Rectificare carte funciară. Sentința nr. 293/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 293/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 828/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.828/A
Ședința publică din data de 09.09.2015
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: G. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta apelantă S. Nuți M. împotriva sentinței civile nr.293/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat I. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de 09.09.2015, prin serviciul registratură, apelanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecata prezentei acțiuni.
Instanța constată, de asemenea, că apelanta a solicitata judecarea cauzei în lipsa sa la dezbateri, în acord cu prevederile art.411 alin.1 pct.2 NCPC.
Instanța, în baza art.248 alin.1 NCPC coroborat cu art.468 alin.1 NCPC, invocă din oficiu excepția tardivității declarării căii de atac, reținând cauza spre soluționare din perspectiva acestei excepții, urmând a analiza totodată și cererea de renunțare la judecata prezentei acțiuni formulată de apelantă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției tardivității apelului, asupra efectelor juridice generate de excepția amintită, cum și de actul de dispoziție procesual al părții apelante, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.293/04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. M., în contradictoriu cu pârâta ȘTIOPOANE NUȚI M. și pe cale de consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3800 euro, echivalent în lei la cursul BNR la data plății.
S-a respins în rest cererea ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 943,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada existenței creanței sale certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, prin contractul de împrumut, iar pârâta nu a făcut dovada restituirii sumei împrumutate.
Prin urmare, în temeiul art. 1270 C.civ. raportat la art. 2164 C.civ., instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 3800 euro, echivalent în lei la cursul BNR la data plății.
De asemenea, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1535 alin.1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Prima instanță a constată că dobânda moratorie stabilită de părți constând în dobânda legală, majorată cu 0,5%/zi, depășește plafonul maxim impus prin normele legale imperative, astfel încât creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală.
În consecință, judecătoria a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare.
De asemenea, instanța de fond a respins ca neîntemeiată și cererea reclamantului de înscriere a dreptului de ipotecă în favoarea sa pentru suma de 3.800 euro, asupra terenului arabil intravilan în suprafață de 1.100 mp., înscris în C.F. nr._ Lugoj, nr. cadastral_ și a interdicției de înstrăinare, grevare și dezlipire în C.F., până la restituirea sumei împrumutate și a dobânzii aferente, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței actului de constituire a ipotecii încheiat în condițiile art. 2378 alin.1 C.civ., respectiv în formă autentică, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute.
În temeiul art. 453 alin.2 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, prima instanță a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 943,64 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 27.04.2014, a declarat apel pârâta S. Nuți M., solicitând admiterea căii de atac declanșate, în sensul constatării că valoarea creanței în litigiu este de 3090 euro și nu de 3800 euro.
Intimatul I. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefundat, netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 09.09.2015, la care apelanta a depus o cerere de renunțare la acțiune, instanța de apel a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelului, excepție ce, - față de consecințele juridice pe care le antrenează, prevalează, în opinia instanței, față de actul de dispoziție procesual, de altfel ambiguu formulat, în condițiile se renunță la judecata acțiunii, deși nu apelanta este și reclamantă în cauză, - se privește a fi întemeiată față de următoarele considerente:
Potrivit dips.art.468 alin.1 NCPC: ” Termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel”.
Nerespectarea termenului imperativ pentru declararea apelului atrage decăderea părții din dreptul de a exercita calea de atac, în condițiile prevăzute de art.185 alin.1 NCPC cu excepția situațiilor prevăzute de art.185 alin.2 NCPC.
Iar, prin constatarea decăderii, dispare însuși cadrul procesual (nelegal creat prin introducerea căii de atac peste termenul legal), pentru realizarea controlului judiciar, fapt pentru care instanța de control este chiar obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de tardivitate a apelului, având cu evidență, caracter prevalent și față de actul de dispoziție procesual ce presupune, prin ipoteză, existența în prealabil a cadrului procesual.
Altfel spus, admiterea excepției de tardivitate a căii de atac exclude analiza altor excepții, chiar dacă și acestea sunt de ordine publică, a oricărui act de dispoziție procesual, cum și evident a căii de atac sub aspectul legalității și temeiniciei soluției atacate, dată fiind consecința imediată, mai sus arătată, a tardivității declarării căii de atac.
Constatând că, în speță, sentința civilă apelată a fost comunicată apelantei la data de 18.03.2015, potrivit filei de comunicare de la fila 27 dosar fond, iar calea de atac a fost declanșată in data de 27.04.2015, rezultă fără de tăgadă că a fost nesocotit astfel termenul legal imperativ de 30 zile prevăzut de art.468 alin.1 NCPC pentru declanșarea căii ordinare de atac, având în vedere că acesta curge de la comunicarea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Sens în care, instanța urmează a conchide că-și găsește pe de plin în cauză incidența art.468 alin.1 corelat cu art.248 alin.1 NCPC, în temeiul cărora va fi admisă excepția tardivității apelului invocată din oficiu, iar calea de atac se va anula ca atare, potrivit cu art.480 NCPC și art.185 alin.1 teza finală NCPC după care „ actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”, fără a se mai proceda la analiza actului de dispoziție procesual al apelante, pentru argumentele supra prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca tardiv introdus apelul declarat de pârâta apelantă S. Nuți M., CNP_, domiciliată în Lugoj, ., ., jud. T. împotriva sentinței civile nr.293/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat I. M., CNP_, domiciliat în Lugoj, .. 13, ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. B. A. A. G. G.
Red.C.B.
Tehnored.G.G.
4 ex./2 ex..
Prima instanță: jud. C. A. A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2344/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 396/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
