Reziliere contract. Decizia nr. 35/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 35/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/A
Ședința publică din 16.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declanșat de către apelanții M. Timișoara reprezentat prin Primar, P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara împotriva sentinței civile nr._/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații K. I., B. P.-I., B. V. C., B. D.-R. și B. L., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic Jenariu C., în reprezentarea apelanților, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 14.01.2014, au fost depuse două copii ale contractului de închiriere nr. 3441/24.04.2002.
Reprezentantul apelanților învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra apelului promovat.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere, conform contractului de închiriere încheiat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.02.2013, sub nr._, reclamanții M. Timișoara reprezentat prin Primar, P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara au chemat în judecată pârâții K. I., B. P.-I., B. V. C., B. D.-R. și K. L. și au solicitat instanței:
1) rezilierea contractului de închiriere nr. 3441/24.04.2002 încheiat între Primăria M. Timișoara prin Primar și pârâți;
2) obligarea pârâților la plata debitului în valoarea de 261 lei din care 130,50 lei reprezentând chiria restantă și 130,50 lei majorări de întârziere aferente perioadei noiembrie 2011 - iulie 2012; 3) evacuarea necondiționata a pârâților din imobilul situat în Timișoara, ., Cămin 6, . consecința a rezilierii contractului de închiriere cu nr. 3441/24.04.2002;
4) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că între instituția reclamantă și pârâta K. I. a intervenit contractul de închiriere nr. 3441/24.04.2002, având ca obiect locuința din Timișoara, ., Cămin 6, .. IV lit. b) din contractului de închiriere, ce reprezintă legea părților, în cazul în care chiriașul nu-și achită chiria cel puțin 3 luni consecutiv, proprietarul are dreptul de a solicita rezilierea contractului de închiriere.
Instituția reclamantă i-a adus la cunoștință pârâtei K. I., titulara contractului de închiriere, prin adresa cu nr. ..05.2012, faptul că, are un debit restant, sumă pe care trebuia să o achite pentru a evita acționarea sa în instanță, însă acesta nu s-a conformat.
Întrucât numiții K. I., B. P.-I., B. V. C., B. D.-R., K. L., nu au achitat chiria aferentă perioadei noiembrie 2011 - iulie 2012, acumulând o chirie restantă de 130,50 lei și majorări de întârziere de 130,50 lei, reclamanții consideră că se impune rezilierea contractului de închiriere și evacuarea acestora din imobilul situat în Timișoara, ., . cu prevederile contractului de închiriere și legislația în vigoare.
De asemenea, reclamanții precizează faptul că pârâții trebuie obligați la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere, calculate potrivit clauzelor contractuale aplicând un procent de 0,5 % pe zi de întârziere asupra chiriei restante, începând cu prima zi de când chiria a devenit exigibilă, conform fișei de calcul.
În drept au fost invocate disp. art. 1796 lit. b, art. 1797, art. 1798, art. 1817, art. 1821, art. 1830, art. 1831 și art. 1832 C. Civ., Legea 114/1996, OUG. 40/1999 si art. 274 C. p. civ., art. 1169, 1178, art. 1225 C. civ., dispozițiile contractului de închiriere care constituie legea părților.
Reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului lor de la dezbateri.
În probațiune reclamanții au depus la dosar, în copie: contract de închiriere - fisa de calcul; referat de acționare în instanță; CF nr._ Timișoara; adresa cu nr. ..05.2012; adresa nr. SJ2013 -_/31.01.2013 și adresa nr. SJ2013 -_/05.02.2013.
Prin precizarea de acțiune, reclamanții au arătat că din adresa nr. SJ2013-_/08.05.2013 a Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse - Serviciul Clădiri - C. Locuințe și Garaje, rezultă că numita K. I. a renunțat la beneficiul contractului de închiriere și totodată la locuința situată în Timișoara, ., . înregistrată sub nr. DP2012-_/24.08,2012, indicând și adresa unde dorea să i se comunice răspunsul, respectiv Timișoara, .. 35.
Prin aceeași adresă a Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse - Serviciul Clădiri - C. Locuințe și Garaje se menționează că apartamentul a fost repartizat numitei Tuș R. în cadrul ședinței Comisiei de repartizare a locuințelor, care a avut loc în data de 06.11.2012, fiind întocmit contractul de închiriere nr. 104/29.01.2013.
Față de cele menționate mai sus, reclamanții arată că înțelege să renunțe la judecata primului si celui de-al treilea capăt al acțiunii de chemare în judecată, respectiv la rezilierea contractului de închiriere nr. 3441/24.04.2002 și la evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul situat în Timișoara, ., Cămin 6, .> În ce privește cel de-al doilea capăt al acțiunii prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata debitului restant reprezentând chirie și majorări de întârziere, reclamanții menționează că pentru folosința imobilului din Timișoara, ., . nu a fost achitată chiria din luna noiembrie 2011 până în data de 31.10.2012. Pârâții acumulând un debit de 348 lei din care 174 lei reprezintă chiria restantă, iar 174 lei majorări de întârziere, așa cum rezultă din adresa nr. SJ2013-_/08.05.2013 a Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse - Serviciul Clădiri - C. Locuințe și Garaje. Astfel că reclamanții solicită obligarea pârâților la plata sumei de 348 lei.
Precizării de acțiune i-au fost anexate, în copie: copia CI - K. I., adresa nr. S.T2013 -_/08.05.2013 a Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse - Serviciul Clădiri - C. Locuințe și Garaje, cererea numitei K. I. înregistrată sub nr. DP2012-_/24.08.2012, precum și cea înregistrată sub nr. SC2013-_/02.04.2013.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-a act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere cu privire la rezilierea contractului de închiriere și cu privire la evacuarea necondiționată a pârâților din imobil.
A fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâților minori B. P.-I., B. V. C., B. D.-R. și K. L., toți cu domiciliul în Timișoara, .. 35, jud. T..
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții M. TimișoarA reprezentat prin Primar, P. M. Timișoara și C. L. Al M. Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, Bv. C.D.L., nr. 1, jud. T., având cod fiscal_ și număr de cont R012TREZ__, în contradictoriu cu pârâta K. I., cu domiciliul în Timișoara, .. 35, jud. T..
S-a dispus obligarea pârâtei K. I. la plata sumei de 174 lei reprezentând chirie restantă aferentă perioadei noiembrie_12.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 248 cod de procedură civilă prima instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei capacității de exercițiu a pârâților minor chemați în judecată în nume propriu.
Cei patru pârâți B. P.-I., B. V. C., B. D.-R. și K. L. sunt minori sub 14 ani așa cum rezultă din contractul de închiriere nr. 3411/24.04.2002 și prin urmare nu au capacitate de exercițiu.
Potrivit dispozițiilor art. 57 cod de procedură civilă, partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată. Reclamanta nu a solicitat chemarea în judecată a minorilor prin reprezentant legal, astfel că în temeiul dispozițiilor legale susmenționate instanța a admis excepția excepției lipsei capacității de exercițiu a pârâților B. P.-I., B. V. C., B. D.-R. și K. L..
Pe fondul cauzei instanța a constatat că la data de 24.04.2002 între reclamantă și pârâta K. I. s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință socială nr. 3441.
În temeiul acestui contract pârâta s-a obligat să achite lunar chiria în valoare de 14,5 lei lunar. Pârâta nu a mai achitat chiria din luna noiembrie 2011 până la data de 31.10.2012 pârâta acumulând un debit în valoare de 174 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, părțile fiind ținute să-și execute întocmai obligațiile asumate.
În cererea de chemare în judecată reclamata arată că solicită și majorări de întârziere în procent de 0,5% pe fiecare zi de întârziere potrivit clauzelor contractuale.
Verificând contractul depus în probațiune aflat la filele 10-11 din dosar instanța a constatat că nu există nicio clauză contractuală privind majorările de întârziere, prin urmare acestea nu au fost acordate.
Dispozițiile art. 406 alin. 1 din Cod de procedură civilă, prevăd că:” reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”. Prin precizarea de acțiune reclamantul a renunțat la capetele de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 3441/24.04.2002 și la evacuarea necondiționată a pârâților arătând că pârâta K. I. a renunța de bună voie la beneficiul contractului.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 969 cod civil prima instanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei K. I. la plata sumei de 174 lei reprezentând chirie restantă aferentă perioadei noiembrie_12 și a respins în rest acțiunea.
În temeiul art. 453 cod de procedură civilă a dispus obligarea pârâtei K. I. la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 38,3 lei.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului reclamanții M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara si P. M. Timișoara, solicitând schimbarea in parte a hotărârii judecătorești atacate, in sensul admiterii cererii formulate de instituția noastră de obligare a intimatei K. I. si la plata penalităților de intarziere (majorări de întârziere) in cuantum de 174 lei, alături de chiria restanta in suma de 174 lei, aferenta perioadei noiembrie 2011- octombrie 2012.
în susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelanții considera ca, in mod greșit, instanța de fond a respins solicitarea de plata si a penalităților de intarziere in cuantum de 174 lei aferente chiriei in suma de 174 datorate de către parata intimata K. I. pentru perioada noiembrie 2011- octombrie 2012, retinandu-se ca nu exista clauza contractuala care sa prevadă obligația chiriașului de a achita si accesoriile - penalități de intarziere, ca o sancțiune a neplății la termen a chiriei.
Contrar celor reținute prin hotărârea judecătoreasca atacata, se invederează faptul ca potrivit punctului II din contractul de inchiriere nr. 3441/24.04.2002 „neplata la termen a chiriei atrage 6 penalizare de 0,5 % asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu prima zi care urmează aceleia cand suma a devenit exigibila, fara ca majorarea sa poată depasi totalul chiriei restante".
Având in vedere faptul ca astfel cum s-a dovedit prin inscrisurile depuse la dosar si de altfel s-a reținut de instanța de fond, parata intimata K. I. datorează chiria pentru perioada noiembrie 2011 - octombrie 2012, si ca atare in temeiul dispozițiilor contractuale mai sus invocate, aceasta datorează si penalități de intarziere aferente.
Răspunderea contractuală implică faptul că debitorul este obligat să execute toate obligațiile contractuale, iar în cazul neexecutării, a unei executări necorespunzătoare sau cu întârziere se cauzează creditorului un prejudiciu pe care debitorul este obligat să îl repare.
Penalitățile de întârziere, s-a apreciat că acestea reprezintă o pedeapsă civilă, neavând caracter reparatoriu, intenționând să determine părțile a executa obligații la termenul de scadență, utilizând ca mijloc de constrângere pentru a-l determina pe debitor la executarea obligației.
In soluționarea prezentei cai de atac, apelanții solicită instanței a avea in vedere funcțiile penalităților:
1. Funcția sancționatorie - pentru că se aplică asemenea unei pedepse în cazul încălcării clauzelor contractuale cu rol de lege între părțile contractante.
2. Funcția compensatorie - se referă la faptul că penalitățile compensează prejudiciul cauzat de întârzierea debitorului în stingerea obligației la data scadentei.
3. Funcția preventivă - are rolul de a determina partea ce se obligă să își îndeplinească obligațiile derivate din contract la timp pentru a evita plata unor de bani în plus.
Având in vedere cele mai sus expuse, apelanții solicită admiterea apelului împotriva Sentinței civile nr._/11.09.2013 pronunțata de Judecătoria Timiișoara, in sensul schimbării in parte a hotărârii judecătorești atacate, in sensul admiterii cererii formulate de instituția reclamantă de obligare a intimatei K. I. si la plata penalităților de intarziere (majorări de întârziere) in cuantum de 174 lei, alături de chiria restanta in suma de 174 lei, aferenta perioadei noiembrie 2011 - octombrie 2012.
In drept, apelanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 si urmatoarele Cod de Procedura Civila si contractul de închiriere nr. 441/24.04.2002.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi întemeiate pentru cele ce urmează:
Singura critică adusă sentinței apelate vizează neacordarea penalităților de întârziere stabilite prin contractul perfectat între subiecții procesuali.
În adevăr, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din lecturarea contractului de închiriere depus integral în calea de atac, la pct. II este inserata o clauză potrivit căreia „neplata la termen a chiriei atrage 6 penalizare de 0,5 % asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu prima zi care urmează aceleia cand suma a devenit exigibila, fara ca majorarea sa poată depasi totalul chiriei restante". Or, în speță, coroborând contractul cu adresa nr. SJ2013-_/08.05.2013 a Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse - Serviciul Clădiri - C. Locuințe și Garaje, dar și cu lipsa de opoziției a pârâtei-intimate ce nu s-a prezentat și nu a contestat în vreun fel clauzele contractuale ori calculul reclamanților, tribunalul va da eficiență maximă demersului judiciar pendent astfel cum a fost precizat.
Context în care, în temeiul art. 480 alin. 1 și 2 c. proc. civ. va admite calea de atac pendinte declanșată și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta K. I. la plata către reclamanți și a sumei de 174 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Va păstra în rest dispozițiile sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelanții-reclamanți M. Timișoara reprezentat prin Primar, P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T., împotriva sentinței civile nr._/11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații K. I., B. P.-I., B. V. C., B. D.-R. și B. L., toți cu domiciliul în Timișoara, .. 35, județul T..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta K. I. la plata către reclamanți și a sumei de 174 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Păstrează în rest dispozițiile sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.01.2014.
Președinte, Judecător,
A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 10/07.02.2014
Prima instanță: jud. Ș. R.
| ← Evacuare. Sentința nr. 1520/2013. Tribunalul TIMIŞ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1327/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
