Anulare act. Sentința nr. 2360/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2360/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 2360/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2360 /PI
Ședința publică din data de 11 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
GREFIER: K. R.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul M. T. A., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. R., având ca obiect Legea nr.10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în condițiile art. 260 Cod.pr.civilă, pronunțarea a fost amânată pentru data de 11.09.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 17.12.2012, reclamantul M. T. A., a chemat în judecată pârâții P. Municipiului Timișoara, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 1341/06.11.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara, privind respingerea notificării formulate de M. Etel, referitoare la imobilele situate în Timișoara, . și nr.25; restituirea în natură a imobilului din Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top._/2, CF vechi_ Timișoara, în suprafață de 250 mp, cu consecința radierii dreptului de Proprietate al intimatului Statul R. și a înscrierii dreptului de proprietate al defunctei M. Etel în cotă de 1/1 parte, cu titlu de restituire în baza Legii 10/2001 și a sentinței pronunțate; să fie obligat intimatul P. Municipiului Timișoara să emită o noua Dispoziție motivată, pentru imobilele înscrise în CF nr._ Timișoara, nr. top._/3, situat în ., teren în suprafață de 250 mp și CF nr._ Timișoara, nr.top._, CF vechi_, teren in suprafața de 759 mp, situat in Timișoara, ., cu propunerea de compensare cu alte terenuri situate în intravilanul Municipiului Timișoara sau masuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, în conformitate cu prevederile art.18 lit.c din Legea nr. 10/2001 și Titlul VII al Legii nr.247/2005; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Notificarea nr.198/14.02.2002 depusă la B. M. S. R., antecesoarea sa, M. Etel, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor sus descrise.
Urmare a decesului bunicii sale, în luna octombrie 2009, pe parcursul derulării procedurii administrative, a continuat demersurile inițiate de antecesoarea sa, în virtutea vocației succesorale pe care o are la moștenirea acesteia, în calitate de moștenitor testamentar și rezervatar, depunând la dosarul administrativ toate actele de stare civilă ce atestă aceasta calitate.
Atât reclamantul, cât și intimatul M. R., ambii în calitate de nepoți de fiu predecedat, au acceptat expres, în termenul de opțiune succesorală, moștenirea după defunctă, însă deși s-a inițiat procedura notariala de dezbatere a succesiunii, intimatul a refuzat să se prezinte în fața notarului pentru dezbaterea acesteia sau stabilirea calității de moștenitor.
P. Dispoziția contestată, intimatul P. Municipiului Timișoara a respins Notificarea, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor, sens în care s-a solicitat instanței să constate că Dispoziția este nelegală prin prisma motivelor invocate, fiind justificată în cauză atât calitatea de persoana îndreptățită a autoarei M. Etel, cât și a sa în calitate de moștenitor, calitate dovedită prin actele de stare civilă, astfel încât nu se impunea depunerea unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor la dosarul administrativ.
Reclamantul a precizat că în dosarul nr._/325/2012, aflat în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei Timișoara, a promovat o acțiune prin care, în contradictoriu cu intimatul M. R., a solicitat stabilirea calității lor de moștenitori după defuncta M. Etel.
Imobilele solicitate spre restituire intra sub incidența Legii nr. 10/2001, iar defuncta M. Etel are calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 al.1 lit.a si art.4 al.2 din legea nr. 10/2001.
Astfel, imobilele înscrise în CF nr._ (CF vechi_), nr top_/2, CF nr._ (CF vechi_), nr. top_/3, ambele situate în ., CF nr._ (CF vechi_), nr. top_, situat în ., au fost proprietatea defunctei M. Etel, anterior preluării acestora de către Statul R., în baza Decretului nr. 111/1951.
P. Sentința civila nr. 770/15.02.1957, pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Timișoara, în dosarul nr. 1130/1957, s-a constatat că reclamanta M. Etel a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor nr. top_,_,_,_,_,_,_, înscrise în CF nr. 7792 Timișoara.
Cat privește masurile reparatorii cuvenite, reclamantul consideră că potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr. 10/2001, ce statuează de principiu, imobilele se restituie de regulă în natură, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent, ce pot consta în compensare cu alte bunuri /servicii sau despăgubiri bănești.
În acest context, reclamantul a solicitat să se constate că imobilul înscris în CF.nr._ Timișoara, nr.top._/2 poate fi restituit în natură, fiind liber și neafectat de utilități publice, sens în care a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica judiciară.
Pentru celelalte imobile, ocupate de construcții și aflate în proprietatea unor terți, reclamantul a solicitat ca intimatul P. Municipiului Timișoara să fie obligat la emiterea unei noi Dispoziții cu propunerea de acordare a unei suprafețe de teren în compensare sau masuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri stabilite in condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
P. Municipiului Timișoara, a formulat întâmpinare (f.73-74), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată, netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
P. Notificarea nr.198/14.02.2002, depusă la Biroul executor Judecătoresc "M. S. R.", înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara, sub nr.D06X2001095/18.02.2002, numita M. Etel a solicitat punerea în posesie prin echivalent în natură pentru terenurile situate în Timișoara, înscrise în CF. nr._, nr.top_/2, situat în Timișoara, .(250), CF. nr._ nr.top_/3, situat în Timișoara, . (250), CF. nr.l8491, nr. top_, situat în Timișoara, ..
P. adresele nr.DP2011-2679/09.08.2011 si nr.DP2011-2679/15.02.2012, i s-a solicitat numitului N. C. V. să completeze dosarul administrativ cu certificat de moștenitor sau calitate de moștenitor în urma defunctei notificatoare M. Etel si actul de identitate al numitului M. T. A. in forma prevăzuta de lege.
Având în vedere că reclamantul nu a depus documentele solicitate în dovedirea calității sale de succesor al notificatoarei M. Etel, prin Dispoziția nr.1341/06.11.2011 a Primarului Municipiului Timișoara, s-a respins notificarea întrucât acesta nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Potrivit principiilor de soluționare prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoana îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Potrivit art.23.2 din HG. nr.250/2007, se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor.
În soluționarea prezentei cereri s-a solicitat a se avea în vedere faptul că în conformitate cu art.23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate sau orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din aceasta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Referitor la solicitările reclamantului privind acordarea de bunuri imobile în compensare, art.1.7 din H.G. nr.250/2007, modificată prin H.G.nr.923/2010 prevede ca măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent, prevăzută la art.1 alin.2 si 3 din Legea nr.10/2001 "permite entității obligate la restituire, să ofere persoanei îndreptățite prin compensare in echivalent, bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține si care sunt acceptate de persoana îndreptățită”. În concluzie, din textul de lege nu rezultă o obligație din partea entității investite cu soluționarea notificării de a acorda în compensare exclusiv bunuri imobile pe care le deține, indiferent de regimul juridic al acestora.
Legat de aceste prevederi legale, lunar la sediul Primăriei Municipiului Timișoara, conform prevederilor OUG nr.209/2005, se afișează la loc vizibil, un proces-verbal in care se menționează că Municipiul Timișoara nu deține bunuri sau servicii disponibile pentru a fi acordate în compensare în baza Legii nr.10/2001.
Nici notificatoarea Makray Etel și nici moștenitorul acesteia, reclamantul M. T. A., nu au revenit ulterior asupra notificării inițiale sau cu o noua cerere adresată comisiei pentru a solicita atribuirea în compensare de bunuri imobile, aflate în patrimoniul Municipiului Timișoara. Imobilul notificat a trecut în proprietatea Statului R. iar prin acțiune reclamantul solicita in compensare un bun proprietatea Municipiului Timișoara. Astfel se solicită a se avea în vedere că în speța de fața este vorba de doua entități juridice distincte, imobilul naționalizat nefiind vreodată proprietatea Municipiului Timișoara.
Pentru motivele arătate, pârâtul a solicitat respingerea contestației, formulată de reclamantul Makray T. A., ca fiind nefondată, netemeinică și nelegală.
Contestatorul Makray T. A., a formulat răspuns la întâmpinare (f.90-91), prin care a arătat următoarele:
Notificarea formulată de către antecesoarea sa, M. Etel, a fost respinsă nelegal, reținându-se că nu a făcut dovada calității de moștenitor potrivit legii, deși la dosarul administrativ a depus actele de stare civilă care atesta vocația succesorală concretă la succesiunea defunctei.
Din punct de vedere probator, dovada calității de moștenitor se poate face fie cu certificatul de moștenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995, referitoare la notarii publici și la activitatea notariala, dar și cu acte de stare civilă care dovedesc calitatea de moștenitor cum sunt testamentul sau actele de stare civila care atesta rudenia sau filiația cu titularul dreptului de proprietate.
Potrivit art.23.1. din HG nr.250/2007, data în aplicarea Legii nr.10/2001, prin acte doveditoare se înțelege:b) actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor).
La succesiunea bunicii sale, contestatorul are atât calitatea de moștenitor legal, fiind nepot de fiu predecedat cât și de moștenitor testamentar, actele de stare civilă care atesta rudenia fiind suficiente pentru a dovedi calitatea de moștenitor legal.
Urmare decesului bunicii sale, în luna octombrie 2009, pe parcursul derulării procedurii administrative, a continuat demersurile acesteia, în virtutea calității sale de moștenitor, depunând la dosar toate actele de stare civilă ce atestă această calitate. În contextul dispozițiilor legale sus menționate, dispoziția de respingere a notificării, cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada calității de moștenitor este nelegală. Nu exista niciun text de lege care să impună restrictiv, dovada calității de moștenitor doar cu certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor. Dimpotrivă, legea permite dovada acestei calități doar cu acte de stare civila care să ateste rudenia în gradul necesar pentru a succede .
Contestatorul a arătat că a făcut dovada, cu acte de stare civilă a gradului de rudenie și de asemenea, că a acceptat expres succesiunea după defuncta în termenul de opțiune succesorală, acte care justifică dreptul de a continua procedura de restituire inițiată de bunica sa, în calitate de persoană îndreptățită.
Cât privește susținerea intimatei, în sensul că ar fi solicitat în compensare un bun proprietatea Municipiului Timișoara, reclamantul a menționat că solicitarea sa vizează " terenuri situate în intravilanul Municipiului Timișoara", firesc aflate în proprietatea Statului R. și nu cele aflate în proprietatea Municipiului Timișoara.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție de către intervenienții N. I. și N. R. (199-2013), prin care au solicitat ca instanța să dispună admiterea în parte a cererii formulate de reclamant cu privire la: petitui 1 privind anularea Dispoziției nr. 1341/06.11.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara, privind respingerea notificării formulate de M. Etel, referitoare Io imobilele situate în Timișoara, . și 25 și petitul 3, prin care s-a solicitat să fie obligat intimatul P. Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție motivată pentru imobilele înscrise în C.F. nr._ Timișoara nr.top_/3, situat în ., teren în suprafață de 250 mp și C.F.nr._ Timișoara, nr.top_, nr.C.F. vechi_, situat în Timișoara, ., cu propunerea de compensare în alte terenuri situate în intravilanul Municipiului Timișoara sau măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, în conformitate cu prevederile art.18 lit.c din Legea nr.10/2001 și Titlul VII al Legii nr.247/2005, iar în ceea ce privește petitul 2, al acțiunii s-a invocat excepția inadmisibilității pentru următoarele motive:
În notificarea nr.198/14.02.2002, înaintată prin Birou Executor Judecătoresc „M. S. R.", s-a solicitat de către defuncta M. Etel: " punerea în posesie prin echivalent în natură cu suprafețe de teren intravilan într-o zona asemănătoare valoric din Timișoara". Întrucât nu s-a solicitat prin notificare restituirea în natură a imobilelor, nu se poate veni în fața instanței cu un petit în plus dacă nu s-a cerut prin notificare acest lucru.
Instanța nu are competența legală să soluționeze cererea de restituire în natură a imobilului, competență care este exclusivă dată prin lege Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 din Primărie.
Referitor la fondul litigiului în ceea ce privește petitul 2, s-a solicitat respingerea cererii în ceea ce privește restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., înscris în C.F. nr._ Timișoara, nr.top_/2, C.F.vechi_ Timișoara, în suprafață de 250 mp.
Intervenienții au arătat că sunt proprietarii, imobilului înscris în C.F. nr._ nr. top_/3, în suprafață de 250 mp și ai construcțiilor edificate pe acest nr.top și pe top_/2 din C.F._. P. Decizia nr.456 din 29.07.1970, a fost atribuit în folosință veșnică, în baza Legii nr.9/1968 și art.ll din H.C.M. nr.1735/1968, ., . în suprafață de 250 mp, având top_/3, intervenientei N. I. și soțului său N. loan cu obligația de a construi o casă familială în baza autorizației de construcție, în termen de doi ani.
La fel, prin decizia nr.455/29.07.1970, a fost atribuit în folosință veșnică, în conformitate cu aceleași dispoziții legale, ., . în suprafață de 250 mp, având top_/2, numitei N. S., sora soțului intervenientei, cu obligația de a construi o casă familială în baza autorizației de construcție, în termen de doi ani. În acest sens, s-a eliberat autorizația de construcție nr.1133/12.11.1970. Imobilul a fost edificat însă, Consiliul Popular al Municipiului Timișoara, prin adresa nr._/lll din 29.08.1973, făcând referire la Deciziile nr.455 și 456 din 1970 emise pentru terenul din ., i-a somat să termine în întregime construcția, inclusiv finisajele exterioare și trotuarul de protecție. Ulterior, în anul 1974, imobilul a fost finalizat și întabulat. La data de 04.11.1991, au dezbătut moștenirea după defunctul soț și tată, N. I., devenind proprietari tabulari.
Au mai arătat intervenienții că s-a autorizat cu nr.529/30.12.1977 de către Consiliul Popular al Municipiului Timișoara - Serviciul de sistematizare, construcția uni garaj potrivit unui proiect realizat de Atelierul de comandă din cadrul Grupului .. și Locativă, cu nr.1827/06.12.1977, unde, în planul de situație se indică locul unde va fi ridicat acest garaj în cadrul imobilului din .. Construcția s-a realizat pe amplasamentul conform planului.
În ceea ce privește solicitarea făcută de M. Etel prin notificarea nr.198/14.02.2002, întocmită la Birou Executor Judecătoresc "M. S. R." și înregistrată la Primăria Timișoara, intervenienții consideră că în mod corect, s-a solicitat cu acea ocazie de către petentă: "repararea prin echivalent în natură cu suprafețe de teren intravilan într-o zonă asemănătoare în Timișoara", conștientă fiind de starea de fapt, respectiv că imobilele sunt afectate de existența unor construcții care sunt folosite și ocupate de 40 de ani.
Cât privește petitul 2, intervenienții au arătat că nu sunt de acord cu admiterea lui, pentru că așa cum rezultă din actele depuse alăturat, dar și din expertiza topografică edificată în cauză, există construcții de locuință familială edificate legal pe acest teren. În plus, accesul în imobilul locuință este posibil doar pe acest teren, așa cum rezultă din schița efectuată de expert și depusă la dosar odată cu expertiza.
Intervenienții consideră că reparația patrimonială ce i se cuvine reclamantului pentru terenul înscris în C.F._ top_/2, trebuie să se facă, dar nu prin restituire în natură, ci, așa cum a solicitat prin notificare antecesoarea sa M. Etel, adică prin echivalent în natură, cu un teren în intravilanul Timișoarei egal ca valoare sau, dacă se hotărăște, prin echivalent bănesc.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.61, 62, 64 și 65 C.pr.civ., Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005.
Reclamantul M. T. A. a formulat întâmpinare si cerere de completare a contestației (f.219-220), solicitând respingerea cererii de intervenție accesorie, formulata în cauză de către intervenientii N. I. și N. R..
În completarea contestației s-a solicitat obligarea intervenientilor N. I. și N. R. la desființarea (demolarea) garajului construit ilegal pe .._/2, cu consecința aducerii imobilul la starea inițiala, iar în caz contrar să fie autorizat să desființeze construcția, pe cheltuiala intervenienților.
De asemenea, s-a solicitat respingerea excepției inadmisibilității contestației, ca fiind neîntemeiată, arătându-se că potrivit Legii nr. 10/2001, modificată, regula în materia retrocedărilor este restituirea în natură, excepțiile fiind în mod expres prevăzute. Mai mult, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru „măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege”.
Cu privire la construcțiile edificate de către intervenienti, respectiv casa familială din . și garajul aferent, reclamantul a arătat că garajul a fost edificat în întregime pe .._/2 proprietatea Statului R., deși potrivit autorizației de construire nr.529/30.12.1977, acesta trebuia construit pe .._/3, proprietatea intervenienților.
De asemenea, la edificarea garajului nu s-a respectat nici suprafața autorizata, de 16 mp, fiind construit un garaj dublu. Pe de alta parte, garajul nu a fost intabulat în cartea funciară, iar o atare operațiune nici nu poate fi realizata în contextul în care nu a fost respectată autorizația de construire, acesta fiind în fapt construit pe .>
În lipsa înscrierii garajului în cartea funciară, intervenientii nu pot invoca un drept de proprietate asupra acestuia, deoarece prin efectul art. 17 al.1 din D-L nr.115/1938 (aplicabil raportat la momentul edificării) numai înscrierea în cartea funciară este constitutivă de drepturi. Cu alte cuvinte, numai înscrierea în cartea funciară produce efectul de "dobândire" a dreptului de proprietate.
Conform autorizației, intervenientii aveau obligația sa construiască cu o retragere de 4 m de la frontal stradal. În realitate nu s-a respectat aceasta distanță și s-a construit cu o retragere de doar 2m, ceea ce a condus la diminuarea parcelei cu nr.top._/1, de 71 mp.
La fel, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, casa a fost edificată parțial și pe . o solicită. Datorită faptului că intervenientii au construit cu nerespectarea autorizațiilor de construire: ..3800/4-proprietatea lui M. Ethel a devenit "loc înfundat", fără posibilitate de acces, datorită existentei garajului pe parcela_/2, care ocupă pe lățime, în întregime, aceasta parcelă. Mai mult, în ipoteza în care .._/2, care este interpusă între cele doua parcele proprietatea lui M. Ethel, ar rămâne în proprietatea Statului, s-ar crea servituți împovărătoare pentru toate imobilele cu nr. top._, inclusiv pentru Statul R. care are drum de acces numai pe ._/1.
Pentru aceste motive, restituirea parțiala a parcelei cu nr. top._/2, se impune, neputând fi perpetuată o stare de fapt creată de intervenienti, cu încălcarea legii și care golește practic de conținut dreptul de proprietate, dobândit prin moștenire, asupra parcelelor_/1 si_/4.
Pârâtul M. R., deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expertul tehnic judiciar S. V..
Analizând acțiunea dedusă judecății, prin prisma probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
P. Notificarea nr.198/14.02.2002, formulată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc M. S. R., în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001, antecesoarea reclamantului M. Etel, a solicitat punerea în posesie prin echivalent valoric în natură, pentru următoarele imobile: terenul în suprafață de 250 mp, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top._/2, terenul în suprafață de 250 mp, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top._/3 și terenul în suprafață de 759 mp, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top._, trecute în proprietatea Statului Român, prin Decizia nr.2433/1961.
Titulara notificării M. Etel, a decedat la data de 25.09.2009, așa cum rezultă din cetrificatul de deces ., nr._/26.09.2011 depus la dosar (f.12), iar demersurile în vederea soluționării notificării au fost continuate de reclamantul M. T. A., prin mandatarul N. C. V..
P. Dispoziția nr.1341/06.11.2012, P. Municipiului Timișoara, a respins notificarea nr.198/14.02.2002, formulată de numita M. Etel, reținând că numitul M. T. A. nu a depus documentele solicitate în dovedirea calității sale de moștenitor al notificatoarei M. Etel (respectiv certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor și actul de identitate în forma prevăzută de lege), iar potrivit principiilor de soluționare prevăzute în Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Susținând că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor ce fac obiectul notificării nr.198/14.02.2002, în sensul prevederilor Legii nr.10/2001, reclamantul M. T. A. solicită instanței anularea Dispoziției nr.1341/06.11.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara și restituirea în natură a imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/2, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, iar în ceea ce privește imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/3, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp și imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), obligarea Primarului Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție motivată cu propunere de compensare cu alte terenuri situate în intravilanul Municipiului Timișoara sau măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri.
Imobilele anterior menționate, așa cum rezultă din extrasul CF nr.7792 Timișoara (în care au fost înscrise inițial), au trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.111/1951, dreptul de proprietate al Statului Român fiind înscris în cartea funciară în data de 07.04.1961.
Aceste imobile au fost dobândite de notificatoarea M. Etel, anterior trecerii imobilului în proprietatea Statului Român, conform Sentinței civile nr.770/15.02.1957, pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Timișoara, în dosarul nr.1130/1957 (f.10), prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. Etel, împotriva pârâtului Venetu Livius (proprietar tabular) și s-a constatat că reclamanta M. Etel a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr.top._, nr.top._, nr.top._, nr.top._, nr.top._, nr.top._ și nr.top._, înscrise în CF nr.7792 Timișoara, pârâtul Venetu Livius, fiind obligat să tolereze intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Reclamantul M. T. A. și pârâtul M. R., au calitatea de moștenitori ai defunctei M. Etel, reclamantul M. T. A., în cotă de ¾ parte (½ parte în calitate de moștenitor testamentar și ¼ parte în calitate de moștenitor legal), iar pârâtul M. R. în cotă de ½ parte, potrivit Sentinței civile nr.667/21.01.2014, pronunțată în dosarul nr._/325/2012, al Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.210/R/28.03.2014, pronunțată în dosarul nr._/325/2012, al Tribunalului T. (f.102-108),
În prezent, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosar (f.120-124), imobilul, cu nr.top._/2, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), situat în Timișoara, ., constând în teren în suprafață de 250 mp, este proprietatea Statului Român, imobilul cu nr.top._/3, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), situat în Timișoara, ., constând în teren în suprafață de 250 mp, este proprietatea intervenienților N. I. și N. R., iar imobilul cu nr.top._, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), situat în Timișoara, ., constând în teren în suprafață de 759 mp este proprietatea numiților T. G. și T. Cosana.
Conform prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001:”Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi”.
Sunt îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, conform prevederilor art.3 alin.1, lit.a:” persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Reclamantul M. T. A., are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor revendicate, în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001, având în vedere că are calitatea de succesor al notificatoarei M. Etel, proprietară a imobilelor ce fac obiectul notificării nr.198/14.02.2002, preluate de Statul Român în baza Decretului nr.111/1951, așa cum rezultă din hotărârea judecătorească anterior menționată.
Cât privește modalitatea de restituire a imobilelor revendicate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pe parcursul soluționării prezentului litigiu a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dispozițiile acesteia aplicându-se, conform art. 4 din lege, și cauzelor aflate pe rolul instanțelor.
Legea 165/2013, păstrează regula consfințită de Legea 10/2001, statuând potrivit art.1 alin.1 și 2, că imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură, iar în situația în care restituirea în natură a imobilelor nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
Astfel, regula în materie o constituie restituirea în natură și subsecvent reparația prin echivalent care constă în compensare cu alte bunuri ori servicii cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În speță, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate și la situația juridică actuală a imobilul cu nr.top._/2, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, nu se poate dispune restituirea în natură, din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar S. V. (f.147-157), rezultând că acest teren este afectat parțial de următoarele construcții: parte din casa cu nr.25, delimitată în planul de situație de punctele a-b-c-d-e-6, în suprafață de 31 mp, și garajul neintabulat delimitat în planul de situație de punctele f-g-h-i, în suprafață de 40 mp, proprietatea intervenienților N. I. și N. R..
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a intervenienților N. I. și N. R. la desființarea (demolarea) garajului construit pe .._/2, instanța reține că potrivit autorizației pentru executare de lucrări nr.529/30.12.1977 (f.171), emisă de Consiliul Popular al Municipiului Timișoara, intervenienta N. I. și soțul acesteia N. I., au fost autorizați să construiască un garaj pe terenul cu nr.top._/3 și nu pe terenul cu top._/2, astfel cum acesta a fost edificat, pe același teren cu nr.top._/3, așa cum rezultă din autorizația nr.1133/12.11.1970 (f.207), intervenienta și soțul acesteia fiind autorizați să edifice și casa familiară cu nr.25, situată parțial pe terenul cu nr.top. top._/2.
Conform prevederilor art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001:” Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”.
Construcțiile existente pe parcela cu top._/2, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, au fost edificate anterior datei de 1 ianuarie 1990.
În ceea ce privește existența unor construcții ușoare sau demontabile, este de menționat că pe terenul cu top._/2, în suprafață de 250 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, este situat nu numai garajul neîntabulat în cartea funciară, ci și o parte din casa cu nr.25, proprietatea intervenienților (ce nu poate fi considerată construcție ușoară și demontabilă), în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, pentru restituirea în natură a terenului menționat.
Cât privește acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte terenuri situate în intravilanul Municipiului Timișoara, pentru imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/3, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp și imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 759 mp, instanța reține că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în varianta compensării cu alte bunuri sau servicii, este condiționată în mod obligatoriu de acordul persoanei îndreptățite la restituire, însă și de existența unor bunuri sau servicii disponibile, care pot fi acordate în compensare potrivit prevederilor alin. (5) al art. 1, conform cărora "primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau după caz, serviciile are pot fi acordate în compensare".
În ceea ce privește existența unor bunuri care pot fi acordate în compensare, pârâtul Municipiul Timișoara, prin Primar, a învederat instanței că lunar se afișează la loc vizibil, un proces verbal în care se menționează că Municipiul Timișoara nu deține bunuri și servicii disponibile pentru a fi acordate în compensare.
Corespunde realității că reclamantul este îndreptățit, în principal, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea prin compensare a altui bun corespunzător celui ce a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr.10/2001, însă în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri care pot fi acordate în compensare și care în mod nejustificat nu au fost menționate în tabelul bunurilor disponibile pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, conform Legii 10/2001.
În concluzie, constatând că reclamantul M. T. A., are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de Legea 10/2001, cu privire la imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/2, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/3, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp și imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 759 mp, în baza prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, pentru considerentele anterior menționate, tribunalul va admite în parte acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată și completată și va dispune anularea Dispoziției nr.1341/06.11.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara, privind respingerea notificării formulate de antecesoarea reclamantului, M. Etel, referitor la imobilele situate în Timișoara, . și nr.25.
Totodată, constatând imposibilitatea juridică de a da eficiență solicitării reclamantului de restituire în natură sau de atribuire în compensare a altor bunuri pentru imobilele revendicate, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea 165/2013, raportat la art. 16 și art. 21 al. 1 din aceeași lege, instanța va obliga pârâtul P. Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție cu privire la imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/2, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/3, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp și imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 759 mp, cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub forma de puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Pentru considerentele expuse va fi respinsă acțiunea reclamantului în ceea ce privește restituirea în natură a imobilului cu nr.top._/2, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea prin compensare a altui bun corespunzător celor ce a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 și respectiv în ceea ce privește obligarea intervenienților N. I. și N. R. la desființarea (demolarea) garajului construit pe .._/2.
Totodată, în baza prevederilor art. 55, raportat la art. 49 al. 1 și 2 C.pr.civ având în vedere soluția pronunțată în privința cererii privind restituirea în natură a imobilului cu nr.top._/2, situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, instanța va admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții N. I. și N. R..
În temeiul prevederilor art.274 C.pr.civ, pârâții P. Municipiului Timișoara și Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, fiind în culpă procesuală vor fi obligați să plătească reclamantului M. T. A. suma de 5.650 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, din care suma de 2.650 lei, reprezentând onorariu achitat expertului (f.141,160), iar suma de 3.000 lei, onorariu de avocat, achitat potrivit chitanței de plată depusă la dosar.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intervenienți, instanța va dispune respingerea cererii formulate, la dosar nefiind depus dovezi în sensul efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul M. T. A.,cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 38 . de avocat D. M., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, ambii cu sediul in Timișoara, . nr. 1 și M. R., cu domiciliul in Sînnicolau M., Calea T. nr. 19 jud. T..
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții N. I. și N. R., ambii cu domiciliul procedura ales la av. P. A., cu sediul în Timișoara ..
Dispune anularea Dispoziției nr.1341/06.11.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara, privind respingerea notificării formulate de antecesoarea reclamantului, M. Etel, referitor la imobilele situate în Timișoara, . și nr.25.
Obligă pârâtul P. Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție cu privire la imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/2, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi20150 Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp, imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._/3, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 250 mp și imobilul situat în Timișoara, ., nr.top._, înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi_ Timișoara), constând în teren în suprafață de 759 mp, cu propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub forma de puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Respinge în rest acțiunea, astfel cum a fost completată.
Obliga pârâții P. Municipiului Timișoara și Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara să plătească reclamantului M. T. A. suma de 5.650 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea intervenienților în interes propriu privind plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică, azi, 11.09.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER
L. Ș. R. K.
Red.L.Ș.
Tehn.RK.
6 ex.- 01.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 833/2015. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2361/2015.... → |
|---|
