Anulare act. Decizia nr. 259/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 259/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 259/R
Ședința publică din 23 februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. A.
Judecător: Z. H.
Judecător: D. J.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul P. M. Vichentie împotriva încheierii civile din data de 11.01.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 07, în contradictoriu cu intimații P. A. și P. C. Moșnița Nouă, având ca obiect recurs împotriva încheierii.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat recurentul, personal, intimatul P. A., personal, asistat de avocat Vasii-Kolla C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatului P. A. depune împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului.
Reprezentanta intimatului P. A. solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere în vederea continuării judecății.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 07, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului în formularea cererii de repunere pe rol a cauzei, s-a respins cererea de repunere pe rol ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în baza art. 1551 C.proc.civ, s-a menținut suspendarea cauzei.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, judecătoria a reținut următoarele:
În speța de față, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana care a formulat cererea de repunere pe rol și cel care este titular al dreptului procedural recunoscut de art. 1551 alin.2 C.p.c.
Verificând actele dosarului, s-a constatat că prezenta cauză a fost suspendată la data de 19.01.2011, ca urmare a neconformării reclamantului dispozițiilor instanței. Pârâtul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 17.11.2011, justificându-și demersul prin aceea că dorește respingerea acțiunii. Or, prima instanța a apreciat că dispozițiile art. 1551 alin. 2 C.p.c. conferă legitimitate procesuală în formularea cererii de repunere pe rol a cauzei doar reclamatului, întrucât acesta este titularul acțiunii principale și singurul sancționat prin suspendarea cauzei ca urmare a neconformării dispozițiilor instanței. Câtă vreme în cauză pârâtul nu a invocat pretenții proprii față de reclamant prin formularea unei cereri reconvenționale, nu se poate considera vătămat într-un drept al său și nu poate invoca nici o împrejurare de fapt sau de drept care să îi confere dreptul de a se adresa instanței cu o cerere de repunere pe rol a cauzei, singurul în măsură să decidă dacă insistă sau nu în continuarea judecății fiind cel care a declanșat acțiunea, respectiv reclamantul și care este titularul dreptului procedural recunoscut de art. 1551 alin.2 C.p.c.
Această soluție este recunoscută și în doctrina de specialitate, în sensul că, în caz de suspendare legală facultativă prevăzută de art.1551 C.p.c., judecata se reia prin cererea de redeschidere a judecății formulată de reclamant, dacă acesta a îndeplinit obligațiile menționate în încheierea prin care instanța a dispus suspendarea și plătește jumătate din taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea suspendată.
Având în vedere aceste considerații de fapt și de drept invocate, judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului în formularea cererii de repunere pe rol a cauzei și a respins în consecință cererea, menținând suspendarea judecății.
Contra acestei încheieri, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului pârâtul P. M. Vichentie, solicitând, în principal, casarea încheierii prin care i s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara pentru judecarea pe fond a cauzei, iar în subsidiar, modificarea încheierii în sensul de a se admite cererea sa de repunere pe rol și trimiterea dosarului la Judecătoria Timișoara, pentru judecarea fondului cauzei.
În susținerea căii de atac, recurentul a arătat că prezenta cauză, având ca obiect grănițuire și rectificare CF a fost suspendată de judecătorie la data de 11 ianuarie 2011, în baza art. 1551 C.proc.civ., întrucât reclamantul P. A. nu s-a conformat dispozițiilor instanței, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar sentința civilă nr. 3052/13.03.1992 pronunțată în dosarul nr._/1992.
A arătat că reclamantul P. a depus la dosar sentința solicitată de instanță, dar aceasta din urmă a menținut măsura suspendării la 2.11.2011.
Recurentul a mai învederat că a depus și el sentința solicitată de instanță la 17.11.2011, cu solicitarea de a i se repune cauza pe rol, dar la termenul din 11.01.2012 judecătoria a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendarea considerând că nu are interes pentru judecarea cauzei. Or, recurentul arată că și el este parte în această cauză, fiind pârât, deci nu poate fi reținută lipsa sa de interes în finalizarea cauzei. Ba chiar mai mult, între pârât și reclamant există un proces de ieșire din indiviziune cu nr._ aflat pe rolul Tribunalului T., dosar care este suspendat tocmai pentru a aștepta finalizarea prezentului dosar. Astfel că procesul de ieșire din indiviziune, unde recurentul are calitatea de reclamant, este ținut în loc până la soluționarea prezentului dosar.
În concluzie, recurentul învederează că are interes în finalizarea prezentului dosar, pentru a putea finaliza și procesul aflat pe rolul Tribunalului T., având ca obiect ieșire din indiviziune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, 3041, 242 pct. 2, 2441 C.proc.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, în limitele motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată că reproșurile ce se aduc încheierii atacate, pentru considerentele ce succed, se verifică a fi întemeiate.
Este adevărat că din lecturarea dispozițiilor art. 155 ind.1 apartenente legii procedurale civile s-ar putea interpreta că numai reclamantului i se poate recunoaște legitimarea procesuală în a solicita repunerea cauzei pe rol, suspendată în condițiile de exigență ale alin.1 al textului de lege antemenționat. Cu toate acestea, alin.2 vorbește de reluarea judecății la cererea părții (fără a indica în mod expres că aceasta trebuie să fie întotdeauna reclamantul, sau, altfel spus, subiectul procesual activ). De altă parte, se pot ivi situații în care interesul finalizării litigiului să revină cel puțin în egală măsură și pârâtului, chiar în lipsa formulării unei cereri reconvenționale. Este cazul de față, în care recurentul-pârât învederează că între părți mai există un litigiu (în care are calitatea de reclamant) suspendat în condițiile art. 244 ind.1 c. proc. Civ. până la soluționarea demersului judiciar pendinte. Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că recurentului-pârât are a i se recunoaște atât interesul cât și legitimarea procesuală în a repune cauza pe rol, în lipsa manifestării de voință a reclamantului.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că, pentru a fi incidente dispozițiile art. 155 ind.1 c. pr. civ., pe care și-a fundamentat prima instanță soluția de suspendare a judecății, este necesar a se identifica o culpă a reclamantului, care, în mod imputabil, nu a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță constând în depunerea unei hotărâri judecătorești din anul 1992. Aparent, o așa obligație - stabilită în sarcina reclamantului - ar avea aptitudinea de a determina ordonarea opririi temporare a judecății până la îndeplinirea ei întocmai, în condițiile de exigență ale art. 155 ind. 1 c. proc. Civ. Cu toate acestea, conform acestui text legal, instanța are a opri cursul judecății numai în măsura în care neîndeplinirea obligației de către reclamant afectează desfășurarea normală a procesului și, totodată, o asemenea obligație nu poate fi îndeplinită de altă parte sau din oficiu, în temeiul rolului activ consacrat legislativ de art. 129 alin.5 din codul de procedură civilă.
Mai mult, în speță se constată că hotărârea judecătorească solicitată a fost depusă atât de reclamant (a cărui cerere de repunere pe rol a fost însă anulată ca netimbrată) cât și de către pârât (a se vedea filele 31, 34-35 și 47-48 din dosarul de fond). Devenind îngăduită și concluzia că motivul ce a determinat oprirea temporară a judecății nu mai subzistă.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ, urmează să admită recursul declarat de recurentul-pârât P. M. Vichentie contra încheierii civile din data de 11.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 07, pe care o va casa și va trimite cauza în vederea continuării judecății aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât P. M. Vichentie contra încheierii civile din data de 11.01.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 07, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. și cu intimata-pârâtă P. C. Moșnița Nouă.
Casează încheierea recurată și trimite cauza în vederea continuării judecății aceleiași Judecătorii Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. Z. H. D. J.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/06.04.2012
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 526/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
