Uzucapiune. Decizia nr. 919/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 919/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-09-2012 în dosarul nr. 919/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 919/R
Ședința publică din 6 septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții A. A. și A. T.-C. contra sentinței civile nr. 823/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat D. D., în reprezentarea recurenților, lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurenților depune împuternicirea avocațială, chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 339 lei, timbru judiciar de 0,3 lei. Totodată, învederează că recurenții au solicitat doar terenul, iar moștenitorii proprietarilor decedați (fila 79 dosarul de fond) sunt proprietari doar ai construcției și că, în opinia sa, aceștia nu ar trebui împrocesați.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, sub nr._ la data de 07.03.2011, reclamanții A. A. și A. T.-C. au solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constate că au devenit proprietari prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF_ C., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1761, nr. cad. 266/a al loc. Țipari, compus din casă cu nr. 376 și teren în suprafață de 2158 mp și să se dispună înscrierea reclamanților în cotă de 1/1 părți cu titlu de uzucapiune asupra imobilului descris mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamanții citează prevederile art. 28 alin. 1 din D.L. 115/1938, precizând că sunt îndeplinite cele trei condiții cerute de lege.
În acest sens, se arată că proprietarul tabular V. A. a decedat la data de 11.03.1974 iar V. S. a decedat la data de 02.10.1989 și că vor dovedi cu acte și martori că au exercitat o posesie utilă, neviciată, și că folosesc casa și terenul menționate în petitul acțiunii din anul 1975 și până în prezent, plătind taxele și impozitele corespunzătoare acestora și că, în această perioadă, nu au fost tulburați în posesia imobilului de către nicio persoană, fiind cunoscuți în localitate ca adevărați proprietari.
Afirmă reclamanții că posesia lor a fost continuă, publică, pașnică și sub nume de proprietar, fiind astfel îndeplinite condițiile pentru invocarea uzucapiunii.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 28 și 130 din DL 115/1938, art. 54 al. 2 din Legea 7/1996.
Acțiunea timbrată cu 678 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 18.10.2011, reclamanților le-a fost acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata diferenței taxei judiciare de timbru de 1884,3 lei și 5,3 lei timbru judiciar.
Reclamanții au anexat acțiunii următoarele înscrisuri, în copie: certificat de atestare fiscală, extras CF 400737Coșteiu, certificat de deces Vastag Zsuzsanna, certificat de deces V. A..
În cauză a fost emisă somațiunea privind constatarea uzucapiunii împlinite, prev. de art. 130 din DL 115/1938, ce a fost afișată timp de o lună la Primăria Comunei Coșteiu și la sediul instanței, conform dovezilor de la f. 61 - 62 dosar, și publicată în ziarul „Ziua” din data de 07.11.2011, pe cheltuiala reclamantului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile menționate mai sus și s-a efectuat expertiză topografică de către dl. expert S. I..
Ulterior efectuării expertizei, reclamanții au depus o modificare a acțiunii prin care solicită a se constata că au devenit proprietari prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF_ C., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1425, nr. cad. 266/a al loc. Țipari, compus din casă cu nr. 376 și teren în suprafață de 2158 mp, având ca proprietari tabulari pe H. I. pe teren și pe Low R. și Low A. pe teren și să se dispună înscrierea reclamanților în cotă de 1/1 părți cu titlu de uzucapiune asupra imobilului descris mai sus, precizare de acțiune căreia i-au fost anexate copia actului de deces pentru uz oficial al proprietarului tabular H. I. și adresă din partea Primăriei .> Prin sentința civilă nr. 823/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanții A. A. și A. T.-C..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Imobilul revendicat de către reclamanți prin uzucapiune este înscris în CF_ Coșteiu (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1761 Țipari), nr. top. 226/a, constând în casă și teren în suprafață de 2158 mp și are ca proprietari tabulari pe Vastag A. și V. S..
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză topografică, care a constatat însă că imobilul folosit de către reclamanți este cel înscris în CF_ Coșteiu, provenit din conversia de pe hârtie a CF 1425 Țipari, nr. top. 266/a, constând în casă compusă din două corpuri și teren în suprafață de 2158 mp, având ca proprietari tabulari pe H. I. și Low R. și Low A. în cotă de 1/1 asupra casei și pe H. I. în cotă de 1/1 asupra terenului.
În consecință, raportat la limitele investirii instanței prin acțiunea introductivă, instanța constată că lipsește prima condiție cerută de art. 1847 C. civ. care să conducă la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă, respectiv lipsește însăși posesia reclamanților asupra imobilului revendicat.
De asemenea, judecătoria a constatat că, cererea intitulată „precizare la cererea de chemare în judecată”, depusă de către reclamanți prin registratura instanței reprezintă în fapt o modificare a cererii de chemare în judecată, întrucât are un alt obiect decât cererea de chemare în judecată inițială.
Astfel, prin cererea de chemare inițială în judecată s-a solicitat instanței a se constata că reclamanții au devenit proprietari prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF nr._ C., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1761 Țipari, nr. cadastral 226/a al localității Țipari, compus din casă cu nr. 376 și teren în suprafață de 2158 mp, proprietar tabular Vastag A. și S. S..
Prin modificarea de acțiune se solicită instanței a se constata că reclamanții au devenit proprietari prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF_ C., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1425, nr. cad. 266/a al loc. Țipari, compus din casă cu nr. 376 și teren în suprafață de 2158 mp, proprietari tabulari Low R. și Low A..
În cauză a fost deja emisă somațiunea pentru constatarea uzucapiunii împlinite cu privire la imobilul revendicat prin acțiune și au fost administrate probe, iar admiterea modificării de acțiune ar presupune emiterea unei noi somațiuni și administrarea din nou a întreg probatoriului, practic reluarea cauzei de la zero, și aceasta la mai mult de un an de la înregistrarea cauzei și opt termene de judecată.
Potrivit art. 132 C. pr. civ., modificarea acțiunii este permisă doar la prima zi de înfățișare, definită potrivit art. 134 C. pr. civ. drept aceea la care părțile, legal citate pot pune concluzii.
În speță, cauză nu se află la prima zi de înfățișare, în cauză procedura de citare fiind legal îndeplinită și somațiunea pentru constatarea uzucapiunii îndeplinite fiind deja emisă și administrate probe, iar culpa pentru situația concretă aparține exclusiv reclamanților, care au revendicat un alt imobil decât cel pe care-l posedă.
Este adevărat că raportul de expertiză topografică administrat în cauză a identificat că imobilul folosit de reclamanți este cel revendicat prin modificarea de acțiune și nu cel solicitat inițial, prin acțiune, însă codul de procedură civilă nu prevede posibilitatea modificării acțiunii atunci când necesitatea acesteia ar reieși din dezbateri, art. 138 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. referindu-se doar la probele care nu au fost solicitate în termen. De asemenea, nici prevederile art. 135 C. pr. civ. nu sunt incidente în cauză, acestea referindu-se strict la disjungerea cererii reconvenționale.
În plus, raportul inspecției judiciare privind efectuarea de verificări directe cu privire la modul de respectare a dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor în toate cauzele mai vechi de 10 ani existente pe rolul instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 117/28.02.2012 a identificat la capitolul VI pct. 3, drept una din cauzele care au concurat la prelungirea duratei procedurilor, imputabile instanței de judecată ori circuitului administrativ-jurisdicțional instituit la nivelul instanței, neaplicarea regulilor care guvernează desfășurarea procesului civil sau a celui penal, referitoare la termenele până la care părțile pot formula cereri.
Pentru argumentele expuse, față de tardivitatea modificării de acțiune depusă de reclamanții A. A. și A. T.-C., în baza art. 103 C. pr. civ., instanța de fond a apreciat că aceștia sunt decăzuți din dreptul de a-și modifica acțiunea.
În consecință, instanța de fond le-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect uzucapiune, formulată de către reclamanții A. A. și A. T.-C..
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a recursului reclamanții A. A. și A. T.-C. solicitând admiterea acesteia, casarea sentinței recurate și trimiterea pricinii spre rejudecare.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, au reproșat judecătoriei greșita interpretare a dispozițiilor art. 312 din codul de procedură civilă, cu consecința faptului că i-a constatat decăzuți din dreptul de a-și mai modifica acțiunea. Ori, în opinia recurenților judecătoria le-a aplicat nelegal această sancțiune, din moment ce ei au luat cunoștință de caracteristicile imobilului pe care îl folosesc, numai după efectuarea expertizei, nefiind în măsură să cunoască cu exactitate anterior efectuării acesteia, în ce carte funciară este înscris imobilul în discuție.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi întemeiate pentru cele ce succed.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă actelor și lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil teren, pretins folosit de către reclamanții-recurenți, în condițiile de exigență ale art. 28 apartenent Dl nr. 115/1938. Identificarea însă precisă a imobilului pretins a fi uzucapat de către petiționarii-recurenți, în coordonate cadastrale, cu date de carte funciară, s-a putut realiza numai în urma efectuării unei lucrări de specialitate, în urma căreia expertul topograf a conchis că imobilul folosit de aceștia este înscris într-o altă carte funciară decât cea inițial indicată. Context în care petiționarii și-au precizat demersul judiciar pendinte inițiat sub aspectul obiectului acestuia, indicând coordonatele corecte de carte funciară.
Așa stând lucrurile, nu poate fi primită concluzia judecătoriei în sensul că și-ar fi modificat acțiunea după prima zi de înfățișare, și că această modificare nu s-ar încadra în cazurile limitativ prevăzute de art. 132 din codul de procedură civilă. Și aceasta pentru că modificarea acțiunii presupune abandonarea cererii introductive și înlocuirea ei cu o cerere nouă (schimbând elemente importante cum ar fi părțile, obiectul sau temeiul juridic). Or, în speță, ceea ce s-a modificat a fost numai identificarea, cu date de carte funciară, a terenului pretins folosit de către petiționarii-recurenți de mai mult de 20 de ani, sub nume de proprietari.
De altă parte, identificarea precisă și corectă a imobilului-teren folosit de petiționari nu se putea realiza decât în urma efectuării unei expertize în specialitatea topografie. Devenind astfel îndreptățită și concluzia că numai neobservând particularitățile supra anunțate, judecătoria a conchis axiomatic că precizarea de acțiune formulată de petiționarii-recurenți s-ar privi a avea configurația unei cereri modificatoare, formulată cu încălcarea exigențelor art. 132 din codul de procedură civilă.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește întemeiat recursul. Motiv pentru care, în temeiul art. 312 din codul de procedură civilă, îl va admite și, casând sentința recurată, va trimite pricina spre rejudecare aceleiași Judecătorii Lugoj care are a soluționa demersul judiciar inițiat de petiționarii-recurenți, astfel cum a fost precizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declanșat de către recurenții-reclamanți A. A. și A. T.-C. contra sentinței civile nr. 823/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite pricina spre rejudecare aceleiași Judecătorii Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. D. D. L. Ș.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/24.09.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2153/2012.... | Pretenţii. Decizia nr. 2172/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
