Pretenţii. Sentința nr. 2184/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2184/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1173/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 1173
Ședința publică din 23.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător L. V.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul G. P. R. împotriva Sentinței Civile nr. 2184/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . TIMISOARA SA, obiectul cauzei în prima instanță fiind pretenții.
La apelul nominal, lipsă părțile .
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09.11.2015 când pronunțarea a fost amânată pentru 16.11.2015, apoi pentru azi 23.11.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătorie Timișoara sub nr._ reclamanta S. D. MUNICIPALE TIMISOARA SA in contradictoriu cu paratul G. P. R. a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de la plata sumei de 900 lei, reprezentând c/v taxelor de penalizare, pentru incalcarea prevederilor Regulamentului de funcționare al sistemului de parcare Timpark, cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta arata ca prin HCL Timișoara nr.63/26.02.2013, asa cum a fost completata si modificata prin HCL Timișoara nr. 203/04.04.2013, nr. 418/30.07.2013, respectiv nr. 49/25.02.2014, a fost aprobat Regulamentul de funcționare al sistemului de parcare a autovehiculelor in Municipiul Timișoara - TimPark.
In cazul nerespectarii prevederilor Regulamentului, societatea reclamanta va percepe o taxa de penalizare (art. 6 alin. 1 din Regulament). Situatiile in care se aplica taxele de penalizare, proprietarului autovehiculului, sunt prevăzute la art. 25 din Regulament.
Prin Sentința Civilă nr. 2184/2015 a Judecătoriei Timișoara prima instanță a reținut că asa cum rezultă din înștiințările: nr._/11.04.2013, nr._/08.05.2013, nr._/26.06.2013 nr._/08.07.2013, nr._/06.09.2013, nr._/18.09.2013, si respectiv somatia nr. 8838/12.11.2013, pârâtului i s-a adus la cunoștință obligația de a achita suma de 70 de lei in termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării somației împreuna cu actele de constatare ale abaterilor, in caz contrar după expirarea acestui termen, valoarea taxei de penalizare este de 150 lei. In consecința paratul datorează suma de 900 lei având în vedere ca au trecut peste 15 zile de la data comunicării somației împreuna cu actele de constatare aferente.
F. de sustinerea paratului din intampinare, cum ca somatia nr. 8838/12.11.2013 nu i-ar fi fost comunicata, instanta a retinut ca la fila 9 din dosar se afla dovada comunicarii catre parat a somatiei nr. 8838/12.11.2013, astfel ca această aparare a paratului va fi înlăturata.
Paratul a încălcat prevederile Regulamentului de funcționare al sistemului Timpark, aprobat prin HCL Timișoara nr.63/26.02.2013, asa cum a fost completata si modificata prin HCL Timișoara nr. 203/04.04.2013, nr. 418/30.07.2013, respectiv nr. 49/25.02.2014, datorand societatii reclamante suma de 900 lei reprezentand contravaloare taxe de penalizare, astfel ca ca tinand cont de dispozitiile Regulamentului de functionare al sistemului Timpark, si de prevederile art. 998-999 Vechiul Cod civil, art. 1.357, 1376-1377 Noul Cod Civil, va admite actiunea si va obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 900 lei cu titlu de pretentii, reprezentand contravaloare taxe de penalizare pentru incalcarea prevederilor Regulamentului de functionare al sistemului de parcare Timpark.
Prin apelul declarat în cauză pârâtul a solicitat schimbarea în întregime a sentinței și respingerea cererii.
În considerentele apelului apelantul arată că și în fața primei instanțe a învederat că nu a fost înștiințat prin niciun mijloc de comunicare de încălcarea regulamentului Timpark în sensul că nu i-a fost lăsată înștiințarea în ștergătorul autoturismului care oricum în cazul unei staționări mai îndelungate ar fi putut dispărea.
Mai arată că sancționarea sa pentru nerespectarea regulamentului de parcare pe domeniul public adoptat de către Consiliul Local T. și obligarea sa la plata sumei de 900 lei este nelegală având în vedere admiterea de către ÎCCJ a recursului în interesul legii formulat de către avocatul poporului având ca teză nelegalitatea ridicării vehiculelor staționate/oprite neregulamentar și sancționarea șoferilor în cauză.
Apelantul solicită instanței să ia act de decizia ÎCCJ, să admită apelul în baza art. 480 al. 2 C.pr.civ., să schimbe în tot sentința atacată și rejudecând pe fondul cauzei să respingă acțiunea formulată de SDM Timișoara SA.
Examinând apelul în limitele efectului devolutiv instanța de apel reține următoarele:
Organul executiv al administratiei publice locale este abilitat prin lege sa administreze domeniul public al unitatii administrativ teritoriale si sa stabileasca printr - o hotarare modul de gospodarire al domeniului public, inclusiv anumite zone in care stationarea sa fie conditionata de plata unor taxe speciale pentru folosirea acestora, cu infiintarea unor societati comerciale de interes local, care sa perceapa aceste taxe.
Modul de stabilire a utilizarii spatiilor de parcare si stationare in zona de aplicare a sistemului Timpark este expres si imperativ precizat in regulamentul mentionat în cerere, conducatorul autovehiculului avand alegerea intre a folosi spatiile semnalizate cu indicatoare de circulatie sau spatiile delimitate Timpark, caz in care este obligat sa achizitioneze tichete sau abonamente de parcare
Incalcarea acestei obligatii legale fortate este sanctionata cu plata unor taxe de penalizare, sanctionat fiind proprietarul autovehiculului care nu a respectat dispozitiile regulamentului.
Incalcarea normelor dreptului obiectiv prin care se aduce atingere dreptului subiectiv al unei persoane constituie o fapta ilicita prin care se cauzeaza un prejudiciu ce trebuie reparat in conditiile angajarii răspunderii civile delictuale in sarcina persoanei vinovata de savarsirea faptei si producerea prejudiciului.
In speta, fapta ilicita consta in incalcarea prevederilor regulamentului prin ocuparea domeniului public fara plata taxei de parcare fiind adusa o atingere dreptului de creanta al reclamantei avand ca obiect aceste sume.
Prejudiciul este efectul negativ suferit de o persoana ca urmare a faptei ilicite si in speta consta in folosul nerealizat ca urmare a neincasarii taxei pentru locul ocupat de autoturismul paratei.
Cuantumul prejudiciului a fost determinat in baza art. 26 lit. b) din regulament.
Se constata astfel ca sunt intrunite toate conditiile prev. de art. 998 C.civ. asa cum a retinut si prima instanta.
Paratul a recunoscut incalcarea prevederilor Regulamentului de functionare al sistemului de parcare Timpark si a fost de acord sa plateasca suma de 70 lei pentru fiecare dintre cele 6 abateri insa nu este de acord cu plata sumei solicitate ca urmare a neplatii in termenul de 15 zile intrucat nu i s-a adus la cunostinta obligatia printr-o somatie asa cum prevede regulamentul . Reclamanta a facut dovada comunicarii somatiei in noiembrie 2013 prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la aceeasi adresa de domiciliu pe care paratul o are si in prezent oferindu-i –se posibilitatea de a achita suma de 420 lei pana la expirarea celor 15 zile de la comunicarea somatiei.
Deși susține ca nu a primit somația pârâtul nu aduce dovezi pentru a-și susține apărarea.
În ce privește Decizia nr. 9/2015 a ÎCCJ invocata de apelant instanța reține că aceasta nu este aplicabilă situației din speță. Prin recursul în interesul legii s-a stabilit că procedura de aplicare a măsurii tehnico- administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale ceea ce nu echivalează cu posibilitatea autorităților administrației publice locale de a stabili reglementări privind regimul de staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, prevăzută de art. 128 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Dealtfel instanța nu a fost investită cu o cerere prin care să analizeze valabilitatea sau legalitatea actului administrativ ci cu o cerere având ca obiect despăgubiri prin angajarea răspunderii civile delictuale analizarea condițiilor acestei răspunderi civile neavând legătură cu recursul în interesul legii invocat de apelant.
Pentru aceste considerente instanța reține ca fiind legală și temeinică sentința atacată iar în baza art. 480 al. 1 NCPC se va respinge apelul declarat de pârât.
Văzând că nu au fost dovedite cheltuieli de judecată în condițiile art. 452 NCPC se va respinge cererea intimatei având acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
.
Respinge apelul declarat de apelantul G. P. R. cu domiciliul în com. Dumbrăvița, . A, jud. T. împotriva Sentinței Civile nr. 2184/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . TIMISOARA SA cu sediul în Timișoara, ., jud. T. și cu sediul procedural ales în Timișoara, Spl. N. T., nr. 10, jud. T..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 23.11.2015.
Președinte, D. B. | Judecător, L. V. | |
Grefier, M. B. |
RED. D.B./TEHNO. M.B./4 EX/ 2 .
Judecător prima instanță: C. L.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 163/2015.... | Obligatia de a face. Sentința nr. 1813/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
