Partaj judiciar. Sentința nr. 8954/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8954/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 892/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 892/A
Ședința publică din 25.09.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamanta U. N. împotriva sentintei civile 8954/01.07.2014, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele-parate B. V.-M. si H. M.-A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta reclamanta lipsa, av.Bilc M., lipsa fiind celelalte parti.
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, dupa care aparatorul apelantei reclamante invedereaza ca nu a achitat diferenta de onorariu, obligandu-se sa o plătească in cursul zilei de azi.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul asupra apelului.
Aparatorul apelantei reclamante solicita admiterea apelului, desfiintarea in parte a hotararii primei instante, deducerea contravaloarii anexei din sulta in varianta I din expertiza, intrucat s-a dovedit ca intimata B. si-a insusit materialele, cu cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial si onorariu expertiza.
Dupa apelarea cauzei, se prezinta aparatorul apelantei depune dovada platii diferentei de onorariu in cuantum de 201,7 RON.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.8954/01.07.2014 pronuntata in dosarul nr._, Judecatoria Timisoara a admis în parte acțiunea formulata și precizată de reclamanta U. N., în contradictoriu cu pârâtele B. V. M., si H. M. A., a dispus sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea imobilului în deplina proprietate si liniștită posesie către reclamantă, cu obligarea corelativă a acesteia la plata către fiecare pârâtă a unei sulte în suma de_,5 lei, corespunzătoare cotelor de proprietate de 3/16 parte fiecare (raportat la valoarea de circulație stabilită de către expert ), a dispus inscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, in cota de 1/1, cu titlu sistare stare de indiviziune, a respins în rest ca nefondate pretențiile reclamantei, a admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, a obligat pârâta B. V. M. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2250 lei,reprezentând parte din onorariul de avocat,onorariul de expert și taxa judiciară de timbru achitate de reclamantă conform chitanțelor de la dosar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.643/E/R din 03.02.2007 . vândut numiților U. D. și U. N. locuința situată în localitatea Săcălaz nr.224/b.
Conform certificatului de moștenitor nr.8/2012 cota de ½ din imobilul înscris în CF nr._ Săcălaz nr. cadastral 182-183/a/2 în suprafață tabulară de 1519 mp a revenit la decesul lui U. D.-tatăl pârâtelor și soțul reclamantei,celor trei părți în cauză:2/8 în favoarea reclamantei și câte 3/8 celor două pârâte.
Potrivit expertizei în specialitatea topografie efectuată în cauză de către doamna expert ing. G. M., imobilul înscris în CF nr._ Săcălaz nr. cadastral 182-183/a/2 în suprafață tabulară de 1519 mp nu este comod partajabil în natură ,constituind o singură unitate locativă cu dotările și caracteristicile necesare funcționării acesteia. Pârâta H. a recunoscut în cuprinsul întâmpinării că reclamanta este cea care a locuit în imobil și l-a amenajat pe banii comuni cu defunctul său soț, fiind legată afectiv mai mult decât oricare parte de acest imobil. S-a observat că, într-adevăr acesta deține o cotă majoritară, de 10/16 din imobil.
Valoarea de circulație a bunului stabilită de expert a avut în vedere criterii precum categoria de folosința, gradul de cultura, importanta social-economica, calitatea si proprietățile solului, relief, gradul de fertilitate, poziția fata de localități, fata de mijloacele de comunicație, înclinare, prețul practicat in zona, posibilitatea amplasării de construcții etc. și valoarea construcțiilor se stabilește în funcție de materialele de construcție utilizate, finisaje, locul situării, starea construcției, distanta fata de rețelele de apa, canal, gaz, electricitate, preturile practicate in zona pentru construcții similare. S-a stabilit valoarea totală a imobilului, după clarificarea dată în cadrul răspunsului la obiecțiuni ca fiind 284.696 lei.
Întrucât, în condițiile art. 728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat sa rămână în stare de indiviziune, instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată de către reclamantă și, dat fiind ca, potrivit raportului de expertiză efectuate în cauză, imobilul nu este comod partajabil în natură în temeiul art. 728 C.civ raportat la art.673 ind.10 alin.4 C.proc.civ., instanta a admis în parte acțiunea de sistare a indiviziunii, prin atribuirea imobilului către reclamantă, având in vedere cota mai mare de proprietate a acesteia, cu obligarea corelativă a acesteia la plată către fiecare pârâtă a unei sulte în suma de_,5 lei, corespunzătoare cotelor de proprietate de 3/16 parte fiecare (raportat la valoarea de circulație stabilită de către expert ).
Referitor la suma de 5.730 euro despre care s-a susținut că ar fi reprezentat partea din imobil cuvenită pârâtei B. V. M., instanța a constatat că nu s-a dovedit legătura între pretinsa despăgubire și transferurile de sume de bani prin sistemul Moneytrans.
Instanța, luând în considerare si poziția expertului, a considerat că doar proba testimonială, prin ea însăși, nu poate face dovada existentei anexei într-o modalitate relevantă pentru acțiunea de ieșire din indiviziune.
Față de cele mai sus expuse, instanța a respins în rest acțiunea.
În baza art. 22 și 36 din Legea 7/1996, s-a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al părților asupra imobilului, cu titlu sistare stare de indiviziune,conform celor de mai sus.
Văzând dispozițiile art. 275-276 cod procedură civilă, instanța nu a obligat-o pe pârâta H. M. A. la plata cheltuielilor de judecată,aceasta recunoscând la primul termen pretențiile reclamantei. Instanța a obligat-o însă pe pârâta B. V. M. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2250 lei, reprezentând parte din onorariul de avocat,onorariul de expert și taxa judiciară de timbru achitate de reclamantă conform chitanțelor de la dosar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta, solicitand casarea sentinței civile si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, obligarea paratei intimate B. V. M. la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea caii de atac, reclamanta a invederat ca Judecătoria Timișoara nu s-a preocupat sa analizeze si sa stabilească adevărata stare de fapt dedusa judecații, nexercitandu-si nici rolul activ.
Recurenta a criticat neevaluarea anexei in suprafața de 20.46 mp, pretins demolata de către parata intimata B. V.-M. pe parcursul solutionarii cererii de chemare in judecata, care, daca ar fi fost evaluata de către expert, ar fi atras dupa sine obligarea sa la plata către parata intima B. V. M. a unei sulte mult diminuate fata de cea stabilita de către prima instanța. La termenul de judecata din 10.06.2014, cand cauza a rămas in pronunțare, instanța de judecata a omis sa pună in discuție cererile sale de probatiune (efectuarea de către expert a unei completări la raportul de expertiza tehnica cu evaluarea anexei demolate de către parata intimate B., cat si completarea raportului tehnic cu valoarea de circulație a grădinii imobilului, defalcate pe curți, construcții si arabil, cat si stabilirea valorii de circulație a casei de locuit parter raportat la anul construtiei si a materialelor din care este construita), ce au fost prorogate de instanța dupa audierea martorilor. Instanța trebuia sa continue cercertarea judecătoreasca si nu sa lase cauza in pronunțare, necesitatea clarificării situației deduse judecații rezultând si din probatoriul administrat pana in acel moment (imposibilitatea evaluării anexei demolate desi aceasta exista la momentul introducerii acțiunii, aspect care reiesea din răspunsul la obiectiuni si din declarația martorului audiat).
Reclamanta a mai aratat ca anexa a existat la momentul introducerii acțiunii si a avut o latura de 6.82 m (cat are si anexa din zidărie lipita de casa) si o alta latura de 3 m (inspre curte), construita din caramida, fara fundație, cu structura de rezistenta din fier. In interior era tencuita si zugrăvită, iar in exterior era doar tencuita, având acoperiș din țigla, amplasat pe grinzi din lemn si instalație electrica provizorie. Starea fizica a anexei era buna, fiind plina cu fier vechi la acel moment. La momentul expertizarii, aceasta anexa era demolata, la fata locului rămânând doar niște cărămizi; fierul vechi, țigla si lemnul au fost vândute de catre parata B. V. M..
Recurenta a solicitat audierea martorului B. C., martor care a perceput personal existenta anexei, inclusiv faptul ca aceasta a fost demolata de catre parata B. V.-M..
S-a mai solicitat prin calea de atac a se reține faptul ca reclamanta a achiatat paratei B. V.-M., fie personal fie prin intermediul lui H. M. A., suma de 5.730 euro cu titlul de contravaloare pentru partea sa din imobil.
Aceasta suma de bani a fost transferata prin sistemul Moneytrans de catre reclamanta U. N. catre parata B. V.-M. fie personal fie prin intermediul fiicei, dovada in acest sens fiind ordinele de transfer sumei respective prin Moneytrans. Totodată, parata B. V.-M. a mai primit inca din anul 1991 de la mama acesteia reclamanta U. N. suma de 60.000 lei ce a reprezentat jumătate de suma achitata de catre aceasta pentru achiziționarea unui apartament in valoare totala de 120.000 lei.
In temeiul art.274 si urm. C.pr.civ. a solicitat obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata, constand din taxa de timbru, onorariu avocat si onorariu expert.
In drept, reclamanta si-a intemeiat recursul pe dispozitiile prev. art 304, 304 ind 1 si urm. C.pr.civ., prevederile art.669 C.civ., art. 673-673 C.pr.civ., art.275 si urm C.pr.civ., Legea 7/1996.
Intimatele nu au formulat întâmpinări și nu s-au prezentat în fața instanței în calea de atac pentru a-și susține apărarea.
Pentru termenul de judecată din 22.05.2015, intimata K. (fosta H.) M.-A. a depus la dosar un înscris în care a arătat că este de acord cu admiterea apelului.
Prin încheierea de ședință din 03.10.2014, tribunalul a calificat apel calea de atac incidentă în speță, având în vedere valoarea masei partajabile, superioară sumei de_ lei și dispozițiile art. 282 și 282 ind. 1 C..
Deși prin cererea de apel apelanta a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu martorul B. C. pentru a dovedi demolarea anexei de către intimata B. și însușirea materialelor de către aceeași intimată, precum și efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea de circulație a anexei în discuție precum și valoarea de circulație a casei și grădinii conform criteriilor pretinse de apelantă, ulterior, la termenele de judecată din 24.04.2015 și 12.06.2015, apelanta a învederat că stăruiește doar în proba testimonială și în efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să stabilească valoarea de circulație a anexei demolate (probe încuviințate și administrate în cauză) și că nu mai dorește reevaluarea casei și grădinii conform criteriilor pretinse prin cererea de apel. De asemenea, apelanta depus la dosar în calea de atac o . planșe foto ale anexei demolate.
Intimatele nu au solicitat încuviințarea unor probe noi în calea de atac.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate cât și din perspectiva art. 295 C., tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Criticile formulate de reclamantă în calea de atac vizează neadministrarea de către prima instanță a probei testimoniale asupra pretinsei demolări de către pârâta B. a anexei, nestabilirea valorii acesteia precum și neevaluarea casei și a grădinii conform criteriilor agreate de apelantă. De asemenea, s-a solicitat de către apelantă a fi reținută plata unei sume de 5730 euro către pârâta B., cu titlu de contravaloare a părții sale din imobil precum și faptul că reclamanta i-ar fi achitat aceleiași pârâte, încă din anul 1991, o sumă de_ euro, pentru achiziționarea unui apartament în valoare totală de_ euro.
Ulterior, la termenele de judecată din 24.04.2015 și 12.06.2015, precum și cu ocazia concluziilor formulate asupra apelului, apelanta a stăruit în criticile aduse hotărârii primei instanțe doar sub aspectul nededucerii din sultă a contravalorii anexei pretinse demolate de către pârâtă, arătând în mod expres că nu mai solicită a fi reevaluate casa și grădina. Astfel fiind, tribunalul urmează a se pronunța asupra apelului exclusiv prin prisma motivelor de apel susținute și asupra cărora apelanta a propus probe, conform obligației ce-i incumbă, aceea de a-și dovedi pretențiile.
În privința pretinsei demolări a anexei de către pârâta B., tribunalul apreciază însă că depoziția martorului B. C., audiat la solicitarea apelantei, nu dovedește desființarea anexei de către pârâta arătată, martorul declarând că nu are cunoștință cine a demolat respectiva anexă. De asemenea, martorul nu a făcut referire în declarația sa nici la faptul că materialele de construcție rezultate din demolare ar fi fost însușite de către pârâta B..
În acest context, tribunalul apreciază că nu există niciun temei pentru deducerea valorii anexei din sulta la plata căreia a fost obligată reclamanta către pârâta B.. Mai mult, instanța constată că anex nici nu a fost avută în vedere la stabilirea sultei datorate de reclamantă pârâtei.
Referitor la cererea apelantei de a fi reținută plata unei sume de 5730 euro către pârâta B. cu titlu de contravaloare a părții sale din imobil, instanța reține că la filele 10-22 din dosarul primei instanțe există dovezi ale unor transferuri valutare periodice făcute către pârâta B., unele semnate de către reclamantă, altele semnate de către pârâta H., însă niciuna dintre probele administrate în cauză nu atestă faptul că aceste plăți au fost făcute cu titlu de despăgubire pentru cota–parte din imobil aparținând pârâtei B..
Nici faptul că reclamanta i-ar fi achitat aceleiași pârâte, încă din anul 1991, o sumă de_ euro, pentru achiziționarea unui apartament în valoare totală de_ euro nu este de natură să diminueze sulta la care este îndreptățită pârâta în urma dezbaterii succesiunii după defunctul U. D., câtă vreme prin certificatul de moștenitor numărul 8/14.08.2012 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați C. R.-Ț. C.-R., în vigoare și producător de efecte juridice, pârâta B. V.-M. are o cotă de 3/8 din masa succesorală.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art 296 C., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 274 C., va fi respinsă cererea apelantei, aflată în culpă procesuală, privind acordarea cheltuielilor de judecată in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamanta U. N. (cu dom. procedural ales in Timisoara,., ., la av.Bilc M.) împotriva sentintei civile 8954/01.07.2014, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele-parate B. V.-M. (cu dom.in ., jud. Timis) si K. M.-A. (cu dom. procesual ales in com.Sacalaz, ., jud. Timis).
Respinge cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
5 ex/19.10.2015
Prima instanță – jud. A. L. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1152/2015. Tribunalul TIMIŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1239/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
