Pretenţii. Sentința nr. 2496/2015. Tribunalul TIMIŞ

Sentința nr. 2496/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1208/2015

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1208/2015

Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2015

Completul compus din:

Președinte I.-A. D.

Judecător L. D.

Grefier F. L. C.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta A. DE P. ., . sentinței civile nr. 2496/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații H. S. și T. I., având ca obiect pretenții .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. G. A. în reprezentarea apelantei, av. N. Z. în reprezentarea intimatei H. S., lipsind intimatul T. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

S-a depus de către apărătorul apelantei o declarație data de intimatul T. I. însoțita de copia cărții de identitate.

Apărătorul apelantei a solicitat audierea intimatului pentru clarificarea situației.

Apărătorul intimatei s-a opus la cererea formulata.

Instanța a respins cererea formulata de apărătorul apelantei ca nefiind utila soluționării prezentului apel.

Apărătorul apelantei a solicitat sa se pună în vedere intimatei sa depună contractul de uzufruct.

Apărătorul intimatei arata că nu are cunoștință de un astfel de contract.

Instanța a respins cererea formulata de apărătorul apelantei ca nefiind utila soluționării prezentului apel.

Instanța, văzând ca nu mai sunt alte cereri de formulat, acorda cuvântul asupra apelului.

Apărătorul apelantei a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței si admiterea acțiunii formulate cu obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor către asociație, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei a solicitat respingerea apelului potrivit celor arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecata.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Hotărârea apelată.

Prin sentința civila nr. 2496/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S..

A fost admisa în parte, acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. din Timișoara, .. 2, ._ cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat G. A. din Timișoara ., . împotriva pârâtului T. I. domiciliat în Timișoara, ..2, ., ..

A fost obligat pârâtul T. I. să plătească reclamantei suma de 2097,67 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere aferente apartamentului nr.7 pentru perioada februarie 2012-aprilie 2014.

A fost respinsa, în rest, acțiunea civilă.

A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta H. S. cu domiciliul procedural ales la SCPA P.&P. din Timișoara ..3, ., județ T. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A obligat pârâtul T. I. la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Considerentele reținute de prima instanță pentru a pronunța această soluție:

Analizând actele dosarului prima instanță a constatat următoarele:

Prin acțiunea precizată, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. ., . a chemat în judecată parații H. S. și T. I. solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 2097,67 lei reprezentând cheltuielile comune de întreținere restante pentru perioada februarie 2012-aprilie 2014, obligarea paraților la plata sumei de 6996,77 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere restante vechi neachitate si cumulate pentru perioada august 2010-februarie 2012, astfel cum rezulta din tabelele de cheltuieli comune lunare.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât asociația are dreptul conform Legii nr.230/2007 să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, iar președintele asociației reprezintă asociația în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație. Dreptul de a acționa în justiție un restanțier este prevăzut de lege și nu este subordonat îndeplinirii condiției privind adoptarea de către adunarea generala a asociației a unei hotărâri în această privință.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S., instanța a reținut că pârâta este nuda proprietară asupra apartamentului situat în Timișoara, ., . CF_ Timișoara, nr. cadastral_-_/2/VII compus din o cameră și dependințe, iar uzufructuar este T. I., astfel cum rezultă din extrasul CF nr._-C1-U12 Timișoara (f.36-37).

Potrivit art. 703 Cod civil, uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca proprietarul lor, însă cu condiția de a le conserva substanța. Ca atare, proprietarul lucrului are doar prerogativa de a dispune juridic de acesta, iar uzufructuarul poate să exercite toate acțiunile care au ca obiect realizarea drepturilor a căror folosință o are, întocmai cum le-ar putea exercita proprietarul, putând sta în judecată și în calitate de pârât în acțiunile ce privesc folosința locuinței.

Așa fiind, instanța a constatat că nuda proprietară H. S. nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, ea având doar dreptul de a dispune juridic de bun, fără a avea posesia și folosința imobilului, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă, întrucât obligația de plată a cheltuielilor comune îi revine uzufructuarului T. I., cel care în calitatea sa are atât posesia cât și folosința imobilului.

Pe fondul cauzei, arata ca în prezenta speță sunt incidente dispozițiile art. 46, art. 49 al. 1, 2 si art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari”, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.

Potrivit dispozițiilor legale antemenționate, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, in caz contrar asociația de proprietari având dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

De asemenea, conform art. 25 alin. 1 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aceste cote de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată.

Conform tabelelor de cheltuieli depuse la dosar de reclamantă, prin administrator – pentru perioada februarie 2012-aprilie 2014, pârâtul uzufructuar are o restanță în cuantum de 2097,67 lei, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a achita cota parte din cheltuielile comune și de întreținere ce-i revin pentru apartamentul nr. 7, situat în Timișoara, ., . CF_ Timișoara, nr. cadastral_-_/2/VII compus din o cameră și dependințe.

Referitor la petitul al II-lea al acțiunii privind obligarea pârâților la plata sumei de 6996,77 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere restante vechi neachitate și cumulate pentru perioada august 2010-februarie 2012, constând în restanțe plăți utilități către Colterm SA, pârâta H. S., prin întâmpinare a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la Sentința Civilă nr._/26.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți. În manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, respectiv obiect, părți și cauză.

Or, câtă vreme, prin Sentința Civilă nr._/26.10.2010 s-a dispus obligarea pârâtului T. I. la plata către reclamantă a sumei de 6.996,77 lei reprezentând debit restant până în luna august 2010 inclusiv, iar prin petitul al II-lea al demersului pendinte se solicită obligarea la plata sumei de 6996,77 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere restante vechi neachitate și cumulate pentru perioada august 2010-februarie 2012, constând în restanțe plăți utilități către Colterm SA, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția privind identitatea de obiect și cauză, motiv pentru care instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat.

Din adresa nr. 7163/03 noiembrie 2011, înregistrată la Colterm și depusă la fila 81 dosar rezultă că reclamanta datora suma de 10.675,22 lei, cu titlu de contravaloare facturi de energie termică aferente perioadei de furnizare ianuarie 2011-august 2011 și factură diferență de preț pentru luna aprilie 2011. De asemenea, mai rezultă că reclamanta se obliga să achite facturile lunilor septembrie 2011-decembrie 2011 și diferența de preț.

Față de înscrisurile de la dosar, prima instanță a constatat că suma de 6996,77 lei datorată către Colterm și solicitată prin al II-lea petit al acțiunii este incertă atât în ceea ce privește perioada pentru care este datorată, cât și în ceea ce privește cuantumul acesteia, această creanță nefiind certă, atât prin prisma perioadei pentru care este datorată, cât și în condițiile în care o parte din acestă sumă totală restantă de_,22 lei este datorată și de către S. M., proprietarul apartamentului nr.2, scara B, față de care a fost pronunțată Sentința Civilă nr._/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2014.

Pe cale de consecință, instanța a admis în parte demersul judiciar promovat de reclamantă, a dispus obligarea pârâtului T. I. să plătească reclamantei suma de 2097,67 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere aferente apartamentului nr.7 pentru perioada februarie 2012-aprilie 2014 și a respins, în rest, acțiunea civilă, ca neîntemeiată, în ceea ce privește suma de 6996,77 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere restante vechi neachitate și cumulate pentru perioada august 2010-februarie 2012, constând în restanțe plăți utilități către Colterm SA .

În baza art.453 C.pr.civ, fiind reținută culpa procesuală a pârâtului T. I., instanța a admis cheltuielile de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 6/02.06.2014, solicitate de reclamantă.

Cererea de apel.

Împotriva sentinței civile nr. 2496/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ apelanta ASOCIAȚIA DE P. DIN TIMIȘOARA a declarat apel înregistrat la Tribunalul T. la data de 15.06.2015 în dosarul nr.

Apelanta apreciază ca fiind netemeinica si nelegala soluția pronunțata de instanța de fond având în vedere următoarele considerente:

Solicita a se avea în vedere ca instant de fond nu se putea raporta doar la dispozițiile art. 703Cod civil, în speța trebuie a se avea în vedere starea reala de fapt, întreg probatoriul administrat cat si toate dispozițiile legale incidente atât cele reglementate de normele de drept comun cat si cele reglementate de Legea speciala nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, în speța apelanta reclamanta A. DE P. se afla in imposibilitatea de a-si recupera sumele de bani datorate de proprietarii apartamentului nr.7 din imobilul situat in Timișoara, .. 2, B1. F, . ce-i revine din cheltuielile comune si de întreținere pentru apartamentul nr. 7 situat in Timișoara, .. 2, ., înscris în CF_ Timișoara, nr. cadastral_ - 17091121VII. Arata ca este adevărat ca parata H. S. are calitatea de nud proprietar si paratul T. llie are calitatea de uzufructuar, dar în speța trebuie sa reținem incidenta dispozițiilor Codului civil cu privire la dreptul de uzufruct coroborate cu prevederile Legii speciale nr._. Apreciază ca în speța poate fi retinita calitatea procesuala pasiva a nudului proprietar, având în vedere si dispozițiile Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociației de proprietari, în baza art. 50 alin 1 din Lege „ A. de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 zile de la termenul stabilit.” În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Harms S., apreciază ca find netemeinica si nelegala soluția pronunțata de instanța de fond si pe cale de consecința apreciază ca se impune admiterea apelului în sensul respingerii ca neîntemeiata a excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei H. S. cu obligarea acestuia în solidar cu paratul T. I. la plata sumelor reprezentând cheltuieli comune de întreținere aferente apartamentului nr. 7 pentru perioada februarie 2012 - aprilie 2014. Apelanta consideră că în speța instanța de fond trebuia sa fi avut în vedere momentul introducerii cererii de chemare în judecata 11.06.2014 (Termenul prescripției este de 3 ani conform art. 3 din Decretul iu. 167/1958 incident in speta) si perioada 11 iunie 2011 - februarie 2012, restantele aferente s-au solicitat si evidențiat în tabelele lunare cu cheltuieli, pana la 11.06.2014, cuantumul acestora urmând a fi determinat printr-o expertiza contabila, la data punerii în executare a hotărârii. Arata ca suma veche în cuantum de 6996,77 lei datorata de pârati cu toate ca este incerta in ceea ce priveste perioada pentru care este datorata având în vedere ca aceasta apare cu titlu de restante cheltuieli comune neachitate pentru . sunt afișate si cuprinse lunar in lista de cheltuieli, prima instanța nu trebuia sa respingă în totalitate capătul de cerere ci sa aibă în vedere momentul introducerii cererii de chemare in judecata .

Întâmpinarea.

Intimata H. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului cu cheltuieli de judecată. Arată ca în mod corect a reținut instanța de judecată faptul că ,părâta este nudă proprietară asupra apartamentului situat în Timișoara, .. 2, ., . CF_ Timișoara", precum și faptul că „nuda proprietară H. S. nu are calitatea procesuală pasivă în această cauză, ea având doar dreptul de a dispune juridic de bun, fără a avea posesia și folosința imobilului.

Consideră că în mod corect a fost făcută aplicarea art. 703 Cod civil, conform căruia „uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța". Conform definiției dreptului de uzufruct, uzufructuarul se bucură de folosința deplină a bunului, „întocmai ca proprietarul", motiv pentru care proprietarul beneficiează doar de nuda proprietate asupra bunului respectiv. Prin urmare, persoana care folosește bunul, uzufructuarul, are îndatorirea de a „conserva substanța" acestuia, motiv pentru care cheltuielile de întreținere (apă, încălzire, electricitate, salubritate, etc.) sunt în sarcina acestuia.

Totodată, art. 709 cod civil prevede în mod expres faptul că „în lipsă de stipulație contrară, uzufructuarul are folosința exclusivă a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia". Prin urmare, folosința bunului recunoscută uzufructuarului este exclusivă, subsemnata neavând niciun drept în această privință și, în consecință, nicio obligație de a suporta cheltuielile rezultate ca urmare a folosinței bunului.

Art. 733 din Codul civil prevede faptul că „uzufructuarul suportă toate sarcinile și cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosința bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor, și consacră soluția legală, aplicabilă și în cazul de față, conform căreia uzufructuarul este cel dator a suporta cheltuielile de întreținere, acestea fiind rezultate prin folosirea bunului asupra căruia are dreptul de uzufruct. Aplicabilitatea acestui articol de lege exclude orice posibilitate de atragere a răspunderii subsemnatei, atât timp cât folosința exclusivă asupra bunului o are, conform prevederilor legale, uzufructuarul.Intimata înțelege sa se prevaleze și de prevederile art. 725 Cod civil, conform căruia „uzufructuarul este obligat să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct". Faptul că intimatul T. I. folosește apartamentul asupra căruia exercită un drept de uzufruct însă refuză să plătească cheltuielile produse prin folosirea respectivului apartament echivalează cu o folosire necorespunzătoare a acestui bun, motiv pentru care devin aplicabile dispozițiile art. 725 Cod civil citate anterior. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 735, alin. (1), conform cărora „cheltuielile și sarcinile proprietății revin nudului proprietar" concluzionând asupra faptului că orice cheltuieli care exced sferei proprietății nu sunt în sarcina proprietarului. Arata ca prevederile legale cuprinse în Codul civil actual sunt preluate din vechiul Cod civil, unde în cuprinsul art. 517 se precizează faptul că „uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța". Așa cum am susținut și în fața instanței de fond, pe baza acestor dispoziții a fost pronunțată Sentința Civilă nr. 17.083 din data de 26.10.2010, în Dosarul_ al Judecătoriei Timișoara, prin care s-a constatat faptul că nu are calitatea procesuală pasivă în litigiul având ca obiect solicitarea Asociației de proprietari de a fi obligată la plata cheltuielilor de întreținere, precum și faptul că această calitate o are doar uzufructuarul, motiv pentru care instanța de judecată a și dispus obligarea acestuia, în mod exclusiv, la plata cheltuielior de întreținere.Prin urmare, în pofida argumentelor apelantei, dispozițiile articolului 703 Cod civil, coroborate cu celelate prevederi privind această instituție de drept civil, conduc la concluzia că intimatul T. I. se comportă „întocmai ca proprietarul” singurul drept care îi lipsește din patrimoniu fiind acela de dispoziție juridică a apartamentului. Asociația de proprietari nu are vocația de a se îndrepta împotriva apelantei pentru plata unor cheltuieli care nu îmi aparțin și care nu au fost provocate de către ea.

Nu în ultimul rând, observ faptul că apelanta afirmă că în imobilul respectiv locuiesc alte persoane, indicând chiar data de la care aceste persoane locuiesc în imobil și concluzionează chiar că uzufructuarul T. I. nu a locuit niciodată în acel apartament, aducând în susținerea acestor afirmații un extras din registrul de evidențe întocmit, astfel cum recunoaște chiar apelanta.

Intimata consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a ei este pe deplin întemeiată si incidență în prezenta speță, motiv pentru care prima instanță în mod corect a procedat la admiterea acesteia și, pe cale de consecință, la respingerea cererii de chemare în judecată fată de ea.

Cu privire la solicitarea apelantei de obligare a ei și a intimatului T. I. la plata sumei de 6996,77 lei, solicita să fie avut în vedere faptul că această sumă de bani reprezintă echivalentul cheltuielilor de întreținere anterioare lunii septembrie 2010, apelanta însăși afirmând că este incertă perioada pentru care aceste cheltuieli au fost calculate. Totodată, învedereaza faptul că pentru această sumă de bani apelanta a formulat anterior o acțiune în judecată, în urma căreia s-a pronunțat Judecătoria Timișoara prin Sentința Civilă nr._/26.10,2010, rămasă definitivă, în dosarul cu nr._ . Prin această Sentință, s-au dispus următoarele: „obligă pârâtul T. I. să plătească reclamantei suma de 6996,77 lei, debit restant până în luna august 2010 inclusiv" și „admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S.". Astfel, prin Sentința antecitată, doar pârâtul T. I. a fost obligat la plata cheltuielilor de întreținere. Arata ca de o deosebită importantă este faptul că pentru această sumă de bani, reprezentând, asa cum s-a precizat, echivalentul cheltuielilor de întreținere aferente perioadei anterioare lunii septembrie 2010, există o Hotărâre judecătorească definitvă si. implicit, autoritate de lucru judecat.

Arata ca a învederat instanței de fond aceste aspecte și a invocat excepția autorității de lucru judecat, în temeiul art. 432 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 430 și art. 431, precum și cu art. 245 și art. 247 din același Cod. Conform art. 430, alin. (1) Cod de procedură civilă, „hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată", dispoziții aplicabile prezentei spețe alături de prevederile art. 431 Cod de procedură civilă: „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect și de prevederile art. 432 Cod de procedură civilă: „excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului". Instanța de fond a încadrat în mod greșit cheltuielile în cuantum de 6996,77 lei solicitate de către apelanta - reclamantă în petitul cu nr. II al acțiunii sale, întemeind această încadrare pe simpla precizare a apelantei conform căreia această sumă ar reprezenta restanțe pentru plățile privind utilitățile către Colterm SA. Dimpotrivă, această sumă de bani este exact aceeași sumă solicitată în dosarul cu nr._, si cu privire Ia care există o Hotărâre judecătorească definitivă si care se bucură de autoritate de lucru judecat. Acest fapt reiese din chiar susținerile apelantei, care precizează că „am solicitat obligarea în solidar a pârâților H. S. și T. I. la plata sumelor datorate aferente apartamentului nr. 7, tocmai datorită faptului că uzufructuarul nu-și plătește datoriile de întreținere la asociația de proprietari și nici nu poate fi executat silit, acesta fiind în stare vădită de insolvabilitate și neavând niciun bun în proprietatea sa, aspect care rezultă din probele administrate în cauză, acesta a mai fost obligat la plata cheltuileilor comune restante prin Sentința Civilă nr,_ pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 26.10.2010 în dosarul nr._ ". Prin urmare, apare evident faptul că este vorba despre aceeași sumă de bani, instanța de judecată încadrând eronat această sumă de bani ca fiind echivalentul unor restanțe către Colterm SA. Totodată, atât în cererea de chemare în judecată, cât și în apelul formulat, apelanta precizează faptul că suma de 6996,77 lei reprezintă cheltuieli comune de întreținere vechi neachitate, nedovedind în niciun fel faptul că această sumă ar fi alta decât cea pentru care există deja o Hotărâre judecătorească definitivă. Mai mult decât atât, identitatea de perioadă privind cheltuielile pentru care s-a pronunțat Sentința Civilă nr._/2010 și cea pentru care apelanta solicită plata în prezenta cauză, conduce la aceeași concluzie, conform căreia exista autoritate de lucru judecat cu privire la această sumă iar persoana obligata la plata ei este uzufructuarul T. I..

Tribunalul, analizând apelurile în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, reține că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei H. S., tribunalul constată că prima instanță a făcut o aplicare greșită a normelor de drept incidente în cauză.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, ceea ce înseamnă că în relația cu asociația de proprietari, proprietarul imobilului este cel care este obligat să plătească cheltuielile comune conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari.

Fiind încheiat în anul 2003 contractul de uzufruct dintre pârâți este reglementat de dispozițiile vechiului cod civil, întrucât potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 C. civ. din 2009 și art. 3 din Legea nr. 71/2011, acestui contract nu îi sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011.

Contractul de uzufruct încheiat de pârâți H. S., în calitate de nud proprietar, și T. I., în calitate de uzufructuar, produce efecte doar între părțile contractante potrivit principiului relativității efectelor actului juridic civil consacrat de art. 973 C. civ. din 1864 care arată că „Convențiile nu au efect decât între părțile contractante.”

Astfel, principiul relativității efectelor actului juridic civil este regula de drept potrivit căreia actul juridic civil produce efecte numai față de autorul sau autorii săi, fără să poată profita ori dăuna altor persoane. Acest principiu își are originea în dreptul roman: "res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest" (un act încheiat între anumite persoane nu avantajează, dar nici nu dezavantajează pe altcineva.) Altfel spus, principiul relativității înseamnă că actul juridic civil bilateral dă naștere la drepturi și obligații doar pentru părțile lui, iar actul unilateral îl obligă numai pe autorul său.

Justificarea principiului se regăsește în două idei de bază: natura volițională a actului juridic ce impune ca nimeni nu poate deveni debitor sau creditor fără voia sa și soluția contrară acestui principiu ar aduce atingere libertății persoanei.

Un act juridic nu poate genera, în principiu, drepturi subiective și obligații pentru un terț, în schimb drepturile și obligațiile părților din acel act juridic trebuie respectate și de către terți.

Opozabilitatea actului juridic față de terți înseamnă dreptul părții de a invoca acel act juridic împotriva terțului care ar ridica pretenții în legătură cu un drept subiectiv, dobândit de parte prin actul juridic respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu întrucât apelanta nu contestă drepturile subiective dobândite de cei doi pârâți prin încheierea contractului de uzufruct.

Având în vedere faptul că imobilul este folosit doar de uzufructuar, nudul proprietar poate recupera de la acesta cheltuielile pe care, conform contractului de uzufruct, uzufructuarul este obligat să le suporte, însă, pentru considerentele expuse mai sus, acest contract nu poate fi opus apelantei și nu produce nici un efect juridic în raporturile cu aceasta.

Asociația de proprietari are dreptul să recupereze cheltuielile comune datorate pentru administrarea imobilului de la proprietar, în acest caz de la nudul proprietar, chiar dacă acesta este lipsit de folosința și posesia bunului. Dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 se referă la proprietar, nu la cel care are folosința sau posesia bunului.

Această situație este justificată de faptul că asociația de proprietari a fost creata prin lege in vederea realizării unui scop de interes general, si anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama, totodată, și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune conviețuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor si a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor si amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea si administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune justifică protecția legală acordată asociației de proprietari care poate recupera cheltuielile comune direct de la proprietari, uneori fiind destul de dificil să recupereze aceste cheltuieli de la persoanele care folosesc imobilele respective.

Această interpretare a dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 este în acord și cu dispozițiile art. 51 alin. 1 din același act normativ care prevăd că „Asociația de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor și altor spații proprietăți individuale ale proprietarilor din condominiu, precum și un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute”.

Același raționament juridic apare și în decizia nr. 393/2009 prin care Curtea Constituțională a arătat că „instituirea, prin dispozițiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, a unui privilegiu imobiliar și a unuia mobiliar în favoarea asociației de proprietari reprezintă un mijloc juridic de garantare a creanțelor acesteia constând în sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Printr-o asemenea reglementare nu se poate susține că ar fi contrară vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate de autorii excepției, întrucât nu face altceva decât să confere acesteia o poziție de prioritate față de ceilalți creditori în ceea ce privește satisfacerea creanței sale”.

Apărările intimatei H. S. face referire doar la efectele contractului de uzufruct încheiat cu intimatul T. I., însă, pentru considerentele expuse mai sus, acest contract nu poate fi opus terților care nu sunt parte în contra, și, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 este obligată să achite aceste cheltuieli asociației de proprietari.

În concluzie, acest motiv de apel este întemeiat, urmând ca instanța să schimbe sentința apelată în limitele devolutive ale cererii de apel.

2. În ceea ce privește respingerea pretențiilor apelantei în sumă de 6996,77 lei, tribunalul constată că acest motiv de apel este neîntemeiat, soluția primei instanțe fiind una temeinică și legală

Prima instanță a respins acest capăt de cerere întrucât, față de înscrisurile de la dosar, a constatat că suma de 6996,77 lei datorată către Colterm și solicitată prin al II-lea petit al acțiunii este incertă atât în ceea ce privește perioada pentru care este datorată, cât și în ceea ce privește cuantumul acesteia, această creanță nefiind certă, atât prin prisma perioadei pentru care este datorată, cât și în condițiile în care o parte din acestă sumă totală restantă de_,22 lei este datorată și de către S. M., proprietarul apartamentului nr.2, scara B, față de care a fost pronunțată Sentința Civilă nr._/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2014.

Instanța de apel constată că prin cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 6996,77 lei reprezentând cheltuieli comune restanțe vechi neachitate, constrând în restanțe plată utilități către Colterm S.A. Nu s-a indicat însă perioada determinată pentru când se datorează aceste sume restante și ce anume reprezintă în concret, mai ales că între părți au avut loc mai multe litigii, apelanta reclamantă declanșând mai multe procese pentru recuperarea cheltuielilor comune pentru imobilul în litigiu.

Nici prin cererea de apel nu s-au lămurit aceste împrejurări de fapt, iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu se poate determina la ce cheltuieli comune se referă suma de 6996,77 lei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va admite apelul formulat de apelantă, va schimba sentința civilă apelată în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei H. S., va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara în contradictoriu cu pârâții H. S. și T. I., va obliga pârâții H. S. și T. I., în solidar, să plătească reclamantei suma de 2097,67 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere aferente apartamentului nr. 7 pentru perioada februarie 2012 – aprilie 2014, va obliga pârâții H. S. și T. I., în solidar, să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând în rest sentința apelată.

Cheltuieli de judecată

În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va obliga intimații H. S. și T. I., în solidar, să plătească apelantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta ASOCIAȚIA DE P. DIN TIMIȘOARA, cu sediul procedural ales la Cabinet Individual de Avocat G. A. în Timișoara, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2496/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații H. S., cu domiciliul procedural ales la Avocat B. P. în Timișoara, .. 3, ., ., și T. I., cu domiciliul în Timișoara, .. 2, ., ., și, în consecință:

Schimbă sentința civilă apelată în sensul că:

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei H. S..

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. DIN TIMIȘOARA în contradictoriu cu pârâții H. S. și T. I..

Obligă pârâții H. S. și T. I., în solidar, să plătească reclamantei suma de 2097,67 lei reprezentând cheltuieli comune întreținere aferente apartamentului nr. 7 pentru perioada februarie 2012 – aprilie 2014.

Obligă pârâții H. S. și T. I., în solidar, să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține în rest sentința apelată.

Obligă intimații H. S. și T. I., în solidar, să plătească apelantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 Noiembrie 2015.

PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTOR

I. A. L. D.

D. aflată în C.O.

semnează

PREȘEDINTE COMPLET

I. A. D.

GREFIER

F. L. C.

Red. D.I.A. 29.12.2015

Tehnored. F.C.

5ex

Prima instanta Judecătoria Timisoara, Jud. R. Tufis

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 2496/2015. Tribunalul TIMIŞ