Legea 10/2001. Sentința nr. 908/2014. Tribunalul TIMIŞ

Comentarii

0

Sentința nr. 908/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 908/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 908/2014

Ședința publică de la 30 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C.

Grefier F. S. H.

Pe rol se află soluționarea, după casare, a acțiunii civile formulate de reclamanții V. M. DE C., R. M. M. DE C., E. M. DE C., în contradictoriu cu pârâții P. M. TIMIȘOARA, P. M. TIMIȘOARA prin PRIMAR, C. L. MUNICIPAL TIMIȘOARA prin PRIMAR, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA A M. TIMIȘOARA prin PRIMAR, S. R. prin C. L. AL M. TIMIȘOARA, S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intervenienții S.P.N. S. – I. – NOȚINGHER T., NOVĂCESU L. A. V., N. C., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când pentru a da posibilitatea reprezentanților părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.04.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 17.04.2009 reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. au chemat in judecata pârâții P. M. Timișoara, Primăria Timișoara, C. L. Municipal, Unitatea Administrativ Teritoriala M. Timișoara și S. R., prin C. L. Municipal și prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței anularea Dispoziției nr. 547/03.03.2009 emisă de P. M. Timișoara, referitoare la imobilul situat in Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1, jud. T..

Pe fond, în principal au solicitat instanței soluționarea contestației conform Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - in Dosar nr. 37/2006 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_ .

În primul rând, pentru partea din imobil care poate fi restituita, deja, și în prezent, în natura, au solicitat acordarea de îndată, a măsurilor reparatorii în natura, conform principiului prevalentei in natura instituit prin punctul 1 al H.G. 250/2007, astfel:

- restituirea in natura pentru apartamentul nr. 10, din Timișoara, Piața Ț. V. nr.1, Jud.. T., inscris in C.F. C.. 970 Timișoara, CF ind. 971 Timișoara, descris ca apartament "situat la etajul I, colt stânga, cu deschidere spre . din: 2 camere, bucătărie, baie, boxa la subsol, cu 4,6% p.c. si 68/1487 din teren", in documentația tehnica - proiect nr. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" S.A., înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001,

- restituirea in natura pentru apartamentul nr. 11, din Timișoara, Piața Ț. V. Nr.1, Jud.. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara, CF ind. 971 Timișoara descris ca apartament „situat la etajul 1,in capătul curții, compus din: camera, bucătărie, antreu, baie, boxa la subsol, CU 1,9% P.c. SI 28/1487 din teren", in documentația tehnica - proiect nr. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" S.A., înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001,

- restituirea in natura pentru apartamentul nr. 15/ B din Timișoara, Piața Ț. V. Nr.1, Jud.. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara, „ situat la etajul 2 in stânga intrării cu deschidere in Piața Doicesti, compus din camera, bucătărie, wc, cu 1,6 p.c. si 24/1487 din teren", conform descrierii sale din lucrarea "Proiect nr. 66/2001-documentatie de reapartamentare imobil", avizata de Primăria M. Timișoara, si de O.N.C.G.C. sub nr. 2561/19.07.2001.

- restituirea in natura pentru apartamentul nr. 15/ A din Timișoara, Piața Ț. V. Nr.1, Jud.. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara, „situat la etajul 2 in dreapta scării principale, pe colt, compus din 2 camere, bucătărie, antreu, baie, boxa la subsol, cu 4,0% p.c. si 59/1487 teren", conform descrierii sale din lucrarea "Proiect nr. 66/2001-documentatie de reapartamentare imobil", avizata de Primăria M. Timișoara, si de O.N.C.G.C. sub nr. 2561/19.07.2001.

- restituirea in natura pentru Spațiul cu alta destinație descris ca „S.A.D. nr. 2, la parter in curte dreapta, compus din 7 încăperi cu 6,0% p.c. si 89/1487 din teren" in documentația tehnica - PROIECT NR. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" SA, înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001,

- restituirea in natura pentru Spațiul cu alta destinație descris ca „SAD NR. 3 LA parter in stânga intrării din . din 2 încăperi, cu 3,4% pc si 51/1487 din teren, situat la parterul imobilului din Timișoara, Piața Ț. V. nr.1, (

- restituirea in natura pentru Spațiul cu alta destinație descris ca „spațiul cu alta destinație de folosința (sad nr. 4, la parter in curte colt dreapta compus dintr-0 încăpere cu 7,1% p.c. si 106/1487 din teren, situat in incinta imobilului din Timișoara, Piața Ț. V. Nr.1,, jud.. T.", in documentația tehnica - PROIECT NR. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" SA, înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001.

De asemenea, au solicitat sa li se acorde masuri reparatorii, prin restituire in natura a imobilelor, situate in Timișoara, Piața Ț. V. nr.1, care au fost înstrăinate in mod nelegal prin Legea 112/1995, si in prezent formează obiect al unor acțiuni in nulitate absoluta, cu vădit caracter prejudicial fata de operațiunea de soluționare a notificărilor, chestiunile si cererile prejudiciale, formând obiect a unei acțiuni privind nulitatea absoluta a actelor de înstrăinare nelegale, încheiate in disprețul legii si interdicțiilor prevăzute de actele normative in vigoare la data instrainarii, dedusa judecații in Dosarul de fond-5503/C/2002 al Tribunalului T., in care s-a pronunțat sentința civila Nr. 683/ PI / 2004, in apel pronunțându-se decizia civila nr. 3009 a Curții de Apel C., in ședința Publica din data de 28 noiembrie 2005 cu privire la Dosar 2954/CIV/2005, in prezent, cauza fiind in recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, formând obiect al Dosarului_, cererile si chestiunile prejudiciale din Dosarul de fond-5503/C/2002 al Tribunalului T., vizând nulitatea contractelor de vânzare cumpărare si imobilele (apartamentele) următoare:

♦contractul nr._/31.03.1997 încheiat de R.A. URBIS Timișoara, pentru apartamentul nr. 1 din Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1 (fosta Doicesti nr. 1) jud.. T., in favoarea unor terți cumpărători - parații 4 si 5, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T.

♦contractul nr._/07.10.1997, încheiat de R.A. URBIS Timișoara, cu parata 6 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 2;

♦contractul nr._/08.11.1996, încheiat de R.A.URBIS TIMIȘOARA, cu parata 7 si antecesorul acesteia in drepturi, defunctul S. I., din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 3;

♦contractul nr._/20.12.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu paratul 11, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 6;

♦contractul nr._/01.11.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara cu parații 12 si 13, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 7;

♦contractul nr. 9301/17.09.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara cu parații 14 si 15, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 9;

♦contractul nr._/05.12.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu paratul 16, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 12;

♦contractul nr._/06.05.1997, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu parații 17 si 18, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 13 A;

♦contractul nr._/24.01.1997, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu parații 19 si 20, din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 13 B;

♦contractul nr. 9302/17.09.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu defuncta U. M., antecesoarea in drepturi a paratului 31 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 13 C;

♦contractul nr._/21.11.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu parata 21 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 13 D;

♦contractul nr._/19.11.1996, încheiat de R.A.URBIS Timișoara, cu parata 23 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 15 A;

♦contractul nr._/21.01.1997, încheiat de R.A. URBIS Timișoara, cu MIHUT A. D., antecesorul in drepturi al paraților 26,27,28,29,30 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 16;

♦contractul nr. 9970/a/15.01.1999, încheiat de . S.A, cu parata 8 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 4;

♦contractul nr._/22.10.1998, încheiat de S.C. Administrarea Domeniului Public cu parații 9 si 10 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 5,

♦contractul nr.363/26.03.1997, încheiat de S.C.OJCVL TIM S.A cu paratul 22 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 14;

♦contractul nr.l034/R/22.01.1999, încheiat de OJCVL TIM S.A. cu parații 24 si 25 din Dosarul 5503/C/2002 al Tribunalului T., pentru apartamentul nr. 17.

Pentru imobilele susmenționate care au fost înstrăinate, conform contractelor de vânzare cumpărare nelegale, care formează obiect al Dosarului 5503/C/2002, au solicitat in primul rând disjungerea cauzei in vederea suspendării apoi, in al doilea rând, a judecării contestației privind imobilele înstrăinate, pana la data la care se vor soluționa prin hotărâre irevocabila cererile acestora cu vădit caracter prejudicial, privind nulitatea absoluta a actelor nelegale de înstrăinare, vizând apartamentele de mai sus, in sensul ca in urma disjungerii cauzei referitor la aceste apartamente si a suspendării cauzei disjunse, soluționarea notificărilor privind imobilele susmenționate, (care au fost înstrăinate unor terți), sa se efectueze doar ulterior soluționării chestiunii prejudiciale, având in vedere ca sub acest aspect, in cauza sunt incidente prevederile art. 165 C.proc.civ, raportat la prevederile art. 46 - fost 47 alin 2 din Legea 10/2001 si art. 22.1 din H.G. 250/2007.

Au solicitat rectificarea cărților funciare privind imobilele descrise la punctul 1.1.A. a), b), c), d), e), f), g), din petitul acțiunii (contestației), pentru care au solicitat restituirea in natura, imobile rezultate din compartimentări, apartamentări, dezlipiri si operațiuni ulterioare de carte funciara, efectuate in cadrul si limitele spațiului construit (construcțiilor) existent(e) la data preluării abuzive a imobilului si pentru care au solicitat sa li se restituie in natura, in sensul ca pentru:

a) apartamentul nr. 10, din Timișoara, Piața Ț. V. nr.1, Jud. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara, CF ind. 971 Timișoara,

b) apartamentul nr. 11, din Piața Ț. V. nr.1, Jud. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara, CF ind. 971 Timișoara,

c) apartamentul nr. 15/ b din Piața Ț. V. nr.1, Jud. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara,

d) apartamentul nr. 15/ a din Piața Ț. V. nr.1, Jud. T., înscris in C.F. C.. 970 Timișoara,

e) spațiul cu alta destinație descris ca „S.A.D. nr. 2, la parter in curte dreapta, compus din 7 încăperi cu 6,0% p.c. si 89/1487 din teren" in documentația tehnica - proiect nr. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" S.A., înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001,

f) spațiul cu alta destinație descris ca „Sad nr. 3 la parter in stânga intrării din . din 2 încăperi, cu 3,4% pc si 51/1487 din teren, situat la parterul imobilului din Piața Ț. V. nr.1, Jud. T.,

g) spațiul cu alta destinație descris ca spațiul cu alta destinație de folosința (sad nr. 4, la parter in curte colt dreapta, compus dintr-0 încăpere cu 7,1% p.c. si 106/1487 din teren, situat in incinta imobilului din Piața Ț. V. nr.1, Jud. T..

sa se restabilească situația anterioara de carte funciara, in ceea ce privește proprietatea, prin radierea dreptului de proprietate al Statului R. si înscrierea in cărțile funciare ce s-au constituit cu privire la aceste spatii după preluarea lor abuziva, (pe cale de consecința), a dreptului de proprietate al acestora ca persoane îndreptățite conform Legii 10/2001, reclamanții fiind succesorii in drepturi ai succesibililor defuncților proprietari de la care a fost preluat abuziv imobilul, înscrierea dreptului lor, urmând a se face in cote de:

- V. M. de C., in cota de 1/3 parte din fiecare imobil,

- R. M. M. de C., in cota de 1/3 parte din fiecare imobil,

-E. M. de C., in cota de 1/3 parte din fiecare imobil.

Au mai solicitat rectificarea cărților funciare ale părților din imobil, descrise la punctul 1.1.B. din petitul acțiunii (contestației), pentru care au solicitat restituirea in natura, după soluționarea prin hotărâre irevocabila a cererilor cu caracter vădit caracter prejudicial, privind nulitatea absoluta a actelor nelegale de înstrăinare susmenționate, in sensul ca si pentru apartamentele descrise la punctul 1.1.B au solicitat sa se restabilească situația anterioara de carte funciara, in ceea ce privește proprietatea, prin radierea dreptului de proprietate al statului roman (in urma soluționării chestiunilor prejudiciale) si înscrierea in cărțile funciare ce s-au constituit cu privire la aceste spatii după preluarea lor abuziva, (pe cale de consecința), a dreptului de proprietate al acestora ca persoane îndreptățite conform Legii 10/2001, reclamanții fiind moștenitori ai defuncților proprietari de la care a fost preluat abuziv imobilul.

Pentru situația in care nu li se vor acorda masuri reparatorii in natura au solicitat a se dispune a li se acorda masuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, conform art. 26 raportat la art. 1.7 din H.G. 250/2007 (numai cu acordul acestora prealabil) sau alte masuri reparatorii daca nu își vor da acordul pentru masuri compensatorii cu alte bunuri.

In subsidiar, in cazul nesoluționării pe fond a contestației, au solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției nr. 547 din data de 03.03.2009, a Primarului M. Timișoara. Totodată, constatând ca reclamanții au calitate de persoane îndreptățite si că au făcut dovada proprietății, să dispună obligarea paraților (a Primarului M. Timișoara) sa emită o dispoziție prin care sa li se acorde cuvenitele masuri reparatorii legale, cu privire la imobilele de la adresa susmenționata, imobile care la data preluării abuzive de către statul totalitar, au fost înscrise (inițial) in C.F.col.970 Timișoara, C.F. ind. 971 Timișoara, aceste imobile fiind preluate abuziv de la antecesorii lor in drepturi.

In primul rând, au solicitat ca aceasta măsura sa fie dispusa cu privire la imobilele de la punctul 1.1. B., intrucat pentru imobilele de la punctul 1.1. A., imobile care nu au fost înstrăinate, este posibila restituirea in natura, prin hotărâre judecătoreasca de către instanța.

Dispoziția este nelegala, pentru ca in ceea ce privește notificările pentru imobilele de la punctul 1.1.B, opera in baza art. 46 - fost 47 - alin 2 din Legea 10/2001 suspendarea de drept până la soluționarea cauzei având ca obiect chestiuni prejudiciale, nulități absolute ale actelor de înstrăinare (acțiuni introduse in Dosarul - de fond - 5503/C/2002 al Tribunalului T., nesoluționat prin hotărâre irevocabila).

Mai mult, la dosarele administrative s-au depus notificări si cereri exprese, scrise, privind solicitarea suspendării soluționării notificărilor pana la data soluționării acțiunilor in nulitate absoluta prin hotărâre irevocabila.

Au precizat ca au solicitat repunerea pe rol exclusiv a dosarelor administrative si soluționarea numai a notificărilor privind spatiile neînstrăinate de la punctul 1.1 A supra.

Sarcina entității investite cu notificările era cu atât mai simpla si mai ușoara cu cat au depus notificări distinct, pentru fiecare imobil in parte conform art. 21 din Legea 10/2001.

Au mai solicitat plata cheltuielilor de judecată actualizate cu indicele (coeficientul) de inflație, calculat (aplicat) cuantumului cheltuielilor efectuate de reclamanți, începând cu data si din momentul efectuării lor (data chitanței) si pana la plata efectiva a cheltuielilor de către parați.

În motivare, au precizat că pretinsele motive inserate in dispoziția susmenționata sunt nelegale si netemeinice. Certificatele de calitate de moștenitor nu au fost anulate printr-o hotărâre irevocabila, iar potrivit Legii 36/1995 certificatele de moștenitor produc efecte pana la eventuala lor anulare printr-o hotărâre definitiva si irevocabila. Procurile nr. 160/2001 si 10/2004 sunt pe deplin legale, îndeplinind cerințele prevăzute de Legea nr. 105/1992.

F. de cele ce preced si de motivele neîntemeiate pe care se grefează respingerea dispoziției, si-au rezervat dreptul de a completa si preciza prezenta contestație.

În drept, au invocat dispozițiile art. 2, 4 alin 2 si 3, art. 21, art. 25 si celelalte dispoziții ale Legii 10/2001, H.G. 498/2003, H.G. 250/2007, art. 6 din Legea 213/1998, DECIZIA Nr. XX din 19 martie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite – in Dosar nr. 37/2006 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din_, Constituția României, Tratatul de P. dintre România si Puterile Aliate de la Paris 1947- ratificat de România, Decretul nr. 92/1950, Convenția pentru Apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale Omului, Protocoalele Adiționale la Convenție (anterior menționata). Declarația Universala a Drepturilor Omului, orice documente programatice in materie de drepturile Omului, precedentul CEDO si Legile 303/2004 si_, conform cărora magistrații romani au obligația de a cunoaște, a-si însuși si a aplica practica CEDO in hotărârile pe care le vor pronunța.

D.G.F.P. în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice in baza mandatului M.F.P. nr. 51.835/04.05.2009 a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepției lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului R., admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R., calitate procesuala pasiva având doar emitentul dispoziției atacate, iar in subsidiar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

In principal, a solicitat a se constata ca Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de reprezentant al paratului S. R., întrucât reclamanții nu au precizat motivele pentru care au înțeles sa se judece in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice in calitate de reprezentant al statului.

A considerat ca in prezentul litigiu promovat in temeiul Legii nr. 10/2001 Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de a reprezenta S. R., deoarece in materia restituirii bunurilor imobile si acordării masurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 S. R. este reprezentat de organele prevăzute in mod expres de către legiuitor in cuprinsul Legii nr. 10/2001. In speța dedusa judecații, asupra notificărilor trimise de reclamanți s-a pronunțat paratul P. M. Timișoara prin emiterea Dispoziției nr. 547/03.03.2009.

Mai mult, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001, actualizata, a subliniat ca in prezent singurul caz in care M.F.P.. citat in reprezentarea statului ar avea calitate procesuala pasiva este cel reglementat de art. 28. Or, in speța dedusa judecații nu este incidenta ipoteza prevăzuta de art. 28 din Legea nr. 10/2001, actualizata.

A menționat că in formele anterioare de aplicare a Legii nr. 10/2001 existau situații in care Ministerul Finanțelor Publice era implicat in procedura reglementata de aceasta lege. Aceste prevederi legale au fost abrogate prin O.U.G. nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietății.

In același context, in situația în care instanța va aprecia ca Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de a reprezenta S. R., a invocat si excepția lipsei calității procesuale pasive a statului.

A apreciat ca, fata de obiectul pricinii, in calitate de parat poate sta doar emitentul actului administrativ a cărui anulare o solicita reclamanții, respectiv P. M. Timișoara, invocând in acest sens dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, actualizata.

In aceste condiții, rezulta ca in speța are calitate procesuala pasiva doar P. M. Timișoara in calitate de emitent al Dispoziției nr. 547/03.03.2009 a cărei anulare o solicita reclamanții pe calea acțiunii formulate.

In ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele expuse de paratul P. M. Timișoara prin întâmpinare.

Pârâtul P. M. Timișoara a depus întâmpinare, solicitând respingerea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală .

In urma analizării notificărilor depuse și a actelor depuse la dosarele interne nr. 1244 și 1670, Comisia de aplicare a Legii nr.l0/2001 a constatat următoarele:

Din CF nr. 970 Timișoara nr. top. 381 reiese că imobilul - casă cu 17 apartamente a fost preluat de stat prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 de la proprietarii tabulari Bauer I., cota de 2/4 părți, Rasko H., cota de 1/4 părți și Rasko A., cota de 1/4 parte.

La dosar se află Certificatul de calitate de moștenitor nr. 81 din 16.11.2001, întocmit de Notarul Public C. R., în care după defuncții Rasko A., Rasko H., Bauer G. și Bauer Dolores, moștenește Iracema M. de C. și Certificatul de calitate de moștenitor nr. 82 din 16.11.2001, întocmit de Notarul Public C. R., în care după defuncții Bauer I., Bauer G. și Bauer Dolores, moștenește Iracema M. de C..

Certificatele de moștenitor depuse la dosarele administrative și care poartă nr. de autentificare 81/2001 și 82/2001, au făcut obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești fiind anulate definitiv.

Notificatorii au formulat o acțiune civilă pe rolul Tribunalului T. cu nr. 5503/C/2002, unul dintre petite fiind și acela privind dezbaterea succesiunii în urma defuncților Rasko A., Rasko H. și Bauer I., foști proprietari tabulari a imobilului din Timișoara, P-ța Ț. V. nr.l. Acțiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. 5503/C/2002 a fost admisă în parte în fața primei instanțe, însă schimbată în apel prin Decizia civilă nr. 3009/29.11.2005 a Curții de Apel C. în Dosarul nr. 2954/CIV/2005.

Schimbând sentința, instanța de apel a respins în întregime acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei Iracema M. de C.. De asemenea, în această decizie au fost anulate în mod definitiv certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și 82/2001 ale Biroului Notarului Public C. R. emise în favoarea lui Iracema M. de C. față de foștii proprietari.

Împotriva deciziei Curții de Apel C., amintită anterior, s-a declarat recurs sub nr._ pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție București, dosar suspendat în temeiul art.244 pct.2 C.p.c, ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva mandatarilor lui Iracema M. de C., respectiv d-nul L. G. I. și L. I., în Dosarul penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și ca urmare a sesizării instanței penale în dosarul nr._._ al Curții de Apel Tg. M..

S-a avut în vedere și lipsa calității de reprezentant a numitului L. G. I., cel care a depus notificările în temeiul Legii nr. 10/2001, pe baza procurii nr. 160/15.08.2001 ce se presupune că ar fi fost dată de către Iracema M. de C. și face obiectul unui caz penal privind falsul și uzul de fals. In rechizitoriul din data de 12.12.2006 din Dosarul penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, se reține că procura nr. 160/15.08.2001 nu constituie act autentic și nu a fost semnată de către Iracema M. de C., purtând doar semnătura grefierei A. L. Aquino M.B.Queiroz. Cauza penală face în prezent obiectul Dosarului nr._._ al Curții de Apel Tg. M., aflat în curs de judecată în primă instanță.

Prin Referatul nr. SC2009- 2773/12.02.2009 al Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 se propune respingerea notificărilor. Prin urmare, atâta vreme cât nu este tranșată problema valabilității mandatului și în consecință a notificărilor formulate, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 în mod corect și legal a respins notificările formulate, procura de reprezentare făcând obiectul unui caz penal privind falsul și uzul de fals, în rechizitoriu reținându-se că această procură nu constituie act autentic și nu a fost semnată de către Iracema M. de C..

De asemenea, notificatorii nu au făcut dovada dreptului de proprietate invocat deoarece prin Decizia Civilă nr.3009/29.11.2005 a Curții de Apel C. au fost anulate în mod definitiv certificatele de calitate de moștenitor nr.81/2001 și 82/2001 emise în favoarea lui Iracema M. de C..

Pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală.

Biroul Notarial „S. - Noțingher" a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, C. L. Municipal Timișoara, Unitatea administrativ teritorială - M. Timișoara, S. R. prin C. L. Municipal Timișoara și prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând încuviințarea în principiu a cererii.

În motivare, a precizat ca justifică cererea de intervenție raportat la interesul pe care îl are în sprijinirea apărărilor pârâților în prezenta cauză având ca obiect contestație împotriva Dispoziției nr. 547/03.03.2009 a Primarului M. Timișoara, prin care s-a solicitat la petitul „I, 1), A), litera e)" din acțiune, dată fiind calitatea de chiriaș al Primăriei M. Timișoara conform contractului de închiriere nr. 690/1999 care are ca obiect tocmai acest spațiu care în fapt și în drept este un spațiu extratabular construit în suprafață de 138,40 mp, aflat în administrarea acestei pârâte, situat în Timișoara, Piața Ț. V. (fostă Doicești) nr. 1. Anterior contractului nr. 690/1999 a avut calitatea de chiriaș în acest spațiu extratabular în temeiul contractului de închiriere nr. 1629/08.12.1995 încheiat cu R.A. URBIS.

A invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului avocat L. I. față de presupușii reclamanți V. M. De C., R. M. M. De C. și E. M. De C., în motivare arătând că acțiunea care face obiectul prezentului dosar nr._ a fost semnată indescifrabil de către o persoană nenominalizată. Ulterior, în fața instanței de judecată au fost prezentate mai multe lucrări avocațiale semnate și parafate de domnul avocat L. I. în numele presupușilor reclamanți și a fost invocată Procura specială nr. 10/27.02.2004 încheiată în Brazilia - S. Rio De Janeiro.

În aceste condiții, a considerat justă hotărârea instanței de judecată de a fi prezentat originalul pretinsei procuri, semnate de către mandanții V. M. De C., R. M. M. De C. si E. M. De C..

La rândul sau a constatat că această procură nu îndeplinește condițiile legale pentru a justifica în dreptul român calitatea de reprezentanți a domnilor L. I. și L. G. I..

Procura ce se pretinde a fi un act juridic autentic nu este semnată de niciunul dintre cei trei presupuși mandanți.

Pretinsa procura nu este semnată nici de către cei doi „martori” menționați în cuprinsul acesteia, respectiv Alejandro M. Franco și Lucio Moura, martori despre care se menționează că ar fi atestat identitatea părților.

Pretinsa procura autentică nu a fost încheiată în fata unui notar public, ci în fața unui funcționar al Biroului Notarial nr. 14, Domnul Marcelo Motta De Spuza, după cum rezultă din cuprinsul înscrisului prezentat în copie.

De altfel, aceleași vicii le-a prezentat si Procura nr. 160/15.08.2001 pretins a fi fost dată de către Iracema M. De C. pretinsului mandatar, domnul L. G. I., care a uzat de această procură atunci când a formulat notificările ce au fost soluționate prin Dispoziția nr. 547/2009 a Primarului M. Timișoara prin care au fost respinse toate notificările formulate pentru imobilul din Timișoara P-ța Ț. V. nr. 1.

Pentru aceste motive, a considerat că este deosebit de importantă prezentarea în fața instanței de judecată a originalului Procurii nr. 10/27.02.2004, având în vedere faptul că în alte cauze similare, respectiv în dosarele nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ ale Tribunalului T., a fost invocată această procură care, de altfel, face obiectul unei cauze penale după cum rezultă din rechizitoriul întocmit la data de 12 decembrie 2006 în dosarul penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

La termenul de judecată din data de 27.10.2009 s-a invocat de către avocata substituentă a domnului avocat L. I. că în procedura notarială braziliană a Statului Rio de Janeiro exemplarele procurii care se eliberează părților nu poartă semnăturile mandantului/mandanților.

Potrivit Legii nr. 105/1992, art. 7 alin. 2, „ Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conținutului ei" și în temeiul acestei prevederi legale Tribunalul T. a îndatorat pe pretinșii mandatari să facă dovada conținutului legii braziliene pe care au invocat-o. Această dovadă se impune cu atât mai mult cu cât biroul notarial a depus în copie adresa nr. 051/18.06.2008 a Ambasadei Braziliei la București.

A învederat că în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ pretinșii reprezentanți ai acelorași reclamanți, V. M. De C., R. M. M. De C. și E. M. De C., și-au justificat calitatea prin intermediul aceleiași procuri speciale fără a fi fost în măsură să prezinte, însă, un exemplar care să poarte semnăturile mandanților și nici să facă dovada legislației Statului Rio de Janeiro în materie de procedură notarială.

Față de starea de fapt și de drept expusă mai sus, Tribunalul T., prin Sentința civilă nr. 476/27.01.2009, a dispus admiterea excepției lipsei calității de reprezentanți ai reclamanților a numiților L. Mírela S. și L. I. și anularea cererilor de chemare în judecată din dosarul nr._ și din dosarele conexate numerele:_ ;_ ;_ ;_ și_, ca fiind formulate de o persoană fără calitate de reprezentant.

În cazul în care va fi probată calitatea de reprezentanți a domnilor L. G. I. și L. I., în temeiul art. 244 pct. 2 Cod proc. civ., a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._/325/2006 al Curții de Apel Târgu M. în care pretinșii mandatari L. I. și L. G. sunt trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals, instigare la fals intelectual cu referire și la Procura nr. 160/15.08.2001 (a se vedea trimiterile de la pag. 45 din Rechizitoriu).

În baza acestei Procuri nr. 160/15.08.2001 au fost formulate notificările întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001 care au fost soluționate de către P. M. Timișoara prin Dispoziția nr. 547/2009, obiect al prezentei cauze.

Pe cale de consecință, soluția care urmează să fie pronunțată în dosarul penal nr._/325/2006 al Curții de Apel Târgu M. are o înrâurire directă asupra judecății în prezenta cauză, ce se impune a fi suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale.

De asemenea, prezenta cauză ar putea fi suspendată, însă, și în temeiul art. 244 pct. 1 Cod proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului civil nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar care în prezent este suspendat tot până la soluționarea cauzei penale ce face obiectul dosarului penal nr._/325/2006 al Curții de Apel Târgu M..

Cauza civilă obiect al dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, inițial, a făcut obiectul dosarului nr. 5503/C/2002 al Tribunalului T. care a judecat în primă instanță. Prin Decizia civilă nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C., hotărâre pronunțată în apel, s-a dispus în mod definitiv anularea Certificatelor de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 eliberate de Biroul Notarului Public C. R., prin care acest notar a dezbătut succesiunile rămase de pe urma defuncților Bauer I., Rasko A. și Rasko H. declarând-o pe Iracema Moreiro De C. unică moștenitoare a acestor defuncți care au fost proprietarii imobilului din Timișoara, P-ța Ț. V. nr. 1. Aceste certificate de calitate de moștenitor au fost depuse în dosarele administrative constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 la Primăria M. Timișoara, ca acte justificative a calității pretinsei notificatoare, Iracema Moreiro De C., de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul din Timișoara. P-ța Ț. V. nr. 1.

Având în vedere faptul că împotriva Deciziei civile nr. 3009/2005 a Curții de Apel C. a fost promovată calea de atac a recursului care face obiectul dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezlegarea prezentei pricini atârnă de soluția ce urmează a fi pronunțată în acest recurs.

A anexat în copie: rechizitoriul din data de 12.12.2006, emis în dosarul nr. 5/P/2005; extrase din site-ul instanțelor de judecată privind stadiul soluționării dosarului penal nr._/325/2006 al Curții de Apel Târgu M.; adresa nr. 051/18.06.2008 a Ambasadei Braziliei la București; sentința civilă nr. 476/27.01.2009 a Tribunalului T.; decizia civilă nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C.; certificat de grefa privind stadiul soluționării dosarului nr._ al înaltei Curți de Casație si Justiție.

N. L.-A.-V. și N. C. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, intervenienții au arătat că sunt titularii unui drept de preemțiune asupra apartamentului nr. 5 din imobilul situat în Timișoara, P-ța Ț. V. nr. 1. Acest drept de preemțiune înscris în c.f. nr._ ind. Timișoara a fost instituit în beneficiul lor de către numiții J. M. și J. O.-M., care au cumpărat apartamentul în discuție de la stat, în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prezenta cauză constituie o contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată, menită să supună controlului instanței dispoziția nr. 547/03.03.2009 a Primarului municipiului Timișoara prin care s-au respins notificările depuse în baza aceleiași legi.

Autoarea contestatorilor a depus la Primăria M. Timișoara câte o notificare pentru fiecare apartament din imobilul situat în Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1, dar și o notificare pentru întregul imobil. Această din urmă notificare nu poartă un număr de înregistrare dat de biroul executorului judecătoresc, dar ea se găsește la Primăria M. Timișoara și formează obiectul unui dosar administrativ distinct.

Apartamentul nr. 5 asupra căruia au un drept înscris în cartea funciară a fost revendicat de aceeași persoană pretins îndreptățită, ai cărei succesori sunt contestatorii din dosarul de față. Prin urmare, soluția dată unei notificări le influențează în mod cert pe toate celelalte privind apartamentele și spațiile cu altă destinație din imobil.

Pe cale de consecință, modul de soluționare de către instanța de judecată a notificării ce formează obiectul prezentului dosar îi afectează în mod cert, astfel încât se justifică interesul de a interveni în sprijinul pârâților.

În temeiul art. 52 C.proc.civ. au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție.

Au precizat că au intervenit în interesul acelorași pârâți și în dosarul nr._ al Tribunalului T., având ca obiect contestația formulată de aceeași contestatori împotriva pretinsului refuz al Primarului M. Timișoara de a soluționa notificările.

In susținerea cererii au invocat excepția nulității contestației pentru lipsa semnăturii contestatorilor.

Din modul de redactare a contestației reiese că aceasta a fost depusă personal de numiții M. de C. V., M. de C. R. M. și M. de C. E. și de L. G. I., dar la finalul ei nu există decât o singură semnătură. În aceste condiții, contestația nu întrunește cerința prevăzută de art. 112 pct. 6 C.proc.civ., fiind lovită de nulitate.

Dacă L. G. I. a formulat contestația în nume propriu, au invocat excepția lipsei calității sale procesuale active în cauza de față, întrucât nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui L. G. I., au precizat că acțiunea care face obiectul prezentului dosar poartă o singură semnătură. În măsura în care aceasta aparține lui L. G. I. și a fost dată în temeiul procurii întocmite în limba portugheză în Brazilia și purtând numărul 10 din data de 27.02.2004, au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia. Aparent, prin procura în discuție, numiții L. G. I., L. Zorița și L. I. ar fi fost mandatați de către contestatori să îi reprezinte în fața autorităților române în demersurile necesare redobândirii imobilului în litigiu. Acest înscris, redactat în limba portugheză și pretins înregistrat sub nr. 10/27.02.2004 face obiectul dosarului penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prin rechizitoriul întocmit în acel dosar în 12.12.2006 s-a dispus ca în privința actului intitulat „Procură" nr. 10/27.02.2004, încheiat pe teritoriul Braziliei, Rio De Janeiro cu V. M. De C. ș.a., cauza să fie disjunsă, conform art. 38 C. proc. pen." (pagina 46 aliniatul 6 din rechizitoriu).

În condițiile în care mandatul în discuție formează obiectul procesului penal, fiind verificat din perspectiva săvârșirii unei infracțiuni de fals și uz de fals, calitatea de reprezentant a sus-numitului nu poate fi reținută ca atare, în cauza de față.

In aceste condiții, au solicitat prezentarea originalului pretinsei procuri întrucât au constatat și susținut că aceasta nu îndeplinește condițiile legale pentru a justifica în dreptul român calitatea de mandatari a persoanelor mai sus menționate.

Astfel, procura ce se pretinde a fi un act autentic nu este semnată de niciunul dintre cei trei presupuși mandanți, respectiv nici de V. M. de C., nici de R. M. M. de C. și nici de E. M. de C.. Or, potrivit art. 68 alin. 1 C.proc.civ., procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.

Prin răspunsul dat de Ambasada Braziliei la București la adresa nr. 816/13.06.2008 a B.N.P. S.-Noțingher se confirmă că, în Brazilia, mandantul trebuie să se prezinte personal și să semneze în fața notarului procura pe care o acordă mandatarului său.

Pretinsa procura invocată în cauză nu este semnată nici de către cei doi martori menționați în cuprinsul acesteia, respectiv Alejandro M. Franco și Lucio Moura, despre care se susține că ar fi atestat identitatea părților.

Lipsa semnăturii mandanților echivalează cu lipsa manifestării lor de voință în sensul acordării pretinsului lor mandat.

După cum rezultă din cuprinsul ei, procura în discuție nu a fost încheiată în fața unui notar public, ci în fața unui funcționar al Biroului Notarial nr. 14, numitul Marcelo Motta de Souza.

Procura nu întrunește cerințele privind supralegalizarea, neexistând o supralegalizare la Ministerul Afacerilor Externe din România, așa cum prevede art. 162 din Legea nr. 105/1992.

Pe de altă parte, având în vedere data pe care o poartă procura depusă în copie, au considerat că se impune certificarea împrejurării că ea nu a fost revocată în cei peste 4 ani care s-au scurs de la data respectivă.

Au concluzionat că L. G. I. nu are calitate de reprezentant.

Nedepunerea procurii în original atrage sancțiunea prevăzută de art. 139 alin. 1 teza finală C.proc.civ.

Au mai arătat că, prin sentința civilă nr. 476/27.01.2009 a Tribunalului T. pronunțată în dosarul nr._, s-a anulat contestația depusă de aceiași contestatori, pentru lipsa calității de reprezentant a d-nei avocat L. M. S. care a semnat-o în numele lor.

În măsura în care contestația din dosarul de față a fost depusă prin avocat, au invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia, deoarece lipsa mandatului valabil al persoanei care a angajat avocatul are ca și consecință nevalabilitatea mandatului acordat acestui avocat.

Au invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere vizând stabilirea calității de moștenitori a contestatorilor M. de C. V., M. de C. R. M. și M. de C. E. în urma defunctei Iracema M. de C.

Contestatorii au formulat capete de cerere de natura unei acțiuni succesorale care sunt inadmisibile în procedura contestației reglementate de Legea nr. 10/2001, potrivit Normelor de aplicare a acestei legi, ei aveau obligația să depună certificate de calitate de moștenitor apostilate.

Au mai invocat lipsa calității de reprezentant a numitului L. G. I. pentru depunerea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001.

Procura nr. 160/15.08.2001 pretins dată de către Iracema M. de C. numitului L. G. I., care a uzat de aceasta atunci când a formulat notificările în baza Legii nr. 10/2001 nu întrunește cerințele legale. În rechizitoriul emis la data de 12.12.2006 în dosarul penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se reține despre procura nr. 160/15.08.2001 că nu constituie act autentic și nu a fost semnată de Iracema M. de C., purtând doar semnătura numitei A. L. Aquino M. B. Queiroz - grefier, care ar fi încheiat actul. Pe aceste înscrisuri verificate în dosarul penal, inculpații L. I. și L. G. I., cu ajutorul unei persoane rămasă neidentificată până în prezent, au obținut legalizări de semnătură de la Ministerul Relațiilor Externe, Biroul Reprezentantei din Rio de Janeiro, Secția Consulară. Prin această „legalizare" se certifică semnătura numitei A. L. Aquino M. B. Queiroz - grefier, sigiliul și semnătura Biroului Ministerului de Externe al Braziliei din Rio de Janeiro. Mijloacele folosite sunt frauduloase, inculpații urmărind ca înscrisurile obținute să prezinte aparență de veridicitate, pentru a induce în eroare autoritățile române (paginile 45 și 46 din rechizitoriu).

Cauza penală face în prezent obiectul dosarului nr._._ al Curții de Apel Târgu M., aflat în curs de judecată în primă instanță, cu termen în rejudecare la data de 12.05.2008.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor M. de C. V., M. de C. R. M. și M. de C. E. a arătat ca, cererea de față fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, contestatorii au obligația de a se conforma prevederilor din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, în sensul că, pentru a-și dovedi calitatea de moștenitori, trebuie să depună atât actele de stare civilă, cât și certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor, fie în dosarul administrativ, fie în fața instanței de judecată. În speță, revendicarea a fost formulată de autoarea contestatorilor, dar de vreme ce decesul acesteia a survenit pe parcursul procedurii administrative, succesorii se supun acelorași obligații de completare a dosarului administrativ. În lipsa înscrisurilor arătate, în procedura bazată pe legea specială nu li se poate reține calitatea procesuală activă, cât timp nu au certificate de calitate de moștenitor în urma autoarei lor, Iracema M. de C..

Referitor la lipsa calității de persoană îndreptățită a autoarei contestatorilor, Iracema M. de C., au arătat că, în dovedirea pretinsei calități de persoană îndreptățită, Iracema M. de C. prin mandatarul ei aparent s-a prevalat de două certificate de calitate de moștenitor emise sub nr. 81/2001 și nr. 82/2001 de Biroul Notarului Public C. R..

După ce au fost depuse notificările, în numele sus-numitei a fost formulată o acțiune civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. 5503/C/2002, întemeiată parțial pe prevederile Legii 10/2001 și parțial pe prevederile dreptului comun prin care s-a cerut constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru unele dintre apartamentele imobilului din P-ța Ț. V. nr. 1 (fostă P-ța Doicești nr. 1), constatarea preluării fără titlu a acestui imobil de către S. R., s-a revendicat întregul imobil, s-a solicitat dezbaterea succesiunii în urma defuncților Rasko A., Rasko H. și Bauer I., foști proprietari ai imobilului și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui Iracema M. de C. asupra întregului imobil cu titlu de moștenire.

Acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. 5503/C/2002 a fost admisă în parte în primă instanță prin sentința civilă nr. 683/PI/03.06.2004 a Tribunalului T., însă sentința a fost schimbată în apel prin decizia civilă nr. 3009/29.11.2005 a Curții de Apel C. din dosarul nr. 2954/CIV/2005 (ca urmare a strămutării pricinii). Schimbând sentința instanța de apel a respins în întregime acțiunea din dosarul nr. 5503/C/2002 al Tribunalului T. pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei. Mai mult, prin decizia de apel a fost admisă cererea reconvențională a unora dintre pârâți și au fost anulate în mod definitiv certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și 82/2001 ale Biroului Notarului Public C. R. emise în favoarea reclamantei din acel dosar, Iracema M. de C. ca moștenitoare a foștilor proprietari Rasko A., Rasko H. și Bauer I..

Au solicitat a se lua act că aceste certificate de calitate de moștenitor au fost depuse și în dosarele administrative constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 la Primăria M. Timișoara, ca așa-zise acte doveditoare ale calității de persoană îndreptățită.

Împotriva deciziei civile nr. 3009/29.11.2005 a Curții de Apel C. s-a declarat recursul înregistrat sub nr._ pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Acest dosar având ca obiect și dezbaterea succesiunii foștilor proprietari ai imobilului, Rasko A., Rasko H. și Bauer I. și revendicarea întregului imobil situat în Timișoara P-ța Ț. V. nr. 1 a fost suspendat în temeiul art. 244 pct. 2 C.proc.civ, ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva pretinșilor mandatari ai lui Iracema M. de C., respectiv domnul L. G. loan și domnul L. I. în dosarul penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și ca urmare a sesizării instanței penale în dosarul nr._._ al Curții de Apel Târgu M..

Tot cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a numitei Iracema M. de C. mai arată că prin certificatul de moștenitor emis în dosarul nr. 1634/1975 al fostului notariat de Stat al Județului T. s-a stabilit că unica moștenitoare a defunctei Bauer I., coproprietară a imobilului înainte de naționalizare, este sora ei, Rasko H., la rândul ei coproprietară a aceluiași imobil, care a decedat fără posteritate.

Așa cum au arătat, prin decizia civilă nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C. s-a reținut că Iracema M. de C. nu are calitate de succesoare a foștilor proprietari ai imobilului, iar certificatele de calitate de moștenitor emise pe numele ei au fost anulate. Această hotărâre este definitivă.

Doctrina civilă a statuat că si hotărârile de primă instanță, nedefinitive se bucură de putere de lucru judecat, dar aceasta este relativă și se consolidează numai prin rămânerea definitivă a hotărârii (I. S., S. Zilberstein, Teoria generală, p. 524-525). De aceea, dacă aceeași cerere se află atât în fața instanțelor de fond cât și în fața celei de recurs, cererea de la prima instanță sau de la instanța de apel nu se respinge, ci se oprește judecata, prin excepția puterii de lucru judecat relative." (Prof. univ. dr. V. M. C., Tratat teoretic și practic de procedură civilă, p. 269-270, Editura „Național" 1997).

Pe cale de consecință, având în vedere starea de fapt și de drept expusă mai sus, precum și doctrina civilă, au invocat excepția puterii relative de lucru judecat și în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. au solicitat suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect recursul declarat de contestatorii din dosarul de față împotriva deciziei civile nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C., precum și până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._._ al Curții de Apel Târgu M. având ca obiect infracțiunile de înșelăciune, fals etc. săvârșită de L. G. I., L. I., C. R. ș.a.

In condițiile în care actul juridic doveditor al calității de persoană îndreptățită la restituire al lui Iracema M. de C. a fost anulat în mod definitiv, iar notarul public emitent al certificatelor de calitate de moștenitor a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual împreună cu pretinșii mandatari ai sus-numitei, suspendarea judecății în dosarul de față se impune în mod evident.

Cu privire la fondul cauzei, au solicitat a se observa că din dosarele administrative lipsesc actele care dovedesc calitatea autoarei notificării de persoană îndreptățită, în sensul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Astfel, este obligatorie depunerea atât a actelor de stare civilă în copii legalizate, cât și a certificatelor de moștenitor (de calitate de moștenitor). Cum acestea din urmă au fost anulate, ele nu pot constitui o dovadă și, ca atare, în lipsa lor, cererea nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, au solicitat în principal suspendarea judecații, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 și 2 C.proc.civ., iar în subsidiar anularea contestației sau, după caz, respingerea ei ca nefondată.

Au anexat extras c.f. nr._ ind. Timișoara privind apartamentul nr. 5 din imobil, certificatul de moștenitor emis în dosarul nr. 1634/1975 al fostului Notariat de Stat, decizia civilă nr. 3009/29.11.2005 a Curții de Apel C., cererea de intervenție accesoriu din dosarul nr._, răspunsul dat de Ambasada Braziliei la București la adresa nr. 816/13.06.2008 a B.N.P. S.-Noțingher, certificatul eliberat de Curtea de Apel Târgu M. cu privire la dosarul nr._./325/2006, certificatul eliberat de înalta Curte de Casație și Justiție privind dosarul nr._, adresa nr. 3883/01.10.2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție privind dosarul nr. 66/P/2007, sentința civilă nr. 476/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. au depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulata de intervenienții Novacescu L. A.-V. si Novacescu C., in favoarea paraților in cauza.

Au solicitat in principal respingerea cererii de intervenție, iar in subsidiar respingerea ca nefondata si ca neîntemeiata.

In principal, pe cale de excepție, au solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie a numiților N. L. A.-V. si Novacescu C., pentru nelegalitatea sa raportat la nulitatea actului prin care li s-a conferit intervenientilor pretinsul drept de preemțiune a acestora la cumpărarea apartamentului 5 din imobilul in speța, precum si pentru lipsa de interes.

In ceea ce privește nulitatea actului prin care li s-a conferit intervenienților pretinsul drept de preemțiune (a acestora) la cumpărarea apartamentului 5 din imobilul in speța, au invocat nulitatea absoluta a declarației autentificata sub nr. 3405/05.09.2001 a BNP C. F. din Timișoara.

In acest sens, au precizat ca actul susmenționat de care încearcă sa se prevaleze, așa zișii intervenienți - declarația paraților J. O. si M. (înscrisa in C.F._ Timișoara, aferenta apartamentului 5 din imobil), privind acordarea unui drept de preemțiune in favoarea lui N. C. si L., este lovit de nulitate absoluta

Nulitatea absoluta a actului susmenționat rezulta ope legis, operand ca atare. Astfel, potrivit art. 4 aliniatele 4,5,6,7, din Legea 422/2001, dreptul de preemțiune al unor locuințe monumente istorice, cum este cazul in speța, aparține entități, respectiv Statului roman si unității administrativ teritoriale.

Prin urmare, actul prin care se conferă așa zișilor intervenienți dreptul de preemțiune in baza căruia Novacescu L. V. si Novacescu C., încearcă sa-si dovedească un interes si sa-si legitimeze calitatea procesuala de intervenienți, este lovit pe nulitate absoluta.

Au solicitat a se constata lipsa calității procesuale de intervenient a sus numiților in raport de următoarele dispoziții legale ale Legii 422/2001:

Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune al statului român, prin Ministerul Culturii și cultelor, sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.

Prin urmare, imobilul este catalogat ca monument istoric conform listei monumentelor istorice 1992, la poziția 36 b 13, iar potrivit anexei la Ordinul nr. 2314/ 2004 al Ministrului Culturii si Cultelor privind aprobarea listei monumentelor istorice, actualizată.

Pentru aceste motive au solicitat a fi avute in vedere prevederile art. 2 din Decretul 167/1958 (întrucât nulitatea poate fi invocata si din oficiu cat si pe cale de excepție), si a se constata pe cale de excepție, nulitatea actului (declarației) prin care așa zișilor intervenienți Novacescu L. V. si Novacescu C. li s-a conferit in mod nelegal (cu nesocotirea art. 4 din Legea nr. 422/2001) un pretins drept de preemțiune, iar ca urmare a constatării nulității actului (declarației notariale privind un drept de preemțiune nelegal) a se constata lipsa interesului legitim, întrucât așa zisul interes al susnumiților nu este fondat pe un act valid, legal, solicitând a se constata totodată lipsa calității procesuale de intervenienți pentru Novacescu L. V. si Novacescu C..

Pe de alta parte, au invocat excepția privind lipsa interesului intervenienților susmenționați, având in vedere ca in ceea ce-i privește, nu sunt întrunite condițiile legale in acest sens.

Pentru a justifica demersul lor judiciar si cererea de intervenție accesorie aceștia ar fi trebuit să justifice un interes, cu sublimarea particularităților si condițiilor pe care interesul trebuie sa le comporte, dar care in ceea ce privește cererea lor de intervenție, in speța, lipsește cu desăvârșire, si aceștia nu-l pot dovedi.

Au arătat că intervenienții își motivează cererea de intervenție invocând faptul ca ar fi titularii unui drept de preemțiune asupra apartamentului nr. 5 din imobilul situat in Timișoara, P-ta Ț. V. nr. 1, jud.T.. Pentru a se stabili daca este admisibila (chiar si in principiu) aceasta cerere a intervenienților, este necesar ca a priori, aceasta sa fie examinata si analizata prin prisma existentei sau inexistentei unui interes, care trebuie sa subziste si in cazul cererii de intervenție accesorie in interesul paraților.

In acest sens, este arhicunoscut faptul ca intervenienții, distinct de sprijinirea părtii in favoarea căreia înțeleg sa intervină in proces, trebuie sa-si legitimeze propriul interes in promovarea, in concret, a unei astfel de cereri de intervenție, instanța fiind obligata sa verifice daca sunt îndeplinite condițiile privind interesul.

Motivele invocate de intervenienții N. L. A.-V. si N. C. in încercarea de a-si justifica interesul in promovarea cererii de intervenție, sunt nefondate, in prezenta cauza - condițiile pe care ar fi trebuit sa le îndeplinească interesul (in sens procesual) lipsind efectiv. Or, pentru a-si justifica interesul, intervenienții ar fi trebuit sa demonstreze care este folosul practic, imediat, legal si licit pe care-1 au urmare a promovării acestei cereri. Nu mai puțin adevărat, este si faptul ca pe planul existentei dreptului de a formula o astfel de cerere de intervenție, cerința interesului se impune a îndeplini condițiile următoare: sa fie legitim, sa fie personal si direct, sa fie născut si actual. În concret, raportat la situația intervenienților si motivele expuse de aceștia in încercarea de a-si justifica cererea de intervenție, nu sunt îndeplinite

Pentru a admite excepția lipsei interesului in raport de neîndeplinirea condițiilor pe care acesta ar trebuit sa le îndeplinească, dar care nu sunt întrunite in cazul cererii de intervenție formulata de intervenienții N. L. A.-V. si N. C., au subliniat, in speța, inexistenta legitimității interesului intervenienților

Prin urmare, in primul rând, au învederat ca nu este îndeplinita condiția ca interesul sa fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale.

Pentru a fi legitim, interesul ar trebui sa se bazeze pe urmărirea afirmării sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, a unui interes ocrotit de lege, potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.

Or, in ceea ce-i privește pe intervenienți si cererea lor de intervenție, aceasta nu se bazează pe un interes legitim câtă vreme, actul prin care se pretinde ca li s-ar conferi (de către J. C. si J. O.) așa-zișilor intervenienți dreptul de preemțiune in baza căruia Novacescu L. V. si Novacescu C. încearcă sa-si dovedească un interes si a-si legitimeze calitatea procesuala de intervenienți, este lovit de nulitate absoluta, întrucât, in realitate, de jure, dreptul de preemțiune decurge ex lege, si revine incontestabil statului roman.

Doctrina si practica judiciara asimilează exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, adică împotriva scopului recunoscut de lege, cum e cazul intervenienților din speța, abuzului de drept, care trebuie sancționat conform art. 723 alin 2 Cod proc. civ.

Nu pot crede ca in cazul intervenienților este doar o simpla si circumstanțiala eroare de apreciere sau a unor raționamente greșite, dat fiind faptul ca unul dintre intervenienți are calificarea necesara pentru a exclude aceasta ipoteza.

Pe de alta parte, intervenienții au mai apelat la aceasta stratagema si au uzat de exercitarea acestui drept subiectiv fara un real interes legitim, astfel încât si caracterul repetitiv al demersului lor denotă buna știința coroborata cu rea credința.

In acest sens, au subliniat faptul ca parații aveau posibilitatea sa-si revizuiască poziția fata de afirmarea si exercitarea acestui drept subiectiv fara un real interes legitim, in condițiile in care, presupunând ca la început nu au cunoscut împrejurarea reala si legala a dreptului de preemțiune al Statului R. in astfel de situații, totuși, ulterior în toate cauzele si dosarele în care au formulat cereri de intervenție, li s-au comunicat întâmpinările prin care li s-au adus la cunoștința dispozițiile legale imperative, de ordine publica, in vigoare in aceasta materie (art. 4 aliniatele 4, 5, 6, 7 din Legea nr. 422/2001).

În al doilea rând, au învederat ca nu este îndeplinita condiția ca interesul sa fie personal si direct, în sensul de folos practic urmărit prin demersul unei cereri de intervenție. Or, în considerarea condiției susmenționate folosul practic urmărit de intervenienți prin formularea cererii lor, trebuie sa le aparțină lor, adică celor care au formulat cererea de intervenție.

Insa un asemenea folos, in realitate, in fapt si in drept, nu le poate reveni acestora pentru considerentele incontestabile, expuse supra, fiind de domeniul evidentei si a observației comune la o simpla lecturare a Legii 422/2001, ca dreptul de preemțiune aparține statului roman, sens in care folosul la care se refera cerința ca interesul sa fie personal si direct, ar aparține statului roman si nicidecum intervenienților.

După cum decurge din doctrina si practica judiciara în materie, nu se accepta si nu se îngăduie unei persoane sau entități sa apere interesul altei persoane prin exercitarea unui atare demers daca nu urmărește un folos practic al cărui beneficiar direct sa fie însuși intervenientul, condiție care in speța nu este îndeplinită.

Mai mult decât atât, o alta condiție prevăzuta in ceea ce privește interesul este aceea ca acesta, cumulativ, sa fie născut si actual, adică sa existe in momentul in care este formulata cererea. Or, în raport de aceasta condiție peremptorie a interesului, rezulta cu aceeași putere a evidentei ca nu intervenienții sunt cei care au un interes, care trebuie sa fie născut si actual. Interesul acestora ar fi fost născut si actual numai daca ar fi existat in momentul in care a fost formulata cererea, fiind unanima concluzia privind necesitatea ca, pentru ca interesul sa fie născut si actual, acesta trebuie sa fie contemporan, simultan, concomitent momentului in care este formulata cererea.

Prin urmare, daca dispozițiile art. 4 aliniatele 4, 5, 6, 7 din Legea 422/2001 prevăd că dreptul de preemțiune al locuințelor monumente istorice, cum este cazul in speța, aparține altor entități, respectiv Statului roman si unității administrativ teritoriale, o atare situație exclude dreptul de preemțiune al intervenienților N. L. A.-V. si N. C..

Dreptul de preemțiune al intervenienților nu s-a născut niciodată în mod valabil si nu poate fi contrapus dispozițiilor legale imperative, de ordine publica, in vigoare, în materie, art. 4 aliniatele 4, 5, 6, 7 din Legea 422/2001 care evoca fara echivoc dreptul de preemțiune al Statului roman si al unității administrativ teritoriale.

In raport de acestea, cel mult interesul afirmat de intervenienți nu ar putea fi decât unul eventual, dar care, ca atare, nu poate fi luat in considerare de către instanța.

Referitor la punctul 11.1 al cererii de intervenție formulata de N. L. A.-V. si Novacescu C. au învederat că în prezenta cauză cadrul procesual este format din sunt reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. și pârâții P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, C. L. Municipal, Unitatea Administrativ Teritoriala a M. Timișoara, S. R. prin C. L. Municipal si Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește semnarea contestației de către L. G. I., au arătat că după cum rezulta indubitabil din procură (Cartea nr. 4891, fila nr. 012, act nr. 10) au fost desemnate 3 persoane ca mandatari cu puteri depline si nelimitate, care pot acționa in mod independent unul de celalalt si chiar pot sa-si substituie alți mandatari, mandatul fiind transmisibil.

În speța, mandatar al reclamanților (contestatori) –ca semnatar al contestației formulate (al acțiunii introductive) si depuse este L. G. I., care a semnat cererea (acțiunea, contestația obiect al prezentei cauze) in calitate de mandatar al reclamanților, conform procurii întocmita si înregistrata la data de 27.02.2004, in Cartea nr. 4891, fila nr. 012, act 10, a Biroului Notarial 14 din Rio de Janeiro. Prin urmare, cererea de chemare in judecata are o singura semnătura pentru ca a fost semnata prin mandatar, conform procurii întocmita si înregistrata la data de 27.02.2004.

Reclamantii V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. au depus întâmpinare și la cererea pe intervenție accesorie formulata de intervenientul - B.N.P. S. - Notingher in favoarea pârâților.

În ceea ce privește cadrul procesual din prezenta cauza, au apreciat că este corect stabilit.

Față de susținerea privind semnarea contestației de către L. G. I. au precizat ca au fost desemnate 3 persoane ca mandatari cu puteri depline si nelimitate, care pot acționa in mod independent unul de celalalt si chiar pot sa-si substituie alți mandatari, mandatul fiind transmisibil.

În speța, mandatar al reclamanților, ca semnatar al contestației formulate si depuse este L. G. I., care a semnat cererea in calitate de mandatar al reclamanților, conform procurii întocmita si înregistrata la data de 27.02.2004, in Cartea nr. 4891, fila nr. 012, act 10, a Biroului Notarial 14 din Rio de Janeiro.

Prin urmare, cererea de chemare in judecata are o singura semnătura pentru ca a fost semnata prin mandatar, conform procurii întocmita si înregistrata la data de 27.02.2004.

Referitor la comunicările si citarea in cauza privind procesul au invocat prevederile art. 112 teza a II-a, coroborate cu prevederile art. 93 C.proc.civ.

Au mai susținut că instanța de fond trebuie sa acorde prevalenta excepției lipsei calității procesuale de intervenient a BNP S. I.-Nothinger, a cărei soluționare au invocat-o in vederea soluționării sale a priori. Este de observat că o entitate fara personalitate juridica, cum e cazul BNP S. I. - Nothinger ca regula, nu poate fi parte in judecata, iar ca excepție poate cel mult sa stea în instanța, doar ca pârât.

Indiscutabil exercițiul drepturilor procesuale ale intervenientilor B.N.P. S. - Notingher, este subsumat a priori cercetării, verificării, soluționării excepției lor peremptorii, privind lipsa capacității sale de exercițiu si a lipsei calității procesuale de intervenient. Nu mai puțin, calitatea de intervenient trebuie sa existe in momentul formulării si depunerii cererii, verificarea calității urmând a fi făcuta in limine litis, adică la începutul judecații, întrucât, in cauza, nu suntem in situația unui jus existens in spe.

Au arătat că intervenientul este înființat conform Legii 36/1995, sens in care au precizat ca potrivit art. 45 din Secțiunea a 3-a a sfătuitului al U.N.N.P.R., nu au personalitate juridica, (conform art. 45, din Secțiunea a 3-a a sfătuitului susmenționat „biroul notarului public si societatea civila profesionala nu sunt persoane juridice"). Neavând personalitate juridica așa zisul intervenient susmenționat nu are capacitate procesuala de exercițiu.

Având in vedere insa ca dispozițiile legale prevăzute de art. 41 alin. 2 C.proc.civ. reglementează o excepție procedurala sui generis, sunt de stricta interpretare, sens in care entitățile la care se refera, "nu pot sa formuleze nici măcar cerere de intervenție accesorie".

Astfel, în speță, condiția reprezentării pentru B.N.P. S. – Notingher nu este îndeplinita prin contractul de asistenta juridica in virtutea căruia au angajat avocat, întrucât legea se refera la reprezentarea de către organul ierarhic, tutelar etc. din domeniul respectiv, care are personalitate juridica. Pe de alta parte, avocatul într-un proces, nu poate suplini lipsa capacității procesuale de exercițiu a părții, contractul de asistenta juridica dintre entitatea fără personalitate juridica fiind un element extrinsec domeniului si structurii organizatorice din care face parte societatea, asociația, sau entitatea fără personalitate juridica si fără exercițiul dreptului de a sta in judecata.

În același context, au invocat si prevederile Decretului 31/1954, precum si prevederile art. 723 C.proc.civ.

În concluzie, au solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii de intervenție.

La termenul din 27.10.2009 instanța a admis în principiu cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții BNP S. Nothinger, N. L. A. V., N. C., respingând prin încheierea de la termenul respectiv excepțiile invocate de reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C..

În probațiune s-au depus decizia civilă nr. 3009 din 28.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 2954/CIV/2005, acte de stare civilă, procurile cu nr. 10/2004 și 160/2000, certificatele de calitate de moștenitor cu nr. 81 și 82 din anul 2002, notificările formulate în baza Legii nr.10/2001, CF colectiv 970 Timișoara, dispoziția nr. 547/03.03.2009.

La termenul din 08.06.2010 tribunalul a suspendat judecata până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._./325/2006 al Curții de Apel Târgu-M..

Cauza a fost repusă pe rol la data de 02.10.2012.

La termenul din 13.11.2012 tribunalul a respins cererea de disjungere a cererii vizând imobilele care au fost înstrăinate, cererea de suspendare a judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2954/CIV/2005, formulată de intervenienți, cererea de efectuare a unei expertize de evaluare a imobilului formulată de reclamanți.

La termenul din 02.10.2012 reclamanții au depus note de ședință prin care au invocat excepția autorității lucrului judecat a sentinței penale nr. 18/13.10.2011 pronunțate de Curtea de Apel Târgu M. în dosar nr._./325/2006* în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită și de a notifica a mamei lor, Iracema M. de C., legalitatea și valabilitatea înscrisurilor din Brazilia și România cu privire la calitatea de persoane îndreptățite, de reprezentant a mandatarilor.

Prin sentința civilă nr. 3231/20.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul T. – Secția I-a Civilă a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de reclamanți, pârâți și intervenienții accesorii cu privire la autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale pasive și de reprezentant a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității de reprezentant.

A respins acțiunea formulată de reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C., E. M. de C. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, Unitatea Administrativ Teritorială M. Timișoara, S. R. prin C. L. al M. Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice.

A admis cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții BNP S. Nothinger, N. L. A. V., N. C. .

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.proc.civ. tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile care fac de prisos judecata pe fond a pricinii. Dintre acelea invocate de părți, care nu se constituie în apărări de fond sau care nu se unesc cu fondul, se numără autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale pasive și de reprezentant a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității de reprezentant.

În raport de efectele pe care aceste excepții le generează, are prioritate excepția invocată de reclamanți cu privire la autoritatea lucrului judecat a sentinței penale nr. 18/13.10.2011 pronunțate de Curtea de Apel Târgu M. în dosar nr._./325/2006*.

Conform art. 22 C.proc.pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite mai multe dintre premisele textului redat în paragraful anterior. Din teza finală a textului rezultă că trebuie să ne aflăm în prezența unei hotărâri de condamnare pentru a fi incidentă excepția menționată, pentru că doar atunci se stabilesc de instanța penală existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. În speță, hotărârea invocată este una de achitare, de încetare a procesului penal.

De asemenea, cauza de față nu este o acțiune civilă derivată din dosarul penal, așa cum cere textul menționat.

Prin urmare, excepția menționată a fost respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, din sentința penală nr. 18/2011 tribunalul a reținut că procurile ce au fost contestate și în prezenta cauză sunt valabile, atâta timp cât ele nu au fost desființate ca false în procedura penală, nu în temeiul autorității lucrului judecat.

Nici excepțiile invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la lipsa calității de reprezentant și a calității procesuale pasive nu sunt întemeiate, având în vedere dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 care stabilesc că acesta este reprezentantul statului în lipsă de dispoziție contrară, iar aceeași persoană poate fi titular al obligației de a acorda bunuri în compensare, dacă imobilul identificat de reclamanți ca fiind liber s-ar afla în patrimoniul său.

Intervenienții au invocat nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii reclamanților, dar așa cum au arătat aceștia din urmă, acțiunea a fost semnată de reprezentantul convențional L. G. I., procura care atestă acest drept nefiind desființată în prezenta cauză sau în dosarul penal ce s-a derulat în paralel. În acest sens este procura nr. 10/2004.

În aceeași situație se află și excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului pentru depunerea notificărilor și a acțiunii, fiind respinsă față de conținutul procurii nr. 160/2000.

În ce privește excepțiile privind lipsa calității procesuale active, inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea calității de moștenitor, lipsei calității de persoană îndreptățită a autoarei Iracema M. de C., puterii de lucru judecat, acestea s-au constituit în apărări de fond pe care tribunalul le-a analizat în cele ce urmează, după prezentarea stării de fapt.

Din actele și lucrările dosarului a reținut că prin notificările cu nr. 313, 314, 316, 319, 320, 599, 601-619 depuse în cursul anului 2001 Iracema M. de C. a solicitat restituirea în natură a imobilului din Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1.

Din CF nr. 970 Timișoara nr. top. 381 reiese că imobilul - casă cu 17 apartamente a fost preluat de stat prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 de la proprietarii tabulari Bauer I., cota de 2/4 părți, Rasko H., cota de 1/4 părți și Rasko A., cota de 1/4 parte.

Prin dispoziția nr. 547/03.03.2009 P. M. Timișoara a respins notificările cu privire la restituirea imobilului menționat cu motivarea că notificatorul nu face dovada dreptului de proprietate invocat, deoarece prin decizia civilă nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C., hotărâre pronunțată în apel, s-a dispus în mod definitiv anularea Certificatelor de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 eliberate de Biroul Notarului Public C. R., prin care acest notar a dezbătut succesiunile rămase de pe urma defuncților Bauer I., Rasko A. și Rasko H. declarând-o pe Iracema Moreiro De C. unică moștenitoare a acestor defuncți care au fost proprietarii imobilului din Timișoara, P-ța Ț. V. nr. 1. De asemenea, procura nr. 160/2001 ce ar fi fost dată de Iracema M. de C. lui L. G. I. face obiectul unui caz penal privind falsul și uzul de fals, în rechizitoriu reținându-se că această procură cu constituie act autentic și nu a fost semnată de către mandantul menționat.

Ca urmare a faptului că în dosarul penal s-a pronunțat o hotărâre definitivă, în care nu s-a reținut falsul procurii menționate, tribunalul a înlăturat această motivare din dispoziția contestată, care nu se mai menține.

Cu toate acestea, nu s-a admis acțiunea formulată, pentru că reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. nu sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru a se reține calitatea menționată, art. 4 nu instituie obligația prezentării certificatului de moștenitor, dar reclamanții trebuie să dovedească legăturile de rudenie cu proprietarii tabulari, decesul autorilor intermediari. Simpla cerere de reparații depusă în termenul legal dă dreptul la măsuri reparatorii, echivalând cu o repunere în termenul de acceptare a succesiunii.

În speță, reclamanții au depus și certificate de calitate de moștenitor, dar instanța nu le poate valorifica, pentru că ele au fost desființate în dosarul civil nr. 2954/CIV/2005, în care Curtea de Apel C. a pronunțat o decizie definitivă. Față de acest caracter al hotărârii, soluția de anulare a certificatelor de moștenitor se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, cu consecința că tribunalul nu poate ține seama de ele în procedura specială a Legii nr. 10/2001.

Rămâne așadar ca instanța să verifice actele depuse la dosar pentru a stabili legătura de rudenie între reclamanți și proprietarii tabulari.

În realitate, la dosar se află doar acte care atestă legătura de fiu-mamă între Bauer G. și Bauer I., căsătoria acestuia cu Bauer L., dovada decesului lui Bauer G..

Din certificatele de calitate de moștenitor din anul 2002 rezultă o stare mai complexă a arborelui genealogic, dar nu există la dosar acte care să ateste legăturile menționate. ( fila 136 volumul I)

Întrucât prin considerentele de mai sus se dă eficiență excepției lipsei calității de persoană îndreptățită, lipsei calității procesuale active, puterii lucrului judecat, tribunalul nu le-a mai analizat separat, cu consecința respingerii acțiunii în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 și admiterii cererilor de intervenție în temeiul art. 55 C.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V. M. de C., E. M. de C. și R. M. M. de C., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Prin decizia civilă nr. 1172/R/25.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanții V. M. de C., E. M. de C. și R. M. M. de C. împotriva Sentinței civile nr. 3231 din 20.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

A casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T..

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că, potrivit art. 22 alin. 1 C.p.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Contrar celor reținute de prima instanță, din economia textului legal de mai sus rezultă că autoritatea de lucru judecat operează nu doar în caz de condamnare, ci și în caz de achitare pentru unul din cazurile prevăzute la art. 10 lit. a-e C.p.pen.

Or, prin Sentința penală nr. 18/13.10.2011 a Curții de Apel Târgu M. (rămasă definitivă) s-a dispus achitarea inculpatului Ciuca N. R. pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și că inculpatul, în calitate de notar public, a eliberat cu respectarea legii civile (Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 36/1995) certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/16.11.2001 și nr. 82/16.11.2001, prin care a stabilit calitatea de moștenitor, prin retransmitere, a autoarei recurenților, Iracema M. de C., față de proprietarii tabulari.

Prin urmare, chestiunile de mai sus nu mai pot fi repuse în discuție, în procesul de față, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat potrivit art. 22 alin. 1 C.p.pen.

În același sens, prin Decizia civilă nr. 3334 din 13.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, care a constituit temeiul suspendării cauzei de față, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții V. M. de C., E. M. de C. și R. M. M. de C. împotriva Deciziei nr. 3009 din 28.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, pe care a casat-o în parte, reținând autoritatea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 18/13.10.2011 a Curții de Apel Târgu M. și arătând în considerentele deciziei că „(…) efectul pozitiv al autorității de lucru judecat din penal - cele statuate de o instanță nu mai pot fi contrazise de o instanță ulterioară, chiar dacă aparține unei jurisdicții diferite - se repercutează în procesul civil, impunând recunoașterea, în cauza pendinte, a faptului că certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 692 cod civil și că, astfel, ele fac dovada calității de moștenitoare, a reclamantei Iracema M. de C., față de defuncții proprietari ai imobilului litigios”.

Față de cele de mai sus și având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 304 pct. 5,7,9 și art. 312 alin. 3,5 și 6 ¹ C.p.c., Curtea a admis recursul reclamanților, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T..

Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 21.10.2013.

Societatea Profesională Notarială " S. I. - Noțingher T. " ( fost Birou Notarial " S. -Noțingher " ) a formulat cerere de intervenție în nume propriu solicitând să se constate inexistența dreptului reclamanților de persoane îndreptățite, la măsuri reparatorii de retrocedare în natură și în echivalent a spațiului pe care îl denumesc SAD 2, închiriat în prezent de Societatea Profesională Notarială " S. I. -Noțingher T. " ( fost Birou Notarial " S. -Noțingher").

În motivare, intervenienta arată că această cerere este justificată din punct de vedere al interesului, datorită faptului că în cererea de chemare în judecată se face referire și la imobilul în care își desfășoară activitatea biroul notarial, imobil care nu a făcut obiectul exproprierii Decretului nr. 92/1950, datorită faptului că în acel spațiu, preluat de . Timișoara în anul 1948, a fost o tipografie, proprietatea lui G. Matheiu, fapt confirmat prin adresa nr. 90/20.09.2002 a ., expediată Biroului Notarial " S. - N. - Noțingher" ( actualmente Societatea S. I. Noțingher Profesionala Notariala T." ) .

Intervenienta arată că în Monografia Istorică a orașului Timișoara, publicată prima dată în anul 1943 și republicată în anul 2003 de către istoricul Dr. N. I., se arată faptul că " Tipografia Uhrmann înființată în 1879 își păstrează firma până în 1941 ( proprietar fiind Kabos Armin ) an în care este vândută lui G. Matheiu " . În tabloul instituțiilor grafice din Timișoara aflate în funcție la data de 01 ianuarie 1942, la poziția 18 figurează Tipografia G. Matheiu, P-ța Ț. V. nr. 1 .

În urma adresei pe care intervenienta a făcut-o către Arhivele Naționale, această instituție a comunicat Certificatul nr. C-1492 din 07.10.2002 prin care arată că s-a constatat că în registrele de plată a taxelor și impozitelor, între anii 1943-1944, la adresa P-ța Ț. V. nr. 1 figurează printre alții și G. M. .

De altfel, G. Matheiu donează Ministerului Artelor în decembrie 1949 un utilaj grafic, care aparținea tipografiei situată în Timișoara P-ța Ț. V. nr. 1, așa cum rezultă din adresa de acceptare a donației din 16.01.1950 .

Prin adresa nr. D_- 8219/05.10.2002 Primăria Timișoara Direcția Patrimoniu a comunicat în copie Fișa de Mijloc Fix a imobilului situat în Timișoara P-ța Doicești nr. 1 ( P-ța Ț. V. nr. 1 ) din care reiese că în spațiul pe care îl folosesc intervenienții, a fost întreprinderea Poligrafică Timișoara și în nici un caz spațiu de locuit. Datorită acestui fapt Rasko A., Rasko H. și Bauer I., atunci când au cumpărat locuințele din P-ța Ț. V. nr. 1, nu puteau cumpăra tipografia care exista în imobil .

Naționalizarea imobilului din Timișoara P-ța Ț. V. nr. 1, în august 1955, s-a făcut pentru apartamentele 1-7 și 9-17 așa cum rezultă din extrasul de carte funciară colectivă nr. 970 Timișoara .

De altfel, părți din tipografie există și în prezent sub forma unui depozit în prelungirea biroului notarial .

Intervenienta arată că în extrasul de carte funciară nr. 970 Timișoara spațiul biroului notarial nu figurează înscris în cartea funciară, situație care se poate observa și din contractul de închiriere, imobilul nefiind identificat printr-un număr distinct sau număr cadastral .

Întrucât spațiul în care funcționează biroul notarial nu a fost niciodată locuință, ci tipografie, în mod eronat s-a cerut și restituirea acestuia, împreună cu alte spații din imobil care au avut destinația de locuințe .

În anul 2001 L. I. a cerut o reapartamentare a imobilului prin societatea . faptului că spațiul închiriat Biroului notarial " S. - Noțingher " ( actualmente Societatea Profesională Notarială " S. I. - Noțingher T. ") nu figura în cartea funciară . Acel plan de reapartamentare nu a fost intabulat în cartea funciară nici în prezent, dar a fost folosit în cadrul notificărilor făcute conform Legii 10/2001 .

Prin acea reapartamentare, Primăria Timișoara a fost indusă în eroare, dar nici nu a verificat că nu se putea solicita retrocedarea în natură a imobilului în care își desfășoară activitatea biroul notarial, pentru că imobilul era proprietatea Statului R. prin faptul că anterior fusese tipografie .

Primăria ar fi trebuit să se sesizeze asupra acestui aspect în momentul depunerii notificărilor, prin faptul că reapartamentarea imobilului din Timișoara P-ța Ț. V. nr. 1 nu a fost făcută și solicitată de această instituție .

Intervenienta mai arătă faptul că în continuarea biroului notarial mai există un spațiu din fosta tipografie de 200 mp, care bineînțeles nu figurează în planul de reapartamentare și nici în cartea funciară, fiind nerevendicat, de reclamanți .

Spațiul pe care intervenienta îl deține cu contractul de închiriere nr. 690/1999, a fost în totalitate amenajat și recompartimentat, pentru că la data preluării era o magazie, cu pământ pe jos și fără utilități . Toate investițiile pentru amenajări au fost făcute exclusiv de biroul notarial rezultând un nou imobil, chiar dacă face parte din imobilul din Timișoara P-ta Tepes V. nr. 1 .

În drept, au fost invocate disp. art. 50 Cod proc. civ.

Societatea Profesională Notarială " S. I. - Noțingher T. " ( fost Birou Notarial " S. -Noțingher " ) a depus completare la cererea de intervenție în interesul pârâților prin care invocă pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 18/13.10.2011, lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa lor de interes cu privire la solicitarea de restituire în natură a imobilului sau a unor părți din acesta ; să se constate că antecesorii lui C. M. Iracema, numiții Rasko A., Rasko H. și Bauer I. nu au fost proprietarii tabulari ai imobilului intitulat de reclamanți SAD 2; să se constate inexistența dreptului reclamanților de persoane îndreptățite, la măsuri reparatorii de retrocedarea în natură și în echivalent a spațiului pe care îl denumesc SAD 2, închiriat în prezent de Societatea Profesională Notarială " S. I. -Noțingher T. " ( fost Birou Notarial " S. -Noțingher").

În motivare, intervenienta invocă autoritatea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 18/13.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/2006* al Curții de Apel Târgu M., menținută prin Decizia penală nr. 2350/04.07.2012 pronunțată în dosarul nr._/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul cesiunii drepturilor succesorale ale reclamanților în favoarea avocatului L. I., posibil însă ca și în favoarea altor membri ai familiei acestuia. La această cesiune se face referire, la pagina 67, ultimele două alineate ale sentinței, reținându-se că susnumitul a încheiat o cesiune a unei succesiuni sau a unor bunuri viitoare și că acest aspect urmează a fi analizat de către instanțele civile în cauzele în care se solicită revendicarea imobilului în litigiu. Se mai reține că actele încheiate de L. I. și tatăl său L. G.-I. se află la filele 297-410 vol. II din dosarul penal în primă instanță.

De asemenea, despre aceeași cesiune se mai vorbește la pagina 17 alineatul penultim din decizia penală de mai sus, în sensul că din conținutul comisiei rogatorii efectuate în Brazilia privind actele încheiate în 2004 de susnumiții, s-a reținut că s-au încheiat în fața unui notar, în realitate fiind vorba de cesiunea unei succesiuni sau a unor bunuri viitoare.

La pagina 18 din Decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța a reținut faptul că pentru imobilul din P-ța Ț. V. nr. 1, fiind vorba de moșteniri succesive prin retransmitere, instanțele civile au atributul de a se pronunța în cea ce privește dreptul persoanei Iracema M. de C. la restituirea în natură a imobilului revendicat.

Curtea de Apel Târgu - M. prin Sentința penală nr. 18/13.10.2011 reține la pagina 68 că aspectele reținute în rechizitoriu cu privire la cele două certificate de calitate de moștenitor, nu au conotație penală, instanțele civile urmând a se pronunța, în funcție de probele administrate, dacă Iracema M. de C., este sau nu îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara P-ța Ț. V. nr. 1 .

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale sub aspectele invocate de reclamanți a fost stabilită prin Decizia civilă nr. 3334/13.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, în esență s-a reținut că „efectul pozitiv al autorității de lucru judecat din penal - cele statuate de o instanță nu mai pot fi contrazise de o instanță ulterioară - se repercutează în procesul civil " (pagina 35 alineat 4), iar drept consecință acest efect se produce și în ceea ce privește existența actului sau actelor de cesiune încheiate de reclamanți cu familia L..

Interesul invocării acestei excepții decurge din prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 care stabilesc că în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4). Acest text determină imposibilitatea restituirii în natură a imobilului sau a unor părți din acesta, legea fiind aplicabilă, conform art. 4, cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării sale în vigoare - 20.05.2013, ca în cazul de fată.

Așadar, se impune ca instanța civilă să țină seamă de existența neîndoielnică a actelor încheiate în Brazilia între reclamanți și membrii familiei L. și de efectele pe care le produc, care nu mai pot fi înlăturate față de considerentele celor două hotărâri penale mai sus menționate.

Intervenienta invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei lor de interes cu privire la solicitarea de restituire în natură a imobilului sau a unor părți din acesta.

În condițiile cesiunii de drepturi succesorale, reclamanții au transmis calitatea lor de a solicita ca măsură reparatorie restituirea în natură, ei putând să beneficieze conform prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, numai de măsura compensării prin puncte stabilită în condițiile art. 24 alin. alin. (2), (3) și (4) din această lege. Totodată, ca urmare a cesiunii, ei nu mai pot justifica nici interesul legitim de a solicita restituirea în natură.

Reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C. si E. M. de C. au formulat întâmpinare la cererea de intervenție principală și la completarea la cererea de intervenție, solicitând respingerea acestora, ca fiind nefondate.

Prin completarea motivelor cererii, intervenienta invoca si solicita in mod neîntemeiat a se constata ca, dupa cum pretinde intervenienta, antecesorii mamei lor Iracema M. de C. ( respectiv Rasko A., Rasko H. si Bauer I.) nu ar fi fost proprietarii tabulari ai imobilului «SAD 2», pe care intervenienta il ocupa in prezent, in calitate de chiriașa.

Astfel, prin alegația intervenientei, din petitul 1 (ca antecesorii mamei reclamanților Iracema M. de C., nu ar fi fost proprietari tabulari ai spațiului SAD 2) si din petitul 2 (conform căreia se solicita a se constata inexistenta dreptului cu privire la SAD 2), rezulta ca intervenienta, negând dreptul reclamanților cu privire la SAD 2, il recunoaște pentru restul imobilului.

In atare situație se aplica principiul consacrat de adagiul Qui dicit de uno, negat de altero - Cine afirma despre una neaga despre cealaltă, fiind, evident, valabila si reciproca, in sensul cine neaga despre una, afirma despre alta.

Așadar, intervenienta negând numai calitatea si drepturile pentru SAD 2, afirma si recunoaște implicit calitatea si drepturile reclamanților pentru celelalte spatii.

Acest exercițiu de logica elementara, necesara si provocata de intervenienta, face necesara si aplicarea principiului argumentum a pari (argumentării prin analogie).

Est evident ca intervenienta nu putea nega, ceea ce este de domeniul evidentei si chiar a observației comune, si anume, calitatea si drepturile in raport de imobilul in speța.

Faptul ca, in circumstanțele susmenționate, de contradicții in terminis si de facto, intervenienta, a făcut-o totuși, prin petit, in ceea ce privește SAD 2, se explica prin caracterul nelegitim al interesului S. "S. I.-Notingher T.", care nu poate fi asimilat si nu poate fi valorificat in sens de interes procesual, in prezenta speța (cerințele, in sens procesual, cu privire la interes, nefiind respectate in speța).

Cu privire la punctul 1 prin care intervenienta invoca autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 18/13.10._, reclamanții arată că hotărârea susmenționata are autoritate de lucru judecat, insa nu in sensul menționat de intervenienta.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii de mai sus privește exclusiv stabilirea de către instanța penala, a faptului ca antecesoarea reclamanților a avut calitatea de moștenitoare prin retransmitere după foștii proprietari tabulari ai imobilului (Rasko A., Rasko H. si Bauer I.) si totodată de persoana îndreptățită conform Legii 10/2001, ca mandatarii reclamanților au avut calitatea de reprezentanți, si ca actele, demersurile si formalitățile efectuate in cauzele civile, au fost valabile, legale, sens in care s-a dispus achitarea sub toate aspectele acuzațiilor si învinuirilor nedrepte, ticluite, pentru toate persoanele trimise in judecata penala.

Acesta este sensul hotărârii penale susmenționate si a autorității de lucru judecat a hotărârii penala, in procesul civil, conform art. 22 Cpp.

De altfel, acesta fiind sensul corect, a si fost reținut ca atare de instanța suprema, ca instanța de recurs, prin Decizia Civila nr. 3334 din data de 13.06.2013 pronunțata de ICCJ in Dosarul nr._, hotărâre conform căreia, facand aplicarea autorității de lucru judecat decurgând din hotărârea penala, s-a stabilit existenta calității procesuale active in procesele având ca obiect Legea 10/2001 cu privire la acest imobil, contrar hotărârii si soluției anterioare, pronunțate de o instanța de apel.

Or, in speța, in mod evident activează si operează adagiul: Res iudicata pro veritate accipitur/habetur - Lucrul judecat este acceptat socotit ca adevărat. Este adagiul care exprimă în mod plastic principiul autorității lucrului judecat.

Or, in acest sens, ulterior pronunțării hotărârii penale susmenționate, s-au pronunțat hotărâri recognitive, privind calitatea si drepturile persoanelor notificante conform Legii 10/200, după cum urmează:

Cu privire la acest imobil din Timișoara, P-ta Tepes Voda nr. 1.

- prin decizia civila nr. 1172/R din 25.09.2013 a Curții de Apel Timisoara-Sectia I Civila, pronunțata in Dosar_ (18.01.2013) – Irevocabila.

- Decizia Civila nr. 112/19.09.2013 a Curții de Apel Timisoara-Sectia I Civila, pronunțata in Dosar_ – Definitiva .

- prin Sentința Civila nr. 510/2013 pronunțata in ședința publica din 12.02.2013 de Tribunalul T. - Secția I Civila, in dosar nr._

- prin Decizia Civila nr. 143/13.01.2014 a Curții de Apel Timișoara (irevocabila)

- prin Decizia Civila nr. 1448/R/31.10.2013, pronunțata in ședința publica din 31.10.2013, de Curtea de Apel Timișoara, in Dosar nr._ .

Intervenienta mai face referire la o declarație care nu are caracter si natura juridica a unei cesiuni si nici nu privește spatiile notificate in vederea restituirii conform Legii 10/2001.

Declarația mamei reclamanților Iracema M. de C., (indicata de parați a se fi găsind «la filele 297-490 vol II din dosarul penal in prima instanța») pe care eronat, intervenienta o apreciază ca o cesiune, in realitate, a fost un act unilateral al mamei reclamanților, referitor, doar la un singur apartament din imobil, respectiv la apartamentul 8 B (fara nici o legătura cu notificările si spatiile pentru care s-au depus notificări, ulterior declarației, in sensul ca pentru acel apartament nici nu s-a mai depus vreo notificare sau acțiune).

Conform declarației la care face referire intervenienta, mama reclamanților a renunțat la a mai notifica prin Legea 10/2001 si a mai avea vreo pretenție asupra revendicării apartamentului 8 B din imobil, întrucât asupra acestuia exista o convenție de cumpărare intre familia mandatarului L. G. I., pe de o parte si familia deținătoarei acelui apartament - T. P. (lucru care s-a si întâmplat).

Aceasta este rațiunea pentru care, de altfel, notificările depuse de mama reclamanților nu se refera la apartamentul 8 B din imobil.

In sensul celor ce preced, reclamanții solicită să se aibă in vedere ca intervenientul invoca si pretinde un lucru imposibil, ilustrat de adagiul Factum negantis nulla est probatio- Nu se poate face proba unui fapt negativ.

Pe de alta parte, după cum s-a arătat declarația pe care o evoca intervenienta, nu constituie o cesiune nici măcar pentru apartamentul 8B.

In concluzie, nu este incidentă Legea nr.165/2013, asa cum pretinde intervenienta.

Cu privire la punctul 2 (pagina 3 al înscrisului susmenționat al intervenientei) prin care se invoca de către aceasta pretinsa lipsa a calității procesuale active si a așa zisei lipse de interes a reclamanților cu privire la solicitarea restituirii in natura a imobilului, se arată că întreaga construcție ilogica a intervenientei cu privire la acest aspect, este bazata pe premisa greșita, conform căreia in cauza ar fi incidentă Legea nr. 165/2013. Alegația intervenientei este nesustenabila.

Lipsa incidenței Legii 165/2013 este evidențiata de următoarele:

• declarația la care se refera intervenienta si care privește doar un apartament (apartamentul 8 B) pentru care nu a fost depusa notificare, (nu întregul imobil), in esența si natura sa juridica, este un act unilateral de manifestare a voinței declarantei Iracema M. de C.. Asupra unui act de voința unilaterala, se poate reveni si poate fi denunțat, tot in mod unilateral.

• chiar daca, prin absurd, declarația susmenționata, ca act unilateral al Iracemei M. de C. s-ar fi referit la intregul imobil, acest aspect ar fi fost complet irelevant, întrucât ulterior declarației respective, Iracema M. de C. a întocmit procuri prin care a conferit mandat reprezentanților săi sa efectueze demersurile prevăzute de Legea 10/2001, astfel substanța lucrurilor fiind păstrata ( Salva rerum substantia).

In baza procurilor date de Iracema M. de C. ulterior declarației sale la care se refera intervenienta, au fost depuse notificări cu privire la restituirea imobilului in speța.

Daca prin absurd, declarația s-ar fi referit la întregul imobil (deci, nu numai la apartamentul 8 B), este de reținut că procurile si notificările întocmite si depuse ulterior declarației susmenționate ar constitui cauza de denunțare si revenire asupra declarației - ca act unilateral - lăsând-o caducă.

Procurile si mandatul conferit de mama reclamanților, precum si demersurile efectuate in baza Legii 10/2001 (ca acte care in condițiile ipotetice menționate in paragraful precedent ar fi determinat caducitatea declarației invocate) au fost confirmate de reclamanți ca moștenitori ai Iracemei M. de C. - Heres sustinet personam defuncți si totodată Heredem eiusdem potestatis iurisque esse, cuius fuit defunctus, constat.

Toate acestea fac irelevanta si chiar hilara susținerea intervenientei cu privire la declarația de mai sus.

• declarația susmenționata nu constituie o cesiune a drepturilor si, prin urmare, in cauza nu exista o cesiune a drepturilor.

• si daca, prin absurd, am face abstracție de caracterul eronat al unei astfel de susțineri, si anume, ca afirmativ, ar exista o cesiune, este de reținut ca in ceea ce privește bunurile viitoare (drepturile succesorale având aceasta natura), transferul dreptului nu intervine in momentul încheierii unor astfel de convenții, ci (pendinte conditione), ulterior, si numai daca se îndeplinește condiția suspensiva a dobândirii dreptului de către promitentul cedent (vânzător), respectiv după restituirea in natura si ., mai întâi, a promitentului vânzător.

• la fel, este de reținut neretroactivitatea legii, in sensul ca Legea 165/2013 nu s-ar aplica retroactiv, cu privire la pretinse acte anterioare, ci numai actelor de cesiune încheiate ulterior intrării sale in vigoare (21.05.2013).

In acest sens, dispoz. art. 24 alin. 5 si 6 din Legea 165/2013 transmit un mesaj clar de neretroactivitate a Legii 165/2013 si de aplicare a acesteia numai pentru viitor.

• in speța, daca ar fi existat vreun motiv de aplicare a Legii 165/2013, ar fi făcut-o însăși instanța de recurs, in Dosarul nr._ al ICCJ in care s-a pronunțat decizia civila nr. 3334 din data de 13.06.2013, hotărâre prin care s-a stabilit calitatea reclamanților si nu a unor alte persoane, pretinși (de către intervenienta) cesionari.

• așadar, in urma Deciziei Civile nr. 3334 din data de 13.06.2013 pronunțata de ICCJ in dosarul nr._, ca instanța de recurs si de casare, instanța de trimitere, nu poate sa judece cauza, decât in limitele stabilite de instanța de casare.

Or, asa fiind, este o . logica si totodată o contradicție, intre ce susține intervenienta, anume o așa zisa cesiune cu efect de așa zisa lipsa a calității reclamanților, pe de o parte, si ceea ce a reținut cu autoritate de lucru judecat ICCJ in Dosarul nr._ al ICCJ, si anume, ca au calitate, situație in raport de care instanța de trimitere, in prezent trebuie si poate sa judece cauza mai departe, numai in aceste limite, inclusiv in ceea ce privește chestiunea calității stabilite cert, in favoarea reclamanților.

Daca, prin absurd, s-ar accepta ipoteza nefondata a intervenientei, s-ar ajunge la situația inadmisibila ca, peste ceea ce s-a stabilit deja cu autoritate de lucru judecat in cauza susmenționata, cu privire la calitate in raport de acest imobil, in accepțiunea ajuridica si neavenita a intervenientei, sa fie eludat, in prezenta cauza.

• la fel, dupa cum s-a mai arătat, exista autoritate de lucru judecat in ceea ce privește calitatea in aceasta speța, decurgând inclusiv din decizia civila nr. 1172/R din 25.09.2013 a Curții de Apel Timisoara-Sectia I Civila, pronunțata in Dosar_ (18.01.2013) – Irevocabilă.

• si in acest caz, al autorității de lucru judecat asupra calității, decurgând din decizia civila nr. 1172/R din 25.09.2013 a Curții de Apel Timisoara-Sectia I Civila ca si instanța de casare, in prezent, instanța de trimitere, in aceasta cauza, in al doilea ciclu procesual, poate judeca, numai in limitele stabilite prin hotărârea instanței de trimitere.

Prin urmare, chestiunile de drept, deja dezlegate in primul ciclu procesual, in prezenta cauza, in care s-a pronunțat deja o hotărâre sub aspectul calității, decizia civila nr. 1172/R din 25.09.2013 a Curții de Apel Timisoara-Sectia I, Civila, sunt câștigate cauzei, si au devenit obligatorii pentru instanța de trimitere.

Intervenienta mai insinuează ca ar avea interes pentru ca prin acțiunea reclamanților s-a solicitat inclusiv spațiul in care-si desfășoară activitatea, dar, susține intervenienta, acesta nu ar fi format obiectul naționalizării prin Decretul 92/1950.

Afirmația este hazardata si eronata.

In acest sens, reclamanții arată următoarele:

► Referitor la spațiul in care-si desfășoară activitatea intervenienta,

- spațiul in care-si desfășoară activitatea intervenienta, a fost preluat abuziv de la antecesorii notificantei Iracema M. de C., adică, de la Rasko A., Rasko H. si Bauer I..

- spațiul ocupat de intervenienta este o parte a fostului apartament 2 din imobil, situat in curte, la parter, in partea dreapta a intrării, constând dintr-o sala mare (13/100 din imobil).

- in prezent, potrivit unei documentații tehnice de dezmembrare si apartamentare, suprafața inițiala a fostului apartament 2 (din partea stânga a intrării, situat in curtea imobilului), este ocupata, conform unei documentații tehnice de dezmembrare si apartamentare denumita "Proiect nr. 66/2001-documentație de reapartamentare imobil", avizata de Primăria M. Timișoara, si de O.N.C.G.C. sub nr. 2561/19.07.2001, de următoarele spatii cu alta destinație de folosința ;

- Spațiul cu alta destinație descris ca „Spațiul cu alta destinație de folosința (SAD NR. 4, la parter in curte colt dreapta, compus dintr-o încăpere CU 7,1% P.C. SI 106/1487 din teren, situat in incinta imobilului din Timișoara, Piața Tepes Voda nr.l, (F. Doicesti), jud. T.", descris in documentația tehnica - Proiect NR. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" S.A., înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001, care se găsește si la parați, respectiv la Primăria Timișoara, Direcția Patrimoniu, Serviciul Administrare Spatii,nr. PA 8X1001455/22.06.2001 (reprezentând documentația de reapartamentare a imobilului din Timișoara, Piața Doicesti nr. 1, județ T., actualmente Tepes Voda)

- Spațiul cu alta destinație de folosința (S.A.D. NR. 2, la parter in curte dreapta, compus din 7 încăperi cu 6,0% p.c. si 89/1487 din teren" descris in documentația tehnica - Proiect NR. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" S.A., înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001, care se găsește la Primăria Timișoara, Direcția Patrimoniu, Serviciul Administrare Spatii, nr. PA 8X1001455/22.06.2001 (reprezentând documentația de reapartamentare a imobilului din Timișoara, Piața Doicesti NR. 1, jud T. - actualmente Tepes Voda)

Cu privire la aceste spatii cu alta destinație, de mai sus, care corespund si constituiau (fostul apartament nr. 2) reclamanții solicită să se rețină că:

■ Spațiul cu alta destinație - SAD nr. 4 susmenționat nu formează obiectul acestui dosar întrucât nici nu este înstrăinat si nici nu a fost închiriat,

■ SAD nr. 2 susmenționat (actualmente SAD 2, ocupat de BNP S. Notingher), nu formează obiectul acestui dosar întrucât nu este înstrăinat, fiind doar închiriat la BNP S. Notingher, conform contractelor de închiriere susmenționate.

► Referitor la pretinsa apartenența a spațiului (fost apartament 2) unei alte persoane sau entități, reclamanții arată că s-a alegat, confuz si echivoc, de către intervenient, ca spațiul in speța, adică spațiul ar fi aparținut unei anume persoane G. Matheiu.

Niciunul dintre aspectele sau așa zisele înscrisuri la care se refera intervenienta nu este de natura a contrabalansa dreptul de proprietate al antecesorilor Rasko A., Rasko H. si Bauer I., care se bazează pe proba cea mai puternica a proprietății, constând in evidențierea dreptului de proprietate in cartea funciara - Neminem laedit qui suo iure utitur.

Or, conform înscrierilor si mențiunilor de CF, rezulta ca proprietarii tabulari de la care a fost preluat imobilul prin Decretul 92/1950, au fost Rasko A., Rasko H. si Bauer I., antecesorii mamei reclamanților și ai lor.

Așadar dintr-un motiv firesc, in speța, cu privire la dovada proprietății, nu exista nici o proba credibila si mai puternica pentru cel ce neaga - Negantis naturali ratione nulla est probatio.

Faptul ca in incinta fostului apartament 2 din imobil ar fi funcționat o tipografie, fie ea chiar si Tipografia G. Matheiu, este irelevanta, pentru ca susmenționata tipografie ar fi putut ocupa si folosi spațiul susmenționat in baza unui contract de închiriere, de comodat, etc.

De asemenea, faptul ca Matheiu G. ar figura cu plata unor taxe si impozite la adresa spațiului susmenționat, este irelevanta, pentru ca nu s-a făcut dovada ca taxele si impozitele respective au fost plătite cu titlu de impozite pe proprietatea asupra acelui spațiu. Taxele si impozitele puteau fi plătite de susnumitul ca impozite pe activitatea desfășurata la acel sediu, ceea ce este cu totul altceva.

Așadar, proba dreptului de proprietate cu extrasul de carte funciara al imobilului (colectiv si individual) constituie o prezumție de drept ce nu poate fi combătută (absolută) - Iuris .>

Dimpotrivă, asa zisele probe la care face referire intervenienta niciuna nu se ridica nici măcar la nivel de prezumție relativă ce poate fi răsturnată prin probă contrarie - Iuris tantum

Or, si daca ar constitui prezumție relativă ce poate fi răsturnată prin probă contrarie - Iuris tantum-, proba contrarie - Iuris . constituie extrasul de carte funciara, registrele de publicitate imobiliara.

In sensul celor ce preced, intervenienta nu poate afirma la modul sustenabil un fost drept al lui Matheiu G. si nici al sau.

Mai mult, in ceea ce-l privește pe Matheiu G. sau pe pretinsul moștenitor al acestuia, de care intervenienta a încercat sa se folosească si ., in prezent exista autoritate de lucru judecat in ceea ce privește inexistenta drepturilor acestora.

Cu atat mai puțin ar putea intervenienta sa afirme un drept propriu sau interes.

Asta, întrucât daca insinuează un astfel de drept, ar însemna sa insinueze o transmisiune de la Matheiu G., insa in acest sens reclamanții invoca ca nimeni nu poate transmite altuia mai mult drept decât are el însuși - Nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habeat.

In raport de cele ce preced, reclamanții invocă faptul ca nimeni nu este admis a se prevala de propria sa turpitudine - adică de încercarea de a se prevala de așa zise tertipuri si înscrisuri îndoielnice, respectiv nimeni nu se poate prevala de propria culpa pentru a dobândi un drept pentru sine sau pentru a paraliza un drept al altuia -Nemo admittiturpropriam turpitudinem suam allegans-.

► Referitor la lipsa interesului intervenientei reclamanții arată că aceasta insinuează, după cum s-a mai arătat, un pretins drept al lui Matheiu G..

Or, prin simplul fapt, neaga dreptul statului (in raport de care celelalte entități -unitate administrativ teritoriala, primar, primărie).

La termenul din 23.04.2014 instanța a respins în principiu cererea de intervenție principală formulată de Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, precum și probele solicitate de intervenienții accesorii N. L. A. V. și N. C., Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate de reclamanți și intervenienții accesorii, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 C.proc.civ., tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.

În motivarea deciziei de casare s-a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 18/13.10.2011 a Curții de Apel Târgu-M. rămase definitive, în temeiul art. 22 C.proc.pen., în sensul că certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 692 Cod civil și că, astfel, ele fac dovada calității de moștenitoare, a reclamantei Iracema M. de C., față de defuncții proprietari ai imobilului litigios.

Prin urmare, această excepție invocată din nou de reclamanți nu mai poate fi admisă de instanța de rejudecare.

Tot Curtea a făcut trimitere și a redat din Decizia civilă nr. 3334 din 13.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a preluat motivarea hotărârii penale, menționată supra.

Față de această din urmă hotărâre nu există autoritate de lucru judecat, în sensul dispozițiilor art. 1201 C.civ., pentru că nu există identitate de obiect și cauză între dosare. Ne aflăm doar în prezența puterii de lucru judecat, astfel că se impune respingerea excepției autorității lucrului judecat invocată de reclamanți.

În ceea ce privește aceeași excepție invocată de intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C., este adevărat că la fila 17 din hotărârea penală amintită se arată că s-a încheiat cesiunea unei succesiuni sau a unor bunuri viitoare, dar acest aspect se va analiza de instanțele civile învestite cu revendicarea imobilelor. ( fila 167 dosar Curte volumul II)

Din acest paragraf rezultă că nu s-a stabilit existența transmisiunii dreptului de revendica imobilul în litigiu, de către instanța penală, astfel că nefiind judecat pe fond acest aspect, nu poate exista autoritate de lucru judecat.

De altfel, prin decizia civilă nr. 725/12.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ * instanța a reținut că nu există autoritate de lucru judecat din penal asupra civilului, astfel că nu a avut loc o cesiune a drepturilor litigioase.

Ca atare, tribunalul va respinge și excepția autorității lucrului judecat invocată de intervenienții accesorii.

Nu sunt întemeiate nici celelalte două excepții invocate de aceștia, privind lipsa interesului și a calității procesuale active, întrucât se opun considerentele celor două hotărâri menționate la începutul considerentelor hotărârii de față, precum și dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, conform art. 315 C.proc.civ.

Referitor la existența unei cesiuni și aplicabilitatea Legii nr. 165/2013, tribunalul reține că prin declarația înregistrată sub nr._/15.08.2001 nu a avut loc o cesiune cu privire la apartamentele sau spațiile cu altă destinație notificate.

Intervenienții accesorii N. L. A. V. și N. C. au depus la filele 19-22 dosar rejudecare, volumul al doilea, declarațiile date de doi dintre reclamanți cu privire la înstrăinarea a două camere cu anexe necesare de către mama lor, Iracema M. de C., către un cetățean român.

Este evident că nu a fost înstrăinat tot imobilul, sau dreptul de a revendica acest bun, astfel că tribunalul va reține susținerea reclamanților în sensul că este vorba de apartamentul cu nr. 8, care nici nu a fost solicitat a fi retrocedat în baza legii speciale.

Tribunalul nu face aplicarea dispozițiilor art. 174 C.proc.civ. așa cum au solicitat intervenienții accesorii, pentru că probele administrate nu sunt în sensul conturării unei prezumții simple de existență a cesiunii dreptului litigios de către reclamanți sau autoarea lor, cu atât mai puțin în sensul unei dovezi clare.

Rezultă că reclamanții au calitate procesuală activă și interes în acțiunea de față având ca obiect contestarea dispoziției prin care s-au respins notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001. Antecesoarea reclamanților a avut calitatea de moștenitoare prin retransmitere după foștii proprietari tabulari ai imobilului (Rasko A., Rasko H. si Bauer I.) si totodată de persoana îndreptățită conform Legii 10/2001. De asemenea, nu este aplicabilă Legea nr. 165/2013 care prevede acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, imposibilitatea de restituire în natură în cazul cedării drepturilor de revendicare a imobilelor preluate.

Întrucât prin hotărârea penală s-a reținut că mandatarii reclamanților au avut calitatea de reprezentanți, si că actele, demersurile si formalitățile efectuate in cauzele civile, au fost valabile, legale, sens in care s-a dispus achitarea sub toate aspectele, pentru toate persoanele trimise in judecata penală, tribunalul constată că toate excepțiile vizând calitatea de reprezentant, calitatea de persoană îndreptățită, calitatea procesuală activă, interesul, invocate în primul ciclu procesual nu mai subzistă.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, soluția de respingere adoptată în primul ciclu procesual nu a fost contestată, astfel că ea a intrat în autoritatea lucrului judecat și nu se mai impune a fi reluată analiza excepției.

Pe fond, prin notificările cu nr. 313, 314, 316, 319, 320, 599, 601-619 depuse în cursul anului 2001 Iracema M. de C., mama reclamanților, a solicitat restituirea în natură a imobilului din Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1.

Din CF nr. 970 Timișoara nr. top. 381 reiese că imobilul - casă cu 17 apartamente a fost preluat de stat prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950 de la proprietarii tabulari Bauer I., cota de 2/4 părți, Rasko H., cota de 1/4 părți și Rasko A., cota de 1/4 parte, cu excepția apartamentului nr. 8, care nici nu face obiectul notificărilor menționate.

Prin dispoziția nr. 547/03.03.2009 P. M. Timișoara a respins notificările cu privire la restituirea imobilului menționat cu motivarea că notificatorul nu face dovada dreptului de proprietate invocat, deoarece prin decizia civilă nr. 3009/28.11.2005 a Curții de Apel C., hotărâre pronunțată în apel, s-a dispus în mod definitiv anularea Certificatelor de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 eliberate de Biroul Notarului Public C. R., prin care acest notar a dezbătut succesiunile rămase de pe urma defuncților Bauer I., Rasko A. și Rasko H. declarând-o pe Iracema Moreiro De C. unică moștenitoare a acestor defuncți care au fost proprietarii imobilului din Timișoara, P-ța Ț. V. nr. 1. De asemenea, procura nr. 160/2001 ce ar fi fost dată de Iracema M. de C. lui L. G. I. face obiectul unui caz penal privind falsul și uzul de fals, în rechizitoriu reținându-se că această procură nu constituie act autentic și nu a fost semnată de către mandantul menționat.

Așa cum rezultă din expunerea anterioară, cele două motive de respingere a notificărilor formulate nu mai subzistă, întrucât în dosarul penal s-a pronunțat o hotărâre definitivă, în care nu s-a reținut falsul procurii menționate, iar Înalta Curte prin Decizia civilă nr. 3334 din 13.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, a stabilit că certificatele de calitate de moștenitor nr. 81/2001 și nr. 82/2001 au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 692 Cod civil și că, astfel, ele fac dovada calității de moștenitoare, a reclamantei Iracema M. de C., față de defuncții proprietari ai imobilului litigios.

Cum sunt incidente dispozițiile art. 2 alin.1 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, tribunalul constată că se impune anularea dispoziției în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Față de dispozițiile art. 1 și 7 din aceeași lege se impune restituirea în natură în cote egale de 1/3 fiecare către reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C., E. M. de C. a apartamentelor și spațiilor cu altă destinație care sunt libere, din imobilul din Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1 înscrise în CF col. nr. 970 Timișoara și CF ind. nr.971 Timișoara nr. top 381. Pentru identificarea acestora tribunalul are în vedere actul emis la solicitarea pârâtului P. M. Timișoara, anume documentația tehnica - proiect nr. 66/2001 întocmit de S.C. „EFICIENT" S.A., înregistrat la O.J.C.G.C. T., sub nr. 2561/13.07.2001, conținând dezmembrarea imobilului, ce trebuia depusă la OCPI pentru validare.

Este vorba de: . la etajul I, colț stânga compus din 2 camere, bucătărie, baie, boxă la subsol, cu 4,6% p.c.; . la etajul I, compus din cameră, bucătărie, antreu, baie, boxă la subsol, cu 1,9 % p.c.; . situat la etajul al doilea, compus din cameră, bucătărie, wc, cu 1,6 % p.c.; . situat la etajul al doilea compus din 2 camere, bucătărie, antreu, baie, boxă la subsol, cu 4% p.c.; SAD nr.2, la parter în curte dreapta, compus din 7 încăperi cu 6% p.c.; SAD nr. 3 la parter în stânga intrării din . din 2 încăperi cu 3,4 % pc; SAD nr. 4, la parter în curte colț dreapta-posterior compus din 1 încăpere cu 7,1% p.c.

Intervenienta Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.” s-a opus restituirii SAD nr. 2, dar apărările invocate nu vor fi reținute. Aceasta pentru că afirmația a fost avansată la 5 ani de zile de la promovarea cererii judiciare de restituire a spațiului, fără ca pârâtul P. M. Timișoara să fi adus la cunoștința instanței sau a notificatoarei, reclamanților, încă din procedura administrativă, faptul că altcineva ar fi fost proprietar. Fotografiile depuse nu atestă schimbarea de proprietar, nici realizarea unei noi construcții, neîntabulate în cartea funciară, existența tipografiei, vânzarea unor mijloace fixe nefiind apte să schimbe concluzia care reiese din actele de proprietate, anume că autorii reclamanților au deținut spațiul respectiv. De altfel, dacă situația ar fi fost aceea zugrăvită de intervenienta accesorie, nu se explică perioada foarte îndelungată de timp în care aceasta nu a întreprins nici un demers pentru valorificarea drepturilor pretinse în prezent, nici motivul pentru a încheiat acte succesive de închiriere cu reprezentantul statului, care a preluat imobilul. În ceea ce privește investițiile realizate, nu s-a invocat modificarea imobilului în procent de peste 100%, iar Tribunalul T. a respins în dosarul nr. 5503/C/2002 cererea formulată de pretinsul proprietar, Matheiu D. G.. Prin procesul verbal de preluare a apartamentului 2 din imobil cu nr._/20.04.1950 s-a menționat că tipografia avea calitatea de chiriaș.( fila 435 volumul I rejudecare)

La stabilirea apartamentelor ce trebuie restituite în natură, o problemă a existat în privința aceluia cu nr. 15, conform documentației tehnice din anul 2001 rezultând că în prezent sunt trei apartamente ce conțin acest număr- 15, 15 A, 15 B. Chiar actele depuse de reclamanți sunt în sensuri diferite, uneori fiind indicat contract de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 pentru . 15 A. La fel, cererea de revendicare.

Coroborând toate înscrisurile depuse la dosar, tribunalul apreciază că libere sunt apartamentele cu nr. 15 A și 15 B, conform descrierii din documentație, acela cu nr. 15 fiind înstrăinat.

Întrucât reclamanții au cetățenie străină, în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 184/2002 se impune acordarea către reclamanți a dreptului de folosință special asupra terenului aferent spațiilor restituite în natură, așa cum acestea sunt stabilite prin documentația tehnică din anul 2001.

În baza art. 20 din Legea nr. 7/1996 se impune admiterea cererii de întabulare în cartea funciară a drepturilor de proprietate și de folosință special, ca urmare a restituirii dispuse.

Întrucât pentru imobilele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 există dosare în curs de judecată, în sensul anulării contractelor de vânzare cumpărare, tribunalul constată că dispoziția emisă de pârâtul P. M. Timișoara este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art. 46 alin.2 din Legea nr. 10/2001. Acest text stabilește că procedura de restituire este suspendată până la soluționarea acțiunilor în nulitate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Nu se impune admiterea cererii de disjungere pentru spațiile înstrăinate, față de textul menționat, de faptul că autoritatea administrativă este aceea care trebuie să soluționeze cu respectarea legii notificarea depusă în termen, apelul la instanța de judecată fiind o cale care trebuie urmată doar în caz excepțional. De altfel, în cazul formării unui nou dosar, s-ar pune problema incompatibilității magistratului, soluție care trebuie evitată având în vedere complexitatea cauzei, vechimea sa.

Prin prisma acestor considerente, tribunalul va admite în parte acțiunea precizată.

Va anula Dispoziția nr. 547/03.03.2009 emisă de pârâtul P. M. Timișoara.

Va dispune restituirea în natură în cote egale de 1/3 fiecare către reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C., E. M. de C. a următoarelor imobile situate în Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1 înscrise în CF col. nr. 970 Timișoara și CF ind. nr.971 Timișoara nr. top 381: . la etajul I, colț stânga compus din 2 camere, bucătărie, baie, boxă la subsol, cu 4,6% p.c.; . la etajul I, compus din cameră, bucătărie, antreu, baie, boxă la subsol, cu 1,9 % p.c.; . situat la etajul al doilea, compus din cameră, bucătărie, wc, cu 1,6 % p.c.; . situat la etajul al doilea compus din 2 camere, bucătărie, antreu, baie, boxă la subsol, cu 4% p.c.; SAD nr.2, la parter în curte dreapta, compus din 7 încăperi cu 6% p.c.; SAD nr. 3 la parter în stânga intrării din . din 2 încăperi cu 3,4 % pc; SAD nr. 4, la parter în curte colț dreapta-posterior compus din 1 încăpere cu 7,1% p.c.

Va stabili pentru reclamanți în cote egale de 1/3 fiecare dreptul de folosință special asupra terenului aferent spațiilor restituite în natură, și anume: 68/1487 mp aferent ./1487 mp aferent ./1487 mp aferent .; 59/1487 mp aferent .; 89/1487 mp aferent SAD nr. 2; 51/1487 aferent SAD nr. 3; 106/1487 aferent SAD nr. 4.

Va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a dreptului de folosință special în favoarea reclamanților, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001.

Va obliga pârâtul P. M. Timișoara să emită o nouă dispoziție pentru apartamentele cu nr. 1-7, 9, 12, 13 A, 13 B, 13 C, 13 D, 14, 15, 16, 17 cu părțile comune și terenul aferent după soluționarea irevocabilă a dosarelor cu nr._ și nr._ *, aflate pe rolul Curții de Apel C., Secția I civilă.

Va respinge în rest acțiunea, respectiv petitele vizând restituirea în natură a imobilelor vândute, măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri.

Va respinge cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C., ca urmare a admiterii acțiunii, în baza art. 55 C.proc.civ.

Va respinge cererea de intervenție principală formulată de Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, ca urmare a respingerii în principiu a acesteia, conform art. 55 C.proc.civ.

În baza art. 274, 277 C.proc.civ. va obliga în solidar pârâtul P. M. Timișoara și intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C. la plata sumei de 5000 lei către reclamante, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanțelor de la filele 155 volumul I primul ciclu procesual, 5 volumul I rejudecare, 166 dosar Curte volumul I.

Nu se va da curs cererii de actualizare a cheltuielilor de judecată, pentru că suma menționată nu are caracterul unei creanțe civile de drept comun, ci ea este guvernată de dispoziții speciale, din Codul de procedură civilă, care nu prevăd o astfel de posibilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiate excepțiile autorității lucrului judecat invocată de reclamanți, autorității lucrului judecat, lipsei interesului, lipsei calității procesuale active invocate de intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C..

Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C., E. M. de C. cu domiciliul ales în Timișoara, ., jud. T., în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara prin Primar, S. R. prin C. L. al M. Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr. 1, jud. T., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C., toți cu sediul ales în Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1, jud. T..

Anulează Dispoziția nr. 547/03.03.2009 emisă de pârâtul P. M. Timișoara.

Dispune restituirea în natură în cote egale de 1/3 fiecare către reclamanții V. M. de C., R. M. M. de C., E. M. de C. a următoarelor imobile situate în Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1 înscrise în CF col. nr. 970 Timișoara și CF ind. nr.971 Timișoara nr. top 381: . la etajul I, colț stânga compus din 2 camere, bucătărie, baie, boxă la subsol, cu 4,6% p.c.; . la etajul I, compus din cameră, bucătărie, antreu, baie, boxă la subsol, cu 1,9 % p.c.; . situat la etajul al doilea, compus din cameră, bucătărie, wc, cu 1,6 % p.c.; . situat la etajul al doilea compus din 2 camere, bucătărie, antreu, baie, boxă la subsol, cu 4% p.c.; SAD nr.2, la parter în curte dreapta, compus din 7 încăperi cu 6% p.c.; SAD nr. 3 la parter în stânga intrării din . din 2 încăperi cu 3,4 % pc; SAD nr. 4, la parter în curte colț dreapta-posterior compus din 1 încăpere cu 7,1% p.c.

Stabilește pentru reclamanți în cote egale de 1/3 fiecare dreptul de folosință special asupra terenului aferent spațiilor restituite în natură, și anume: 68/1487 mp aferent ./1487 mp aferent ./1487 mp aferent .; 59/1487 mp aferent .; 89/1487 mp aferent SAD nr. 2; 51/1487 aferent SAD nr. 3; 106/1487 aferent SAD nr. 4.

Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a dreptului de folosință special în favoarea reclamanților, cu titlu de restituire în baza Legii nr. 10/2001.

Obligă pârâtul P. M. Timișoara să emită o nouă dispoziție pentru apartamentele cu nr. 1-7, 9, 12, 13 A, 13 B, 13 C, 13 D, 14, 15, 16, 17 cu părțile comune și terenul aferent după soluționarea irevocabilă a dosarelor cu nr._ și nr._ *.

Respinge în rest acțiunea, respectiv petitele vizând restituirea în natură a imobilelor vândute, măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri.

Respinge cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C..

Respinge cererea de intervenție principală formulată de Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”.

Obligă în solidar pârâtul P. M. Timișoara și intervenienții accesorii Societatea Profesională Notarială „ S. I.-Noțingher T.”, N. L. A. V. și N. C. la plata sumei de 5000 lei către reclamante, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.

	Președinte, A. C.
	Grefier, F. S. H.

Red. AC/

Tehnoredact. EMK+ AC 30.04.2014

15 ex.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 35/2014. Tribunalul TIMIŞ		Anulare act. Sentința nr. 519/2014. Tribunalul TIMIŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Uzucapiune. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul TIMIŞ Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1330/2013. Tribunalul TIMIŞ Evacuare. Decizia nr. 1332/2013. Tribunalul TIMIŞ Partaj judiciar. Decizia nr. 35/2014. Tribunalul TIMIŞ Anulare act. Sentința nr. 519/2014. Tribunalul TIMIŞ Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 22/2014. Tribunalul TIMIŞ Pretenţii. Decizia nr. 1173/2013. Tribunalul TIMIŞ Obligaţie de a face. Sentința nr. 2057/2015. Tribunalul TIMIŞ