Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 22/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 147/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.147/A
Ședința publică din data de 19.02.2014
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: G. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții apelanți Hirțe M. și D. C. împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat D"O. S., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelanți, avocat I. A. G. și pentru intimat s-a prezentat avocat L. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelanților depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelanților solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca prematur introdusă, fără cheltuieli de judecată. În subsidiar, solicită suspendarea cauzei până la întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și cheltuielile aferente notificării apelanților. Precizează că dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă nu prevăd obligativitatea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Depune la dosar chitanțe atestând plata onorariului avocațial solicitat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 29.07.2013 sub dosar nr._, reclamantul D" O. S. a chemat în judecată pe pârâții Hirțe M. si D. C., solicitând instanței ca prin hotărâre executorie să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în Timișoara, Piața V. nr. 4 . CF col nr.189, CF ind nr._, nr top 1173-1-X, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului sus indicat așa cum s-a stabilit prin sentința civila nr. 8697 pronunțată în dosar nr._/325/2009 de Judecătoria Timișoara în șnur cu decizia civilă nr. 852/2012 pronunțată de Tribunalul T. în același dosar si rămasă irevocabila prin decizia civilă nr. 552 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care constată calitatea de proprietar și respinge recursul pârâtului.
Astfel, reclamantul a menționat că imobilul situat în Timișoara, Piața V. nr. 4, înscris în CF col nr.189, CF. ind nr._, nr. top 1173-1-X i-a revenit în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr._/26.09.2000, la BNP Doros - Curuti - B. din Timișoara, prin care pârâții s-au obligat să i-l vândă în schimbul sumei de 35.000 DM la expirarea termenului de interdicție prevăzut de Legea 112/1995, însă le-a achitat paraților suma de 30.000 DM cu ocazia semnării antecontractului de vânzare cumpărare în fata notarului, iar ulterior a achitat si suma de 4.000 DM, așa cum a fost stipulat în antecontract, fapt consemnat în actul adițional legalizat la data de 26.09.2000 de BNP Doros - Curuti – B., iar diferența de 1.000 DM, în echivalent, a fost consemnată la C.E.C. ca urmare a neprezentării pârâților si a refuzului acestora de a perfecta vânzarea.
Ca atare, reclamantul a arătat că, urmare a refuzului pârâților, s-a adresat instanței pentru dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul organelor judiciare si prin sentința civilă nr. 8697/2010, Judecătoria Timisoara i-a admis cererea, în șnur cu decizia civila nr. 852/2012 pronunțata de Tribunalul T. si decizia civila nr. 552 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, rămasa irevocabila.
Având în vedere aceste considerente, reclamantul a învederat că a procedat la notificarea pârâților prin Societatea Civila Profesionala de Executori M. & Asociatii, pentru a pune în executare decizia instanței nr. 8697/2010 si prin notificarea nr.49/17.05.2013, înregistrată la SCPEJ M. & Asociatii sub nr. 128/17.05.2013, a solicitat plata voluntară a cheltuielilor judiciare stabilite de instanța, respectiv 3100 de lei (cate 1.550 lei fiecare apelant), potrivit deciziei civile nr. 1023/A, pronunțată la 09.12.2011, definitivă și irevocabilă de la data de 14.06.2012, precum și în dosarul nr._/325/2009, respectiv a sumei de 6.121,34 lei (fiecare dintre pârâți, suma de 3.060,67 lei), potrivit sentinței civile nr.8697/18.05.2010, rezultând astfel un total de 9.221,34 lei, adică 4.610,67 lei fiecare.
De asemenea, reclamantul a arătat că pârâții au fost somați totodată ca până la data de 01.06.2013 să elibereze imobilul în cauză, urmând ca la data de 03.06.2013. orele 10.00 să se prezinte la adresa imobilului, pentru preluarea cheilor si predarea efectivă a imobilului, ocazie cu care urma a se încheia un proces-verbal de predare primire, iar la data preluării apartamentului urmau să prezinte si dovezile achitării cheltuielilor de întreținere la zi, precum si a utilităților, urmând a nota indicii contoarelor de la momentul predării, iar consumul nefacturat încă de către furnizori să îl achite la scadență.
Totodată, reclamantul a arătat că pârâții nu au înțeles să respecte decizia instanței si să o pună în aplicare formulând răspunsul nr. 01/21.05.2013, semnat D. C., la notificarea sus menționata, prin care au invocat "un drept de retenție în suma de 24.500 de euro", pe care susțin că i-ar fi investit în perioada_-2005 în imobil, pentru a părăsi apartamentul.
În acest sens, reclamantul a considerat neîntemeiate aceste pretenții, având în vedere că între părțile contractuale nu a fost niciodată stipulată o astfel de clauză, nu a solicitat vreo astfel de investiție câtă vreme imobilul era deja promis spre vânzare în starea în care se afla, astfel încât aceste pretinse îmbunătățiri nu erau necesare si nu au fost convenite.
De asemenea, reclamantul a arătat că pârâtul D. C. și-a exprimat intenția de a negocia achiziționarea apartamentului, pretenție la care a răspuns prin adresa nr. 56/28.05.2013, expediată cu aviz de primire si nota de inventar LD_, care însă a fost restituită expeditorului după expirarea termenului de ridicare.
În acest sens, reclamantul a arătat că a specificat clar că "apartamentul nu este de vânzare și că nu are nicio intenție de înstrăinare a imobilului", solicitând in continuare predarea apartamentului, sens în care în data de 03.06.2013, ora 10.30, s-a prezentat pentru preluarea apartamentului, așa cum a indicat în notificarea nr.49/17.05.2013, de care pârâții au luat cunoștință si cu această ocazie, au fost prezente, pe lângă avocatul reclamantului si d-na S. E. si d-na D. O. si nici de aceasta dată, pârâții nu au înțeles sa se supună hotărârii instanței, la interfonul apartamentului răspunzând o altă persoană, care nu a dorit să își decline identitatea si care i-a spus că domnul D. C. este la serviciu.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea ca prematur introdusă a cererii reclamantului, fie suspendarea acțiunii până la întabularea dreptului de proprietate a lui S. D" O., întrucât apare o imposibilitate de a se dispune evacuarea, până la înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului, căci, ar însemna ca un proprietar netabular să solicite evacuarea proprietarilor tabulari.
Prin sentinta civilă nr._/22.10.2013 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul D" O. S. în contradictoriu cu pârâții Hirțe M. și D. C. și pe cale de consecință, a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Timisoara, Piata V., nr.4, . CF col nr.189 Timisoara si CF ind._ Timisoara, nr. top 1173/1/X,
A obligat pârâții Hirțe M. si D. C. la plata către reclamant a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria, analizând cu prioritate excepția prematurității introducerii acțiunii, raportat la faptul că reclamantul nu și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în cartea funciară, în temeiul art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a respins-o ca neîntemeiată, câtă vreme înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului se face numai în scop de opozabilitate față de terți.
A respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de pârâți, până la intabularea dreptului de proprietate a reclamantului in cartea funciara, câtă vreme nu există nicio dispoziție legală de suspendare a procesului în acest sens conform art.413 C.p.c., cu atât mai mult cu cât pârâții nu au indicat temeiul de drept al acestei cereri.
În ceea ce privește fondul litigiului de față, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.8697/18.05.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2009, definitiva si irevocabila în șnur cu decizia nr.852/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul Timis în dosar nr._/325/2009 si decizia nr.552/11.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același dosar, reclamantul a devenit proprietarul imobilului situat în Timisoara, Piata V., nr.4, . CF col nr.189 Timisoara si CF ind._ Timisoara, nr. top 1173/1/X, dispunându-se prin aceeași hotărâre si întabularea dreptului său de proprietate în CF mai sus menționat, cu titlu de vânzare-cumpărare.
Prin notificarea nr.49/17.05.2013 înregistrată la SCPEJ M.&Asociatii, reclamantul a comunicat pârâtilor, ca până la data de 01.06.2013 să elibereze imobilul iîn litigiu, urmând ca la data de 03.06.2013, orele 10,00, părțile să se prezinte la adresa imobilului pentru încheierea procesului verbal de predare-primire a acestuia și să prezinte dovezile achitării cheltuielilor de întretinere la zi, precum și a utilităților.
Pârâții au comunicat reclamantului un răspuns la notificare înregistrat sub nr.1/21.05.2013, semnat D. C. prin care înțeleg să invoce un drept de retenție în sumă de 24.500 euro, bani investiți între anii 2004-2005 în imobil si că doresc să negocieze achizitionarea apartamentului în care locuiesc, așteptând o ofertă din partea reclamantului.
De asemenea, reclamantul a răspuns prin adresa nr.56/28.05.2013, expediată cu aviz de primire și nota de inventar LD_ specificând că apartamentul nu este de vânzare si că nu are nicio intentie de înstrăinare a acestuia, solicitându-i în continuare predarea imobilului.
In data de 03.06.2013, ora 10,30, reclamantul s-a prezentat pentru preluarea apartamentului conform celor indicate în notificarea nr.49/17.05.2013, fără ca pârâții să dea curs solicitarilor și să se supuna hotărârii instanței.
Prin cererea de față reclamantul a declanșat procedura specială de evacuare prevăzută de Titlul XI, art. 1.033 – 1.044 din C.pr.civ. În acest sens, reclamantul a atașat la cererea de chemare în judecată notificarea arătată mai sus, fiind îndeplinită, astfel, cerința notificării prealabile demarării procedurii speciale prevăzută de art. 1.038 din C.pr.civ.
Prima instanță a constatat că pârâții nu au făcut dovada vreunui titlu valabil, opozabil proprietarului, titlu care să justifice ocuparea imobilului din care se cere evacuarea.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.1033 alin.1 NCPC corelat cu art.555 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de reclamant și, în consecință, a dispus evacuarea pârâților Hirțe M. si D. C. din imobilul situat în Timișoara, Piața V., nr.4, . CF col nr.189 Timișoara si CF ind._ Timișoara, nr. top 1173/1/X, obligându-i pe aceștia la plata către reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în 100 lei taxă judiciară de timbru.
Împotriva sentinței antemenționate au declarat apel pârâții Hirțe M. și D. C., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca prematur introdusă, fără cheltuieli de judecată. În subsidiar, solicită suspendarea cauzei până la intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
În motivare, apelanții arată că în acest moment sentința atacată nu poate fi pusă în executare având în vedere că numai titlul de proprietate al acestora poate fi opozabil terților, apelanții fiind cei înscriși ca proprietari în Cartea Funciară.
Apelanții susțin că acțiunea introductivă este prematur formulată, întrucât, în situația în care vor fi evacuați fără a fi radiați din cartea funciară și noul proprietar își va întabula dreptul de proprietate, ar putea fi chiar obligați să plătească utilități pe care nu le-au întrebuințat.
În drept, au invocat prevederile art. 466 și urm., art. 411 alin 2, art. 1041 alin. 5 NCPC.
Intimatul S. D"O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimatul precizează că promovarea prezentei căi de atac este doar o manevră prin care pârâții încearcă să păstreze folosința imobilului litigios, chiar în lipsa deținerii unui titlu locativ.
Intimatul învederează că în mod corect instanța de fond a reținut că înscrierea dreptului de proprietate a reclamantului în cartea funciară se face doar pentru opozabilitate fata de terți, or, pârâții intimați nu sunt terți în accepțiunea codului civil, câtă vreme, sentința ce ține loc de contract autentic (sentința civilă nr. 8697/2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2009, rămasă definitivă și irevocabilă), a fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia, invocând în apărare în acest sens prevederile art.1033 alin.2 lit.c NCPC.
Referitor la motivul de apel, vizând o eventuală obligare a apelanților de a plăti utilitățile pe care nu le-au întrebuințat, intimatul apreciază că acesta este nefondat și nerealist, în condițiile in care apelanții au fost notificați la predarea imobilului și puteau să respecte hotărârile judecătorești, eliberând apartamentul de bună-voie, fără a fi nevoie de un nou proces de evacuare.
Se arată că, întrucât apelanții nu au înteles să se conformeze solicitării de eliberare a imobilului, reclamantul intimat a fost nevoit sa apeleze, din nou, la concursul autorităților pentru a-și putea valorifica drepturile câștigate.
Ca atare, intimatul consideră că susținerile apelanților privind prematuritatea acțiunii pentru considerentul că numai titlul acestora poate fi opozabil terților, fiind înscriși ca proprietari în cartea funciară, sunt lipsite de temei legal și fundament logic sau juridic, având în vedere că intimatul nu este un terț, iar o posibilă viitoare acțiune a terților nu impietează în nici un fel asupra titlului reclamantului intimat.
În final, intimatul învederează că a pornit demersurile de înscriere a dreptului său de proprietate în cartea funciară, însă aceste demersuri au fost îngreunate de către apelanți, care nu au colaborat și nu au înțeles să respecte hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele ce au existat între părți.
În drept au invocat prevederile art.201, 205, 206 și 149 NCPC.
Apelanți au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au înțeles să combată susținerile intimatului din întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, cum și în raport de prevederile art.476-480 NCPC ce au a fi puse în corelație cu art.1041 alin.5 NCPC, tribunalul apreciază apelul ca neîntemeiat pentru argumentele ce succed:
Critica adusă primei instanțe în darea soluției apelate, de a fi apreciat eronat ca întemeiată cererea în evacuare în procedura specială reglementată de art.1033-1044 NCPC, în condițiile în care pârâții apelanți consideră demersul judiciar al reclamantului ca prematur cât timp dreptul său de proprietate asupra apartamentului în litigiu nu este întabulat în cartea funciară, nu poate fi reținută.
În acest sens, este de observat că titlul reclamantului asupra imobilului în litigiu îl constituie sentința civilă nr.8697/18.05.2010, rămasă irevocabilă, constitutivă de drepturi și care, în executarea silită atipică a obligației de a face izvorâtă din antecontractul perfectat între părțile litigante încă din anul 2000 cu privire la imobilul în discuție, ține loc, respectiv, substituie, contractul autentic de vânzare cumpărare pe care părțile și-au asumat obligația reciprocă de a-l încheia la expirarea termenului legal de interdicție prevăzut de Lg. nr.112/1995.
Împrejurarea că până în prezent reclamantul, titular al dreptului de proprietate asupra apartamentului litigios, nu a procedat la înscrierea dreptului său real absolut în cartea funciară, nu are aptitudinea de a obstacula formularea acțiunii în evacuarea pârâților, care nu mai justifică vreun titlu cu privire la acest apartament, în condițiile în care efectul translativ de proprietate a operat în beneficiul reclamantului, în acord cu prevederile art.1295 C.civ. vechi, prin chiar hotărârea judecătorească menționată, asimilată contractului autentic de vânzare cumpărare, la data rămânerii ei irevocabile, prin decizia civilă nr.552/11.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și nu cum, neîntemeiat susțin apelanții, în sprijinul criticilor formulate, abia la data înscrierii dreptului astfel dobândit în cartea funciară.
Întrucât, nu numai că executarea silită, pe cale jurisdicțională, a antecontractului perfectat sub imperiul vechiului cod civil este guvernată, în virtutea dispozițiilor art.102 din Lg. nr.71/2011 corelate cu art.6 alin.2 și 5 Cod civil nou, de prevederile vechiul Cod civil - context în care nu prezintă relevanță data rămânerii irevocabile a sentinței ce ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, plasată după . noului Cod civil, cât timp normele de drept material aplicabile raporturilor juridice dintre părți au fost cele din vechiul Cod civil -, dar, extrem de semnificativ în speță și îndeajuns de tranșat, totodată, sub aspectul efectelor juridice ale înscrierilor în cărțile funciare de care rezultă a se prevala apelanții, este însuși textul legal al art.56 alin.1 și 2 Cod civil nou care statuează fără echivoc că „Dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestoraîn cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.”
Ceea ce înseamnă că, fără dubiu, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară operează strict și numai pentru opozabilitate față de terți și nu are efect constitutiv de drepturi, iar în ce privește pe pârâți, cum judicios a remarcat și reclamantul intimat pe calea întâmpinării, opozabilitatea titlului reclamantului asupra apartamentului derivă din chiar procesul finalizat în contradictoriu cu aceștia, prin sentința translativă de proprietate, cu efecte juridice inter partes, de vreme ce transmisiunea dreptului de proprietate s-a produs din patrimoniul pârâților în cel al reclamantului.
Sens în care, cum față de ei opozabilitatea dreptului reclamantului își are sorgintea în chiar titlul translativ de proprietate, nici nu prezintă în ce-i privește pe pârâți vreo relevanță opozabilitatea față de terți produsă de înscrierea dreptului în cartea funciară, opozabilitate constant prevalată, ei neavând această calitate de terți, ci fiind părți în chiar raportul juridic ce a generat transferul proprietății.
În aceeași ordine de idei, este de observat că dispozițiile legale reglementând procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, ca normă specială ce fundamentează demersul judiciar pendent, respectiv art.1033-1044 NCPC, nu impun ca o condiție a derulării procedurii speciale, obligativitatea înscrierii în prealabil în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului care, prin ipoteză, pretinde evacuarea.
Iar argumentul adus de apelanți în sensul că, prin neoperarea noului proprietar în registrele de publicitate imobiliară, ei vor putea fi în continuare urmăriți de furnizorii de utilități ori de organele statului, pentru plata unor servicii de care nu au beneficiat, nu poate fi acceptat ca un motiv de natură de împiedică parcurgerea procedurii de evacuare demarată în acord cu art.1033-1044 ce tinde la apărarea dreptului de proprietate al titularului imobilului și la conferirea facultății de a-și exercita în concret atributele recunoscute ale proprietății, în conformitate cu art.555 NCC, între care și acțiunea în evacuare pentru redobândirea atributului folosinței bunului. Singurul aspect de verificat jurisdicțional de instanță fiind pe fond, examinarea existenței sau nu a titlului ocupantului, generic vorbind.
Sens în care, eventualitatea obligării pârâților pe viitor la plata unor utilități de care nu au beneficiat nu poate fi opusă pretenției reclamantului de evacuare, pretenție cu caracter evident actual, neputându-le conferi, o atare apărare, pârâților vreun titlu care să justifice ocuparea de ei în continuare a imobilului și să paralizeze astfel acțiunea reclamantului.
Or, recapitulând, din perspectiva argumentelor supra analizate, nu poate fi primită ca valabilă critica pârâților apelanți în legătură cu caracterul prematur al acțiunii pendinte, demarată în scopul ocrotirii și valorificării în concret a dreptului de proprietate al reclamantului, fiind cât se poate de evident că pentru demararea demersului procesual pendinte nu era necesară înscrierea dreptului său în evidențele de publicitate imobiliară.
Pentru aceleași considerente, se va respinge și solicitarea apelanților de suspendare a executării sentinței atacate, fundamentată pe aceleași motive prevalate, ținând de neînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară, abstracție făcând de faptul că, de altfel, în procedura specială a evacuării din imobilele folosite ori ocupate fără drept, conținută de Titlul XI Cap. I NCPC - art.1033-1044 -, art.1044 stipulează expres că executarea hotărârii de evacuare nu va putea fi suspendată, teza următoare de text prevăzând cu titlu de excepție, care este de strictă interpretare și aplicare, numai posibilitatea de a dispune suspendarea executării sentinței de evacuare numai în ipoteza evacuării pentru neplata chiriei ori arenzii, cazuri particulare, neregăsite în speța de față.
Totodată, tribunalul conchide că judecătoria a realizat o justă aplicare în cauză a dispozițiilor art.1033-1044, verificând parcurgerea procedurii speciale cu particularitățile și formalitățile impuse de lege și conchizând judicios că pretenția reclamantului este întemeiată.
Așa fiind, pentru cele ce preced, tribunalul, în baza dispozițiilor art.480 alin.1 NCPC corelate cu art.1041 alin.5 NCPC, va respinge apelul ca neîntemeiat, iar în temeiul art. 451 alin.1, 452 și 453 alin.1 NCPC, va dispune obligarea pârâților apelanți, căzuți în pretenții la plata sumei de 1624 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții apelanți Hirțe M. și D. C., cu domiciliul procedural in Timișoara, Piața V., nr. 4, . civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat D"O. S., cu domiciliul procedural ales la SCPA M. & Asociații din Timișoara, .. 2, ..
Obligă pârâții apelanți la plata către reclamantul intimat a sumei de 1624 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. A. A.
GREFIER,
G. G.
Red.C.B.
Tehnored.G.G
5 ex./3 ex..
Prima instanță: jud. M. B.
| ← Anulare act. Sentința nr. 519/2014. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1173/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
