Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2153/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2153/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-09-2012 în dosarul nr. 2153/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
Dosar nr._ î
SENTINȚA CIVILA NR. 2153/PI
Ședința publică din 4 septembrie 2012
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
S-a luat in examinare soluționarea cauzei civile având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009 formulata de reclamantul N. S. M., prin moștenitoare legale N. S.-L. și N. L.-S., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Cauza a fost luată la prima strigare.
Se prezintă procuror L. V. M. pentru P. de pe lingă Tribunalul T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,
La a doua apelare a cauzei, lipsesc părțile.
Se prezintă procuror L. V. M. pentru P. de pe lingă Tribunalul T..
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, constatând încheiata cercetarea judecătoreasca, acorda cuvântul in fond.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ / 24.03.2010, reclamantul N. Ș. M. a chemat in judecată pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice si Direcția Generală a Finanțelor Publice T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea paratului 1 la acordarea de despăgubiri bănești in suma de 500.000 euro (echivalent in lei la data plații), reprezentând contravaloarea prejudiciului adus autorului său B. I. (bunic matern) urmare a condamnării acestuia la pedeapsa închisorii -( internare ) de 5 ani pe perioada 1951 - 1955 de către fostul regim comunist; obligarea paratului 1 la punerea in executare a hotărârii prin intermediul paratei 2,
În motivare, reclamantul a arătat că este nepot de fiica al numitului B. I. - cea a avut o fiica B. A. L., căsătorita N. - mama reclamantului.
Bunicul reclamantului a fost arestat in perioada regimului comunist, iar din actul pe care l-a anexat in copie xerox rezulta ca a fost " internat " in unitatea CT Văcărești pe perioada 16.08.1952 până la 16.08.1957, respectiv pe o perioada de 60 luni ( 5 ani ), iar motivul internării a fost acela ca a fost membru in delegația permanenta județeana PNT M..
Bunicul său s-a născut in 19 aprilie 1896 dintr-o familie țărani săraci din județul Bistrița Nasaud. A terminat studiile universitare respectiv Facultatea de D., la data internării avind calitatea de funcționar, respectiv notar public si având in vedere ca a avut întotdeauna vederi țărăniste a fost internat de către comuniști in perioada indicată.
In drept, a invocat art.1 din Legea nr. 221/2009
Pârâta D.G.F.P. T., în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, în numele statului român, a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea acțiunii formulate ca nefondată.
In motivare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 221/2009, coroborat cu prevederile art. 5, alin. 1 lit. „a” din același act normativ, despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit de către subiecții de drept care se circumscriu sferei de aplicare a Legii nr. 221/2009 se acordă numai în cazul în care există o condamnare cu caracter politic. Astfel, art. 1, alin.1 din lege dispune: „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva, pronunțata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după aceasta data si care au avut drept scop împotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945".
Acest text de lege se impune a fi coroborat cu prevederile art. 5, alin. 1, lit. a căra dispune: „Orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecata, in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare".
Cu alte cuvinte, despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit se acordă doar în cazul în care a fost dispusă o condamnare, în sensul prevăzut de articolele anterior menționate, cu respectarea prevederilor cuprinse în partea a - II - a articolului 5, adică: „se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare".
Această concluzie se desprinde și din interpretarea prevederilor art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, text de lege care dispune modalitatea în care persoanelor îndreptățite li se pot acorda despăgubiri materiale.
În speță, împotriva antecesorului reclamantului a fost luată măsura administrativă a internării în unități și colonii de muncă, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 221/2010, împotriva acestuia nefiind pronunțată vreo hotărâre de condamnare cu caracter politic.
Potrivit art. 3 din lege: „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă (...)". în acest sens, solicită instanței să-i pună în vedere reclamantului să menționeze pe care dintre actele normative prevăzute la art. 3 lit. a - își întemeiază acțiunea.
Așadar, ipoteza textului de lege nu este îndeplinită, motiv pentru care reclamantul nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile legale, în ceea ce privește prejudiciul moral suferit.
În drept, art. 115, Cod. proc. civ, precum și textele de lege mai sus invocate.
La dosarul cauzei s-a depus dosarul individual privindu-l pe I. B., aflat în arhiva CNSAS.
În cauză au fost introduse moștenitoarele legale ale reclamantului, decedat la data de 26 martie 2010, numitele N. S.-L. și N. L.-S..
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele :
Reclamantul N. Ș. M., prin moștenitoare legale, legitimează calitatea de a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea cu nr. 221/ 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, bunicul sau - B. I. - fiind internat in unitatea CT Văcărești pe perioada 16.08.1952 până la 16.08.1957, respectiv pe o perioada de 60 luni ( 5 ani ), pe motiv ca a fost membru in delegația permanenta județeana PNT M., dovedind prin actele de stare civilă depuse la dosar legătura de rudenie cu persoana menționată în cererea introductivă.
Legea cu nr. 221/2009 conferă în mod expres calitate procesuală activă, atât persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, cât și - după decesul acestei persoane - soțului sau descendenților acesteia până la gradul al II-lea inclusiv.
Vorbind de „descendenți” iar nu de „moștenitori”, rezultă că legea enunțată nu cere ca urmașii persoanelor decedate să fi acceptat moștenirea autorului lor; prin urmare, nu le condiționează accesul la beneficiul acestui act normativ de calitatea de moștenitor acceptant, deoarece, atunci când a înțeles să solicite această dovadă, legiuitorul a menționat expres, în corpul actelor normative calitatea de „moștenitor”, cum este cazul celorlalte legi speciale reparatorii adoptate anterior (a se vedea, spre exemplificare, Legea cu nr. 10/2001 care, în art. 4, conferă legitimare procesuală activă numai moștenitorilor legali ori testamentari ai foștilor proprietari spoliați).
Se poate conchide că - venind în calitate de descendenți sau, după caz, de soț supraviețuitor - dreptul la compensații pecuniare pentru prejudiciul moral suferit de defunct s-a format în patrimoniul acestuia (și, ca atare, se cuantifică prin raportare la persoana sa, iar nu a descendenților sau a soțului supraviețuitor), urmând a fi transmis celor dintâi ca o creanță circumscrisă activului patrimonial al lui de cujus. Motiv pentru care aceste despăgubiri cuvenite pentru prejudiciul moral ce intră în patrimoniul autorului au un caracter global, urmând a fi partajate, după caz, între persoanele îndreptățite în accepția acestei legi speciale (descendenții până la gradul II și soțul supraviețuitor), potrivit regulilor de drept comun din materia devoluțiunii succesorale.
Față de cele menționate, tribunalul reține că reclamantul, prin moștenitoare, legitimează calitate procesual activă în cauză ca descendent de gradul II, repectiv III (după bunic și străbunic ).
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că legiuitorul român a inițiat și adoptat nenumărate reglementări referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, privind: 1. restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv și, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea; 2. reabilitarea celor condamnați din motive politice; 3. acordarea de indemnizații, de despăgubiri pentru daunele morale suferite și de alte drepturi.
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, se constată că există mai multe acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist. Edificatoare în acest sens sunt: prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste acte normative stabilesc o . drepturi, cum ar fi : dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat; dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu (art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990); scutire de plata impozitelor și a taxelor locale; asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale (art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990); soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum și soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-au recăsătorit (art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990); despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare [art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009]; despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 [art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009]; repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară [art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 221/2009].
Dintre măsurile reparatorii, reclamantul a optat pentru despăgubiri morale, reglementate de art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009.
În practica judiciară s-a apreciat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza K. și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor; prin urmare, se apreciază că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă.
Despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative.
În speța dedusă judecății, instanța constată că solicitarea reclamantului de acordare a despăgubirilor de ordin moral este neîntemeiată.
Prin adoptarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - declarate ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale - persoanele cărora li s-a adresat nu au avut o "speranță legitimă" (astfel cum este consacrată în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despăgubirilor morale, întrucât, așa cum a statuat instanța de la Strasbourg - de exemplu, prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei - atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o "speranță legitimă" în dobândirea proprietății.
Pentru toate aceste considerente, în baza normelor legale mai sus enunțate, instanța va respinge apreciind ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantului, prin moștenitoare legale.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece – deși le-au solicitat - reclamantul, prin moștenitoarele legale se află în culpă procesuală, conform disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., iar pârâtul nu a pretins aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul N. Ș. M., prin moștenitoare legale N. S.-L. și N. L.-S., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr.1, . ( la Cabinet Avocat N. N.), în contradictoriu cu pârâții S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice T., cu sediul în Timișoara, .. 9 B, județ T..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. POPOVICIRAMONA RUȘEȚIU
Red.C.P./Tehnored. I.B.
6 ex./4 .
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1584/2012.... | Uzucapiune. Decizia nr. 919/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
