Acţiune în constatare. Decizia nr. 532/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 532/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/A
Ședința publică din 21.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declanșat de către apelantul B. I.-A. împotriva sentinței civile nr. 8189/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns, pentru apelantul, lipsă, avocat Daba R. A., în substituirea avocatei C. C. S., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 07.05.2015, a fost depusă de către apelant, prin avocat, o cerere de redeschidere a judecății apelului, iar în data de 13.05.2015 au fost depuse de către apelant copii după sentința civilă nr. 4544/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, cu mențiunea definitivă și irevocabilă, după decizia civilă nr. 1130/09.12.2014 pronunțată de Tribunalului T. și după decizia civilă nr. 81/18.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același dosar.
Instanța, având în vedere că s-a soluționat irevocabil litigiul pentru care s-a dispus suspendarea, va admite cererea de repunere pe rol.
Reprezentantul apelantului depune o precizare a cererii de apel prin care înțelege să renunțe la solicitarea principală privind desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se păstra doar solicitarea de admitere a apelului și de schimbare a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului promovat în cauză.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată; depune în acest sens factura fiscală nr._/7.03.2013 și chitanța cu nr._/7.03.2013, reprezentând onorariul avocațial în calea de atac a apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin actiunea civilã înregistrată la Judecătoria Timișoara la data de 27.09.2010 reclamantul R. D. in contradictoriu cu paratul B. I. A. a solicitat instantei sa dispuna reductiunea liberalitatilor excesive - actul de donatie autentificat sub nr. 3606/27.03.1996 al BNP Doros - Curuti-B. din Timisoara - efectuata de antecesoarea reclamantului R. M. una si aceeasi persoana cu R. M. in favoarea paratului pana la limita cotitatii disponibile prevazute de art. 841 c.civil respectiv ¼ parte din imobilul ce constituie obiectul contractului de donatie, obligarea paratului la plata catre reclamant a valorii cotei de ¼ din imobilul ce constituie obiectul contractului de donatie, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii sale reclamantul arata ca este unicul mostenitor al defunctei R. M. una si aceeasi persoana cu R. M. astfel cum rezulta din certificatul de calitate de mostenitor nr. 120/19.09.2008 eliberat in dosarul nr. 138/2008 de catre BNP S.-Notingher.
Reclamantul arata ca antecesoarea sa a detinut in coproprietate cu numitul Colf P. in cote parti egale de ½ parte fiecare imobilul constand in suprafata de teren de 4 ha. Si 3200 mp. Situat in extravilanul cartierului Mehala din Timisoara, teren dobandit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991 potrivit TP nr._/13.11.1995.
Reclamantul arata ca la data de 27.03.1996 antecesoarea sa impreuna cu numitul Colf P. a donat terenul mai sus descris catre parat prin act autentificat sub nr. 3606 din 27.03.1996 de catre BNP Doros Curuti B..
Reclamatul arata ca in contractul de donatie s-a specificat in mod expres ca donatorii au mostenitori rezervatari, aspect insusit de catre parat.
Reclamantul arata ca la data de 29.09.2007 R. M. una si aceeasi persoana cu R. M. a decedat.
Reclamantul arata ca are calitatea de mostenitor rezervatar al acesteia in calitate de fiu. Reclamantul arata de asemenea faptul ca la decesul sau defuncta nu detinea in patrimoniu nici un alt bun imobil si nici nu a intocmit legate astfel ca primul act supus reductiunii pentur respectarea rezervei succesorale a reclamantului este actul de donatie in litigiu.
Reclamantul solicita obligarea paratului la aducerea in masa succesorala a cotei de ¼ parte din valoarea de circulatie a imobilului la data decesului defunctei respectiv 29.09.2007.
In drept reclamantul invoca disp. art. 841, 842, 847, 848, 849, 850, 854 si 855 C.civil.
In probatiune reclamantul a depus copie CI, copie certificat de calitate de mostenitor nr. 120 din 19.09.2008, copie titlu de proprietate, copie contract de donatie, copie certificat de deces.
Paratul, legal citat, s-a prezentat in fata instantei prin aparator ales si a formulat intampinare prin care a invocat exceptia netimbrarii, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. Paratul arata ca nu poate fi obligat la plata contravalorii cotei de ¼ parte din imobil intrucat nu s-a facut dovada ca acest bun a fost instrainat sau grevat de sarcini.
In probatiune paratul a depus inscrisuri solicitand proba cu expertiza tehnica judiciara.
La dosarul cauzei a fost depus un raport de expertiza tehnica judiciara intocmit de expert S. D. A. prin care s-a stabilit valoarea de circulatie a imobilului la data de 29.09.2007.
Prin sentința civilă nr. 8189/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă actiunea civila formulata de catre reclamantul R. D. in contradictoriu cu paratul B. I. A. si pe cale de consecinta:
S-a dispus reductiunea liberalitatilor excessive constand in actul de donatie autentificat sub nr. 3606 din 27.03.1996 de catre BNP Doros-Curuti-B. din Timisoara efectuata de catre defuncta R. M. una si acceasi persoana cu R. M. in favoarea paratului pana la limita cotitatii disponibile de ¼ parte din imobilul ce constituie obiectul contractului de donatie.
A fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 210.851,5 lei reprezentand valoarea cotei de ¼ parte din imobilul ce a constituit obiectul contractului de donatie, la data de 29.09.2007, data deschiderii succesiunii defunctei R. M. (una si aceeasi persoana cu R. M.).
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a retinut urmãtoarele:
Din cuprinsul titlului de proprietate nr._/2 emis la data de 13.11.1995 de catre Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Timis instanta a retinut ca numitilor R. M. si Colf P. le-a fost reconstituita in temeiul Legii 18/1991 suprafata de 4 ha. Si 3200 mp. Teren situata in cartierul Mehala din Timisoara.
Din cuprinsul actului de donatie autentificat sub nr. 3606 din 27.03.1996 instanta a retinut ca numitii R. M. si Colf P. coproprietari in cote egale asupra terenului in litigiu au donat in intregima acest teren catre paratul B. I. A. .
Instanta a retinut din cuprinsul actului de donatie ca donatorii au declarat ca au mostenitori rezervatari, paratul avand cunostinta de acest aspect inca de la acea data.
Din certificatul de calitate de mostenitor nr. 120 din 19.09.2008 eliberat in dosarul succesoral nr. 138/2008 de catre BNP S. – Notingher instanta retine ca numita R. M. (una si aceeasi persoana cu R. M.) a decedat la data de 29.09.2007 ramanand in calitate de unic mostenitor legal acceptant al acesteia reclamantul R. D. in calitate de fiu.
Din cuprinsul aceluiasi certificat de calitate de mostenitor instanta a retinut ca succesiunea este fara avere.
Instanta a retinut ca desi paratul a depus la dosarul cauzei inscrisuri din care rezulta ca intre defunctii Colf P. si R. M. pe de o parte si paratul B. I. A. pe de alta parte s-a incheiat un contract de vanzare cumparare sub semnatura privata la aceeasi data de 27.03.1996, paratul, desi asistat de avocat, nu a inteles sa formuleze cerere reconventionala avand ca obiect actiunea in simulatie, astfel ca instanta in baza principiului disponibilitatii partilor in procesul civil nu poate sa se pronunte asupra acestor inscrisuri nefiind investita in mod legal cu o cerere in acest sens din partea paratului.
Instanta a retinut din inscrisurile depuse la dosarul cauzei ca reclamantul are calitatea de mostenitor rezervatar al defunctei R. M. (una si aceeasi persoana cu R. M.) si in baza acestei calitati este indreptatit potrivit art. 841 C.civil si art. 848 C.civil sa promoveze o cerere de reductiune a liberalitatilor excesive.
Instanta retinand calitatea de mostenitor rezervatar a reclamantului a retinut ca rezerva succesorala a acestuia se compune din cota de ½ parte din masa succesorala
Instanta din cuprinsul certificatului de mostenitor retinand ca la decesul sau defuncta nu a lasat alte bunuri in masa succesorala si avand in vedere ca singura liberalitate pe care defuncta a facut-o a fost actul intre vii constand in contract de donatie in litigiu, prima instanta a retinut ca prin acest act a fost incalcata cotitatea disponibila din masa succesoarala cotitate care este de ½ parte din masa succesorala.
Instanta a retinut ca la momentul donatiei defuncta detinea in coproprietate cu numitul Colf P. intreg terenul in litigiu in cota parti egale astfel ca cota donata de catre defuncta paratului este de ½ parte din teren.
Aceasta cota de ½ parte din teren reprezinta masa succesorala ramasa de pe urma defunctei si asupra acesteia se solicita reductiunea liberalitatilor excesive pana la nivelul cotitatii disponibile care este de ½ parte din masa succesorala.
Instanta a retinut ca prin actul de donatie incheiat de catre defuncta cu paratul a fost incalcata rezerva succesorala a reclamantului care este de ¼ parte din teren (½ parte din masa succesorala care se compune din ½ parte din teren) astfel ca acest act de liberalitate a defunctei va fi redus in limita acestei cote de ¼ parte din terenul ce face obiectul donatiei.
In ceea ce priveste ordinea reductiunii liberalitatilor excesive instanta a retinut ca in cauza s-a dovedit existenta a unui singur act de liberalitate al defunctei, in speta contractul de donatie autentificat sub nr. 3606 din 27.03.1996 astfel ca in temeiul art. 850 alin. 2 C.civil acesta a fost redus.
Instanta avand in vedere caracterul personal al actiunii in reductiunea liberalitatilor excesive a retinut ca doar reclamantul poate profita de actiunea in reductiune promovata ce face obiectul prezentei cauze doar acesta formuland actiune in acest sens astfel ca reductiunea liberalitatilor excesiva a fost admisa fata de acesta doar in limitele cuvenite reclamantului in calitate de mostenitor rezervatat, respectiv cota de ¼ parte din imobil.
In ceea ce priveste modalitatea in care aceasta reductiune se va efectua respectiv in natura sau prin echivalent instanta a retinut ca desi in principiu reductiunea donatiilor se face in natura aceasta regula nu este de ordine publica astfel ca rezervatarul a carei cotitate disponibila a fost incalcata prin liberalitatea excesiva ce a fost redusa avand in baza principiului disponibilitatii partilor optiunea de a alege daca solicita ca reductiunea sa fie facuta in natura sau prin echivalent.
In speta instanta a retinut ca reclamantul a solicitat reductiunea liberalitatilor excesive prin echivalent solicitand obligarea paratului la plata cotei de ¼ parte din imobil la valoarea acestuia de la data deschiderii succesiunii.
Din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza prima instanta a retinut ca valoarea de circulatie a intregului teren la data de 29.09.2007 data deschiderii succesiunii de pe urma defunctei R. M. (una si aceeasi cu R. M.) este de 251.320 Euro echivalentul a 843.406 lei.
Instanta a retinut ca avand in vedere ca raportul de expertiza a fost intocmit in cauza de un expert tehnic judiciar cu cunostinte de specialitate in domeniul evaluarii imobilelor instanta nu a putut trece peste aceste concluzii neavand pregatirea de specialitate necesara pentru a face alte constatari de ordin tehnic decat cele ale expertului desemnat in cauza.
Pentru aceste considerente prima instanta a retinut ca valoarea stabilita prin expertiza este valoarea de circulatie a terenului la momentul deschiderii succesiunii astfel cum este solicitat de art. 855 C.civil astfel ca a stabilit cota de ¼ parte la aceasta valoare, cota cuvenita reclamantului ca urmare a reductiunii liberalitatilor excesive efectuate in favoarea paratului fiind de 210.851,5 lei.
Pentru aceste considerente prima instanta a admis actiunea reclamantului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta a retinut ca ele nu au fost cerute de catre reclamant astfel ca nu le-a acordat.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului pârâtul B. I.-A., prin care a solicitat, in principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar in subsidiar, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelantul a învederat că hotărârea primei instanțe este nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente:
I. In mod nefondat, prima instanța a apreciat ca simulatia poate fi invocata doar pe cale de acțiune, in speța doar pe calea unei cereri reconventionale, respingând pe cale de consecința simulatia invocata. In acest sens, apelantul învederează instantei de apel faptul ca acțiunea in simulatie este o acțiune in constatare, imprescriptibila, care poate fi exercitata de orice persoana, oricând, atat pe cale principala, cat si pe cale de excepție. Așadar, paratul era indreptatit sa invoce simulatia pe cale de excepție, ca o apărare de fond, exercitata doar in scopul de a paraliza pretențiile reclamantului, fara a urmării obligarea reclamantului la o anumita prestație, pentru a fi in situația in care sa se impună formularea unei cereri reconventionale.
Astfel, arată instanței de apel ca paratul a invocat simulatia doar pentru a paraliza acțiunea reclamantului, ca un mijloc de apărare, si nu pentru a obține pretenții de la reclamant.
In aceste condiții, aprecierile primei instanțe cu privire la necesitatea formulării unei cereri reconventionate sunt nefondate.
Cu privire la simulatia invocata, pârâtul învederează instanței de apel faptul ca a arătat primei instanțe ca donația, a cărei reductiune se cere, nu a reprezentat voința reala a părtilor, fiind un act aparent, iar ca singurul act ce a reprezentat voința reala a părtilor a fost actul secret, respectiv contractul de vanzare-cumparare încheiat la 27.03.1996.
Prin acțiunea introdusa, reclamantul, in calitate de succesor universal al unei parti din actul secret, urmărește sa opună paratului actul public aparent, desi este bine-cunoscut faptul ca succesor universal, are o poziție identica pârtii din actul secret al cărui succesor este si, prin urmare, fata de acesta nu poate produce efecte decât actul secret, deoarece numai acesta corespunde voinței reale a pârtilor.
Este adevărat faptul ca si succesorul universal poate deveni tert fata de actul secret, situație in care se poate prevala de actul public, aparent, atunci cand interesele sale sunt vatamante prin acest act. Insa, in speța, acest lucru nu se verifica, deoarece părțile nu au urmărit fraudarea intereselor succesorilor universali prin scoaterea din patrimoniu a unor bunuri in mod gratuit, ci din contra, asa cum reiese din actul secret - contractul de vanzare-cumparare, in schimbul imobilului, paratul, in calitate de cumpărător, a achitat suma de 10.000 DM.
Prin invocarea simulatiei pe cale de excepție, paratul a urmărit sa paralizeze acțiunea reclamantului, in sensul sa arate instanței de judecata faptul ca, in speța, nu a existat o liberalitate iar ca ieșirea din patrimoniu a bunului s-a realizat, in realitate, prin intermediul unui contract de vanzare-cumparare, respectiv, in schimbul unei sume de bani, motiv pentru care acțiunea in reductiunea liberalitatii este neintemeiata.
Pentru aceste motive, apreciază ca, in mod nefondat, prima instanța, fara a intra in cercetarea existentei simulatiei, a apreciat ca simulatia poate fi invocata doar pe cale de acțiune, in speța doar pe calea unei cereri reconventionale, respingând pe cale de consecința simulatia invocata pe cale de excepție, situație in care solicita instanței de apel admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
In subsidiar, in cazul in care instanța de apel va considera ca prima instanța a intrat in cercetarea fondului, solicita admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei sa dispună respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
II. In mod nefondat, prima instanța a apreciat ca reducțiunea donației se poate realiza, in speța, prin echivalent, admițând in acest sens acțiunea reclamantului si dispunând obligarea paratului la plata către acesta a sumei de 210.851,50 lei, reprezentând valoarea cotei de 1/4 parte din imobilul ce a constituit obiectul contractului de donație. Ca regula, reducțiunea liberalităților excesive se realizează in natura, iar numai pe cale de excepție, reducțiunea liberalităților se poate face prin echivalent. Desi prima instanța a reținut faptul ca reducțiunea se face, de principiu, in natura, a apreciat ca acesta se poate realiza, in speța, prin echivalent, motivat de simplul fapt ca pentru aceasta modalitate de realizare a reducțiunii a optat reclamantul prin cererea sa. Cu alte cuvinte, prima instanța a trecut peste regula reducțiunii in natura a liberalității, pe baza simplei solicitări in acest sens a reclamantului, fara insa a verifica daca, in speța, aceasta solicitare a reclamantului se incadreaza . la principiul restituirii in natura.
Or, de la regula reductiunii in natura, exista următoarele excepții, niciuna nefiind incidența in speța de fata:
- daca donatarul a înstrăinat ori grevat cu drepturi reale bunurile care au format obiectul donației inainte de deschiderea mosternirii;
- daca donația supusa reductiunii s-a făcut (cu scutire de raport) unui moștenitor rezervatar;
- daca donația (raportabila) - făcuta unui succesibil obligat la raport, respectiv descendenți si soțul supraviețuitor, are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea imobilului;
- daca bunul donat a pierit din culpa donatarului, ori a fost un bun fungibil si consumptibil.
Prima instanța a omis a cerceta daca in speța se verifica existenta vreuneia din situațiile de excepție de la regula reductiunii in natura, multumindu-se a admite reductiunea prin echivalent in baza simplei solicitări in acest sens a reclamantului.
Apelantul învederează instanței de apel faptul ca a arătat, prin intampinare, primei instanței, ca solicitarea reclamantului de obligare a paratului la plata unei sumei de bani, reprezentând contravaloarea cotei de 1/4 parte din imobilul ce a constituit obiectul contractului de donație, este neintemeiata atâta timp cat acesta nu a dovedit ca bunul donat ar fi fost instrainat ori gravat de sarcini, astfel incat întregirea rezervei sa nu se poată face in natura.
Pentru aceste motive, constatând ca prima instanța a soluționat procesul fara a intra judecata fondului, solicita instanței de apel admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
In subsidiar, in cazul in care instanța de apel va considera ca prima instanța a intrat in cercetarea fondului, solicita admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei sa dispună respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Având in vedere considerentele de mai sus, solicita instanței de apel, in principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar in subsidiar, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
In drept: art. 282 si următoarele C.proc. civ.
Solicita cheltuieli de judecata.
Solicita judecata si in lipsa, in baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Prin precizarea depusă la termenul din 21.05.2015, apelantul a învederat că înțelege sa renunțe la solicitarea din principal, privind desființarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, urmând sa păstram doar solicitarea de admitere a apelului si de schimbare a hotărârii atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata, având in vedere faptul ca prin sentința civila nr. 544/21.03.2014, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._, definitiva si irevocabila, instanța de judecata a constatat caracterul simulat al contractului de donației autentificat sub nr. 3606/27.03.1996 de BNP Doros-Curuti-B. din Timișoara, desființând retroactiv in mod implicit acest act juridic a cărui reductiune face obiectul prezentului dosar.
Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
În cauză s-a dispus oprirea temporară a judecății apelului până la soluționarea irevocabilă a dosarului având nr._ al Judecătoriei Timișoara având de obiect constatarea caracterului simulat al contractului de donație.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul-intimat, prevalându-se de calitatea sa de moștenitor rezervatar al defunctei R. M. (dovedită prin certificatul de calitate de mostenitor nr. 120 din 19.09.2008 eliberat in dosarul succesoral nr. 138/2008 de catre BNP S. - Notingher), a solicitat reducțiunea liberalității excesive ce i-a încălcat rezerva succesorală (din moment ce succesiunea defunctei este fara avere) constând în actul de donatie autentificat sub nr. 3606/27.03.1996 al BNP Doros - Curuti-B. din Timisoara, prin care defuncta ar fi donat pârâtului-apelant imobilul litigios identificat supra.
Numai că, așa cum cu îndesulătoare evidență rezultă din sentința civilă nr. 4544/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1130/09.12.2014 pronunțată de Tribunalului T. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 81/18.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosare având același număr s-a constatat caracterul simulat al contractului de donației autentificat sub nr. 3606/27.03.1996 de BNP Doros-Curuti-B. din Timișoara.
Or, așa stand lucrurile, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârilor judecătorești supra anunțate (și care, într-un raționament de logică normativistă se arată a avea valoarea unei norme individuale de sorginte jurisdicționale, fiind cel mai tipic act de aplicare a dreptului) se manifesta cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat în lumina exigentelor imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelație cu acelea alin. 2 apartenent art. 1202 ambele din legea civila de la 1865 incidentă în speță - cu precădere, in limita chestiunii vizând caracterului simulat al contractului de donație, cu consecința desființării lui implicite.
Mai mult, prin aceleași hotărâri s-a statuat jurisdicțional că, în realitate, între defuncții R. M. și Colf P. pe de o parte și pârâtul-apelant pe de altă parte, ar fi intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru același imobil, instanțele dispunând, la cererea celui din urmă ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, și, mai apoi, rectificarea CF nr._ cu nr. cadastral 307/5 in suprafața de 2 ha si 1600 mp si CF nr._ cu nr. cadastral 307/6 in suprafața de 2 ha si 1600 mp in sensul radierii mențiunii privind titlul de proprietate - contract de donație autentificat sub nr. 3606/27.03.1996 de BNP Doros Curuti B. din Timișoara si înscrierii dreptului de proprietate in favoarea apelantului-pârât cu titlu hotărâre judecătorească care tine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Ceea ce trimite cu forța evidenței și la concluzia că, nemaifiind în ființă liberalitatea excesivă constând în contractul de donație desființat jurisdicțional, demersul judiciar inițiat de reclamantul-intimat în calitate de moștenitor rezervatar rămâne fără legitimare urmând a fi respins.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ. va admite calea de atac pendinte declanșată și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul R. D. în contradictoriu cu pârâtul B. I.-A..
În temeiul art. 274 în corelație cu art. 298 c. proc. civ. va obliga intimatul la plata către apelant a sumei de 9364,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial aferente exercitării căii de atac a apelului conform chitanțelor aflate în compunerea dosarului pendent la filele 13, 64 și 65.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de apelantul-pârât B. I.-A., cu domiciliul procedural ales la Cabinet individual de avocat „C. C. S.”, situat in Timișoara, . nr. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 8189/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. D., cu domiciliul în Timișoara, ., ., județul T. și cu domiciliul procedural ales la avocat P. C., în Timișoara, ., ..
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul R. D. în contradictoriu cu pârâtul B. I.-A..
Obligă intimatul la plata către apelant a sumei de 9364,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial aferente exercitării căii de atac a apelului.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2015.
Președinte, Judecător, A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/09.06.2015
Prima instanță: jud. A. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 531/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Decizia nr. 535/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
