Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 157/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 157/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 924/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.924/A
Ședința publica din 29.09.2015
PREȘEDINTE: D. J.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: N. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant Boștioaca D. S., împotriva sentinței civile nr.157/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați L. C., prin curator av.C. C., Direcția de Asistență Socială Comunitară Lugoj - Autoritatea Tutelară și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului T., având ca obiect Acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut in ședință publică, au lipsit părțile, reclamantul apelant Boștioaca D. S. fiind asistat de av.I. I. T., lipsă fiind Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Belinț și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Coșteiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1, coroborate cu art.133 alin.1 din Legea nr.272/2004, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Apărătorul reclamantului apelant a depus la dosar Dovada achitării onorariului de avocat în suma de 2000 lei cu factura .-RO nr.2489/04.05.2015 și nefiind formulate alte cereri și nici probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul reclamantului apelant a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
P. sentința civilă nr.157, pronunțată de Judecătoria Lugoj, la data de 20.01.2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. D. S., în contradictoriu cu pârâta L. C., Direcția de Asistență Socială Comunitară Lugoj - Serviciul Autoritate Tutelară și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului T., și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei L. C. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul B. D. S. și pârâta L. C. sunt părinții minorului B. S. D., născut la data de 20.10.1999.
P. Sentința Civilă nr.619/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, s-a dispus modificarea măsurilor luate cu privire la minorul B. S.-D. prin Sentința civilă nr.2190/27.09.2000 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în sensul că s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de părinți și a fost stabilită locuința minorului la domiciliul tatălui.
P. acțiunea formulată, reclamantul a învederat că locuiește în Belgia și a solicitat suplinirea acordului pârâtei pentru întocmirea și eliberarea pașaportului minorului, precum și pentru ieșirea minorului din țară împreună cu reclamantul pe întreaga perioadă a minorității.
Prima instanță a reținut dispozițiile art.23 alin.2 din Legea nr.272/2004, în conformitate cu care deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, art.17 alin.2 din Legea nr.248/2005 conform cărora emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art.17^1 alin.(1) lit.e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
Întrucât, astfel cum a menționat avocatul reclamantului, între timp, minorul a ajuns la tatăl său în Belgia, ca urmare a admiterii cererii formulată de reclamant, pe calea ordonanței președințiale, prin care fost suplinit acordul pârâtei L. C. în vederea eliberării pașaportului minorului B. S. D., prima instanță a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat să se suplinească acordul pârâtei mame L. C. în fața instituțiilor și autorităților competente pentru întocmirea și eliberarea pașaportului pe numele minorului B. S. D., ca rămas fără obiect.
De asemenea cererea reclamantului de a fi suplinit consimțământul pârâtei pentru ieșirea din țară cu minorul, pe întreaga perioadă a minorității, a fost formulată la modul general și cu caracter eventual, fără a se indica data concretă, ocazia și destinația concretă pentru care dorește să plece din țară, pentru ca instanța să poată aprecia, având în vedere interesul superior al copilului, dacă refuzul pârâtei este justificat sau nu, deoarece în fața instanței se rezolvă o pretenție concretă, iar nu o problemă de principiu.
Astfel, reclamantul trebuia să invoce și să dovedească o împrejurare concretă referitoare la intenția sa de a se deplasa în străinătate împreună cu minorul, cu specificarea concretă a destinației, duratei și motivului pentru care efectuează călătoria, iar nu o posibilitate generală ca minorul să se deplaseze în străinătate, cu atât mai mult cu cât potrivit dispozițiilor art.30 alin.6 și art.31 alin.2 din Legea nr.248/2005, organele poliției de frontieră nu vor permite ieșirea din România a minorilor însoțiți dacă se constată că nu se respectă informațiile prevăzute la 30 alin.(1) lit.b) și c) și la alin.(4), referitoare la însoțitor, perioada deplasării și ruta care trebuie urmată.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins ca neîntemeiat petitul prin care reclamantul a solicitat să se suplinească consimțământul pârâtei mame L. C. pentru ieșirea din țară a minorului B. S. D. împreună cu reclamantul pe întreaga perioadă a minorității.
În temeiul art.453 alin.1 C.Pr.Civ., reținând culpa procesuală a reclamantului, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a pârâtei L. C. la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Boștioaca D. S., solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii cererii și pe cale de consecință pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtei în fața instituțiilor și autorităților competente pentru întocmirea și eliberarea pașaportului pe numele minorului B. S. D., pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul pârâtei pentru ieșirea din țară a minorului împreună cu reclamantul pe întreaga durată a minorității, respectiv până la tata de 20.10.2017, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la respingerea primului petit ca rămas fără obiect, reclamantul apelant a arătat că într-adevăr a formulat paralel cu acțiunea pe fond și ordonanță președințială și prin sentința civilă nr.1211/22.07.2014, a fost admisă cererea, iar în baza acestei hotărâri a inițiat demersurile necesare pentru eliberarea pașaportului simplu temporar pe numele minorului, iar autoritățile competente au eliberat un pașaport având o valabilitate de 12 luni, astfel că valabilitatea acestui pașaport expiră la data de 26.08.2015 și că doar pe calea unei acțiuni de fond se poate dispune eliberarea pașaportului pe numele minorului în orice moment trebuința o va cerere, respectiv la expirarea termenului de valabilitate a pașaportului temporar emis pe numele minorului (la împlinirea celor 12 luni), sau a pașaportului simplu (la împlinirea celor 5 ani), în cazul în care pașaportului este pierdut, furat, etc., situație ce implică și demersuri în vederea obținerii uni nou pașaport etc.. Ori, în toate aceste situații, potrivit art.17 alin.2 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulației a cetățeanului român în străinătate, este necesar acordul ambilor părinți (în speță al mamei pârâte), ceea ce în mod obiectiv este imposibil de obținut, având în vedere că nu se dețin informații despre viața actuală a pârâtei, despre domiciliul său actual, aceasta manifestând în ultimii ani un dezinteres total în ceea ce îl privește pe minor, acesta fiind și motivul pentru care instanța a stabilit domiciliul la tată, în Belgia.
În privința celui de-al doilea punct, reclamantul apelant a arătat că, prin sentința civilă nr.619/03.04.2014, s-a stabilit domiciliul minorului la tată, că acesta din urmă locuiește în Belgia, astfel că hotărârea nu a putut fi pusă în practică/executată decât urmare a unor noi demersuri inițiate pe rolul Judecătoriei Lugoj, pe calea ordonanței președințiale ce a format obiectul dosarului nr._, în condițiile în care pârâta nu și-a exprimat acordul în vederea eliberării pașaportului pe numele minorului în perioada în care era în țară, iar în prezent este imposibil de a se obține acordul ei, în condițiile în care nici reclamantul, nici rudele pârâtei nu dețin informații cu privire la viața și domiciliul său actual.
P. urmare este inadmisibilă interpretarea primei instanțe, raportat la situația concretă din speță, în sensul de a se specifica destinația, durata și motivul pentru care se efectuează călătoria minorului însoțit de tată, ceea ce ar echivala cu inițierea unor litigii pe rolul instanțelor de judecată cu ocazia fiecărei deplasări a minorului peste granițele țării, în condițiile în care domiciliul actual al reclamantului este în Belgia, ceea ce ar însemna o încălcare a exercitării efective a drepturilor fundamentale, legal recunoscut în formarea minorului.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 și următoarele, art.453 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, art.17 din Legea nr.248/2005, art.2, art.36 alin.3 și 4, art.43 lit.b din legea nr.272/2004 și art.263 și 264 Noul Cod de Procedură Civilă.
Pârâta intimată L. C., nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Copilul B. S. D., născut la data de 20.10.1999, este fiul parților, încredințat prin hotărârea de divorț mamei pârâte spre creștere și educare, măsură modificată ulterior prin sentința civilă nr.619/03.04.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, rămasă definitivă în sensul stabilirii domiciliului minorului la tatăl-reclamant.
Având în vedere că tatăl copilului locuiește în Belgia, iar domiciliul copilului a fost stabilit la acesta, pentru a deveni eficientă această măsură era necesar acordul mamei-pârâtă atât pentru obținerea pașaportului copilului, cât și pentru deplasarea acestuia în străinătate, însă în ciuda demersurilor făcute de reclamant, astfel cum rezultă din dovezile depuse în fața primei instanțe (filele 53 - 56), la autoritățile competente nu s-a aflat domiciliul actual al pârâtei, iar la adresa la care figurează înscrisă în Registrul Județean de Evidență a Persoanelor, s-a constatat că aceasta nu mai locuiește, astfel că s-a făcut aplicația dispozițiilor art.167 alin.2 Cod Procedură Civilă cu referite la dispozițiile art.58 Cod Procedură Civilă, fiind desemnat curator procesual pe seama acesteia, în persoana av.C. C..
Reclamantul Boștioaca D. S., a recurs la procedura ordonanței președințiale în vederea suplinirii consimțământului pârâtei pentru eliberarea pașaportului minorului în vederea deplasării minorului în Belgia, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr.1211/22.07.2014, hotărâre în baza căreia a fost eliberat pașaportul cu termen de valabilitate până la data de 26.08.2015 (fila 17 apel).
Față de împrejurarea că pașaportul deținut de copil în baza ordonanței președințiale, avea durată redusă de valabilitate de doar 12 luni și că reclamantul este în imposibilitatea de a obține consimțământul pârâtei, întrucât aceasta nu ține legătura cu copilul și nu se cunoaște domiciliul acesteia, greșit prima instanță a considerat că primul petit a rămas fără obiect și pe cale de consecință l-a respins, fiind nesocotit interesul copilului de a se deplasa la tatăl său la care s-a stabilit domiciliul său, astfel că va fi reformată sub acest aspect hotărârea atacată și în baza dispozițiilor art.17 alin.2 din Legea nr.248/2005, va fi admisă cererea și se va suplini acordul pârâtei în vederea întocmirii și eliberării pașaportului pe numele minorului.
În raport de stare de fapt reținută și anume, aceea de a se fi stabilit domiciliul copilului la tatăl său care locuiește în Belgia și de imposibilitatea obținerii acordului pârâtei pentru ieșirea din țară a minorului, față de împrejurarea că nu se cunoaște locul unde aceasta se află, se constată că pentru ca dreptul la liberă circulație a copilului să fie exercitat efectiv și pentru a putea fi pusă în aplicare măsura stabilirii locuinței la tatăl său, este în interesul acestuia ca acordul mamei pentru ieșirea copilului din țară să fie suplinit pe întreaga durată a minorității, fiind admis și acest petit.
Raportat la cele ce preced, apelul se contată a fi întemeiat și în baza dispozițiilor art.480 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă, va fi admis, va fi schimbată în tot hotărârea atacată în sensul admiterii cererii în modul arătat mai sus.
Se va face aplicația dispozițiilor art.453 Noul Cod de Procedură Civilă, fiind obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5268 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial în apel și primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul apelant Boștioaca D. S., cu domiciliul în comuna Belinț, ., județul T., iar cu domiciliul procedural ales la Societatea Civilă de Avocați L. C. și Asociații, în Timișoara, ..3, ., împotriva sentinței civile nr.157/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați L. C., cu ultimul domiciliu cunoscut în Țipari, nr.166, ., prin curator av.C. C., cu sediul în Lugoj, ..46, județul T., Direcția de Asistență Socială Comunitară Lugoj - Autoritatea Tutelară, cu sediul în Lugoj, P-ța V., nr.4, județul T. și Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului T., cu sediul în Timișoara, P-ța Regina M., nr.3, județul T..
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul Boștioaca D.-S. împotriva pârâtei L. C..
Suplinește acordul pârâtei L. C. în fața autorităților competente în vederea întocmirii și eliberării pașaportului minorului Boștioaca S.-D., născut la 20.10.1999. Suplinește consimțământul pârâtei L. C. pentru ieșirea din țară a minorului Boștioaca S.-D., născut la 20.10.1999 împreună cu reclamantul Boștioaca D.-S. pe întreaga durată a minorității, respectiv până la data de 20.10.2017.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5268 lei
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. J. A. I.
GREFIER
N. D.
Red.D.J.
Tehnored.N.D.
Ex.8
Data:14.12.2015
Primă instanță - judecător C. A. A.
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 2135/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
