Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 425/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 425/A
Ședința publică din 6 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta F. R. împotriva sentinței civile nr. 3361/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. V. G., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. P., în reprezentarea apelantei, lipsă, avocat S. H. A.-Dacia, în reprezentarea intimatului, lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepțiilor lipsei de interes a reclamantei în declanșarea căii de atac și a lipsei calității procesuale active, cât și asupra apelului formulat.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepțiilor invocate. Pe fond, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar în rejudecare, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepțiilor, iar pe fond, solicită respingerea apelului conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 07.05.2012, pe rolul Judecatoriei Timisoara, reclamanta F. R. a chemat in judecata pe pârâtul P. V. G., solicitând instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a testamentului olograf intocmit de def. P. M. la data de 16.01.2009 si pe cale de consecinta si anularea certificatului de mostenitor.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este sora autoarei testamentului olograf, respectiv face parte din categoria moștenitorilor privilegiați. La data de 01.03.2012, când a fost citată în calitate de pârâtă, in dos. nr._/325/2011 ce are ca obiect succesiune, a luat la cunoștință de faptul să sora sa, P. M., la data de 16.01.2009, ar fi testat olograf întreaga sa avere în favoarea soțului ei, P. V. G., in timp ce aceasta se afla internată în spital, în Karlsruhe, Germania, sub tratament cu morfină.
Acțiunea ce are ca obiect dezbatere succesiune a fost introdusă la instanțele românești pe motiv că autoarea testamentului este proprietară tabulară împreună cu soțul ei P. V. G., in cotă de ½ asupra imobilului inscris in CF nr._-C1-U4 Mun.Timișoara.
Conform art. 859 C.civ., testamentul olograf nu este valabil decat dacă este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului. La o simplă analiza a testamentului, se poate observa că există o diferență de scris intre conținutul testamentului și data și semnătura aplicate pe acest inscris.
În plus, și codul german, la art. 2247 impune solemnitatea acestui act prin faptul că testamentul olograf trebuie scris, datat și semnat în întregime de către testator. S-a arătat că se contestă scrisul din actul intitulat testament ca nefiind al surorii sale.
În drept, s-au invocat art. 859, 948 C.civ., art. 11, 112 C.pr.civ., art. 68, 69, 71 din Legea nr. 105/1992.
La termenul de judecata din 20.09.2012 pârâtul a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, invocând necompetența generală a instanțelor din România referitor la petitul privind anularea certificatului de moștenitor 1NG 34/2009 emis de notariatul 1 Karlsruhe-Darlach-Germania.
Pe fond, a aratat că la data de 23.01.2009 a decedat numita P. M., cetățean german, soția pârâtului, cu ultimul domiciliu in Germania. Cu vocație la succesiune au rămas pârâtul și defuncta Igretz A.. Anterior decesului, soția sa a ințeles să testeze intreaga sa avere in favoarea pârâtului, in calitate de soț. La data de 03.04.2009, a solicitat emiterea unui certificat de moștenitor, in dezbaterea succesorală privind pe defuncta sa soție, în baza testamentului olograf întocmit de defuncta la data de 16.01.2009, fiind deschis dosarul succesoral nr. 1 NG 34/2009.
Cu ocazia dezbaterii succesorale a fost citată mama defunctei, numita Igretz A., care nu a înțeles să conteste testamentul defunctei. Mama soției sale a decedat la data de 05.10.2012. La data de 20.05.2009 a fost emis certificatul de moștenitor prin care reclamantul a devenit unic moștenitor al def. M. P.. Testamentul in baza căruia a devenit unic moștenitor îndeplinește condițiile de formă necesare pentru valabilitatea lui, prev. de art. 71 din Legea nr. 105/1992. Totodată, testamentul este legal indeplinit si din punct de vedere al art. 2635 NCC incident in speță. A mai adăugat faptul că testamentul a fost intocmit în Germania, fiind valabil potrivit legii germane. Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, sora defunctei sale soții. Astfel sunt moștenitori rezervatari si au dreptul la rezervă, descendenții defunctului, părinții defunctului, soțul supraviețuitor. Reclamanta are un drept de succesiune doar după def.sa mamă, Igretz A.. Insă, la data la care aceasta a fost citată la dezbaterea succesiunii după numita P. M., Igretz A. nu a ințeles să conteste testamentul. Mai mult, in cauza de față operează excepția prescripției dretului la opțiune succesorală.
În speță nu se aplică art. 2247 C.civ. german, așa cum susține reclamanta.
În final, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3361/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosar nr._, a fost respinsă actiunea formulata de reclamantul F. R. impotriva piritului P. V. G..
Cu cheltuieli de judecata in suma de 2.500 lei in favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut urmatoarele:
La data de 16.01.2009 def. P. M. a intocmit un testament prin care si-a exprimat vointa de a lasa tot ce poseda sotului sau P. V. G.. In temeiul acestui act a fost eliberat certificatul de mostenitor1 NG 34/2009 de Notariatul 1 Karlsruhe-Durlach prin care s-a constatat ca mostenitor al def. P. M. este pârâtul P. V. G..
Din declaratiile martorilor audiati in cauza U. Pozoievich S., P. A., Balthasar M. M. se retine faptul ca au semnat testamentul intocmit de catre defuncta in calitate de martori. De multa vreme ar fi dorit sa incheie un testament in favoarea sotului dar acesta a aminat acest moment in speranta ca ea se va face bine. Testamentul a fost incheiat la spital cu aproximativ o saptamina inainte de deces, a fost scris de o nepoata a defunctei dar textul a fost dictat de aceasta. Defuncta a semnat dupa ce actul a mai fost citit o data T. cei trei martori si-au recunoscut semnatura de pe inscrisul aflat la fila 8 dosar si prezentat spre vedere.
Potrivit dispozitiilor art. 71 din Legea 105/1992 « Condițiile de forma ale unui act juridic sînt stabilite de legea care îi cirmuieste fondul.
Actul se considera totuși valabil din punct de vedere al formei, dacã îndeplinește condițiile prevãzute de una dintre legile următoarele:
a) legea locului unde a fost întocmit;
b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimțit;
c) legea aplicabilã potrivit dreptului internațional privat al autoritãții care examineazã validitatea actului juridic.”.
In situatia de fata testamentul a fost intocmit de defuncta in Germania iar potrivit inscrisului emis de Ambasada Romaniei la Bonn aceasta renuntase la cetatenia romana si conform inscrisului garantie de incetatenire a dobindit cetarenia germana.
Prin urmare testamentul este valabil daca indeplineste conditiile prevazute de legea germana.
Conform dispozitiilor art. 2250 alin. 1 din codul civil german „orice persoana care se afla . este inchis din cauza unor circumstante exceptionale, astfel incit incheierea unui testament in fata unui notar sa nu fie posibila sau sa fie in mod semnificativ ingreunata, va putea intocmi testamentul in forma specificata de art. 2249 sau printr-o declaratie verbala data in prezenta a trei martori”. Potrivit alin. 2, „cine se afla in pericol iminent de moarte, incit este probabil ca incheierea unui testament in temeiul art. 2249 sa nu mai fie posibila, va putea intocmi testamentul printr-o declaratie verbala data in prezenta a trei martori”. Având in vedere aceste dispozitii, ele sunt aplicabile in situatia de fata intrucit testamentul a fost intocmit, potrivit declaratiilor martorilor, in spital, cu citeva zile inainte de decesul defunctei. Având in vedere ca textul a fost dictat de catre defuncta si au fost de fata trei martori care au semnat actul, se apreciază ca acesta indeplineste conditiile de forma impuse de legea locului unde a fost intocmit.
In consecinta instanta a apreciat ca actiunea reclamantei privind constatarea nulitatii testamentului este neintemeiata si a fost respinsa ca atare. Pe cale de consecinta a fost respinsa si cererea privind anularea certificatului de mostenitor eliberat in temeiul testamentului de Notariatul 1 Karlsruhe-Durlach.
In baza art. 274 cod proc civila, a fost obligată reclamanta sa plateasca pârâtului cheltuieli de judecata in suma de 2.500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamanta F. R., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
In susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, a învederat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2250 din Codul civil german, respectiv „orice persoană care se află într-un loc închis, care este închis din cauza unor circumstanțe excepționale, astfel încât încheierea unui testament în fața unui notar să nu fie posibilă sau să fie în mod semnificativ îngreunată, va putea întocmi testamentul în forma specificată de art. 2249 cod civil german sau printr-o declarație verbală dată în prezența a trei martori". Din analiza textului de lege mai sus enunțat reiese faptul că testamentul dat printr-o declarație verbală în prezența a trei martori, este o situație excepțională, iar din probatoriul administrat la instanța de fond, subsemnata apreciez faptul că această situație excepțională nu a fost dovedită pentru a se putea da eficientă prevederilor art. 2250 din Codul civil german.
In drept: dispozițiile art. 282-298 Cod de procedură civilă și art. 274Cod procedura civilă.
Pârâtul intimat P. V. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare a învederat că testamentul in baza căruia a devenit unic moștenitor îndeplinește condițiile de forma necesare pentru validitatea lui întrucât, potrivit art. 71 din Legea 105/1992 condițiile de forma sunt supuse legii care carmuieste fondul, admițând insa valabilitatea actului supus din vedere al formei uneia dintre următoarele legi: legea locului unde a fost intocmit, legea naționala sau legea domiciliului persoanei care 1-a consimțit. Este deci suficient ca actul sa îndeplinească condițiile de forma impuse de oricare din legile determinate dupa criteriile determinate mai sus pentru a fi considerat valabil, norma conflictuala permițând opțiunea intre aceste legi. Aceste dispoziții se coroborează si cu cele ale art. 66 din lege, care prevăd ca intocmirea testamentului este socotita valabila daca actul respecta condițiile de forma aplicabile fie la data cand a fost intocmit, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre următoarele legi: legea naționala a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului unde a fost intocmit, modificat sau revocat, etc. Este de menționat ca testamentul este valabil întocmit si potrivit disp. Art. 2635 din Noul Cod Civil incident in speța, intrucat Legea 71/2011 prevede in Art. 207 ca: (1) Dispozițiile Cărtii a VII-a - "Dispoziții de drept internațional privat" din Codul civil se aplica numai in cauzele deduse instanței judecătorești sau autorității competente după data intrării in vigoare a Codului civil, având ca obiect raporturi juridice cu elemente de extraneitate, indiferent de data si locul încheierii actelor ori producerii sau săvârșirii faptelor generatoare ale respectivelor raporturi juridice. Astfel ca, art. 2635 din Noul Cod civil prevede ca „întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condițiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legile următoare:
a) legea națională a testatorului;
b) legea reședinței obișnuite a acestuia;
c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;
d) legea situației imobilului ce formează obiectul testamentului;
e) legea instanței sau a organului care îndeplinește procedura de transmitere a bunurilor moștenite.
In speța testamentul a fost întocmit in Germania -, fiind valabil potrivit legii germane, la acest notariat fiind deschis si validat dupa decesul testatoarei. In speța nu este incident nici art. 2247 Cod civil german invocat de catre reclamanta apelanta/recurenta.
Este adevărat ca la data întocmirii testamentului soția sa se afla internata . Germania, insa disp. Art. 2250 Cod civil german prevăd ca: "(1)Orice persoana care se afla . este inchis din cauza unor circumstanțe excepționale, astfel încât încheierea unui testament in fata unui notar sa nu fie posibila sau sa fie in mod semnificativ ingreunta, va putea întocmi testamentul in forma specificata de art. 2249 sau printr-o declarație verbala data in prezenta a terți martori. (2) Cine se afla in pericol iminent de moarte, incat este probabil ca încheierea unui testament in temeiul art. 2249 sa nu mai fíe posibila, va putea intocmi testamentul printr-o declarație verbala data in prezenta a trei martori. (3) In cazul in care testamentul se va intocmi printr-o declarație verbala data in prezenta a trei martori, se va menționa despre acestea .>
Dupa cum ușor se poate observa, testamentul in litigiu îndeplinește cerințele textului de lege mai sus menționat.
Din probatoriul administrat in cauza, respectiv din depozițiile celor trei martori semnatari ai testamentului rezulta ca defuncta sa soție s-a aflat . de moarte, fiind diagnosticata cu cancer in urma cu aproximativ 3-4 ani anteriori decesului, de la data testării si pana la deces au trecut șapte zile. Martorii semnatari ai testamentului au fost de acord sa participe in aceasta calitate, au fost prezenți pe tot parcursul desfășurării procesului de încheiere, respectiv in timpul declarației testatorului, in timpul citirii, aprobării si semnării de către testator al înscrisului. Martorii audiați in instanța au arătat ca defuncta sa soție a declarat in prezenta acestora care este ultima ei dorința, înscrisul a fost redactat de o nepoata a acesteia, in încăperea de spital si in prezenta celor trei martori, apoi a fost citit defunctei sale soții care l-a aprobat si a fost semnat de martorii prezenți. Rezulta deci ca au fost îndeplinite toate condițiile legale de valabilitate privind testamentul a cărui nulitate absoluta se solicita.
Examinândlegalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, dar și a excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâtul-intimat în cea dintâi fază a judecății și reiterate din oficiu în calea de atac, tribunalul reține următoarele:
În adevăr, în speță sunt incidente dispozițiile Cărții a VII-a din noul cod civil privind raporturile juridice de drept internațional privat, raportat la dispozițiile art. 207 apartenente legii cu nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil Dispozițiile cărții a VII-a "Dispoziții de drept internațional privat" a Codului civil se aplică numai în cauzele deduse instanței judecătorești sau autorității competente după data intrării în vigoare a Codului civil, având ca obiect raporturi juridice cu elemente de extraneitate, indiferent de data și locul încheierii actelor ori producerii sau săvârșirii faptelor generatoare ale respectivelor raporturi juridice. În cazul raporturilor de drept internațional privat stabilite anterior intrării în vigoare a Codului civil, competența legii determinate potrivit alin. (1) poate fi înlăturată dacă aplicarea sa conduce la consecințe vădit injuste. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător ori de câte ori ar interveni o modificare a regulilor de drept internațional privat stabilite în cartea a VII-a a Codului civil.)
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin demersul judiciar pendinte se tinde la anularea testamentului olograf întocmit de defuncta P. M. la data de 16.01.2009 pe seama soțului - pârâtul-intimat P. V. G.. Fără a observa însă petiționara-apelanta și nici judecătoria, așa cum în rigoarea legii aveau a o face, că interesul și legitimarea calității procesuale active în a solicita și obține jurisdicțional anularea testamentului universal întocmit de sora sa în favoarea soțului rămânea subsumat dovedirii propriei calități de moștenitoare acceptantă în termenul de prescripție de 6 luni de la data deschiderii moștenirii instituit de art. 700 alin. (1) din codul civil de la 1864 în vigoare la data decesului defunctei P. M. și incident în ceea ce privește termenul și condițiile acceptării moștenirii potrivit art. 91 apartenent legii cu nr. 71/2011 (și care spune că „Moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.”). Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, pentru a-și legitima calitatea și interesul în demersul judiciar pendent, petiționara avea a proba că a acceptat tacit sau expres succesiunea defunctei sale surori, decedată la data de 23.01.2009 până la data de 23.07.2009, când expira termenul de prescripție de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii, independent de împrejurarea că știa sau nu de existența testamentului olograf pendinte contestat (acest aspect - necunoașterea existenței unui testament poate fi invocată - ca un argument în susținerea unui eventual petit de repunere în termenul de prescripție de acceptare a succesiunii - numai de către beneficiarul lui, nicidecum de către ceilalți moștenitori legali ce aveau a-și exercita dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni de la data decesului, instituit de deja evocatul art. 700 alin. 1).
Or, în speță, petiționara-apelantă nu a făcut dovada că și-a exercitat acest drept în termenul de prescripție supra anunțat și nici nu a înțeles să uzeze de instituția repunerii în termen, consacrată legislativ de art. 19 din DL nr. 167/1958, prin formularea unui petit în acest sens, cu toate că a beneficiat de serviciile unui apărător ales; știut fiind că termenul de prescripție a dreptului patrimonial de opțiune succesorală este susceptibil de întrerupere, suspendare și repunere în termen, fiindu-i aplicabile regulile ce guvernează materia prescripției extinctive.
Așa stând lucrurile, se detașează îndeajuns de legitimă și concluzia că petiționara nu întrunește două din condițiile esențiale, de fond, ale exercițiului dreptului la acțiune: cea a calității procesuale active și cea a interesului; de vreme ce nu a făcut dovada că a acceptat în termenul de prescripție de 6 luni succesiunea defunctei sale surori, și, pe de altă parte, nu ar obține nici un folos practic din anularea testamentului, în condițiile în care nici mama sa - cu vocație la moștenirea defunctei P. M. nu a acceptat, la rândul ei, succesiunea fiicei sale (și aceasta, presupunând că petiționara a acceptat succesiunea mamei sale și legitimează calitatea de moștenitor a acesteia). Context în care, în lipsă de alți moștenitori legali ori testamentari, anularea testamentului ar conduce la declararea succesiunii defunctei P. M. ca fiind vacantă, cu consecința intrării moștenirii în patrimoniul statului.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește nefondat apelul. Motiv pentru care, în temeiul art. 296 c. proc. civ., îl va respinge și va păstra sentința apelată substituind însă aparatul argumentativ al judecătoriei în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declanșat de către apelanta-reclamantă F. R., cu domiciliul procedural ales la avocat P. C., în Timișoara, ., ., contra sentinței civile nr. 3361/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. V. G., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 2, ., județul T..
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în calea de atac a apelului, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.06.2013.
Președinte, Judecător,
A. A. L. Ș.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/12.07.2013
Prima instanță: Judecător D. Ș.
| ← Anulare act. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
