Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 963/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 963/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 963/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 963/PI
Ședința publică din 14 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. A.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul E. I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. T., având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Ministerul Public a fost reprezentat de P. de pe lângă Tribunalul T., prin procuror S. V.-D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra admisibilității demersului judiciar din perspectiva Deciziei nr. 15 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. 12/2012, cât și asupra fondului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /19.06.2012, reclamantul E. I. a chemat in judecată pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că asupra sa și familiei sale au fost luate măsuri administrative cu caracter politic privind privind deportarea autorului său în URSS pentru muncă la reconstrucții din data de 14.01.1945 până în 21.10.1949 la lagărele de muncă din Donbass - Ucraina, în temeiul Ordinului A/192 din 19 februarie 1945, pe motiv că acesta avea etnie germană, faptă prevăzută de art.4 alin. 2 din Legea 221/2009;
În motivare, reclamantul a arătat că prin aplicarea măsurilor administrative cu caracter politic dispuse tatălui său a dislocării în URSS pentru muncă la reconstrucție din data de 16.01.1945 până în 17.10.1948, S. R. i-a cauzat familiei sale un prejudiciu, aducându-le atingere onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale și private.
Analizând legalitatea și temeinicia pretențiilor alegate jurisdicțional prin observarea exactă și riguroasă a efectelor generate pe plan procesual de admiterea recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ si art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999 ce se constituie în cauza debendi a disputei procesuale pendinte, instanța reține următoarele:
Uzând de dispozițiile Lg. nr. 221/2009 în corelație cu art. 3 lit. c, d, și e din OUG nr. 214/1999, reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune în constatare a caracterului politic al măsurii deportării în URSS a autorului său, în perioada ianuarie 1945- 1949 îndreptată împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Numai că, referitor la măsura deportării în fosta URSS, Înalta Curte de Casație și justiție, prin decizia cu nr. 15/12.11.2012, dată în interesul legii și publicată în MO nr.837 din_, a statuat că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.
Cum deciziile date în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești în virtutea art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, iar în speță, autoarea petiționarei a fost deportată în URSS anterior datei de 6 martie 1945, se detașează îndeajuns de clarificator și concluzia că petiționara nu legitimează vocația de a accede la beneficiul legii reparatorii cu nr. 221/2009.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul va respinge demersul judiciar pendinte inițiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Ehrencrecih I., cu domiciliul în Timișoara, ., nr. 11, ., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T., cu sediul în Timișoara, .. 9B, județul T..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2013.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/09.04.2013
| ← Succesiune. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 783/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
