Pretenţii. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 237/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 237/R
Ședința publică din data de 24.09.2015
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: I. A. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul declanșat de către recurenții-contestatori C. G. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 5477/21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul C. G., personal lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 29.07.2015, a fost depusă de către recurent chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, iar în data de 24.08.2015 au fost depuse note scrise de către același recurent.
Recurentul depune note de ședință, însoțite de un set de înscrisuri, evidențiate prin opis.
Instanța, din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 C.proc.civ., invocă nulitatea recursului pentru nemotivare și acordă cuvântul pe excepție, cum și pe recursul promovat în cauză.
Recurentul învederează că a formulat critici contra sentinței primei instanțe raportat la specificul contestației în anulare și apreciază că și-a motivat calea de atac. Solicită admiterea recursului și judecarea de către o nouă instanță.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5477/21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorii C. G. și C. M. contra sentinței civile nr. 4663/02.10.2012 dată de aceiași judecătorie în dosar nr._ * în contradictoriu cu intimatul C. P..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 4663/02.10.2012, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții C. G. și C. M..
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma art. 318 c.pr.civ. s-a reținut că aceasta este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
Astfel, potrivit art. 318 C.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prima ipoteză are în vedere erori materiale evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului. Dar, pe această cale nu se pot valorifica greșeli de judecată cum sunt cele privind aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziții legale, întrucât contestația în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Nici cerințele tezei a II-a a art. 318 C.proc.civ. nu sunt întrunite în cauză, deoarece instanța de recurs a analizat în mod grupat criticile formulate și a avut în vedere toate susținerile formulate de recurenți.
Chiar dacă soluția instanței de recurs ar cuprinde greșeli de judecată, pe fond, ele nu pot fi îndreptate pe calea contestației în anulare, deoarece aceasta este o cale de retractare iar nu de reformare a soluției atacate.
Altfel zis, contestatorii au arătat că soluția instanței de recurs este eronată întrucât nu s-a făcut dovada că antecesorii recurenților ar fi folosit terenul în litigiu și nici suprafață folosită, susțineri care privesc chestiuni de fond asupra cărora instanța nu se poate pronunța.
Față de considerentele arătate mai sus, judecătoria a respins contestația în anulare formulată.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Nemulțumiți de statuările primei instanțe, în termen legal, contra acestei sentințe, uzând de dreptul ce legea procedurală i-a conferit au declanșat calea de atac a recursului contestatorii C. G. și C. M..
În susținerea căii de atac, recurenții au învederat că sentința arătată si respinsa fara motive temeinice si legale, stim ca aceasta cauza este penala, asa cum arată prin toate inscrisurile lor si solicitările către instanțe. Instanțele le-au luat acest drept fara motive. Din victima le-au impus sa plătească spetele de judecata. Împotriva probelor oficiale si prin martori, administrație de instanța si organe abilitate, Primarie-Politie, cu specialiștii din Direcția Agricola T., deciziile au fost potrivnice. O fapta săvârșita de distrugere, demonstrata atat prin acte oficiale cat si prin martori in fata instanțelor penale si civile. Dosarele 18.347 cu S.P. nr. 368/03.02.2006 cat si dosarul nr. 13.547 cu S.P. nr. 2819/12.11.2008, care le erau favorabile in conformitate cu actele menționate mai sus. Actul de constatare nr. 3.965/21.07.2005 cat actul oficial emis de cele trei institutii de stat abilitate de Guvern, prin Camera Legislativa, prin O.G. nr. 45/91 si imbunatatit prin O.G. 2003, organele de politie, Plutonier Voda A., cu precizarea ca numitul C. P. se face vinovat de săvârșirea faptei de distrugere, conform art. 217 al. 1. Prin raportul nr. 1774 din 06.09.2006. Cat si de comisar sef C. C. P., ofițer superior din cadrul biroului cercetări penale rurale, care stabilește ca numitul C. P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de distrugere conform art. 217, al.1 C.P.P.. In urma cercetărilor efectuate prin raportul nr. 1774/01.11.2007, in dosarele arătate cat si in dosarul civil nr._, cu S.C. nr. 4663/02.10. 2012, care se afla la dosare. Dosarul nr._ care le confirma prin sentințele arătate mai sus, actelor mentionate si judecate corect în coroborare cu art. 998, 999, 1001 CC.
Recurenții se întreabă, au plătit toate taxele de deschidere a acțiunilor civile, aceste instanțe nu au putut fi corupte? Cum si-au putut face treaba in mod legal ? Poate sunt intrebati de ce nu are avocat care sa îi reprezinte? Avocatul si-a luat onorariul si i-a vândut cauza in fata completului de judecata (spunandu-i numai alții ar manca brânza si miei, eu nu?). Spunând completului de judecata ca recurentul a greșit, ca dupa depunerea sesizării la P.-Procuror, dupa 20 de zile, fara sa aștepte rezoluția, trebuia sa se adreseze instanței. Incorect, conform art. 277 CPP, fapta s-a comis in mod repetat, intenționat si abuziv si se condamna cu închisoare si despagubirea daunelor, conform articolelor civile menționate mai sus. Despăgubirea pretinsa de 15.000 Euro, plus cheltuielile de judecata la toate instanțele, ceea ce a menționat verbal si in fata instanței, la 21.04.2015, ce se poate verifica pe banda magnetica cat si in scris. S.C. 4663, completul 9, decizia nr. 418, sunt niște aberații prin motivele date in aceasta decizie, neconforme cu actele de mai sus. Înalta Curte de Casație si Justiție respingând cauza fara a motiva. Pierderea lor minima si pierderea colaterala.
Recurentul învederează că a vândut iapa, manzul, doua vaci cu lapte, un tauras de ingrasat, zece porci si o scroafa de prasila, neavand nutrețul respectiv si nu le-a fost recuperat in timpul util, era obligat sa le vandă la un preț derizoriu, distrugandu-și si venitul anual gospodăresc. Unde-i prețul la celelalte animale, intrucat o vaca se vinde cu 15.000 Euro.
In adresa nr. 407/20.03.2012 a Direcției Agricole Timișoara, care prin aceasta precizează cantitățile ce se pot recolta anual pe o perioada de 7 ani de vegetație a culturii, de specialiștii agricoli. Cantitățile se ridica la toata perioada de vegetație la 75 de tone, prețul variază intre 4 RON si 4,50 RON cat si 5,00 RON kg. Prețul total estimativ 75 tone = 75.000 Euro. Plus animalele, unde-i producția de lapte de la vaci?, porcii, taurasul si manzul. Recurenții și-au căutat drepturile pe cale civila pentru despăgubire, si au fost respinsi. Atunci ce au de făcut, prin sentințele arătate care le sunt potrivnice, au achitat taxele judiciare pentru sentințe civile si penale nejustificate temeinic si legal. Conform codului penal cat si civil, Constituția României, art. 41 Dreptul la Proprietate, alin. 2, 3, 5, art. 16, al. 1, 2, care precizează: nimeni nu e mai presus de lege. Art. 281 -1+(1), 281 -2 (2), 281-3 (3) CC, cu prevederile acesteia.
Având in vedere sentința 4663 din 02.10.2012, recurenții solicită anularea acesteia, având in vedere articolele cat si faptele precizate. Aceasta este potrivnica actelor si probelor, cat si cu acte si cu martori. Solicită repunerea pe rol a cauzei, in conformitate cu C.P.C. cat si CP., CC cu prevederile acestora si despagubirea daunei, având acte intocmite de instituțiile arătate, menționate si abilitate, toate prevederile legale ale referatelor organelor de politie locale cat si județene, arătate mai sus, prin cercetările efectuate si declarația martorilor stabilesc ca numitul C. P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de distrugere conform articolului 217, alin. 1 CPP.
Alte probe: adresa nr. 407, declarațiile martorilor A. I., fiind nepot, in conformitate cu art. 189, al. 1, nu este acceptat de lege, numitul martor nu susține prin declarația sa cauza si precizează ca toate cele declarate sunt din spusele paratului, el nu a fost la fata locului cat nici nu cunoaște situația decât din spusele paratului.
In ceea ce privește inundația, aceasta a fost la data de 30-31 aprilie 2005. Având in vedere adresa 3047 a Primăriei, care precizează prin ce situație s-a ajuns la inundație. Nu prin ploi, ci prin ruperea digului de la Foeni. Primăria n-a fost la fata locului in 2008, neavand cunostinta exact de situația parcelei unde este plasata, ca aceasta este pe un varf de panta, de 4-5 m, apa fiind de 0,40-0,50 cm iar d-na avocat, cat si clientul nu au un act justificativ dat de o instituție care sa aiba acest drept. Toate acestea sunt niște aberații ale doamnei avocat, cat si ale clientului sau. I s-au cerut probe și in 2008 de către instanța de la sentința nr. 2819 in dosarul nr._/325/2008.
Instanțele au posibilitatea de a se informa la toate cadrele si instituțiile de specialitate din toata România cu privire la ceea ce considera ca este neclar sau ii depășesc. Recurenții mai au adresa inregistrata la data de 14.10.2012 in ceea ce privește aprobarea unui expert care sa stabilească daca aceasta . inundata sau nu. Ceea ce instanța nu a luat in considerare. Întrucât daca se precizau toate aceste lucruri, instanța n-avea cum sa-si motiveze aberațiile.
Recurenții solicită admiterea cererii asa cum este formulata, redeschiderea cauzei si analizarea cu atenția cuvenita a actelor precizate mai sus, de la dosarele menționate.
Așa cum cu îndestulătoare evidență o atestă și partea introductivă a decizie, tribunalul, din oficiu, raportat la aserțiunile încorporate declarației de recurs, la termenul de judecată din data de 24.09.2015 a invocat excepția nemotivării recursului declanșat de către recurenții-contestatori C. G. și C. M. pe care urmează să o admită pentru cele ce succed.
În adevăr, din lecturarea declarației de recurs se detașează îndeajuns de credibil concluzia că recurenții s-au mulțumit să se plângă de soluția dată de judecătorie prin sentința civilă nr. 4663/02.10.2012, readucând în discuție fondul pretențiilor deduse judecății din dosar nr._ *, solicitând anularea acesteia, fără însă a aduce vreun reproș concret modului de soluționare a contestației în anulare de ei promovată de către prima instanță în dosarul pendent.
Ceea ce, în opinia instanței de recurs echivalează cu nemotivarea recursului, așa cum o cere imperativul art. 302 care zice, prin ale sale alin. (1) și (2) - îndeajuns de tranșant și clarificator că „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”, acela de 15 zile instituit de imperativul art. 301 c. proc. civ., care „(…)se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul s-a făcut mai înainte.”.
Or așa stând lucrurile, cum neîndeplinirea celei din urmă obligații procesuale face imposibilă verificarea jurisdicțională a legalității soluției supusă reformării; zis altfel, obstaculează fixarea raportului procesual de control judiciar atrăgând inexorabil sancțiunea procesuală instituită de alin. (1) apartenent art. 302 indice 1, în corelație cu imperativul alin. (1) apartenent art. 306, ambele din legea procesuală civilă, care spune că „Recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal (…)” și cum, în cauza pendinte nu se identifică vreun motiv de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu, așa cum statuează art. 306 c. proc. civ., prin al său alin. 2), tribunalul găsește întemeiată excepția nulității recursului ridicată din oficiu, la acest termen.
De aceea, reluând recapitulativ cele deja spuse, o va primi și dând eficiență maximă deja anunțatului alin. (1) apartenent art. 306 c. proc. civ. în corelație cu exigențele alin. (1) apartenent art. 302 indice 1 c. proc. civ. va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declanșat de către recurenții-contestatori C. G. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 5477/21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. I.-A. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/12.10.2015
Prima instanță: jud. E. C. V.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul TIMIŞ | Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Decizia nr. 312/2015.... → |
|---|
