferentă apartamentului 24 or, potrivit art. 900 Cod civil (în reglementarea anterioara art. 30-31 din Legea 7/1996)” (1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. (2) Dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există. (3) Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887, precum și pe calea acțiunii în rectificare”.
Încheierea de carte funciara atacata nr._ din data de 11.12.2013 a OCPI T. -BCPI Timișoara se impune astfel a fi anulată având în vedere, pe de o parte, faptul că BCPI Timișoara a calificat greșit cererea .-o ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială și a soluționat-o în cadrul acestei proceduri, deși așa cum a arătat anterior cererea RECOM SA reprezintă o veritabilă cerere de rectificare CF, fiind astfel încălcate atât prevederile legale care reglementează procedura îndreptării erorilor de carte funciară cât și pe cele care reglementează rectificările de carte funciară iar pe de altă parte, având în vedere că OCPI a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al . ca aceasta să fi formulat o cerere expresă în acest sens și fără să fi fost respectate dispozițiile art. 24 alin 3 din legea 7/1996, toate acestea conducând la radierea implicită din CF_-C1-U9 Timișoara (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. CF_) a dreptului de proprietate al petenților T. A. M. și T. D. M. asupra cotei 14/1305 mp de teren aferentă apartamentului 24, fără să fi fost respectate dispozițiile legale referitoare la rectificările de carte funciară.
Având în vedere aceste considerente, precum și textele de lege invocate, instanța a constatat că încheierea atacată nu a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care va admite plângerea formulată de petenți, potrivit dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cererea petenților prin care solicită să se respingă cererea formulată de . a reținut că respectiva cererea a fost adresată de . OCPI și ca atare instanța, în prezentul litigiu, nu a fost învestită legal să se pronunțe în sensul admiterii sau respingerii cererii formulate de . limitată a verifica doar legalitatea și temeinicia încheierilor de carte funciară atacate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 21.08.2014, S.C. R. S.A., prin avocat, a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 7329/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Apelanta a solicitat instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii formulate de intimați și, în consecință, menținerea ca temeinică și legală a încheierii nr. 869/07.01.2014 a OCPI T. - BCPI Timișoara și a încheierii de carte funciară nr._/11.12.2013 a OCPI T. - BCPI Timișoara.
În opinia apelantei, hotărârea pronunțata de prima instanță este nelegală pentru următoarele motive:
În fapt, prin încheierea nr._/1 1.12.2013 a OCPI T. - BCPI Timișoara a fost admisă cererea societății de îndreptare a erorii materiale, în sensul menționării în CF nr._-C1-U9 Timișoara a dreptului de folosință în cota de 14 mp asupra terenului în favoarea intimaților, având în vedere ca din eroare a fost menționat dreptul de proprietate al acestora asupra celor 14 mp de teren, teren care se afla sub blocul de locuințe în care domiciliază intimații și care se află în proprietatea societății, nefiind niciodată înstrăinat.
Împotrivă acestei încheieri de admitere a cererii de îndreptare a erorii materiale, intimații au formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr. 869/07.01.201 4 a OCPI T. - BCPI Timișoara. Mai departe, intimații au formulat plângere de carte funciară, plângere care face obiectul prezentului dosar și care a fost admisă de prima instanța prin sentința atacată prin prezentul apel.
Prima instanța a considerat ca plângerea de cartea funciară a fost formulată de intimați în procedură necontencioasă și ca atare societatea nu a fost citată la judecarea acesteia.
De regula, plângerile de carte funciară au un caracter necontencios, Legea nr. 7/1996 având un caracter special față de dispozițiile generale în materie - art. 527 - art. 537 Cod procedura civila și întregindu-se totodată cu acestea. Astfel, potrivit art. 536 alin. 2 Cod procedura civila, materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor completa cu cele prevăzute în cuprinsul Codului de procedură civilă.
În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile art. 527 Cod procedura civila, este vorba de soluționarea unor cereri prin care nu se urmărește „stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană”.
De asemenea, prin art. 531 Cod procedură civilă se prevede că, în situația în care cererea, prin însuși cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge.
Prin urmare, atunci când în cadrul unei plângeri formulate împotriva unei încheieri de carte funciară se invocă situații litigioase, respectiv plângerea vizează conținutul unor raporturi juridice litigioase, plângerea respectiva dobândește caracter contencios. Ca atare, o astfel de plângere poate fi soluționată doar cu participarea tuturor persoanelor în privința cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Plângerile întemeiate pe prevederile art. 52 din Legea nr. 7/1996, formulate împotriva unor încheieri de carte funciară pot avea caracter necontencios doar în cazul în care sunt formulate de persoanele care au solicitat înscrierea sau radierea unei mențiuni din cartea funciara, cererea fiindu-le respinsă sau admisă în parte. Dimpotrivă, persoanele împotriva cărora s-a făcut înscrierea sau orice alt terț vătămat prin aceasta, în cazul formulării unei plângeri în temeiul art. 52 din Legea nr. 7/1996, trebuie să-și formuleze pretențiile în contradictoriu cu persoanele la cererea cărora s-a făcut înscrierea prin care au fost prejudiciați.
Față de cele menționate mai sus, având în vedere ca plângerea de carte funciară a fost formulată de persoanele împotriva cărora s-a îndreptat eroarea materială, apare mai mult decât evident că cererea acestora are natură contencioasă și prima instanță trebuia să pună în discuția petenților-intimați introducerea în cauză a persoanelor care au solicitat în primul rând înscrierea în cartea funciară, adică societatea R. S.A.. Prin urmare, societatea a fost prejudiciată prin imposibilitatea de a se apăra în cadrul procesului, fiindu-i afectat dreptul de proprietate asupra cotei de 14 mp teren care în mod aparent va apărea în continuarea în favoarea intimaților prin admiterea plângerii de carte funciară. Or, fiind vorba de o încălcare a dreptului de proprietate, apelanta consideră că acest aspect imprimă cererii formulate de intimați caracter contencios, aspect de care prima instanță nu a ținut cont și a judecat cauza în procedura necontencioasă, deși în baza rolului sau activ, prima instanță trebuia să pună în discuția intimaților lărgirea cadrului procesual și introducerea sa în cauză, cu urmarea judecării în procedura contencioasa a plângerii de carte funciară formulate.
Astfel diferendul juridic care implică interese contrare poate fi rezolvat doar într-o procedură contradictorie, în care toate părțile dispun de posibilitatea de a invoca apărări pentru protejarea dreptului lor sau a interesului legitim invocat.
. înscriere în cartea funciară, astfel cum este reglementată de prevederile art. 47 și urm. din Legea nr. 7/1996, are un caracter esențialmente necontencios, însă ori de cate ori soluția dată cererii de înscriere privește și alte persoane interesate, plângerea formulată de persoana care se consideră lezată dobândește caracter contencios, putând fi soluționată doar cu participarea tuturor persoanelor în privința cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Având în vedere aspectele menționate mai sus, prima instanță trebuia să respingă plângerea de carte funciară formulată de petenții-intimați ca fiind inadmisibilă. Cu toate acestea, prima instanța a judecat pricina în procedură necontencioasă, fără citarea sa, însă un exemplar al hotărârii i-a fost comunicat.
În aceasta ordine de idei, deși a judecat în procedura necontencioasa, prima instanța a considerat ca hotărârea pronunțata le afectează dreptul de proprietate, motiv pentru care a dispus comunicarea unui exemplar, cu posibilitatea de o formulă apel împotriva acesteia. În aceste condiții, apare o contradictorialitate între faptul că prezentă cauză a fost soluționată în procedura necontencioasa, în cadrul căreia nu a avut calitate procesuală și faptul că, totuși, trecând peste aceste aspecte, prima instanța a dispus comunicarea hotărârii civile.
În drept, apelanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 534 Cod procedura civilă. Probe: actele existente la dosar.
La data de 31.10.2014, intimații-petenți, prin avocat, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției lipsei calității procesuale active în promovarea apelului respingerea cererii de apel ca inadmisibilă iar, în ceea ce privește fondul cauzei respingerea cererii apelantei ca nefondată, precum și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Referitor la excepției lipsei calității procesuale active a apelantei, intimații-petenți au arătat că, după cum reiese din cererea de apel formulată de apelantă, aceasta a formulat apel împotriva hotărârii civile nr. 7329/2014, hotărâre prin care instanța s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei încheierii nr._/11.12.2013 și a încheierii nr. 869 din 07.01.2014 emise de OCPI T./BCPI Timișoara.
Instanța prin soluția dată, nu a pus în discuție dreptul de proprietate asupra terenului, care, din susținerile apelantei, ar fi aparținut acesteia în trecut.
De asemenea, intimații au învederat că, între apelantă și fostul titularul al dreptului de proprietate asupra terenului în cotă de 14/1305 mp, de la care au dobândit proprietatea prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 296/12.03.2007, nu există identitate, deoarece vânzătorul terenului este numita Schuck A., nu apelanta R. SA.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, intimații-petenți au solicitat instanței să aibă în vedere că apelanta, prin cererea formulată, dorește judecarea în procedură contencioasă pentru a se stabili titularul dreptului de proprietate asupra terenului în cotă de 14/1305 mp, aflat în proprietatea intimaților și care a fost dobândit de aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 296/12.03.2007, de la vânzătorul Schuck A.. Raportat la solicitarea apelantei, ținând cont de soluția dispusă de instanță prin hotărârea civilă nr. 7329/2014 și de prevederile art. 478 din Noul Cod de procedură civilă („1. Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe”), cererea de apel formulată de apelantă apare ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimații-petenți au învederat instanței următoarele:
Solicitările apelantei sunt nefondate, deoarece prima instanță a reținut în mod corect, raportat la prevederile Legii nr. 7/1996 și a art. 527-537 din Noul Cod de procedură civilă că plângerile împotriva încheierilor de carte funciară au un caracter necontencios.
Ținând cont de prevederile art. 532 din Noul Cod de procedură civilă „(1) Cererea se judecă în camera de consiliu cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. în caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanței.
(2) Instanța poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre”.
Judecata s-a desfășurat fără citarea apelantei, iar din comunicarea Hotărârii date în primă instanță, către apelantă, nu se poate concluziona că instanța a considerat că prin hotărârea dispusă este „afectat dreptul de proprietate al apelantei” asupra terenului, acestea putând fi considerate măsuri utile cauzei.
Astfel, nu există nicio contradicție între procedura necontencioasă și comunicarea hotărârii primei instanțe către apelantă, din moment ce ca urmare a verificării temeiniciei și legalității încheierilor prin care OCPI a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea R. S.A., încheieri pe care instanța le-a anulat, considerând astfel că fiind o măsură utilă comunicarea hotărârii către apelantă.
De asemenea, instanța nu a pus în discuție existența dreptului de proprietate asupra terenului, rezumându-se la a verifica legalitatea și temeinicia încheierilor date de OCPI, în baza art. 31 din Legea 7/1996 și a art. 527-537 din Noul Cod de procedură civilă, de unde putem concluziona că procedura desfășurată în fața instanței nu a fost o procedură contradictorie, aceasta desfășurându-se pe baza înscrisurilor depuse de intimatul-petent la registratorul de carte funciară.
Potrivit dispozițiilor art. 888 din Noul Cod Civil intitulat Condiții de înscriere, „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.”
Or, intimații apreciază că, în cazul lor, dreptul de proprietate asupra apartamentului și terenului aferent a fost dobândit, de bună-credință, prin act autentic, valabil încheiat, de către Biroul Notarului Public P. E. sub nr. 296 din data de 12.03.2007, imobilul înscris în CF ind. nr._ Timișoara, nr. cadastral 3286-3289/l/l/IIXXIV, constând în apartamentul nr. 24, situat la . 1 cameră și dependințe, cu 1,11 % părți comune indivize și 14/1305 mp teren cu drept de proprietate, înscrise în CF col. nr._ Timișoara, imobil situat în Timișoara, ., ..
Astfel, legalitatea transferului de proprietate a fost constatată și confirmată de către BNP P. E., prin înscris autentic, care face dovada transferului de proprietate până la înscrierea în fals.
Ținând cont de faptul că actul de dobândire este în continuare valabil și nu a fost niciodată contestat de către apelantă, cum de altfel nici nu ar putea fi posibil, având în vedere deplina legalitate și validitate a acestuia, considerăm că prin solicitarea apelantei adresată către OCPI de a efectua „rectificări” în cartea funciară, s-a adus o atingere dreptului lor de proprietate.
Astfel, în opinia intimaților-petenți, susținerea apelantei privind o atingere a pretinsului „drept de proprietate”, adusă prin acțiunea în instanță este nefondată întrucât au dobândit cu bună-credință un drept tabular. Prezumția existentei unui drept tabular, conform prevederilor art. 900 Cod civil: „(l) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
(2)...
(3)Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887. precum și pe calea acțiunii în rectificare”.
Or, intimații consideră că, pe de-o parte dreptul lor de proprietate a fost înscris în cartea funciară, astfel prezumția legală operează în favoarea lor.
Pe de altă parte, proba contrară nu a fost făcută nici în cazurile prevăzute la art. 887 Cod civil, nici printr-o acțiune în rectificare.
Potrivit dispozițiilor art. 901 alin. (1) Cod civil, „Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.
(2) Terțul dobânditor este considerat de bună-credință numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare;
b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; și
c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare.”
Din cazurile prezentate mai sus, intimații apreciază că reiese faptul că au obținut dreptul de proprietate asupra apartamentului și a terenului prin act autentic notarial, iar înscrierea în cartea funciară s-a făcut în baza acestuia, nefiind necesară o procedură contradictorie pentru a pune în discuție dreptul de proprietate dobândit, subsemnații fiind dobânditori de bună credință a dreptului de proprietate atât asupra apartamentului, cât și asupra terenului.
Încheierea de respingere face mențiune atât despre cerere de rectificare cât și de îndreptare eroare materială.
În speța aflată pe rolul instanței, nu poate fi vorba despre o eroare materială existentă în cartea funciară, așa cum registratorul de carte funciară a specificat în încheierea nr._/11.12.2013, deoarece înscrierea terenului în cartea funciară pe numele subsemnaților a fost făcută în baza unui act autentic, înregistrat de BNP P. E. sub nr. 296 din data de 12.03.2007, astfel înscrierea este valabilă și corectă, nefiind necesară efectuarea unui îndreptări de eroare materială.
Intimații-petenți au mai precizat faptul că modificarea efectuată în cartea funciară, în situația în care aduce atingere dreptului de proprietate, nu poate fi catalogată ca o îndreptare de eroare materială, aceasta reprezentând un caz de rectificare.
Astfel, solicitarea de rectificare făcută de apelantă către OCPI este nelegală, deoarece înscrierea făcută pe numele petenților a fost efectuată în baza unui înscris autentic valabil, care nu a fost contestat pe nicio cale de către apelanta R. SA.
Prin urmare, radierea dreptului lor asupra terenului efectuată de către operatorul de carte funciară și înscrierea dreptului de proprietate pe numele R. SA este nelegală.
Totodată, intimații-petenți au reiterăm și motivele invocate în plângerea inițială cu privire la dreptul apelantului de a solicita rectificarea sau îndreptarea erorii materiale, astfel:
În ceea ce privește decăderea din dreptul de a solicita rectificarea au precizat că, conform art. 907-908 Noul cod civil, dreptul R. SA de a formula cererea de rectificare este prescris, având în vedere următoarele dispoziții legale:
„Capitolul IV: Rectificarea înscrierilor de carte funciară
Art. 907:
(l) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
(3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.
Art. 908: Rectificarea intabulării sau înscrierii provizorii
(l) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă:
1. înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația juridică reală a imobilului.
Or, niciunui din cazurile de mai sus nu reprezintă situația de față, actul de dobândire al imobilului de către subsemnații fiind în continuare valabil.
(2) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarația autentică notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă.”
Nici această condiție legală nu este îndeplinită, rectificarea, în speță, nefiind operată în baza unei declarații notariale a domniilor lor, precum nici prin hotărâre judecătorească definitivă.
În continuare, dispozițiile art. 909, referitoare la termenele de exercitare a acțiunii în rectificare prevăd:
„(2) Față de terțele persoane care au dobândit cu bună-credință un drept real prin donație sau legat cu titlu particular, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea de fond, nu se va putea introduce decât în termen de 5 ani, socotiți de la înregistrarea cererii lor de înscriere.”
Sub acest aspect, acțiunea R. SA este prescrisă, înscrierea dreptului de proprietate intimaților-petenți fiind efectuată în anul 2007.
Totodată potrivit alin. „(3) De asemenea, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 908 alin. (1) pct. 1 și 2, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credință și printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare. în aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepția cazului când încheierea, prin care s-a ordonat înscrierea care face obiectul acțiunii în rectificare, a fost comunicată celui îndreptățit, caz în care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia.
(4) Termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt termene de decădere.”
În concluzie, intimații-petenți au arătat că R. SA era decăzută, la data cererii sale de rectificare, din dreptul de a solicita această operațiune. Astfel, acțiunea R. SA era prescrisă și sub acest aspect, înscrierea dreptului lor de proprietate fiind efectuată în anul 2007.
Referitor la decăderea din dreptul de a solicita îndreptarea erorii materiale, au arătat că, potrivit art. 913 Cod civil, „Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor efectuate în cartea funciară, altele decât cele care constituie cazuri de rectificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispozițiile art. 909-911 sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Din dispozițiile legale mai sus-menționate, rezultă că, fiind aplicabil art. 909, termenele de decădere au operat și în cazul îndreptării erorii materiale, astfel dreptul R. SA fiind prescris și sub acest aspect.
În drept, intimații-petenți și-au întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205-208 din Noul Cod de procedură civilă, precum și dispozițiile legale mai sus-menționate.
În probațiune, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și alte mijloace de probă a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
La data de 14.11.2014, apelanta, prin avocat, a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței să observe că sunt proprietari de drept asupra terenului ce se află sub blocul de locuințe în care domiciliază intimații.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimați a arătat că, în primul rând că, potrivit art. 534 alin. 4 Cod de procedura civila: „Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoștință de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțării”.
Prin urmare, apelanta a precizată că întrucât este proprietatea terenului pe care este situat imobilul intimaților, justifică un interes cât se poate de legitim, personal, născut, actual și determinat și, ca atare, are calitate procesuală activă pentru a formula apel în prezenta cauză.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței să țină cont de faptul că, în anul 1999, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1579/22.12.1999, a vândut către numitul Stefoni C. dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 24 situat în Timișoara, . (fosta Ialomița) nr. 61. În acest sens, contractul de vânzare cumpărare este înscris în cartea funciară nr._ Timișoara. Din conținutul acestui contract de vânzare-cumpărare rezultă clar faptul că prin acesta s-a transferat doar dreptul de proprietate asupra construcției nu și asupra terenului. Ulterior, numitul Stefoni C. a transmis către numiții Mihalțan C. I. și Mihalțan M. dreptul de proprietate asupra acestui apartament.
Apartamentul a fost vândut succesiv până a ajuns în posesia actualilor proprietari și anume, începând cu 13.03.2007 dreptul de proprietate asupra apartamentului care aparține în prezent numiților T. A. M. și T. D. M..
Având în vedere faptul că, în tot acest timp, apelanta a rămas proprietara terenului și nu am transmis niciodată acest drept printr-un act juridic valabil încheiat, ultimul vânzător nu putea transmite către intimați, decât un drept de folosință asupra terenului și nicidecum un drept de proprietate. În acest sens, este și adagiul latin „Nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipso habet”.
.-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei încheierilor de carte funciară, însa apelanta a precizat că însăși instanța a recunoscut la un moment dat că dreptul de proprietate asupra terenului se află în proprietatea sa.
Prin urmare, apelanta a solicitat instanței să aibă în vedere că este vorba de o eroare materială, deoarece terenul nu a fost vândut niciodată de către societate, așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul Stefoni C., căruia i s-a transferat doar dreptul de folosința asupra cotei de 14 mp. Faptul ca ulterior, prin vânzări succesive s-a ajuns la înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra acestei cote din teren nu poate fi decât o eroare materială, ținând cont de faptul că dreptul de proprietate asupra terenului nu putea fi înstrăinat prin vânzările succesive ce s-au efectuat asupra apartamentului nr. 24 (cota de 14 mp teren fiind aferenta acestui apartament) din moment ce nu a fost înstrăinat niciodată de către primul proprietar.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, apelanta a arătat, în primul rând faptul că intimații au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Schuck A., un drept de proprietate asupra apartamentului nr.24, nu însă și un drept de proprietate asupra terenului.
De asemenea, a solicitat instanței să țină cont și de dispozițiile legale privind procedura necontencioasa, potrivit art. 536 din Codul de procedură civilă: „(1) Dispozițiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedura contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasa a cererii. (2) Materiile necontencioase cu privire ia care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți.”
Or, în cauză, apelanta apreciază că dispozițiile art. 478 Cod de procedura civilă, nu sunt compatibile cu natura necontencioasă al acestei proceduri din moment ce apelul poate fi formulat în cauza de către orice persoană interesată - art. 534 alin. 4 Codul de procedură civilă. Astfel, nu putem vorbi de aplicabilitatea dispozițiilor art. 478 din codul de procedură civilă cu privire la modificarea cadrului procesual, întrucât procedura necontencioasă nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de un alt subiect de drept.
Este adevărat că procedura privind soluționarea plângerii formulate împotriva încheierilor de carte funciară de carte intimații este în principiu o procedura necontencioasă, sens în care și practica judecătorească este covârșitor majoritară. Însa dacă prin aceasta s-a adus unei terțe persoane o vătămare, apelanta apreciază că este cea vătămată în cauză, și are dreptul la formularea unor pretenții în contradictoriu cu persoanele la cererea cărora s-a făcut înscrierea prin care a fost prejudiciată.
Ca atare, în momentul în care plângerile formulate împotriva unei încheieri de carte funciara se invocă situații litigioase, respectiv plângerea vizează conținutul unor raporturi juridice litigioase, plângerea respectiva dobândește caracter contencios. Ca atare, o astfel de plângere poate fi soluționată doar cu participarea tuturor persoanelor în privința cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Având în vedere această situație juridică, procedura nu mai este una necontencioasă, ci devine una contencioasă, plângerea trebuind obligatoriu soluționată în contradictoriu cu cel ce care are, un drept înscris în cartea funciară în temeiul încheierilor împotriva cărora s-a formulat plângere.
De aceea, trimiterea spre rejudecare le primă instanță se impune și pentru ca aceasta să pună în discuția părților cadrul procesual în sensul celor mai sus arătate.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta a precizat că în baza contractului de vânzare intimații au putut dobândi doar dreptul de folosință asupra terenului și nicidecum un drept de proprietate asupra acestuia.
Cu toate acestea, apelanta a precizat că nu contestă legalitatea transferului de proprietate asupra imobilului ci doar învederează instanței faptul că dreptul de proprietate asupra terenului nu putea fi transferat, dacă vânzătoarea nu îl deținea. Aceste aspect se poate observa și din contractul pe care l-a anexat.
Totodată, apelanta a solicitat instanței să țină cont și de faptul că potrivit art.35 din legea nr.7/1996, notarul public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară iar pentru autentificare în baza extrasului de carte funciară notarul public poate efectua toate operațiunile notariale necesare întocmirii actului în vederea căruia acesta a fost solicitat. Având în vedere că fiecare imobil are propria sa carte funciară în care sunt evidențiate toate schimbările care intervin în situația materială și juridică, se poate observa în extrasul de carte funciară mențiunea dreptului de folosința asupra terenului.
În ceea ce privesc termenele de prescripție invocate de către intimați, apelanta apreciază că nu este decăzuta din dreptul de a solicita îndreptarea de eroare materială având în vedere faptul că intimații au încheiat contractul în anul 2007 iar potrivit art.6 din Codul Civil alin 2 „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Față de cele de mai sus, apelanta apreciază că prima instanță a stabilit, în mod greșit, că cererea sa ar avea caracterul unei rectificări de carte funciară. Nimic mai greșit întrucât nu a formulat o cerere de îndreptare a unei erori materiale ce a constat în acordarea în mod eronat, la înscrierea în CF, a proprietății asupra terenului, în condițiile în care nuda proprietate nu a fost transmisa niciodată. Intimații sunt cei care ar fi trebui să facă cerere de rectificare de carte funciară, dacă doreau să dobândească proprietatea asupra terenului, deoarece la data înscrierii contractului lor în CF - în maniera de drept de proprietate asupra terenului - trebuia respinsă motivat de faptul că autoarea lor nu definea acest drept și ca atare nu îl putea transmite mai departe.
În drept, apelanta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 527-537 Cod procedura civila, art.35 din Legea nr.7/1996.
În apel, nu au fost administrate probe noi.
Apelul este fondat.
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților și a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanța urmează a admite apelul formulat în cauza, pentru considerentele ce succed:
Cu precădere, prin raportare la dispozițiile procedurii necontencioase urmate de judecătorie în soluționarea cauzei, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de către intimați, întrucât art.534 alin.4 C.proc.civ. conferă o astfel de legitimare oricărei persoane interesate, iar interesul juridic al apelantei în declanșarea prezentei căi de atac reiese din cele ce urmează a fi argumentate.
Pe calea litigiului de față, petenții au solicitat anularea încheierii de carte funciară prin care registratorul de carte funciară a dispus în sensul înscrierii în cartea funciara în favoarea intimaților a dreptului de folosință asupra terenului în cota de 14/1305 mp aferent apartamentului cu nr. top 3286-3289/l/l/IIXXIV, proprietatea lor, apreciindu-se ca din eroare a fost înscris anterior în favoarea lor și nu în favoarea apelantei dreptul de proprietate asupra terenului menționat, punând astfel în discuție, cu puterea evidentei, dreptul de proprietate înscris în favoarea apelantei.
Or, față de obiectul demersului judiciar, în condițiile în care prin cererea de anulare a încheierii de carte funciară sunt puse în discuție drepturile și interesele juridice ale unei persoane juridice străine de proces, tribunalul constată că judecătoria se impunea să observe ca nu a fost stabilit în mod corect, integral, cadrul procesual și sa procedeze potrivit exigentelor art.78 C.proc.civ., cu denumirea marginala Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, ce impune ca în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul să dispună din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc; în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane; dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond; introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe; când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților.
Corespunde adevărului că pe calea recursului în interesul legii, prin decizia nr.72/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu privire la caracterul necontencios al procedurii înscrierilor în cartea funciară, însă acest caracter se regăsește în faza administrativă (potrivit deciziei citate, acest caracter necontencios al activității de publicitate imobiliară mai rezultă și din faptul că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcționar public și nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicționale), urmând ca în faza jurisdicțională a plângerii de carte funciară să fie împrocesate toate persoanele ale căror interese ar putea fi afectate pe aceasta cale, potrivit mențiunilor din cartea funciară, aceasta fiind de altfel și rațiunea comunicării încheierilor de carte funciară către acestea, potrivit exigentelor art.31 din legea nr.7/1996, republicată.
Cum schimbarea cadrului procesual este prohibita în apel de dispozițiile art.478 alin.1 C.proc.civ., întrucât partea nou introdusă ar fi lipsită astfel de un grad de jurisdicție, se impune ca judecata să fie reluată în fața judecătoriei cu punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauza a societatii apelante, potrivit art.78 alin.2-5 C.proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.480 N.C.proc.civ., apelul va fi admis, în sensul desființării hotărârii primei instanțe, cu consecința trimiterii spre rejudecare aceleiași instanțe, ce urmează a proceda potrivit celor arătate mai sus.
În temeiul art.453 C.proc.civ., în raport de soluția dată căii de atac, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Admite apelul formulat de apelanta S.C. R. S.A., cu sediul în Timișoara, ..30, jud. T., înregistrată la ORC T. sub nr. J_, CUI RO_ și cu sediul procedural ales la sediul Cabinetului de Avocat O. H. din Timișoara, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 7329/13.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-petenți T. A. M. și T. D. M., ambii cu domiciliul în Timișoara, . nr. 61, ., ., și cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de Avocat ,,P.-F. C.” din Timișoara, .. 14 ..
Desființează sentința apelată, cu consecința trimiterii spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I. A. D. | |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 29.01.2015/ 5 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara (președinte – R. I. R.)
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1695/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
