Pretenţii. Hotărâre din 21-01-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 41/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 41/2015
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți G. D. si G. P. și apelantul pârât G. C. împotriva sentinței civile nr. 781/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 14.01.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea pârâtului apelant să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării pentru azi, 21.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Hotărârea apelata.
Prin sentința civilă nr. 781/11.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sânnicolau M. a admis în parte cererea formulată de reclamanții G. D., identificat cu pașaport ._/2/1997, și G. P., ambii cu domiciliul procesual ales în loc. Sânnicolau M., ., nr. 2, jud. T., la Cabinet de Avocat L. M. L., împotriva pârâtului G. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în loc. Lovrin, nr.221 ., . și, în consecință: a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri.
A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și pârâtul sunt vecini de scară, apartamentul pârâtului fiind situat deasupra apartamentului reclamanților. În mai multe rânduri, din cauza unor fisuri la țevile din baia apartamentului pârâtului, au apărut infiltrații de apă pe tavanul și pereții locuinței reclamanților, în două rânduri pârâtul, de bună voie, înțelegând să acopere aceste prejudicii. Cu toate că și în iarna anului 2013 a mai avut loc o astfel de deteriorare, de această dată părțile nu s-au mai înțeles asupra modului în care pârâtul ar fi urmat să repare din nou tavanul și pereții apartamentului reclamanților, motiv pentru care, în cursul lunii august 2013, aceștia au apelat la PFA H. G. pentru repararea apartamentului, refuzând oferta pârâtului de a le achita suma de 300 lei, sumă pe care acesta le-a trimis-o prin mandat poștal în data de 24.04.2013.
Chiar dacă prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul susține că nu se consideră vinovat de ultima inundare a tavanului și pereților locuinței reclamanților, motiv pentru care nici nu este de acord cu repararea prejudiciului cauzat (a se vedea răspunsul la întrebarea nr. 6 la interogatoriul luat la termenul din 3 iulie 2014), instanța apreciază că acesta este, totuși, culpabil de producerea pagubei reclamate, dovadă în acest sens fiind atât răspunsul la întrebarea nr. 4 și declarația martorului S. A., cât și procesul-verbal semnat de pârât în data de 14.03.2013 la Cabinetul de Avocat L. M. din Sânnicolau M., în care acesta recunoaște că paguba se datorează infiltrațiilor de apă din planșeul care desparte cele două apartamente, care au deteriorat în totalitate zugrăveala din baia locuinței reclamanților, obligându-se să suporte în totalitate costurile de reparație.
Potrivit art. 1349 din Noul Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în conformitate cu dispozițiile art. 1357 din același cod cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. De asemenea, art. 1376 din cod statuează că oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Nu în ultimul rând, potrivit art. 1381 orice prejudiciu dă dreptul la reparație, dreptul la reparație născându-se din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, prejudiciul trebuind să fie reparat integral, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 1385 alin. 1).
Rezultă, așadar, că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului, toate aceste cerințe fiind îndeplinte în cauză. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
Este fără îndoială că pârâtul este ținut de obligația de dezdăunare a reclamanților, făcându-se vinovat de prejudiciul cauzat la apartamentul acestora întrucât nu a luat măsurile necesare pentru a preveni repetatele scurgeri de apă (existând mai multe antecedente în acest sens, după cum el însuși o recunoaște) și inundarea pereților și a tavanului locuinței situate sub imobilul său, însă nu pentru întreaga sumă solicitată de reclamanți în cuantum de 2.162 lei, compusă din 942 lei costul materialelor și 1.220 lei contravaloarea manoperei, întrucât pârâtul nu poate fi obligat decât de acoperirea prejudiciului efectiv cauzat, iar nu să renoveze în mare parte apartamentul vecinilor săi.
Astfel, din analiza facturii fiscale nr. 6/29.08.2013 se poate observa cu ușurință că manopera de 1.220 lei achitată de reclamanți către PFA H. G. a inclus nu doar repararea pagubei propriu-zise, ci și renovarea altor încăperi ale apartamentului, cum ar fi zugrăvitul holului și lucrări de faianțare, care nu pot fi puse în sarcina pârâtului, reclamanții trebuind să suporte singuri aceste costuri voluptorii. De asemenea, din analiza bonurilor fiscale depuse de reclamanți în copie puțin lizibilă se observă că unele materiale nu au fost achiziționate ca urmare a prejudiciului cauzat de pârât, cum ar fi faianță de 141 lei (în poze putându-se vedea cu claritate că înainte de inundație anumite zone din baia reclamanților nu erau cu faianță, iar în prezent sunt faianțate până la tavan), pexal de 2,30 lei, robineți în valoare de 48 lei, respectiv de 15 lei, accesorii canalizare de 414,84 lei, garnitură și furtun de 8 lei, iar unul dintre bonuri, în valoare totală de 187 lei, este din data de 03.05.2013, adică cu 3 luni anterior contractării firmei specializate.
De altfel, deși reclamantul a depus, prin apărătorul său, note scrise, nu a înțeles să detalieze fiecare cheltuială în parte, deși instanța i-a solicitat acest lucru, mulțumindu-se doar să reia faptul că în cele trei bonuri fiscale din data de 21.07.2013 (omițând să spună ceva de bonul fiscal din data de 03.05.2013) sunt cuprinse materialele folosite pentru reparații, iar în factura fiscală nr. 6/29.08.2013 contravaloarea manoperei.
În aceste condiții, având în vedere și fotografiile depuse pe sport CD de către reclamanți, din care rezultă că lucrările efectuate de aceștia pe cheltuială proprie reprezintă mai mult decât repararea pagubei efectiv cauzate de pârât, prima instanță a apreciat că acesta din urmă nu poate fi obligat decât la plata sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri, acțiunea reclamanților a fost admisa numai în parte, neexistând, contrar susținerilor pârâtului, nicio obligație a reclamanților de a-l notifica anterior contractării unei firme specializate pentru a negocia prețul și întinderea reparațiilor.
Nu în ultimul rând, față de soluția la care a ajuns în cauză, reținând culpa procesuală a pârâtului, prima instanța, în temeiul art. 451 și următoarele din Codul de procedură civilă, l-a obligat pe acesta la plata către reclamanți a sumei de 68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxele judiciare de timbru proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții apelanții G. D. si G. P., precum si pârâtul apelant G. C., apelurile fiind înregistrate la Tribunalul T. la data de 30.09.2014 în dosarul nr._ .
Cererea de apel formulata de apelanții reclamanți G. D. si G. P.
Apelanții reclamanți consideră ca sentința primei instanțe este netemeinică în parte pentru următoarele argumente:
Apelanții reclamanți considera ca instanța de fond nu a înțeles în totalitate starea de fapt dedusa judecații, respectiv ca peretele de la baia apartamentului proprietatea s reclamanților care a fost inundata are perete comun cu bucătăria si holul apartamentului, care au fost inundate si acestea. Instanța de fond a reținut in considerentele hotaririi atacate "din analiza facturii fiscale nr.6/29.08.2013, se poate observa cu ușurința ca manopera de 1220 lei achitata de reclamanți a inclus nu doar repararea pagubei propriu zise, ci si renovarea altor încăperi ale apartamentului, cum ar fi zugrăvitul holului si lucrări de faianțare,care nu pot fi puse in sarcina paratului”
Apelanții considera stare de fapt total eronata deoarece atât baia, cât si bucătăria au un zid comun cu holul apartamentului care de asemenea si acesta a fost afectat ca urmare a inundației produse de către parat ceea ce face ca zugrăvitul holului sa fi fost necesar imperios, având în vedere ca a fost inundat. In ceea ce privește lucrarea de faianțare învederează instanței de apel de asemenea ca a fost reținut greșit de către instanța de fond, cum că, costul acestor operațiuni reprezintă costuri voluptorii deoarece întreaga încăpere a băii era faianțată, iar prin demontarea si montarea mastii-ghenei de la instalația sanitara a fost distrusa si faianța care era aplicata pe aceasta. In atare situație solicită ca instanța de apel sa constate ca prin demontarea acestei măști ghenă de la instalația de apa a fost distrusa în totalitate faianța care a fost aplicata anterior pe aceasta, iar faianțarea măștii care a fost înlocuită se impunea, ceea ce considera ca nu sunt costuri voluptorii atâta timp cât si înainte a existat faianța pe aceasta masca.
Considera apelanții reclamanți ca instanța de fond a mai reținut ca anumite bonuri fiscale prezentate în probațiune: 141 lei faianța, robineti-48 lei, accesorii canalizare 414.84 lei, si un bon de 187 lei care datează din 03.05.2013 adică cu 3 luni anterior contractării firmei specializate reprezintă costuri voluptorii care n-au nici o legătura cu prejudiciul creat de către parat. Aceasta stare de fapt reținuta de către instanța de fond arata ca nu corespunde realității deoarece așa cum au precizat mai sus cei 141 lei reprezintă faianța aplicata pe masca-ghena înlocuita, în condițiile în care anterior pe cea veche a existat faianța. In ceea ce privește cei doi robinete învederează instanței ca în momentul în care a fost demontata masca de la instalația de apa s-au rupt, datorită de la inundațiile repetate ale paratului care au dus la ruginirea-deteriorarea acestora.
Apelanții arata ca instanța de fond a considerat ca paratul nu poate fi obligat decât la plata sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri însă nu a precizat modalitatea de calcul sau operațiunile care au fost luate în calculul acestei sume, respectiv cum a stabilit prejudiciul în același cuantum din total prejudiciu creat de către pârât în suma de 2162 lei. In atare situație din întreg probatoriul administrat în aceasta cauza respectiv, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul paratului si proba testimoniala rezulta indubitabil ca subsemnații reclamanți au reparat în totalitate prejudiciul cauzat de către parat prin inundarea apartamentului si nu au fost costuri voluptorii pe care subsemnații reclamanți sa le fi făcut.
Pentru aceste considerente solicită ca instanța de apel să constate ca sentința atacata este netemeinica în parte, sens în care solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat cu cheltuieli de judecata.
Cererea de apel formulată de apelantul pârât Găina C.
Apelantul pârât solicita admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii în tot a cererii reclamanților si exonerarea de la plata sumei de 900 lei cu titlu de despăgubiri si 68 lei cheltuieli de judecata stabilite de instanța de fond.
Apelantul pârât considera ca reclamanții prin acțiunea formulată nu indica temeiul juridic al solicitării de a achita suma de 2162 lei nespecificând dacă este vorba de răspundere contractuala, delictuala sau al temei, deoarece între ei exista acea înțelegere privind repararea tavanului, înțelegere ce nu a putut fi îndeplinita din culpa exclusiva a reclamanților care nu i-au permis accesul, ori în cazul în care exista o convenție privind repararea acestui asa zis prejudiciu, nu mai poate interveni răspunderea delictuala, deoarece părțile au stabilit întinderea prejudiciului si modul de repararea prin acel proces verbal din 14.03.2013. Pe de alta parte nu pot fi obligat la plata sumei solicitate de către reclamanți deoarece din probele administrate rezulta foarte clar ca au renovat mult mai mult decât prejudiciul cert stabilit prin procesul verbal din 14.03.2013.
Apelantul pârât arată că reclamanții si-au reparata si holul respectiv bucătăria apartamentului în condițiile în care în procesul verbal din 14.03.2013 se face referire doar la 70 cm pătrați de pe tavanul băii.
Totodată au fost folosite o . materiale care nu erau necesare la repararea umezelii din tavan, astfel reclamanții solicita contravaloarea: tub apa. robineți, șuruburi, ușa, accesorii canalizare, colțare, furtune, cablu, lac, accesorii, faianța, pexal, materiale care nu au nici o legătura cu umezeala din tavanul băii. Totodată sunt cantități foarte mari de vopsea lavabila, amorsa si alte materiale pentru zugrăvit, cantități ce depășesc cu mult necesarul pentru reparația umezelii din tavanul băii.
Arata ca si din fotografiile depuse de reclamanți si din depoziția martorului S., rezulta ca s-au făcut reparații la baie mult mai mari decât cele necesare, inclusiv schimbarea în totalitate a măștii si aplicarea de faianța fără ca acest lucru sa fie necesar .
Aceste lucrări suplimentare făcute de reclamanți nu pot fi puse în sarcina lui deoarece nu au nici o legătura cu umezeala din tavan si au fost cerute cu rea credința.
Reaua credința a reclamanților si încercarea lor de a păcăli instanța rezulta si din faptul ca au inclus în suma solicitata si manopera pentru reparația holului, în condițiile în care nici nu s-a pus problema unor umezeli pe hol.
In drept invoca disp. art. 466 si următoarele N.C.P.C.
Întâmpinarea
Pârâtul apelant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamanții G. D. si G. P..
Apelantul arata ca în fapt din probatoriul administrat rezulta clar netemeinicia cererii reclamanților, ca în iarna anului 2012-2013 s-a produs o umezire în baia reclamanților în jurul măștii care protejează țevile de apa si scurgere comune ale blocului, umezire care se produce si la apartamentul său, fără sa se poată stabili exact daca aceasta umezire s-a produs din vina sa ori din cauza țevilor comune, aspect reliefat si de către martorii audiați în cauza.
Arata ca așa cum si în alte situații anterioare era dispus sa repare aceasta umezire de pe tavanul reclamanților chiar daca nu era clara culpa lui si a comunicat reclamanților ca este de acord cu repararea dar nu i-a fost permis accesul pentru a face reparații. Considera ca apelul reclamanților este netemeinic si instanța de fond în mod corect a reținut ca contravaloarea faianței si a robineților nu poate fi pusă în sarcina sa, fiind străine de prejudiciu.
Tribunalul, analizând apelurile prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, reține următoarele considerente:
Prima instanță a reținut că reclamanții și pârâtul sunt vecini de scară, apartamentul pârâtului fiind situat deasupra apartamentului reclamanților și, în mai multe rânduri, din cauza unor fisuri la țevile din baia apartamentului pârâtului, au apărut infiltrații de apă pe tavanul și pereții locuinței reclamanților, în două rânduri pârâtul, de bună voie, înțelegând să acopere aceste prejudicii. Cu toate că și în iarna anului 2013 a mai avut loc o astfel de deteriorare, de această dată părțile nu s-au mai înțeles asupra modului în care pârâtul ar fi urmat să repare din nou tavanul și pereții apartamentului reclamanților, motiv pentru care, în cursul lunii august 2013, aceștia au apelat la PFA H. G. pentru repararea apartamentului, refuzând oferta pârâtului de a le achita suma de 300 lei, sumă pe care acesta le-a trimis-o prin mandat poștal în data de 24.04.2013.
Pârâtul neagă existența prejudiciului în modul în care acesta este pretins de reclamanți, iar prin cererea de apel invocă faptul că în cauză nu se poate stabili cu exactitate dacă umezirea pereților din baia apartamentului reclamanților s-a produs din vina sa sau din vina țevilor comune imobilului.
Reclamanții invocă existența unui prejudiciu în cuantum de 2162 lei, însă prima instanță a reținut că o parte din cheltuielile pretinse de reclamanți se referă la alte lucrări efectuate în apartament, cum ar fi zugrăvitul holului și lucrări de faianțare, achiziționarea de faianță, robineți, accesorii canalizare, apreciind că reclamanții au suferit un prejudiciu în cuantum de 900 lei.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1349, 1357, 1376, 1381 și 1385 alin. 1 C. civ. din 2009. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului în această cauză este necesar să se stabilească existența legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul produs, respectiv să se dovedească că prejudiciul reclamanților este cauzat de lucrul aflat în paza pârâtului.
Pârâtul neagă existența acestei legături de cauzalitate.
Prin procesul verbal din data de 14.03.2013 încheiat la Cabinet individual de avocat L. M. din Sânnicolau M., pârâtul recunoaște că paguba se datorează infiltrațiilor de apă din planșeul care desparte cele două apartamente, care au deteriorat în totalitate zugrăveala din baia locuinței reclamanților, obligându-se să suporte în totalitate costurile de reparație, dar acest prejudiciu nu este cuantificat. În opinia pârâtului acest prejudiciu se ridică la suma de 300 lei întrucât aceasta este suma pe care el a înțeles să o trimită reclamanților prin mandat poștal pentru efectuarea reparațiilor.
Astfel, nu se poate susține că prin acest proces verbal pârâtul a recunoscut existența și întinderea prejudiciului în forma pretinsă de reclamanți.
În răspunsul la interogatoriu pârâtul a arătat că datorită faptului că s-a fisurat puțin țeava din baia apartamentului său, s-a umezit tavanul apartamentului reclamanților pe o suprafață de 70 mp, nu a recunoscut susținerea reclamanților potrivit căreia datorită scurgerilor de apă de la conductele de la instalația sanitară din baia apartamentului pârâtului s-au produs inundații repetate la apartamentul proprietatea reclamanților.
Martorii audiați în cauză au prezentat situația de fapt constând în existența petelor de umezeală, dar niciunul din acești martori nu a fost în măsură să precizeze cauza acestor scurgeri de apă.
Martorul S. A., audiat la cererea reclamantului, a arătat că în primăvara anului 2013 a văzut în apartamentul reclamanților pe tavan pete de umezeală, iar în baie pata se afla în zona măștii care acoperă țevile comune, iar în timpul reparațiilor a observat că nu era apă în dreptul acesteia.
Martora T. G. R., audiată la cererea pârâtului, a declarat că știe că umezeală provenea de la o fisură la coloana principală a blocului, în baia pârâtului existând o pată de umezeală similară.
Martorul Ș. E., coleg de serviciu cu pârâtul, a arătat că l-a ajutat pe acesta să-și repare propria baie, ocazie cu care a schimbat toate țevile, inclusiv coloana blocului din dreptul apartamentului său și nu a constat nicio fisură.
Tribunalul apreciază că din coroborarea tuturor probelor administrate în acest litigiu nu rezultă cauza existenței petelor de umezeală pe tavanul din apartamentul reclamanților. Este posibil ca aceste pete să fie cauzate de instalațiile sanitare din baia pârâtului, de țevile de apă comune întregului imobil sau să aibă o altă cauză sau este posibil ca mai multe cauze să fi concurat simultan la producerea prejudiciului.
Prin urmare, în cauză nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului și prejudiciul pretins de reclamanți sau că acest prejudiciu a fost cauzat de un lucru aflat în paza exclusivă a pârâtului, apelul acestuia fiind întemeiat.
Pentru aceleași considerente, tribunalul reține că apelul reclamanților este neîntemeiat. Nefiind dovedită legătura de cauzalitate directe, nici nu se poate aprecia care dintre lucrările pretinse de reclamanți au fost efectuate pentru a fi reparat prejudiciul cauzat în mod direct de fapta pârâtului sau de lucrul aflat în paza acestuia și care dintre aceste lucrări se situează în afara acestei legături de cauzalitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va respinge apelul formulat de apelanții reclamanți și va admite apelul formulat de apelantul pârât, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. D. și G. P. în contradictoriu cu pârâtul G. C. și va lua act de faptul că pârâtul nu a solicitat plata unor cheltuieli de judecată în primă instanță.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va lua act de faptul că apelantul Găina C. nu a solicitat plata unor cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți G. D. si G. P., ambii cu domiciliul procesual ales în loc. Sânnicolau M., ., nr. 2, jud. T., la Cabinet de Avocat L. M. L. împotriva sentinței civile nr. 781/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât G. C..
Admite apelul declarat de apelantul pârât G. C., CNP_, cu domiciliul în Lovrin, nr.221 ., ., împotriva sentinței civile nr. 781/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți G. D. si G. P., și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. D. și G. P. în contradictoriu cu pârâtul G. C..
Fără cheltuieli de judecată în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în calea de atac a apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.01.2015.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A./02.04.2015
Tehnored. F.C. /5ex
Prima instanța Judecătoria Sânnicolau M. Jud. CsabaBela N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 163/2015.... → |
|---|
