Anulare act. Decizia nr. 1241/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-11-2012 în dosarul nr. 1241/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1241/R
Ședința publică din 8 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: Z. H.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta F. V. împotriva sentinței civile nr. 1816/02.07.2012/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații R. V. și P. D. L., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, în reprezentarea recurentei, lipsă, avocat P. A. P., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 26.09.2012, au fost depuse de către recurentă, prin avocat, chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 129 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată, prin același serviciu, în data de 30.10.2012, a fost depusă întâmpinare de către intimatul R. V., în trei exemplare.
Reprezentanta recurentei depune împuternicirea avocațială și chitanța cu nr. 0568/16.08.2012, reprezentând onorariul avocațial.
Un exemplar al întâmpinării se comunică reprezentantei recurentei, care învederează că nu solicită acordarea unui termen pentru a o studia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.04.2012 sub nr._ reclamanta F. V. a solicitat, in contradictoriu cu pârâții R. V. și P. D. L. ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea contractului de prestări servicii dintre reclamanta si parați; obligarea paraților la restituirea sumei de 1200 lei reprezentând contravaloare avans, cu cheltuieli de judecata.
In subsidiar, solicita, in cazul respingerii cererii de anulare a contractului, sa se dispuna rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligației de către parați, cu aceeași consecința a obligării la restituirea sumei de 1200 de lei si la plata cheltuielior de judecata.
In fapt, arata ca la data de 02.08.2010, a fost contactata telefonic de numitul R. V., administrator al imobilului unde isi avea mama sa locuința. Acesta a anunțat-o ca in imobil urmau sa se defasoare unele lucrări de renovare, fiind necesara inlocuirea branșamentului la căldura a cinci apartamente dispuse pe aceeași coloana, printre care si apartamentul unde locuia mama sa, lucrare ce urma sa coste 1500 lei/apartament.
In data de 04.08.2010 s-a deplasat la domiciliul lui R. V. si i-a dat suma de 1200 lei reprezentand contravaloarea materialelor, urmând ca la finalizarea lucrărilor sa mai achite suma de 300 lei cu titlul de manopera. Menționeaza ca a solicitat sa-i fie eliberata o chitanța pentru suma achitata si i s-a spus ca ii v-a elibera o chitanța abia dupa finalizarea lucrărilor. P. in prezent nu i-a fost eliberata nicio chitanța.
In vederea realizării lucrărilor, administratorul afirma ca ar fi contactat pe numitul P. D. L., căruia susține ca i-ar fi achitat suma de 1200 de lei pentru materiale.
Luând legătura cu instalatorul, a stabilit de comun acord data si ora la care urma sa inlocuiasca țevile din interiorul apartamentului, data la care acesta nu s-a mai prezentat.
Vazand ca instalatorul nu isi indeplineste obligația, s-a informat in alta parte asupra unei asemenea lucrări, ocazie cu care a aflat ca o astfel de lucrare ar costa aproximativ 50% din valoarea solicitata de parați.
Observând aceasta discrepanta, a apelat la un alt instalator pentru efectuarea lucrărilor de inlocuire a instalatiei termice si a achiziționat materialele necesare aferente apartamentului. Întreaga lucrare, inclusiv materialele si manopera, au costat 650 lei si considera ca, lucrarea fiind raportata mai multor apartamente costul manoperei ar fi scăzut.
Considera ca s-a aflat in eroare la momentul perfectării contractului, contractând doar știind ca suma de 1200 de lei este contravaloarea materialelor. In realitate, contravaloarea materialelor era mult inferioara sumei solicitate de parați si, daca ar fi cunoscut acest aspect esențial nu ar fi incheiat contractul.
Urmare a acestor neintelegeri, a solicitat de nenumărate ori numitului R. V. restituirea sumei insa acesta a refuzat spunandu-i ca nu are nici un martor si dovezi cum ca i-a dat acea suma de bani.
Apreciaza ca parații R. V. si P. D. L. au indus-o in eroare cu ocazia incheierii convenției cauzandu-i prin aceasta un prejudiciu patrimonial. Mai mult, inainte de a-si da seama de eroarea provocata, aceștia nu au executat obligațiile asumate prin contract.
In drept, art. 953, 960, 961, 1020 Cod Civil.
Paratul R. V. a formulat intampinare, prin care a aratat ca nu a incheiat si nu a semnat nici o convenție, contract de prestări servicii sau inscris sub semnătura privata sau autentificata notarial cu reclamanta in cauza, ci impreuna cu locatarii racordați la o coloana de incalzire centrala din . paratul P. D. L. de profesie instalator, sa înlocuiască intreaga coloana corodata cu una noua, facand racordarea fiecărui apartament aferent coloanei nou făcuta. Pentru înlocuirea coloanei reclamanta si ceilalti colocatari au plătit un avans in suma de 1.200 lei fiecare, bani dati instalatorului care a procurat cu acești bani materialele necesare, schimbând coloana si facand racordarea apartamentelor de pe coloana schimbata, cu excepția racordării apartamentului mamei reclamantei ce nu a permis instalatorului sa intre in apartamentul mamei sale pentru executarea lucrării de inlocuire a coloanei vechi cu una noua si racordarea apartamentului (ce la acea data era inchiriat unor noi locatari), pe motiv ca a găsit un alt instalator sa faca lucrarea la un pret mai mic.
Invedereaza ca nu datoreaza reclamantei nici o suma de bani, cat timp nu a incheiat nici un contract sau convenție prin care sa-si asume vreo obligație, cum nu a reținut si nici nu a folosit personal nici măcar 1 leu din suma pretinsa de reclamanta a-i fi inapoiata de acesta in solidar cu paratul doi si cu atat mai puțin cata vreme ceilalti colocatari beneficiari ai schimbării coloanei de incalzire sunt mulțumiți de lucrarea făcuta si nu au emis si nu emit nici o pretenție.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, fiind audiat si martorul D. V..
Prin sentința civilă nr. 1816/02.07.2012/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulata de reclamanta F. V. in contradictoriu cu paratii R. V. si P. D. L.. F. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
In cursul anului 2010, s-a hotarat de catre unii locatari ai imobilului in care locuieste mama reclamantei inlocuirea coloanelor de incalzire ce deserveau 5 apartamente. In acest sens, paratul R., in calitate de administrator si vecin s-a ocupat de gasirea unui instalator in vederea efectuarii lucrarii, stabilindu-se ca paratul P. sa efectueze lucrarea.
Reclamanta a achitat suma de 1200 lei paratului R., suma reprezentand contravaloarea materialelor ce trebuiau folosite, acesta dand aceasta suma paratului P.. Intre parti nu a fost incheiat vreun act scris cu privire la cele convenite.
In ceea ce priveste calificarea corecta din punct de vedere juridic a celor convenite, instanta retine ca intre paratul P. si cei 5 locatari/proprietari ai apartamentelor, printre care si reclamanta, a intervenit o conventie verbala de prestari servicii, in forma simplificata, aceasta reiesind din declaratiile paratilor date in fata organelor de cercetare penala si ca paratul R. nu poate fi considerat parte in acea conventie, ci doar un mandatar al celor 5 locatari.
In ceea ce priveste valabilitatea acestui contract, contestat de reclamanta, s-au observat urmatoarele:
Reclamanta invoca ca motiv de nulitate faptul ca s-ar fi aflat in eroare cu privire la contraprestatia aferenta sumei solicitata si ca daca ar fi cunoscut ca pretul materialelor era de jumatate din suma solicitata nu ar mai fi contractat (conform concluziilor scrise depuse la dosar).
Potrivit art. 954 cod civil, eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei.
In literatura de specialitate, precum si in doctrina, s-a retinut ca atunci cand falsa reprezentare cade asupra valorii economice a contraprestatiei, este vorba despre o eroare lezionara care este supusa regulilor de la leziunea-viciu de consimtamant si nu celor de la eroarea-viciu de consimtamant. Or, in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi in prezenta leziunii ca viciu de consimtamant, reclamanta nefiind un minor intre 14 si 18 ani.
Pe de alta parte, in cauza nu se poate retine nici eroarea viciu de consimtamant, cata vreme, din declaratia martorului audiat, de profesie instalator, reiese ca acesta era de fata cand reclamanta a dat suma de 1200 lei, aceasta putand sa solicite si parerea sa cu privire la costul cerut, daca avea dubii asupra corectitudinii acestuia. In plus, tot din declaratia martorului reiese ca acesta a efectuat lucrarea, platind pe materiale suma de 700 lei, or, raportat la suma ceruta de paratul P. nu reprezinta o disproportie vadita de valoare, din moment ce pretul materialelor difera in functie de societatea de la care sunt achizitionate, aceasta diferenta de suma putand rezulta si din modul in care a gandit fiecare instalator efectuarea lucrarii (tipul de material, modul de imbinare al elementelor, etc).
In ceea ce priveste subsidiarul cererii, respectiv solicitarea de rezolutiune a contractului s-au retinut urmatoarele:
Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic și consta în desfiintarea cu efect retroactiv a acestuia, partile fiind repuse în situatia anterioara. Pentru rezolutiune este nevoie de o hotărâre judecătoreasca (1021 C.civ.), prin care sa se dispuna acest lucru.
Pentru existenta rezolutiunii judiciare este necesar să fie indeplinite cumulativ următoarele condiții:
- sa existe o neexecutare totala sau, în anumite cazuri, chiar partiala, a obligației de catre una din parti;
- neexecutarea obligației trebuie să fie dovedita și să fie imputabila debitorului obligației neexecutate.
- debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în intarziere printr-una din modalitățile prevazute de lege, de aici se face excepție situația in care partile au convenit sa stipuleze in contract un pact comisoriu de gradul IV, context in care debitorul nu mai trebuie somat, dându-se astfel eficienta principiului disponibilitatii actelor juridice civile.
Conform Art. 969 C. Civ. - convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante; ele nu pot fi modificate decât prin consimțământul părților sau din cauze prevăzute de lege. Asa cum prevede art 970 cod civil convențiile odata incheiate trebuie executate cu buna credinta.
In cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru rezolutiunea contractului, in cauza reclamanta nedovedind ca a pus in intarziere paratul pentru executarea contractului, multumindu-se sa efectueze lucrarea cu un alt instalator, pentru faptul ca paratul P. nu s-a prezentat la ora convenita. Or, faptul ca paratul P. nu s-a prezentat la data stabilita pentru a efectua lucrarea, nu este suficient pentru a atrage rezolutiunea contractului, din moment ce reclamanta nu a facut, pe de-o parte, dovada ca intelegerea partilor a fost ca termenul de finalizare al lucrarii a fost respectiva data, iar pe de alta parte, nu a facut dovada ca a intreprins demersuri pentru a stabili cu paratul o alta data pentru efectuarea lucrarii, data care sa convina ambelor parti, propuneri pe care paratul sa le fi refuzat.
Prin urmare, prima instanta a respins cererea reclamantei ca neintemeiata.
Prin interpretarea per a contrario a art. 274 c.p.c., prima instanta nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate, reclamanta fiind cea cazuta in pretentii, luand act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamanta F. V., solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul rezoluțiunii contractului și pe cale de consecință obligarea pârâților intimați Răvăneanu V. și P. D. la restituirea sumei de 1200 lei reprezentând contravaloare avans, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, reproșează instanței de fond că, deși invocă dispozițiile art. 970 din codul civil, nu face aplicarea lor și nu sancționează prin hotărârea pronunțată tocmai reaua credință de care au dat dovadă pârâții. Astfel, întreaga conduită a pârâtului P. D. denotă rea credință întrucât cu toate că s-a înțeles cu recurenta să se prezinte în vederea efectuării lucrării și a încasat avansul în suma de 1200 lei reprezentând contravaloarea materialelor după cum susține administratorul Răvăneanu V., nu s-a mai prezentat pentru a-și îndeplinii obligațiile ce-i incumbau conform convenției legale și ulterior nici nu a restituit suma încasată rămânând până în prezent in posesia acesteia în mod abuziv și nelegal. Pentru aceste considerente este nelegală și netemeinică motivarea instanței potrivit căreia în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru a opera rezoluțiunea contractului.
Dimpotrivă rezoluțiunea contractului este tocmai sancțiunea care intervine în cazul executării culpabile a contractului sinalagmatic iar în speță sunt îndeplinite condițiile de a rage această sancțiune:
-Există o neexecutare a obligației de către una dintre părți și anume pârâtul P. D. nu și-a îndeplinit obligația de a efectua lucrarea în condițiile stabilite
-Neexecutarea obligației este imputabilă debitorului obligației neexecutate după cum a susținut și dovedit in rata instanței de fond.
În ceea ce privește condiția punerii în întârziere a debitorului, contrar susținerilor instanței de fond, recurenta apreciază că debitorul a fost pus în întârziere prin însăși cererea de chemare in judecata.
În lumina celor mai sus expuse, se impune fără putință de tăgadă concluzia că recurenta, care a dat dovadă de bună credință (a achitat suma solicitată chiar înainte de începerea lucrărilor, s-a prezentat la data și ora stabilită) a suferit un prejudiciu prin fapta culpabilă a pârâților, iar conform prevederilor legale incidente în speță este îndreptățită la repararea acestuia. Astfel, art. 998 cod civil prevede că "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 1073 prevede că "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare".
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă a acestor texte legale lăsând nesoluționată tocmai fapta cauzatoare de prejudiciu și autorul acesteia, ceea ce este contrar principiilor de drept care ocrotesc echitatea și buna credință.
Pentru toate aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
In drept, a invocat disp. art. 299 și urm., art. 304 ind. 2 pct. 7, 8, 9, disp. art. 242 al. 2 privind judecarea în lipsă și disp. art. 274 - cheltuieli de judecată din C..
Prin întâmpinarea formulată, intimatul R. V. a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluate prin căile de atac și prin raportare la particularitățile pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate, pentru considerentele reținute de aceasta, la care se adaugă cele ce succed.
În prealabil se impune a se observa că recurenta nu a adus critici modului de rezolvare a petitului principal vizând anularea convenției de prestări servicii pretins perfectată între ea și cei doi pârâți-intimați. Context în care soluția judecătoriei cu privire la acest petit a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul preocupărilor instanței de recurs.
Abstracție făcând că cele două petite ale demersului judiciar pendent se exclud reciproc. Și aceasta pentru că anularea convenției, pentru viciul erorii presupune că aceasta nici nu a existat (viciul de consimțământ invocat obstaculând formarea unui acord de voință valabil), în timp ce rezoluțiunea unui contract presupune că acesta este perfect valabil, însă una din părțile contractante nu își îndeplinește sau își îndeplinește necorespunzător obligațiile asumate, din motive ce îi sunt imputabile.
În ceea ce privește rezoluțiunea convenției de prestări servicii, în mod judicios a reținut judecătoria că în speță nu s-a probat de către petiționara-recurentă culpa intimatului-pârât P. D. L. în neexecutarea obligației de a-i înlocui conductele din apartament. De vreme ce, din probatoriul administrat în cea dintâi fază a judecății, și chiar din cererea introductivă, se detașează îndeajuns de tranșant concluzia că petiționara l-a înlocuit pe cel dintâi instalator cu altul, fiind nemulțumită de costurile lucrării, iar nu de prestația celui dintâi.
Pretinsele neînțelegeri cu privire la ora la care aveau a fi efectuate reparațiile, și care, de altfel, nu se pot imputa exclusiv pârâtului-intimat P. D. L. nu se pot constitui în motive apte a conduce la desființarea convenției de prestări-servicii, în condițiile de exigență ale art. 1020 din codul civil; știut fiind că rezoluțiunea intervine pentru neexecutarea unei obligații principale (sau privită de părți ca având acest caracter), ceea nu este însă cazul în speță.
De altă parte, conduita procesuală oscilantă a recurentei se continuă și în calea de atac: de vreme ce, prevalând dispozițiile art. 1073 din codul civil s-ar părea că tinde la executarea obligației contractuale (deși în cererea introductivă a invocat dispozițiile art. 1020-1021 din codul civil ce reglementează instituția rezoluțiunii convențiilor), pentru ca, mai, apoi, în disprețul art. 294 și art. 316 - ambele apartenente legii procedurale civile, schimbând causa debendi a acțiunii, să invoce dispozițiile art. 998 din codul civil care, consacrând răspunderea civilă de drept comun, sunt chemate să reglementeze prejudiciul produs în afara unei legături contractual. Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, prin recurgerea la cea din normă legală, neagă existența unor raporturi contractuale:
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 c.proc.civ., va respinge recursul declanșat de către recurenta-reclamantă F. V. contra sentinței civile nr. 1816/02.07.2012/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012*, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. V. și P. D. L..
Pe cale de consecință, va respinge și cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată avansate în calea de atac a recursului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurenta-reclamantă F. V. contra sentinței civile nr. 1816/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. V. și P. D. L..
Respinge cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată avansate în calea de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.11.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. Z. H.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/19.12.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 08-11-2012,... | Servitute. Decizia nr. 821/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
