Servitute. Decizia nr. 821/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-11-2012 în dosarul nr. 821/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 821/A
Ședința publică din 15 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile formulate de apelanții-reclamanți M. I. și M. N.-L. împotriva sentinței civile nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, precum și de apelanții-pârâți S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar împotriva aceleiași sentințe, precum și a sentinței civile nr. 958/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și . ca obiect servitute.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 noiembrie 2012, când instanța, în baza art. 146 C. proc. civ., raportat la art. 260 C. proc. civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 noiembrie 2012, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17.02.2012 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanții M. I. si M. N.-L. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr._/15.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ în ceea ce privește obligarea pârâților S. R. - prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, . M. Timișoara prin Primar la ridicare conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților și completarea dispozitivului cu obligarea pârâților la ridicarea conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților.
În motivarea cererii reclamanții arată că prin cererea de chemare în judecată au solicitat, prin capătul 2 de cerere, obligarea pârâților, în principal, la ridicarea conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților, iar în subsidiar autorizarea reclamanților la ridicarea conductei de apă de pe terenul acestora pe cheltuiala pârâților. Instanța s-a pronunțat în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință a dispus radierea dreptului de servitute, dar a omis să oblige și le ridicarea acestei conducte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.281 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 958/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanții M. I. si M. N.-L. in contradictoriu cu pârâții S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, S. R. - prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin Primar si .>
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/20.12.2011 a Judecătoriei Timișoara în sensul că paragraful al 4-lea al dispozitivului va fi „Dispune radierea dreptului de servitute instituit în favoarea Statului R. asupra imobilului înscris în CF_ Timișoara nr. top. 6627, 6628 și obligarea pârâților, în principal, la ridicarea conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților iar în subsidiar autorizează reclamanții la ridicarea conductei de apă de pe terenul acestora pe cheltuiala pârâților ” în loc de „Dispune radierea dreptului de servitute instituit în favoarea Statului R. asupra imobilului înscris în CF_ Timisoara nr. top. 6627,6628 ”.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 281 ind. 2 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Prin acțiunea obiect al dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara reclamanții M. I. și M. N. L. în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de ministerul Finanțelor Publice, S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, A. SA, M. Timișoara prin Primar, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea dreptului de servitute de trecere pentru supravegherea și repararea conductei de apă instituit în favoarea Statului R. asupra imobilului înscris în CF_ nr. cadastral 6627, 6628, imobil aflat în proprietatea reclamanților și obligarea pârâților, în principal, la ridicarea conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților iar în subsidiar autorizarea reclamanților la ridicarea conductei de apă de pe terenul acestora pe cheltuiala pârâților.
Acțiunea reclamanților a fost admisă prin sentința civilă nr._/20.12.2011, instanța omițând prin dispozitiv să dispună obligarea pârâților, în principal, la ridicarea conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților iar în subsidiar autorizarea reclamanților la ridicarea conductei de apă de pe terenul acestora pe cheltuiala pârâților, astfel că prezenta cererea de completare a dispozitivului este întemeiată, fiind vorba despre un capăt de cerere solicitat prin acțiunea introductivă, asupra căruia instanța a omis să se pronunțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 281 ind. 2 C.pr.civ., prima instanța a admis cererea reclamanților de completare a sentinței civile nr._/20.12.2011 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/20.12.2011 a Judecătoriei Timișoara în sensul că paragraful al 4-lea al dispozitivului va fi „Dispune radierea dreptului de servitute instituit în favoarea Statului R. asupra imobilului înscris în CF_ Timișoara nr. top. 6627,6628 și obligarea pârâților, în principal, la ridicarea conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților iar în subsidiar autorizează reclamanții la ridicarea conductei de apă de pe terenul acestora pe cheltuiala pârâților”, în loc de „Dispune radierea dreptului de servitute instituit în favoarea Statului R. asupra imobilului înscris în CF_ Timișoara nr. top. 6627,6628 ”.
Fără cheltuieli de judecată conf. art. 281 ind. 3 C.pr.civ.
Reclamanții M. I. și M. N.-L. au declanșat calea de atac a apelului contra sentinței civile nr._/20.12.2011, fără a o motiva și fără a face dovada învestirii legale a instanței de apel cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La termenul de judecată din data de 08.11.2012, tribunalul a constatat că apelul declarat de reclamanții M. I. și M. N.-L. nu a fost timbrat anticipat, cu toate că au fost legal citați cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei; motiv pentru care a pus în discuție, din oficiu, excepția netimbrării apelului.
Potrivit art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, sumele datorate cu acest titlu se plătesc anticipat, iar omisiunea de achitare a acestora în momentul înregistrării cererii ori la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea cererii, inclusiv a unei cereri de promovare a căii de atac.
Întrucât apelanții-reclamanți nu s-au conformat obligației stabilite de instanță de a achita taxa judiciară de timbru până la termenul de judecată din 08.11.2012, textele legale menționate au deplină incidență în speță, astfel încât, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ., se va admite excepția invocată și se va anula ca netimbrat apelul declarat de reclamanți fără a se proceda la cercetarea sa în fond.
Pârâții S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar au declanșat calea de atac atât contra sentinței civile nr._/20.12.2011, cât și contra sentinței completatoare, cu nr. 958/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, solicitând admiterea căilor de atac, schimbarea celor două hotărâri și respingerea în totalitate a demersului judiciar.
Apelanții consideră că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, interpretând eronat dispozițiile legale aplicabile in speță și neținând cont de probatoriul administrat.
Prin Sentința civilă nr._/20.12.2011 pronunțată în Dosarul nr._ de către Judecătoria Timișoara s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții M. losif și M. N. L. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin primar și .-se radierea dreptului de servitute înscris în favoarea Statului R. asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top. 6627, 6628, pârâții fiind obligați la plata sumei de 1622.66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
După cum a indicat și instanței de fond, pârâții au solicitat respingerea cererii față de Consiliul Local al Municipiului Timișoara și față de M. Timișoara prin Primar ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
In evidența mijloacelor fixe de natura rețelelor de apă și de canalizare a Municipiului Timișoara - Direcției Patrimoniu, figurează doar un tronson amplasat pe intervalul străzilor Melodiei cu Istria.
Cu privire la situația juridică a terenului din .. nr. top. 6627 și top. 6628 înscris în CF_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1218 Timișoara), arată că acesta nu a fost inclus în domeniul public al municipiului Timișoara atestat prin HG 1019/2005 sau HG 849/2009.
Prin adresa cu nr. 5486/18.03.2010, S.C. A. S.A a certificat că a dezafectat conducta de apă care avea traseul prin subsolul terenului înscris în CF nr. 1218 nr. top. 6627 și 6628 din ..
Apelanții au învederat că prin acțiunea introdusa reclamanții au cerut radierea dreptului de servitute de trecere pentru supravegherea si repararea conductei de apa si obligarea instituției pârâte la ridicarea conductei de apa de pe terenul proprietatea acestora, iar in subsidiar autorizarea reclamanților la ridicarea conductei de apa pe cheltuiala instituției pârâte.
Prin sentința civila nr._/20.12.2011 instanța a admis cererea reclamanților doar cu privire la radierea dreptului de servitute, iar prin Sentința civila nr. 958/19.06.2012 s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr._/20.12.2011 in sensul admiterii petitului privind obligarea instituției pârâte la ridicarea conductei de apa de pe terenul proprietatea acestora, iar in subsidiar autorizarea reclamanților la ridicarea conductei de apa pe cheltuiala instituției pârâte.
Apelanții consideră ca prima instanța a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegala neținând cont de dispozițiile legale în materie si mai ales de probatoriul administrat.
., in baza HCL nr. 277/2009, administratorul bunurilor necesare gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare in M. Timișoara, așa cum sunt definite acestea in contractul de delegare, anexa la HCL nr. 277/2009, având deci un drept de administrare asupra conductelor.
Întrucât premisa nașterii, existenței și exercitării dreptului de administra o constituie insuși dreptul de proprietate publică, rezultă că dreptul de administrare reprezintă un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate publică.
Așadar, dreptul de administrare este un drept real principal și nu un dezmembrământ a! dreptului de proprietate publică, întrucât are o existență de sine stătătoare iar titularii săi îl exercită în nume propriu în raporturile juridice cu celelalte subiecte de drept, altele decât statul și unitățile administrativ teritoriale.
Totodată, răspunderea pe care o antrenează actele sau faptele titularului dreptului de administrare în cadrul circuitului civil este o răspundere proprie, similară cu cea a partenerilor participanți la raportul juridic.
Ceea ce pârâții considera însă esențial în conturarea individualității proprii a dreptului de administrare este atât natura sa administrativa cat și inopozabilitatea față de titularii dreptului de proprietate publica. Dreptul de administrare este un drept derivai din dreptul de proprietate publică. întrucât doar titularul dreptului de proprietate publică poate constitui și atribui dreptul de administrare.
Așadar, trebuie remarcat faptul că intre titularii celor două drepturi există raporturi de subordonare ce se nasc din acte administrative cu caracter individual. Ele sunt de fapt și sursa dreptului de administrare, motiv pentru care proprietarul poate retrage sau revoca acest drept, printr-un act de putere, fără ca titularul lui să se poată apăra prin mijloace de drept civil (acțiunea în revendicare, acțiunea posesorie, etc.). Actul administrativ de revocare sau retragere va putea fi totuși cenzurat de către instanța de contencios administrativ, la sesizarea titularului dreptului de administrare, în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In concluzie, in calitate de administrator, . persoana juridica in sarcina căreia se putea institui obligația ridicării conductelor de apa, iar instanța în mod eronat a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe de altă parte, așa cum a arătat în întâmpinarea depusă, instituția pârâtă nu deține conducte care sa traverseze terenul reclamanților, ci doar „un tronson amplasat pe intervalul străzilor Melodiei cu Istria", deci nu pe terenul înscris in CF nr._ Timișoara, nr. cad. 6627 si 6628, cu precizarea ca identificarea mijloacelor fixe de natura rețelelor nu se face pe criteriul numărului de carte funciara sau al numărului topo/cadastral.
Așadar, întrucât în cauza nu s-a efectuat nicio expertiza pentru a se stabili in ce măsura existenta acestor conducte afectează dreptul de proprietate al reclamanților, instanța nu putea dispune ridicarea acestor rețele fara a cunoaște daca ridicarea este absolut necesara.
Pentru aceste motive, apelanții-pârâți solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 958/19.06.2012 si a sentinței civile nr._/20.12.2011, in sensul respingerii acțiunii reclamanților M. I. si M. N.-L..
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ. coroborate cu dispozițiile Legii 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara Legea 213/1998 si Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 277/2009.
Solicita judecarea cauzei si in lipsa.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, în limitele devoluate prin căile de atac și prin raportare la particularitățile pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru considerentele reținute de aceasta, la care se adaugă cele ce succed.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, pe calea demersului judiciar pendinte inițiat, reclamanții-intimați, au recurs la concursul instanței pentru a obține jurisdicțional constatarea încetării servituții de trecere pentru supraveghere și reparare a conductei de apă instituite - prin hotărâre judecătorească - în favoarea Statului R., pe terenul proprietatea lor, rectificarea cărții funciare în sensul radierii servituții și obligarea pârâților-intimați la ridicarea conductei, dovedind cu înscrisurile depuse în probațiune că aceasta este dezafectată (a se vedea în acest sens adresa cu nr. 5486/18.03.2010 emisă de S.C. A.).
Tribunalul reține că servitutea în discuție se circumscrie servituților administrative, de utilitate publică, ce grevează proprietățile imobiliare, și sunt reglementate prin legi speciale. Deși natura lor juridică este controversată (fiindu-le contestată chiar apartenența la categoria servituților), indiferent de obiectul lor, ele au un scop comun - interesul general, fiind impuse prin legi speciale (a se vedea Legea petrolului Legea energiei electrice, legea apelor, etc.). Pornind de la aceste trăsături care, de altfel, conturează și o definiție a lor - ca fiind „sarcini de origine legală care grevează utilizarea fondurilor private și care se caracterizează prin scopul lor de interes general”, în doctrina de specialitate s-au conturat câteva particularități, ce le diferențiază net de servituțile de drept privat.
Astfel, ele (servituțile administrative de utilitate publică cum se privește a fi și cea de față, din domeniul apelor) nu sunt stabilite în profitul unui veritabil fond dominant ci, așa cum s-a mai spus deja, în considerarea unui interes general (în speță - alimentarea cu apă a unei colectivități), sunt guvernate de norme de ordine publică (ceea ce înseamnă că, de regulă, nu se admite nici-o derogare sau negociere pentru proprietarul fondului grevat), impunând cel mai adesea proprietarilor fondurilor aservite o obligație de a nu face, sau alteori, de a face (de pildă, executarea branșamentului de-a lungul unei căi publice). Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că și terenul afectat propriu-zis de o așa servitute se circumscrie domenialității publice, chiar dacă ea (servitutea) a fost amplasată pe terenul-proprietatea privată a unor persoane fizice. Transpunând această aserțiune la speța pendinte, tribunal conchide că terenul strict afectat de conducta de apă s-a circumscris domeniului public al unității administrativ-teritoriale, chiar dacă nu a fost cuprins în situațiile scriptice ale celei din urmă. Ceea ce legitimează și calitatea de subiecți procesuali pasivi a pârâților-apelanți S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, contrar susținerilor acestora. De altfel, așa cum judicios a reținut și judecătoria, S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara a fost identificat drept subiect procesual pasiv și în hotărârea judecătorească de instituire a servituții în discuție, fiind beneficiarul acesteia. Context în care este evident că se impunea împrocesarea sa în cauză, pentru ca o hotărâre de constatare a încetării acestei servituți administrative (prin dezafectarea conductei de apă ce traversa terenul proprietatea reclamanților, urmare a efectuării de către cei din urmă a unei alte lucră de branșament apă și racord canal, precum și montare hidrant) și de radiere din cartea funciară să îi fie opozabilă.
De altă parte, se observă că S.C. A. nu este decât concesionarul serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare a unității administrativ-teritoriale, fiindu-i delegate totodată și atribuții de gestiune a acestor servicii, iar nu titularul unui drept de administrare, cum se tinde la a se acredita ideea în calea de atac (a se vedea HCL nr. 277/28.07.2009).
Abstracție făcând de faptul că judecătoria a obligat atât apelanții-pârâți S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar cât și intimata-pârâtă S.C. A. la efectuarea lucrărilor de ridicare conductei de apă de pe terenul aflat în proprietatea reclamanților, urmând ca cei trei să se desocotească și să aducă la îndeplinire cele ordonate jurisdicțional potrivit raporturilor existente.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește nefondate reproșurile aduse de pârâții-apelanți și care vizează strict calitatea lor de subiecți procesuali pasivi. Motiv pentru care, în temeiul art. 296 c. proc. civ. va respinge ca nefondate apelurile declanșate de către apelanții-pârâți Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar contra aceleiași sentințe, cu nr._/20.12.2011, cum și contra sentinței completatoare cu nr. 958/19.06.2012 - ambele date de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I. și M. N.-L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declanșat de apelanții-reclamanți M. I. și M. N.-L., ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Szepesy Lars Christian, în Timișoara, Bv. Republicii, nr. 8, ap. 9, ., contra sentinței civile nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, ambii cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, și . sediul în Timișoara, .. 11/A, județul T..
Respinge apelurile declanșate de către apelanții-pârâți Consiliul Local al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar contra aceleiași sentințe, cu nr._/20.12.2011, cum și contra sentinței completatoare cu nr. 958/19.06.2012 - ambele date de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I. și M. N.-L..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.11.2012.
Președinte, Judecător,
A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 8/27.12.2012
| ← Anulare act. Decizia nr. 1241/2012. Tribunalul TIMIŞ | Anulare act. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
