Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 426/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 426/A
Ședința publică din 6 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții T. F. și T. F. împotriva sentinței civile nr. 7888/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință, se prezintă apelantul T. F., personal, asistat de avocat O. M., în substituirea avocatului Gîrbovean A., reprezentantă și a apelantei, lipsă, T. F., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către ul de ședință, după care se costată că, prin Serviciul Registratură, în data de 05.06.2013, a fost depus de către Municipiul Timișoara - Direcția Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse - Birou Evidență Patrimoniu răspunsul la adresa emisă de instanță la termenul anterior.
Reprezentanta apelanților depune copii ale sentinței civile nr._/12.11.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/2002, precum și ale sentinței civile nr._/10.12.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/2002.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, cât și asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelanților solicită respingerea excepțiilor invocate, iar pe fond, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27.04.2012 sub nr._, reclamanții T. F. și T. F., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara au solicitat instanței să dispună nulitatea absolută a înscrierilor nr. 6056/12.09.1973, 7296/29.10.1973, 7297/29.10.1973, 1980/22.03.1982, 4880/21.07.1982, 564/1983, 4169/1983, 7265/1985, 6775/1986 din C.F. nr._ Timișoara și, ulterior, radierea acestor înscrieri din C.F._ Timișoara. De asemenea, reclamanții au solicitat revenirea la situația anterioară prin reînscrierea în C.F. a dreptului de proprietate a numitei S. E. în cotă de 1/3 și de și ¾ în favoarea lui C. C.. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii testamentari ai numitei S. E., căreia i-a aparținut 1/3 din imobilul înscris în C.F. nr._ Timișoara, situat în Timișoara, .. 95. F. proprietară tabulară, defuncta M. M., mama antecesoarei reclamanților S. E., înainte de decesul survenit în 28.10.1980, a deținut integral imobilul situat în Timișoara, .. 95, format din casă, curte și grădină în suprafață de 641 mp, iar S. E., în calitate de fiică, a dobândit cota 1/3 din imobilul anterior descris, conform hotărârii nr. 8435/1981 a Judecătoriei Timișoara definitivă și irevocabilă. În plus, C. C., în calitate de fiu al numitei M. M. și, totodată, frate al numitei S. E., a dobândit în urma succesiunii după mama sa, M. M., cota de 2/3 din imobil, conform aceleiași hotărâri.
Reclamanții au învederat faptul că, după decesul numitului C. C., antecesoarea S. E. a fost cea care a acceptat succesiunea, acesta neavând niciun moștenitor de gradul I, doar soția supraviețuitoare, conform declarației autentificată sub nr. 2868/15.10.1985 de notariatul de Stat și încă din timpul vieții antecesoarei S. E., cartea funciară nr._ Timișoara a suferit numeroase modificări realizate de persoane interesate, care nu au avut la bază niciun suport real și niciun act justificativ.
Reclamanții au arătat că, prin rezoluția nr. 42/P/2003 P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a recunoscut că în anii 1981-1985 funcționari ai statului din cadrul Notariatului de Stat și ai Cărții Funciare au comis fapte de fals intelectual, modificând conținutul cărții funciare. De asemenea, cu ocazia reconstituirii cărții funciare au avut loc numeroase falsuri pentru a putea crea posibilitatea unor persoane interesate în obținerea legală a imobilului. În acest sens, întreaga carte funciară este un fals grosolan care trebuie sancționat de către instanțele de judecată prin restabilirea legalității înscrierilor din cartea funciară. Astfel, înscrierea nr. 6056/12.09.1973 prin care se arată că imobilul este apartamentat în 2 apartamente și înscrierile nr. 7296/29.10.1973 și 7297/29.10.1973 prin care se arată că mama antecesoarei, numita M. M. cumpără și apartamentul 2, iar numitului C. C. și soția acestuia cumpără apartamentul 1 sunt, de asemenea, niște falsuri. Înscrierile nr. 1980/22.03.1982 și nr. 4880/21.07.1982 sunt apreciate de reclamanți tot ca false.
Reclamanții au învederat faptul că prin aceste înscrieri trebuia să se materializeze sentința civilă nr. 8435/1981 a Judecătoriei Timișoara în care să se înscrie cotele deținute de fiecare dintre moștenitori asupra întregului imobil, iar această greșeală a lucrătorilor de carte funciară a înlesnit obținerea imobilului de persoanele interesate.
Conform extrasului C.F. nr._ Timișoara in extenso din 21.10.1998, au susținut reclamanții, sub B 8 și 9 apare o încheiere cu nr. 564/28.01.1983 de ieșire din indiviziune și încheierea nr. 4169/17.06.1983 de unificare, înscriere preluată și în cartea funciară eliberată în 2010 după reconstituire, iar aceste încheieri au fost efectuate fără a avea la bază acte justificative.
Reclamanții au arătat că, potrivit hotărârii nr. 8435/1981 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, drepturile succesorale erau de 1/3 în favoarea numitei S. E. și 2/3 în favoarea lui C. C., cotele fiind raportate la întreg imobilul și nu la un anume apartament, nu a existat și nici nu există un act notarial sau jurisdicțional de intabulare a ieșirii din indiviziune înscrise în cartea funciară sub nr. 564/1983 și, respectiv, a unificării celor două apartamente sub nr. 4169/1983, iar în timpul vieții antecesoarei S. E. nu a existat niciun fel de proces de ieșire din indiviziune.
În ceea ce privește extrasul C.F. nr._ Timișoara in extenso din 21.10.1998, reclamanții au arătat că sub B 11 apare încheierea 7265/11.12.1985, în baza căreia s-a înscris în C.F. dreptul de proprietate al numitei C. F., aspect ce a dus la înlăturarea antecesoarei reclamanților de la moștenire, având la bază un presupus testament între soții C. C. și C. F.. Însă, această înscriere este falsă întrucât prin adresa eliberată la data de 05.04.1994 de Notariatul de Stat Județean se aduce la cunoștință faptul că testamentul nr._ este lipsă de la dosarul succesoral, iar acest dosar nu se găsește.
Reclamanții au susținut, de asemenea, că potrivit extrasului C.F. nr._ Timișoara in extenso din 21.10.1998, sub B 12 apare încheierea 6775/14.11.1986, înscriere preluată cu ocazia reconstituirii cărții funciare, în baza căreia s-a înscris în C.F. dreptul de proprietate al numitului Weinhard M., ca urmare a unui presupus testament întocmit de defuncta C. F., nici acest testament nemaifiind găsit de lucrătorii de la Cartea Funciară, ceea ce îi îndreptățește să solicite și anularea acestei încheieri ca fiind falsă.
Reclamanții au învederat faptul că, în urma rezoluției din 31.03.2003 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 42/P/2003 s-au confirmat aspectele privind: inexistența ieșirii din indiviziune nr. 564/1983 și decizia de unificare 4169/1983; inexistența vreunui document justificativ pentru radierea procesului civil al numitei S. E. contra Statului Român și inexistența actului justificativ care a stat la baza emiterii adresei nr. 25/03.02.1986 a notarului șef P. G. prin care era înlăturată de la succesiunea după C. C. a antecesoarei S. E..
Reclamanții au apreciat că se încadrează atât la pct. 1, cât și 4 al art. 34 din Legea nr. 7/1996, astfel încât, prin prisma art. 33 al. 1 și art. 34 din Legea nr. 7/1996 se impune rectificarea cărții funciare, prin radierea înscrierilor efectuate în fals. Astfel, din extrasele de carte funciară asupra imobilului eliberate în decursul timpului rezultă neîndoielnic că proprietarul tabular al acestor terenuri era inițial M. M., iar în urma decesului acesteia imobilul a fost moștenit de S. E. (1/3) și C. C. (2/3), sens în care se impune radierea tuturor înscrierilor menționate ca fiind false și, în consecință, reînscrierea antecesoarei reclamanților asupra cotei de 1/3 și a numitului C. C. asupra cotei de 2/3 din întregul imobil.
Reclamanții au solicitat instanței a avea în vedere faptul că legea nu restricționează modul în care o acțiune în rectificare poate fi valorificată, putând îmbrăca forma unei acțiuni principale sau va putea fi alăturată unei cereri prin care reclamantul solicită anularea titlului sau desființarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dreptului. În situația în care valabilitatea titlului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea a cărei rectificare se cere nu a fost cercetată pe cale judecătorească într- un litigiu anterior, ea va putea fi cenzurată la cererea reclamantului de instanța învestită cu acțiunea în rectificarea înscrierii de carte funciară odată cu soluționarea acestei ultime acțiuni, instanța urmând a se pronunța și asupra valabilității titlului în temeiul căruia s-a făcut intabularea.
În drept au fost invocate prevederile art. 33-34 din Legea nr. 7/1996 și art. 948 pct. 2 și 4 C.civ.
Pârâtul S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara nu a depus întâmpinare, potrivit dispozițiilor art. 118 C.pr.civ, pentru a-și exprima poziția procesuală în cauză.
La termenul de judecată din data de 14.11.2012 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 7888/22.11.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T. F. și T. F., împotriva pârâtului S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință,prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
În primul rând, instanța a considerat necesar să sublinieze că, în conformitate cu prevederile art. 41 și art. 112 C. pr. civ, reclamantul fiind cel care inițiază cererea de chemare în judecată, are obligația să dovedească, nu doar legitimarea sa activă în cauză, dar și calitatea procesuală pasivă a celui pe care l-a chemat în judecată.
Legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, deci reclamanții aveau îndatorirea să facă dovada că cel chemat în judecată este titularul obligației ce face obiectul raportului juridic dedus judecății.
Față de faptul că în cauză, reclamanții au solicitat atât constatarea nevalabilității titlurilor în baza cărora s-au efectuat înscrierile în Cartea Funciară nr._ Timișoara, cât și rectificarea acestor înscrieri, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 33 - 34 din Legea nr. 7/1996, instanța a constatat că pârâtul S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara nu este titularul obligației ce face obiectul judecății, astfel încât nu deține calitate procesuală pasivă.
În plus, din extrasele C.F. in extenso și cel individual nr._ (nr. C.F. vechi_) Timișoara depuse în probațiune de reclamanți rezultă că ultimii proprietari tabulari ai imobilului sunt numiții C. A. și C. C. A., astfel încât în raportul juridic dedus judecății pârâtul nu are calitate de parte.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, astfel încât a fost admisă, și pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T. F. și T. F., în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului reclamanții T. F. și T. F., solicitând admiterea căii de atac, modificarea in tot a hotărârii instanței de fond si trimiterea spre rejudecare a cauzei la Judecătoria Timișoara pentru judecarea in fond a cererii.
In susținerea căii de atac, au învederat că hotărârea instanței este nelegala pentru următoarele motive: Conform extrasului de carte funciara si raportat la obiectul cererii deduse judecații, înscrierile de carte funciara a căror nulitate au solicitat-o vizau modul in care paratul S. R. s-a împroprietărit cu imobilul înscris in CF_ Timisoara situat in Timișoara .. 95 pentru a putea dispune infavoarea unor persoane fizice. Au apreciat că înscrierile de carte funciara efectuate pana la înscrierea Statului R. ca proprietar asupra terenului si construcție nu au fost valabile pentru motivele pe larg expuse in cererea de chemare in judecata. Paratul S. R. nu putea dobândi, raportat la presupusele acte in temeiul cărora s-ar fi realizat înscrierile, nici un drept de proprietate in virtutea căruia să dispuna după bunul plac de imobilul in cauza. Practic, prin acțiunea formulata se susține nevalabilitatea înscrierilor în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dreptului în favoarea pârâtului S. R..
În temeiul art. 129 raportat la art. 84 C.proc.civ., prima instanță trebuia să constate că obiectul cererii de chemare în judecată care a învestit-o cuprinde o dublă pretenție: pe de o parte se solicită verificarea valabilității înscrierilor (având in vedere că însăși cartea funciară a fost reconstituită in anul 2002, fără a avea la bază documente justificative provenite de la persoanele îndreptățite) in titlului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea in cartea funciară in favoarea pârâtului S. R., iar pe de altă parte, solicită radierea înscrierilor funciare realizate si revenirea la situația anterioara de carte funciara.
Potrivit art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege 115/1938, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea și care, raportat la decizia XXI din 12.12.2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, este aplicabil raportului juridic dedus judecății, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii de carte funciară poate fi cerută de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile. Potrivit art. 35 al aceluiași act normativ, rectificarea înscrierii se va putea săvârși, în lipsa acordului părților, numai în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile. Însă legea nu restricționează modul în care o acțiune în rectificare poate fi valorificată. Prin urmare, ea va putea îmbrăca forma unei acțiuni principale sau va putea fi alăturată unei cereri prin care reclamantul solicită anularea/nulitatea titlului, înscrierilor sau desființarea efectelor actului juridic, în temeiul căruia s-a făcut înscrierea dreptului.
Totodată, apelanții au invocat și dispozițiile art. 48 din legea cu nr. 7/1996, învederând că încheierea de carte funciară are a cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului si al cârtii funciare, precum si a pârtii cârtii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate si numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. Daca se constata ca cererea de înscriere în cartea funciara nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivata. Despre respingerea cererii se va face mențiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum si în cartea funciara. Deși dispozițiile legale expuse din capitolul privind procedura înscrierii nu o stipulează expres, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil (art. 20 al. 1 din lege).
Semnificația acestei prevederi legale este aceea ca persoana care pretinde înscrierea unui drept real trebuie sa faca dovada tuturor condițiilor de valabilitate a actului prin care bunul a intrat în patrimoniul sau.
Dintre aceste condiții, cea mai importanta (cu relevanta în cauza de fata) este aceea ca persoana care a transmis bunul, avea un drept de proprietate asupra acestuia; acesta este o condiție esențiala a oricărui act translativ de proprietate, știut fiind ca „nemo dat quod non habet" si „nemo ad alium transferre potest quam ibse habet".
Aceasta este, în esența, justificarea îndreptățirii registratorului de carte funciara de a verifica, prin filtrul art. 48 din lege, nu doar actul în temeiul căruia se vrea soluționata cererea de înscriere cu care este învestit, ci si actul pe care se întemeia dreptul celui care a transmis.
De aceea, obligația - conținuta de art. 20 alin. 1 - de verificare a transmiterii dreptului real, impune analizarea transmiterilor succesive pentru a constata daca, în șirul actelor care stau la baza cererii de înscriere, fiecare persoana a avut calitatea de proprietar, asupra imobilului in cotele indicate, daca s-au realizat operațiunile indicate in baza unor acte justificative.
Potrivit art. 47 al. I din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial si va fi însoțita de înscrisul original sau de copia legalizata de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Prin înscrisurile de la dosarul cauzei apelanții au apreciat ca au dovedit lipsa oricărui suport legal prin care paratul S. R. si-a intabulat dreptul de proprietate pe care ulterior l-a transmis altor persoane fizice.
Prin acțiunea formulata s-a urmărit astfel legalitatea înscrierilor în cartea funciara raportat la circumstanțele in care aceasta carte funciara a fost "reconstituita". S. R. apare, in urma înscrierilor succesive (înscrieri false) ca titular al dreptului de a dispune asupra imobilului in întregul sau.
Față de aceste considerente, apelanții apreciază ca S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara avea calitatea procesuala pasiva in prezentul dosar.
In drept: disp. art. 282-298 C.pr.civ.
Pârâtul intimat S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, nefundat si nelegal.
S-a invederat că, in conformitate cu prevederile art. 41 si 112 cod proc.civ., reclamantul fiind cel care inițiază cererea de chemare in judecată, are obligația să dovedească nu doar legitimitatea sa activă in cauză, dar și calitatea procesuală pasivă a celui pe care l-a chemat in judecată.
Față de faptul că in cauză reclamanții au solicitat atât constatarea nevalabilității titlurilor in baza cărora s-au efectuat înscrierile in CF nr._ Timișoara, cât si rectificarea acestor înscrieri, acțiunea fiind întemeiată pe disp. art. 33-34 din Legea 7/1996, in mod corect prima instanță a constatat că pârâtul S. Român prin Consiliul Local Timișoara nu este titularul obligației ce face obiectul judecății, astfel încât nu deține calitatea procesuală pasivă.
In plus, din extrasele CF in extenso si cel individual nr._ (CF vechi nr._) Timișoara depuse in probațiune de reclamanți, rezultă că ultimii proprietari tabulari ai imobilului sunt numiții C. A. si C. C. A., astfel încât în raportul juridic dedus judecății instituția nu are calitate de parte.
S-a solicitat judecarea in lipsă conform art. 242 cod proc.civ.
Reclamanții apelanți T. F. si T. F. au formulat note de ședință, prin care au arătat că Sentința Civila nr. 7888/22.11.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara, este nelegala si abuziva, deoarece s-a respins acțiunea apreciind greșit, ca S. R. prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara nu are calitate procesuala pasiva in acest proces si nu a recunoscut si admis legalitatea probelor depuse la dosar.
Consiliul Local al Municipiului Timișoara este o instituție a Statului R. si are calitate procesuala pasiva in acest proces deoarece prin Decizia nr. 1291/26.07.1988 care este abuziva si ilegala, imobilul (construcțiile) au fost trecute in proprietatea Consiliului Popular al Municipiului Timișoara in administrarea operativa directa a întreprinderii de Construcții, Reparații si Administrare Locativa Timișoara.
S. R. prin Consiliul Popular al Municipiului Timișoara a preluat in mod abuziv si ilegal si întreaga suprafața de teren de 641 mp a imobilului conform Legii 58/1974 prin actul nr. 6775/14.11.1986 de la defuncta C. F. imediat dupa decesul acesteia la data de 29.09.1986.
Conform Sentinței Civile nr. 8436/25.11.1981, întreg imobilul format din casa, curte si gradina in suprafața totala de 641 mp a aparținut de drept si legal defunctei M. M. celor doi copii moștenitori S. E. 1/3 parte si C. C. 2/3 parte.
Consiliul Județean T. este o instituție ce aparține Statului R. si are calitate procesuala pasiva in acest proces.
Acesta a preluat in mod abuziv si ilegal imobilul (construcțiile) situat in Timișoara .. 95, prin Decizia nr. 1291/26.07.1988 de la numitul Weinhardt M. conform Decretului nr. 223/ 1974.
Numitul Weinhardt M. nu a părăsit țara pana la data emiterii Deciziei nr. 1291/26.07.1988, ci la data de 13.04.1990 când a plecat definitiv din România in Germania, conform adresei nr._/23.10.2006 a Serviciului de Pașapoarte Timișoara, data la care Decretul nr. 223/1974 si Legea nr. 58 / 1974 erau ABROGATE.
Acesta si-a vândut imobilul proprietate personala din satul I., nr. 341 jud. T. unde avea domiciliul stabil conform Contractului de Vanzare-Cumparare nr. 6024 / 20.02.1990 .
Reclamanții T. F. si T. F. au calitate procesuala activa deoarece întregul imobil a fost preluat in mod abuziv si ilegal de la antecesoarea reclamanților, defuncta S. E. de către S. R., prin instituții ce aparțin acestuia, prin falsuri si ilegalități înscrise si notificate in Cartea Funciara Reconstituita a imobilului, dupa pronunțarea Sentinței Civile nr. 8435 /25.11.1981, de către funcționari din cadrul Notariatului de Stat si a Cârtii Funciare Timișoara care au comis fapte de fals intelectual intre anii 1981-1985, fapte recunoscute prin Rezoluția nr. 42/P/31.03.2003 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timișoara.
Daca dupa pronunțarea Sentinței Civile nr. 8435/25.11.1981 nu erau inscrise si notificate in Cartea funciara Recontituita a imobilului aceste falsuri si ilegalități si dupa acceptarea succesiunii in urma defunctului sau frate C. C. prin încheierea de Autentificare nr._/25.10.1985 si dupa decesul soției acestuia C. F. la data de 29.09.1986 antecesoarea noastră S. E. este proprietara de drept si legal asupra întregului imobil format din casa, curte si gradina in suprafața totala de 641 mp.
În urma defunctului C. C. fratele antecesoarei apelantilor S. E. nu a rămas nici un moștenitor de gradul I (copii).
De asemenea, intregul imobil a fost dobândit ca bun propriu de cei doi frați in cotitatile stabilite prin Sentința Civila nr. 8435/25.11.1981 de la defuncta M. M. mama celor doi.
Cu toate ca Sentința Civila nr. 8435/25.11.1981 este definitiva si irevocabila si ulterior acesteia nu s-a mai pronunțat o alta Sentința care sa o abroge, nici o instanța de judecata nu o recunoaște si nu admite legalitatea ei si nici ceea ce s-a hotărât si decis prin acestea Sentința nu s-a inscris si notificat niciodată in Cartea Funciara Reconstituita a imobilului.
Stalul R. prin instituțiile sale respectiv Consiliul Popular Județean T. si Consiliul Popular al Municipiului Timișoara nu avea dreptul legal de a prelua nici cea mai mica cotitate din acest imobil, nici din construcții si nici de teren.
Prin adresa Politiei Timișoara nr. P/_/16.07.2003 se constata si se recunoaște ca Coala Originala a Cărtii Funciare a imobilului a dispărut si nu se mai găsește in arhiva Cărților Funciare din Timișoara.
De asemenea prin aceasta adresa politia Timișoara afirma fals ca Reconstituirea Cărtii Funciare a imobilului a fost făcuta in baza încheierii nr._/13.08.2002 la cererea numitei S. E. si nu la cererea numitei C. E..
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele.
În adevăr, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din studiul cărții funciare nr._ Timișoara, imobilul a fost apartamentat în anul 1973 în .. Numai că . achiziționat prin cumpărare de către fratele autoarei reclamanților - C. C. și soția C. F. iar . achiziționat de autoarea comună M. M.. Ulterior, și cel din urmă apartament cu nr. 2 a revenit fratelui C. C., urmare a sistării stării de coproprietate dintre el și sora S. E. - autoarea reclamanților (fiind reunificate cele două apartamente în proprietatea lui C. C. și soția C. F.). Context în care susținerile petiționarilor-apelanți în sensul că autoarea lor ar fi cumpărat întregul imobil în anul 1973 iar nu numai . avut relevanță într-un litigiu în care ar fi contestat titlul numiților C. C. și soția C. F. (eventual pe calea unei acțiuni în simulație în care să fi dovedit că autoarea comună M. M. ar fi cumpărat întreg imobilul și nu cei doi din urmă).
Tribunalul mai observă că prin decizia civilă nr. 67/16.01.1997 a Curții de Apel Timișoara (filele 78-82 din dosarul de fond) s-a stabilit irevocabil că autoarea petiționarilor - S. E. nu legitima nici interesul și nici calitatea în a solicita anularea certificatului de moștenitor al soției supraviețuitoare C. F. după defunctul C. C..
Cum statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârii judecătorești date într-un litigiu anterior se manifesta cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat - cu precădere, in limita chestiunilor incidentale vizând stabilirea calității de moștenitor a autoarei S. E. după defunctul C. C. (în sens negativ) precum și a anulării testamentului întocmit de cel din urmă în favoarea soției care nu îngăduie a fi contrazise -, devine obligatorie concluzia ca numai ignorând exigentele imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelație cu acelea ale alin. 2 apartenent art. 1202 ambele din legea civila (chemate sa configureze legislativ prezumția lucrului judecat, - forma in care se manifesta autoritatea de lucru judecat atunci când nu exista identitatea de elemente cerute de aceeași lege civila, prin al sau art. 1201, ci doar o suprapunere de chestiuni litigioase), apelanții au reabordat jurisdicțional aceleași chestiuni litigioase. Fără a observa și că autoritatea procesuala a actelor jurisdicționale in discuție (exprimând sau nu adevărul, rezulta din puterea conferita de lege instanței de judecata, de a transa definitiv o chestiune litigioasa), obstaculează, prin efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, reluarea verificării acelorași probleme de drept (cea a calității autoarei S. E. de moștenitor acceptant al succesiunii defunctului C. C.).
De altfel, din litigiul purtat anterior se detașează îndeajuns de legitimă și concluzia că autoarea S. E., solicitând a se constata că ea este unica moștenitoare a defunctului său frate, și că masa succesorală rămasă după acesta se compune din imobilul înscris în C.F. nr._ Timișoara, situat în Timișoara, .. 95, casă, curte și grădină în suprafață de 641 mp, implicit, a recunoscut și valabilitatea partajului dintre cei doi frați, în urma căruia defunctul C. C. a dobândit și cota de 1/3 din imobil, devenind unic proprietar al acestuia (operațiune evidențiată la poziția B 9 din CF_ Timișoara, prin încheierea cu nr. 564/28.01.1983 și ea contestată prin demersul judiciar pendent).
În atare situație tribunalul conchide că demersul judiciar pendinte inițiat, prin care se tinde, urmare a anulării tuturor încheierilor de carte funciară (prin care s-au înscris în cartea funciară operațiunile juridice supra anunțate și cele ce succed constatării calității de moștenitoare a soției C. F. după C. C.) se privește fi lipsit de legitimare și de interes. De vreme ce petiționarii-apelanți T. F. și T. F. nu pot obține mai multe drepturi decât i s-ar fi cuvenit antecesoarei lor - defuncta S. E. - și care, prin sistarea stării de coproprietate, și mai apoi, prin decizia civilă antemenționată a pierdut orice vocație la a dobândi/redobândi vreun drept asupra imobilului înscris în C.F. nr._ Timișoara, situat în Timișoara, .. 95 (probabil, cu titlu de moștenire după autoarea comună M. M., și, mai apoi, după defunctul C. C.). Devenind astfel îngăduită și concluzia că petiționarii T. F. și T. F., la rândul lor, nu legitimează nici calitatea și nici interesul în a contesta încheierile de carte funciară pendinte repudiate. Ceea ce face inutilă analizarea cadrului procesual sub aspectul laturii procesuale subiective pasive a demersului judiciar pendent.
Mai mult, din lecturarea aceleiași cărți funciare, coroborată cu contractul de vânzare-cumpărare perfectat în condițiile de exigență ale legii cu nr. 112/1995, rezultă că imobilul litigios a fost preluat de S. Român în condițiile DL nr. 223/1974, din patrimoniul proprietarului tabular la acea epocă - Weinhardt M.. Ceea ce impune cu forța evidenței și concluzia că imobilul în discuție se subsuma sferei de aplicare a legii speciale reparatorii cu nr.10/2001 și că autoarea S. E. avea a uza de procedura specială configurată legislativ de acest act normativ (ceea ce în speță se și verifică - a se vedea sentința civilă nr._/10.12.2002 dată în dosar nr._/2002 de Judecătoria Timișoara, dar și adresa nr. SC.2013 -_/3.06./2013 remisă de Municipiul Timișoara). Știut fiind și că în cadrul procedurii speciale configurate legislativ de legea 10/2001, autoarei S. E. îi era îngăduit să conteste cu aceleași șanse de succes încheierile de carte funciară și actele juridice ce au stat la baza întocmirii acestora, în vederea probării vocației sale de a accede la beneficiul legii speciale, chestiune ce avea a se privi ca fiind una prejudicială. Zis altfel, autoritățile administrative, sau după caz, instanța de judecată, aveau a opri temporar soluționarea cererii de retrocedare a proprietății imobiliare până la tranșarea calității sale de moștenitoare, precum și a întinderii/componenței masei succesorale.
Context în care, apreciind, prin prisma considerentelor ce preced, că un așa demers judiciar se privește a fi lipsit de interes și de legitimare, de vreme ce nu are aptitudinea de a le aduce finalitatea urmărită, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ., va respinge recursul și va păstra sentința civilă atacată, substituind însă aparatul argumentativ al primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declanșat de către apelanții-reclamanți T. F. și T. F., ambii cu domiciliul în Timișoara, P-ța I. I.C. B., nr. 4, ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 7888/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.06.2013.
Președinte, Judecător,
A. A. L. Ș.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/12.07.2013
Prima instanță: Judecător M. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8420/2013. Tribunalul TIMIŞ | Evacuare. Sentința nr. 1520/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
