Reziliere contract. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1075/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 1075/2015

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1075/A

Ședința publică din 30 octombrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: A. A.

Judecător: C. B.

Grefier: A. T.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta E. A. împotriva sentinței civile nr. 5255/3.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. G. și G. V., având ca obiect reziliere contract.

Dată fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16.10.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 396 alin. 2 N.C.P.C., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.10.2015, când

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, la data de 07.08.2014, reclamanta E. A. în contradictoriu cu pârâții G. G. și G. V. a solicitat rezilierea contractului de întreținere autentic cu nr. 3445 întocmit în data de 18.06.2002 la Biroul Notarial „D. - N. - Noțingher", radierea dreptului de proprietate al pârâților înscris în C.F. nr._-C1-U30 Timișoara, precum și radierea din Foaia de sarcini a notării dreptului de uzufruct viager al reclamantei și reînscrierea dreptului de proprietate exclusivă a reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea și pârâți a fost încheiat contractul de întreținere autentic cu nr. 3445 întocmit în data de 18.06.2002 la Biroul Notarial „D. - N. - Noțingher", având ca obiect transferarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U30 Timișoara (nr. c.f. vechi_, m. topografic_/11) reprezentând în natură apartament compus din 2 camere și dependințe, în favoarea pârâților, precum și înscrierea în Foaia de sarcini in favoarea reclamantei a dreptului de uzufruct viager. Prin acest contract, pârâții și-au asumat următoarele obligații: întreținere și îngrijire la domiciliul reclamantei, în condiții bune pe toată durata vieții sale, în care scop îi vor asigura hrana zilnică, spălatul rufelor de corp și de pat, curățenia locuinței, iluminatul și încălzitul, îmbrăcămintea și încălțămintea, asistență medicală și medicamentele, îngrijirea personală la pat în caz de boală sau invaliditate, iar după încetarea sa din viață să o înmormânteze conform obiceiului locului.

Reclamanta a învederat că la scurt timp după încheierea contractului, au fost executate câteva lucrări de amenajare, ce intră în categoria celor voluptorii, la imobilul în litigiu, dar acestea au fost achitate de către ea, deși plata acestor investiții trebuia făcută de către pârâți. În ceea ce privește obligația de întreținere și îngrijire la domiciliul său prin prepararea hranei zilnice, această obligație nu a fost respectată nici măcar în parte, pârâții venind sporadic la domiciliul său, odată pe săptămână sau chiar mai rar, astfel că hrana a fost nevoită să și-o achiziționeze și prepare zilnic personal, fără vreun ajutor din partea pârâților. În ceea ce privește obligația asumată de pârâți privind spălatul rufelor de corp și pat, aceasta nu a fost îndeplinită niciodată, de această îndeletnicire ocupându-se exclusiv ea, fără vreun aport din partea pârâților. În ceea ce privește obligația asumată de a întreține curățenia locuinței, aceasta a fost îndeplinită doar sporadic și superficial (de suprafață), în niciun caz această prestanță nu s-a apropiat nici pe departe de ceea ce ar trebui să reprezinte obligația de curățenie asumată prin contract. Mai mult, deși executarea obligațiilor cade în mod obligatoriu în sarcina pârâților, aceștia au mai trimis sporadic câte o persoană să îndeplinească obligația de curățenie. Obligația privind asigurarea îmbrăcămintei și a încălțămintei nu a fost respectată nici măcar odată, reclamanta fiind cea care și-a asigurat cele necesare portului în mod exclusiv și din banii proprii.

În ceea ce privește obligația asumată privind asigurarea asistenței medicale și medicamentele, îngrijirea personală la pat în caz de boală, aceasta de asemenea nu a fost îndeplinită niciodată, tot reclamanta personal fiind atât cea care se deplasa în vederea asigurării ei, atât la doctor cât și la farmacie, iar medicamentația prescrisă era cumpărată tot din propriile venituri.

Având în vedere cele menționate mai sus, reclamanta are convingerea că nici obligația asumată privind îngroparea sa conform tradiției, în cazul decesului său, nu ar fi îndeplinită cum se cuvine de către pârâți.

Reclamanta a învederat că la data de 31.01.2001 a sesizat Serviciul de Asistență Socială de pe lângă Primăria Timișoara, cu solicitarea efectuării unei anchete sociale la domiciliul său ca urmare a faptului că pârâții nu și-au executat obligațiile contractuale asumate. A mai precizat că pârâții cu rea-credință și-au preconstituit probe pentru a contracara o eventuală acțiune în anularea contractului de către reclamantă, obligând-o ocazional să semneze câte o scurtă declarație din care rezulta că este mulțumită cu prestațiile acestora, declarațiile au fost semnate sub presiune și teamă.

Reclamanta a arătat că obligația de întreținere ce incumbă întreținătorului prezintă următoarele caracteristici: are caracter aleatoriu, are caracter intuitu personae, este o obligație de a face succesivă, prezintă caracter alimentar, urmând a fi executată zi de zi, în mod succesiv, este indivizibilă, atât activ cât și pasiv.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil.

În probațiune, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul de întreținere autentificat sub nr. 3445/18.06.2002 la Biroul Notarial „S. D. - N. - Noțingher", extras CF nr._-C1-U30 Timișoara, carte de identitate reclamantă, cupon de pensie reclamantă, declarație din data de 06.07.2003, sesizare către Serviciul de Asistență Socială al Primăriei Timișoara din data de 31.10.2002, acte medicale, extras jurisprudență (filele 8-22).

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar în data de 13.10.2014, reclamanta a arătat că, față de motivele inserate în acțiune, a intrat în posesia caietului în care au fost notate cheltuielile efectuate cu întreținerea sa, cheltuielile de întreținere achitate de Asociația de proprietari, hrană, medicamente, facturi de consum curent, gaz și telefon, precum și obiecte necesare pentru deplasarea sa în bune condiții. Reclamanta a precizat că atelajul medical cu 4 roți pentru deplasare l-a cumpărat din banii proprii în valoare de 268 lei. A mai arătat că începând cu luna decembrie 2013 întreținătorii nu s-au mai achitat de obligațiile lor, iar reclamanta a apelat la ajutorul unor persoane cunoscute pentru cumpărare de alimente, medicamente și chiar la deplasarea sa pentru consultații medicale, la achitarea taxelor, toate fiind achitate din pensia sa și cu ajutorul unor grade de reudenie și al nepotului său M. I. care o vizitează zilnic pentru a-i acorda ajutor și se îngrijește de starea sa de sănătate.

Reclamanta a mai arăta că în prezent sunt două dosare penale conexate, înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, în care s-a început urmărirea penală împotriva suspectei M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din apartamentul său. Acest aspect s-a datorat neglijenței întreținătorilor de a nu se mai ocupa de îngrijirea sa, prin cunoștința pârâților numita M. Z. N. a determinat-o să își retragă economiile de la CEC Bank din Timișoara, pe timpul nopții cazându-se în apartamentul ei, iar după plecarea acesteia reclamanta a observat împreună cu nepotul său căi-a dispărut suma de 30.000 lei.

Reclamanta a arătat că nu mai are încredere în pârâți în calitate de întreținători, în condițiile în care aceștia dau dovadă de indiferență față de persoana sa și nu au ajutat-o, nu au depus diligențele necesare împreună cu organele de cercetare penală pentru a-și reucpera suma de 30.000 lei reprezentând economiile sale de o viață.

Reclamanta a anexat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri olografe din caietul întocmit de părți (filele 43-48).

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 16.10.2014, pârâții G. G. și G. V. au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâții au arătat că și-au îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, asigurându-i reclamantei un standard de viață ridicat și un trai mai mult decât decent, iar susținerile reclamantei din acțiunea introductivă de instanță nu sunt reale.

Pârâții au arătat că au cunoscut-o pe reclamantă prin intermediul unor prieteni comuni, soții P. L. și S., care la rândul lor întrețineau o prietenă a reclamantei, în cursul anilor 1997-2000 între ei și reclamantă s-a legat o prietenie, iar în cursul anului 2000, la propunerea reclamantei, au încheiat primul contract de întreținere cu ea. La propunerea reclamantei pârâții au fost de acord să rezilieze de comun acord contractul de întreținere, reclamanta despăgubindu-i cu o parte din cheltuielile efectuate. Din ianuarie-februarie 2002 pârâții au reluat practic întreținerea reclamantei, iar în luna iunie 2002 au încheiat noul contract de întreținere.

Pârâții au arătat că de la data încheierii acestui contract s-au ocupat în totalitate de întreținerea reclamantei, adică asigurarea hranei zilnice, spălatul rufelor de corp și pat, curățenia locuinței, iluminatul și încălzitul, îmbrăcămintea și încălțămintea, asistența medicală și medicamente, îngrijirea personală la pat în caz de boală sau invaliditate, inclusiv plata tuturor prestatorilor de servicii: telefon, curent, cheltuieli comune, cablu TV, etc. Practic, toate cheltuielile reclamantei erau suportate de ei. Întrucât reclamanta trecea prin diferite stări, în funcție de pretențiile sale, îi pregăteau mâncarea zilnică sau, uneori le spunea că nu are încredere în ei și nu mai voia să mănânce mâncarea gătită de ei, solicitându-le să-i lase bani sau să-i cumpere alimentele și și-o prepara singură, de multe ori ajutată de pârâți.

Pârâții au arătat că săptămânal făceau curățenie generală în apartament, când era nevoie și în jurul blocului, alteori reclamanta nu voia să îi lase să facă curat și le-a cerut bani să plătească o femeie pentru curățenie. După câteva luni în care au plătit o femeie pentru curățenie, pe care ei nu au văzut-o niciodată, au încetat plata acestei femei, întrucât nu se vedea că face cineva curățenie.

Pârâții au susținut că o vizitau zilnic pe reclamantă, însă cu timpul le-a impus un program în funcție de capriciile ei, era vizitată de diverse persoane iar uneori locuiau cu ea diverse persoane și nu voia să se intersecteze pârâții cu ele.

Pârâții au menționat că o ajutau pe reclamantă inclusiv la toaleta corporală, îi făceau baie, o spălat pe cap și o coafau, îi tăiau unghiile, îi făceau masaj și multe capricii intime, care rezultă din procesele-verbale semnate de reclamantă cu ocazia vizitelor la ea.

Pârâții au precizat că toate medicamentele și tratamentele medicale ale reclamantei au fost suportate de ei, precum și toate cheltuielile aferente imobilului.

Pârâții au arătat că, la sugestia consilierilor de la Autoritatea Tutelară, sesizați de reclamantă, începând cu anul 2011 i-au solicitat reclamantei să semneze anumite procese-verbale cu cheltuielile și îngrijirile acordate.

Pârâții au precizat că din luna aprilie 2014 reclamanta a schimbat yala de la ușă, astfel că nu au mai avut acces în locuința ei. Chiar și după depunerea prezentului demers judiciar, reclamanta a acceptat întreținerea acordată, refuzând abia după un timp, la solicitarea avocatului său. În prezent, reclamanta refuză doar mâncarea și curățenia de la pârâți, cu motivarea că nu o lasă avocatul, însă nu refuză plata cheltuielilor, iar din data de 26.08.2014 nu le mai permite accesul în locuință.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 970 Cod civil.

În probațiune pârâții au anexat situația întreținerii, prezentată de ei și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cărți de identitate, contractul de întreținere, CF imobil vechi, chitanță din 10.09.2014, adeverință Asociație de proprietari, invitație de la mediator, testamente, procese-verbale și declarații privind prestarea întreținerii, chitanțe (filele 58-275).

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 11.11.2014, pârâții au solicitat respingerea demersului judiciar promovat de reclamantă, astfel cum a fost formulat și precizat la data de 13.10.2014.

Pârâții au arătat că susținerile reclamantei din precizarea de acțiune nu au corespondent în realitate, întrucât ei și-au îndeplinit obligațiile de întreținere față de reclamantă, au făcut cu mult mai mult decât prevederile strict contractuale, au considerat-o pe reclamantă un membru al familiei, au căutat să o integreze în familia lor și săi ușureze viața, i-au asigurat un standard de viață confortabil.

În privința cadrului de metal cu 4 roți, pârâții au arătat că reclamanta a cumpărat două astfel de aparate deși la acea dată nu avea nevoie de ele, se deplasa cu ușurință și nu avea nevoie de susținere. Pârâții au precizat că susținerile reclamantei privind plata facturilor nu sunt reale, ei au plătit toate facturile folosinței imobilului, inclusiv alte taxe și impozite.

Pârâții au anexat procesul-verbal încheiat în 27.10.2014, notările din caiet din martie 2011 cu privire la cadrul metalic, înscrisurile depuse de reclamantă, cu totalizarea sumelor de bani cheltuite de ei în interesul reclamantei (filele 280-293).

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 24.11.2014, reclamanta a arătat că din conținutul întâmpinării depuse de pârâți se relevă foarte clar intenția acestora de a nu se rezilia sub nicio formă contractul de întreținere autentificat sub nr. 3445/18.06.2002 la Biroul Notarial „S. D. - N. - Noțingher".

Reclamanta a arătat că a solicitat rezilierea contractului de întreținere din anul 2000 încheiat cu pârâții, la nici 3 luni de la încheierea contractului aceștia nu și-au executat obligațiile asumate în contract, au avut drept obiectiv .. Reclamanta a precizat că pârâții doresc și urmăresc sub orice formă să intre în posesia apartamentului său, fără să se achite de sarcinile asumate în contractul de întreținere, mai mult au cunoștință de acea persoană C. pe care au acceptat-o să presteze servicii la domiciliul reclamantei, tocmai pe considerentul că ei nu se achitau de obligațiile asumate prin contract.

Reclamanta a menționat că este o afirmație ireală că pârâții i-au asigurat zilnic vizite la domiciliu și că i-au asigurat medicamentele necesare și deplasările la stațiuni pe cheltuiala lor, întrucât ea a avut economiile sale și în ultoma perioadă de timp a achitat din pensia ei cheltuielile aferente imobilului.

Reclamanta a precizat că suma de 70.000 lei a avut-o în contul său încă de la partajul efectuat cu fostul său soț, anterior perioadei în care i-a cunoscut pe pârâți.

Cu privire la aspectul că pârâții au depus un număr de 34 înscrisuri din care rezultă că s-au achitat cheltuielile de întreținere și utilitățile, reclamanta consideră că pârâții au omis cu bună-știință să menționeze că aveau această obligație conform contractului de întreținere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2 Cod proc solicitat instanței rezoluțiunea motivat de faptul că nu i-au prestat întreținerea.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martorii D. R., P. L., P. M., P. S., P. A., Gîndescu A., Ț. A. A., F. N., M. N. Zîna.

Prin sentința civilă nr. 5255/3.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta E. A. în contradictoriu cu pârâții G. V. și G. G.. A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

Între părți s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 3445/18.06.2002 la Biroul Notarial „S. D. - N. - Noțingher", prin care E. A. în calitate de întreținută a transmis soților G. G. și G. V., în calitate de întreținători, nuda proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr._-C1-U30 Timișoara, (nr. c.f. vechi_, nr. topografic_/II), constând din apartamentul nr. 2 situat în Timișoara, ., parter, compus din 2 camere și dependințe, rezervându-și dreptul de uzufruct viager și constituind în favoarea sa interdicția de înstrăinare și grevare pe toată durata vieții sale. În schimbul dreptului de nudă proprietate transmis, întreținătorii s-au obligat să o întrețină și să o îngrijească la domiciliul său, în condițiuni bune pe toată durata vieții sale, în care scop îi vor asigura hrana zilnică, spălatul rufelor de corp și de pat, curățenia locuinței, iluminatul și încălzitul, îmbrăcămintea și încălțămintea, asistența medicală și medicamentele, îngrijirea personală la pat în caz de boală sau invaliditate, iar după încetarea sa din viață să o înmormânteze conform obiceiului locului.

În convenția părților s-a prevăzut că, în cazul în care întreținătorii nu-și vor îndeplini obligațiile asumate, întreținuta va putea cere rezilierea contractului, fără nicio somație sau punere în întârziere, caz în care nu va restitui contravaloarea prestațiilor deja efectuate, ci doar contravaloarea eventualelor îmbunătățiri aduse imobilului.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar reclamanta E. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. G. și G. V., rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3445/18.06.2002 la Biroul Notarial „S. D. - N. - Noțingher" din culpa pârâților, pe motivul neexecutării de către aceștia a obligațiilor contractuale.

Instanța a constatat că cererea reclamantei vizează rezoluțiunea contractului de întreținere și nu rezilierea, dat fiind că, în contractul de întreținere, doar obligația întreținătorului are caracter succesiv, obligația întreținutului, aceea de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, se execută printr-o singură prestație, la încheierea contractului. În cazul desființării contractului de întreținere ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de întreținere, bunul transmis reintră în patrimoniul întreținutului, ca atare efectele desființării convenției se produc cu caracter retroactiv, ceea ce este specific rezoluțiunii și nu rezilierii.

În privința cererii reclamantei de rezoluțiune a contractului de întreținere nr. 3445/18.06.2002, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1020-1021 cod civil din 1864, care guvernează această convenție, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Potrivit art. 1020 Cod civil din 1864, condiția rezolutorie este întotdeauna subînțeleasă în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește obligațiile.

Raportat la obiectul cererii, instanța a analizat dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a da curs cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere. Aceste condiții constau în existența unei neexecutări, fie chiar parțiale, a obligației, neexecutare imputabilă debitorilor, precum și în punerea în întârziere a debitorilor. Pentru a se putea da eficiență dispozițiilor art. 1020 și 1021 Cod civil în materia rezoluțiunii contractelor sinalagmatice este necesară întrunirea cumulativă a acestor condiții. Cu privire la cea de-a treia condiție a rezoluțiunii, punerea în întârziere, se constată că în materia obligației de întreținere debitorul este de drept în întârziere față de caracterul alimentar al prestației, termenul fiind considerat esențial, conform art. 1079 alin. (2) pct. 3 Cod civil.

Raportând aceste condiții de fond ale rezoluțiunii judiciare la cauza de față, prin prisma probelor administrate, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 3445/18.06.2002, întrucât pârâții și-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile de întreținere pe parcursul derulării contractului, reclamanta fiind îngrijită de întreținătoarea G. V., iar neîndeplinirea obligațiilor de întreținere începând din august 2014, odată cu promovarea prezentului demers judiciar, nu este imputabilă pârâților, ci reclamantei.

Susținerile pârâților din întâmpinare sunt confirmate de depozițiile martorilor, atât ai pârâților, cât și - în unele privințe - ai reclamantei și chiar de afirmațiile reclamantei înseși, în cadrul răspunsurilor la interogatoriu. Astfel, din depozițiile martorilor P. L. și P. S., cunoștințe comune ale reclamantei și ale pârâților și totodată persoanele prin intermediul cărora s-a cunoscut reclamanta cu pârâții, rezultă că pârâții și-au îndeplinit obligațiile; reclamanta o suna pe martora P. L. o dată pe lună sau o dată la două luni, mulțumindu-i că i-a găsit o femeie cumsecade care îi plătește cheltuielile, o îngrijește, îi face baie, îi spală hainele și îi face curățenie (filele 326-327). Martora are cunoștință despre aceste fapte din relatările reclamantei și totodată a perceput personal anumite aspecte, relatând că a văzut-o de mai multe ori pe pârâtă ducând plasa cu hainele reclamantei la ea acasă pentru a le spăla. Martora a fost și în vizită la reclamantă acasă, unde a văzut că pârâta făcea mâncare și curățenie, iar de-a lungul anilor reclamanta nu i s-a plâns niciodată în legătură cu pârâta, dimpotrivă, i-a spus că aceasta îi plătește tot și o îngrijește. Martorul P. S. a relatat, de asemenea, că de-a lungul anilor a vorbit de mai multe ori cu reclamanta la telefon și aceasta spunea că totul este bine (fila 330).

Din declarația martorei P. M., administrator al imobilului unde locuiește reclamanta, a rezultat că relațiile dintre părți s-au desfășurat în mod adecvat, totul decurgând bine până acum un an, reclamanta spunându-i că pârâta îi aduce mâncare și îi face curățenie, însă de la un timp reclamanta nu îi mai permite pârâtei să intre în casă.

Îndeplinirea obligațiilor de întreținere de către pârâta G. V. rezultă și din declarația martorei P. A., fostă colegă de serviciu a pârâtei, care începând din anul 2013 a mers de câteva ori acasă la reclamantă împreună cu pârâta și a ajutat-o pe aceasta din urmă la curățenie, a văzut cum pârâta îi tăia reclamantei unghiile la mâini și la picioare.

În ceea ce privește depoziția martorei M. N. Zîna, propusă de pârâți, martoră care o cunoaște pe reclamantă de 25 de ani, din relatarea acesteia reiese că o întâlnea pe reclamantă stând pe bancă, în fața blocului, iar aceasta îi spunea că o așteaptă pe întreținătoare să îi facă baie și curățenie; totodată, reclamanta nu voia ca martora să fie văzută de întreținătoare. La aprecierea depoziției acestei martore instanța are în vedere faptul că se află în relații de dușmănie cu reclamanta, existând un proces penal pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în care reclamanta a acuzat-o pe martoră de furtul unei sume de bani din locuința sa. Ca atare, prima instanța a reținut din declarația martorei doar aspectele care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Depozițiile martorilor propuși de pârâți se coroborează cu celelalte probe adminstrate în cauză, respectiv cu înscrisurile depuse la dosar de către pârâți, inclusiv cu notițele din caietul ținut de pârâtă și cu procesele-verbale întocmite de pârâta G. V. și semnate de reclamantă (filele 73-104). Aceste probe au fost preconstituite de pârâți, din afirmațiile lor rezultând că au procedat în acest mod la sugestia consilierilor din cadrul Primăriei Timișoara - Serviciul de Autoritate Tutelară. Din aceste înscrisuri, semnate în majoritatea lor de către reclamantă, rezultă că de-a lungul anilor pârâta G. V. a făcut curățenie în casa reclamantei, a spălat covoare, haine, vase, i-a administrat medicamente, i-a făcut baie reclamantei, a tuns-o, i-a făcut masaj, i-a făcut cumpărături și diverse alte prestații.

Reclamanta a confirmat îndeplinirea tuturor acestor activități, însușindu-și conținutul înscrisurilor prin semnare. Reclamanta nu a dovedit că pârâții ar fi obligat-o să semneze procesele-verbale, acestea au fost întocmite pe o perioadă lungă de timp și este neverosimil ca reclamanta să fi fost constrânsă în repetate rânduri de către pârâtă să semneze, nu a precizat în ce a constat așa-zisa constrângere exercitată de pârâtă.

Prin depozițiile martorilor propuși de reclamantă nu s-a reușit dovedirea neexecutării obligației de întreținere de către pârâți. Martora D. R. o cunoaște de puțin timp pe reclamantă (doar de 3-4 ani, spre deosebire de martorii propuși de pârâți care o cunosc pe aceasta de cel puțin 20 de ani) și nu a vizitat-o decât începând cu anul 2014. Martorul Gîndescu A. nu a perceput în mod direct aspectele relatate, acestea provenind din discuții avute cu reclamanta pe stradă ori din discuții purtate de reclamantă cu vecinele bunicii martorului, ca atare depoziția acestui martor nu este concludentă. Din depoziția martorului Ț. A.-A., care vinde diverse produse alimentare în Piața Dacia, a reieșit că de câțiva ani vin diverse persoane la el să cumpere alimente pentru reclamantă și el însuși merge ocazional acasă la reclamantă, să îi ducă lapte, totodată și întreținătoarea doamnei E. a venit de câteva ori la el în piață după lapte. Din declarația martorului F. N., care a început să se viziteze cu reclamanta cu 4 ani în urmă, rezultă că reclamanta nu avea încredere în întreținătoare, refuzând să mănânce din mâncarea pregătită de aceasta. Acest martor a mai arătat că și reclamanta i-a spus că nu este mulțumită de întreținătoare deoarece aceasta nu îi face baie așa cum trebuie. De aici rezultă că pârâta îi făcea mâncare reclamantei și îi făcea baie, nemulțumirile reclamantei neavând suport în realitate. Faptul că martorul F. N. i-a făcut o dată curățenie generală în apartament reclamantei nu dovedește că pârâții nu își îndeplineau obligația de a face curat periodic în locuința doamnei E..

Probele coroborate converg spre conturarea aceleiași situații de fapt, rezultând că de-a lungul anilor reclamanta E. A. a beneficiat de o întreținere și îngrijire corespunzătoare din partea pârâtei G. V..

În ceea ce privește obligația prevăzută în contractul de întreținere de preparare a hranei zilnice, pârâții au arătat că, în funcție de pretențiile reclamantei, îi pregăteau mâncarea zilnică sau, uneori reclamanta le spunea că nu are încredere în ei și nu mai voia să mănânce mâncarea gătită de ei, iar pârâții îi cumpărau alimente și reclamanta își pregătea singură mâncarea. Aceste susțineri ale pârâților au fost confirmate de depozițiile martorilor audiați în cauză, martora P. L. a arătat că reclamanta își făcea de mâncare, întrucât știe din spusele pârâtei că nu vrea să mânânce mâncarea făcută de ea. La început reclamanta mânca din mâncarea gătită de pârâtă, însă după aceea a vrut să își facă singură de mâncare (fila 327). Martora P. A. a văzut cum pârâta îi ducea reclamantei alimente cumpărate (fila 331). Martora M. N. Zîna a relatat că reclamanta i-a spus că nu voia ca pârâta să îi facă de mâncare (fila 382). Chiar martorul propus de reclamantă, F. N., a relatat că reclamanta i s-a plâns că nu mai are încredere să mănânce din mâncarea adusă de întreținătoare și își făcea ea de mâncare (fila 380). Din spusele acestui martor reiese cu claritate faptul că reclamanta avea o stare de neîncredere generală, refuza să bea cafea adusă de martor dacă nu bea el mai întâi și nu mânca din mâncarea preparată de martor decât dacă gusta el mai întâi din mâncarea respectivă. Rezultă că faptul că reclamanta își făcea singură de mâncare, cu alimentele cumpărate de pârâți, a fost alegerea sa, nu poate fi imputat pârâților faptul că nu și-au îndeplinit obligația de a-i prepara hrana atâta timp cât s-au lovit de refuzul reclamantei în acest sens.

În ceea ce privește obligația pârâților de a asigura curățenia în locuința reclamantei, s-a constatat că pârâta G. V. este cea care făcea curățenie în apartament, însăși reclamanta a afirmat în cadrul răspunsului la interogatoriu că doamna G. a făcut curățenie, însă nu așa cum ar trebui, a spălat pe jos în hol, a măturat, însă nu a curățat covorul (fila 322). Din coroborarea declarațiilor martorilor P. L. și P. A. rezultă că pârâta G. Viroca făcea curățenie în casa reclamantei, martorele au perceput acest aspect în mod direct, însoțind-o de câteva ori pe pârâtă acasă la reclamantă. Martorii F. N. și Ț. A.-A., audiați la propunerea reclamantei, au relatat că în locuința acesteia este o mizerie cruntă; coroborând aceste depoziții cu relatarea martorei P. M., administrator de imobil, rezultă că în locuința reclamantei este greu de întreținut ordinea și curățenia, întrucât reclamanta adună tot felul de lucruri nefolositoare, pe care le depozitează inclusiv pe casa scărilor și la subsol, martora a văzut că erau lucruri aglomerate peste tot și mizerie în apartament. Totodată, martora P. M. a declarat că de-a lungul anilor reclamanta a avut în permanență chiriași, a găzduit diverse persoane, aspect care reiese și din depozițiile altor martori (P. L., P. S., M. N. Zîna) și confirmat de reclamantă în cadrul răspunsului la interogatoriu (întrebarea 34, fila 323). În aceste condiții, mizeria din apartamentul reclamantei nu duce la concluzia că întreținătorii nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, dimpotrivă, rezultă că pârâta G. V. făcea curățenie în apartament, însă din cauza comportamentului reclamantei (concretizat în depozitarea de lucruri și primirea a numeroase persoane în locuință) nu putea fi menținută o curățenie corespunzătoare.

În ceea ce privește obligația de a-i asigura reclamantei asistența medicală și medicamentele, precum și îngrijirea personală la pat în caz de boală, s-a constatat că pârâții au achitat contravaloarea medicamentelor prescrise reclamantei, după cum rezultă din bonurile fiscale depuse la dosar la filele 255-258. Totodată, pârâții au plătit reclamantei tratamentul de la băile termale de la Termalul Spa Timișoara, în luna septembrie 2014, fapt recunoscut de reclamantă la interogatoriu (întrebarea 31, fila 323). Pârâții au transportat-o pe reclamantă cu mașina la Băile Calacea, afirmațiile lor în acest sens fiind confirmate de martora P. L.. În perioadele în care reclamanta a avut diverse probleme de sănătate și a avut nevoie de îngrijire la pat, pârâta G. V. a locuit la reclamantă și i-a oferit îngrijire. Însăși reclamanta a afirmat în cadrul răspunsurilor la interogatoriu că anul trecut pârâta G. V. a venit cu ea la Spitalul Județean, la Urgențe și a însoțit-o la doctor pe . acupunctură (întrebarea 25, fila 322). Reclamanta a mai arătat că pârâta a dormit două nopți la ea, când a avut o afecțiune oftalmologică și o luxație la mână; instanța nu a reținut afirmația reclamantei în sensul că pârâta nu i-a aplicat tratamentele pentru că nu a putut fi sculată din somn, o atare susținere nefiind verosimilă, mai ales că reclamanta a recunoscut că pârâta i-a pus compresă la mână (întrebarea 41, fila 324).

În ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de întreținere și a utilităților aferente imobilului în care locuiește reclamanta, s-a constatat că pârâții au achitat aceste cheltuieli (și continuă să le achite și în prezent), după cum reiese din chitanțele depuse de ei la dosar (filele 105 - 219). Reclamanta a recunoscut că pârâții i-au achitat toate cheltuielile aferente folosirii imobilului, prin răspunsurile la întrebările 11 și 13 din interogatoriu (fila 321), a recunoscut acest lucru și în cadrul răspunsului la întâmpinare, deși în concluziile scrise a recunoscut doar plata contravalorii întreținerii, susținând că facturile de utilități le-a achitat în ultimii ani din pensia sa și din bani împrumutați de la nepot și de la cunoștințe și vecini - susținere contrazisă de înscrisurile depuse la dosar.

Atât din declarațiile martorilor, cât și din răspunsurile reclamantei la interogatoriu rezultă că pârâta G. V. i-a oferit reclamantei, de-a lungul anilor, diverse îngrijiri, o ajuta la toaleta corporală, îi făcea baie, îi tăia unghiile, îi aplica ovule, supozitoare și îi făcea clismă. Pârâta i-a prestat reclamantei serviciile solicitate de aceasta, i-a îndeplinit cerințele.

Referitor la susținerea reclamantei că obligația de întreținere trebuie executată zi de zi, în mod succesiv, probele administrate au confirmat susținerile pârâților în sensul că pârâtei G. V. nu i se permitea de către reclamantă să vină la ea acasă decât atunci când o solicita. Reclamanta avea diferiți chiriași pe care îi caza pe perioade scurte de timp (vânzători ambulanți din Piața Dacia) - fapt recunoscut de reclamantă cu ocazia interogatoriului -, ca atare nu voia să fie deranjată de pârâți. Tot în cadrul interogatoriului reclamanta a recunoscut faptul că a cerut familiei G. să îi respecte intimitatea și să anunțe în prealabil orice vizită (fila 323). Din declarația depusă la fila 97, semnată de reclamantă, rezultă că în data de 27.08.2012 aceasta a hotărât ca întreținătoarea să vină la ea când este chemată, de regulă în ziua de luni sau când are nevoie de ajutor, pentru a nu fi discuții și pentru a putea să plece de acasă, fără să îi fie frică că vine întreținătoarea în lipsa ei acasă.

În cuprinsul actelor de procedură întocmite în cauză, în cadrul notelor scrise/concluzii, reclamanta a arătat că nu mai are încredere în pârâți în calitate de întreținători, întrucât aceștia nu i-au prestat întreținere și i-au adus în casă persoane care i-au furat banii. Însă lipsa încrederii reclamantei în întreținători, cauzată de bănuielile acesteia legate de furtul anumitor sumei de bani de către fiica soților G. și de către M. N. Z., nu constituie motiv de rezoluțiune a contractului de întreținere. Condiția esențială pentru a se putea dispune rezoluțiunea contractului la cererea uneia dintre părți o constituie neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate de cocontractant, or această cerință nu este îndeplinită în cauza de față.

Nu s-a putut reține vreo culpă a pârâților constând în neexecutarea obligației de întreținere. Situația pretinsă de reclamantă nu a fost dovedită, iar probele administrate în cauză conduc la concluzia că pârâții și-au îndeplinit obligațiile de întreținere până când, începând cu luna august 2014, reclamanta a refuzat nejustificat întreținerea, acționându-i în judecată pe pârâți.

Instanța a avut în vedere și faptul că acțiunea în justiție pentru rezoluțiunea contractului de întreținere a fost promovată de reclamantă după un număr considerabil de ani de la încheierea contractului. Este neverosimil ca reclamanta să fi acționat atât de târziu în justiție, dacă timp de 12 ani nu ar fi beneficiat de o întreținere corespunzătoare din partea pârâților.

Totodată, s-a observat că în cursul anului 2010 reclamanta a lăsat două testamente, autentificate la notar, în favoarea pârâților, prin care a testat acestora întreaga sa avere mobilă și imobilă, prezentă și viitoare (filele 71-72). Pârâții au învederat că între timp li s-a comunicat revocarea respectivelor testamente, însă în pofida acestui aspect, testarea tuturor bunurilor reclamantei în favoarea pârâților în anul 2010 indică faptul că existau relații bune între părți, prezumându-se că reclamanta nu ar fi testat în favoarea pârâților dacă ar fi fost nemulțumită de modul în care o îngrijeau.

În ceea ce privește faptul că pârâtul G. G. nu a prestat întreținere reclamantei (reclamanta a afirmat în cadrul interogatoriului că nu l-a văzut de aproximativ 3 ani, iar martorii propuși de pârâți au făcut referire doar la prestațiile doamnei G.), se constată că obligația de întreținere este indivizibilă între debitori, fiind - în cazul de față - îndeplinită prin prestațiile efectuate de către pârâta G. V..

Așadar, din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză rezultă că timp de 12 ani (din iunie 2002 și până în vara anului 2014) a fost prestată întreținere în mod corespunzător reclamantei E. A., de către pârâta G. V..

În ceea ce privește perioada de timp scursă de la introducerea prezentei acțiuni în rezoluțiune (și chiar câteva luni înainte de aceasta), pârâții au arătat faptul că au fost împiedicați să își execute în mod corespunzător obligațiile ca urmare a atitudinii reclamantei. Astfel, din luna aprilie 2014 reclamanta a schimbat yala de la ușa apartamentului în care locuiește, ca atare pârâții nu au mai avut acces în locuința acesteia decât atunci când li s-a permis. Însăși reclamanta a recunoscut, în cadrul interogatoriului, faptul că a schimbat yala de la ușă, arătând că a făcut acest lucru pentru că fiica doamnei G. i-ar fi furat niște bani cu patru ani în urmă. Reclamanta a recunoscut și faptul că în prezent nu mai permite familiei G. accesul în locuința sa, precum și faptul că și în prezent, familia G. îi plătește toate cheltuielile legate de locuință (fila 324). Totodată, reclamanta a afirmat că de când a introdus procesul domnul avocat i-a spus că nu mai are voie să o primească în casă pe doamna G. (fila 320).

Din aceste aspecte rezultă că de la un anumit moment pârâții s-au aflat în imposibilitate de a continua să își îndeplinească obligațiile, deoarece din august 2014 reclamanta le-a interzis pârâților accesul în locuință, făcând imposibilă prestarea întreținerii în natură de către aceștia. Pârâții au continuat totuși să își îndeplinească obligația de a achita cheltuielile aferente imobilului în care locuiește reclamanta, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse de aceștia la dosar, confirmat de către reclamantă prin răspunsul la întrebarea nr. 38 din interogatoriu.

Refuzul reclamantei de a permite pârâților, în prezent, prestarea întreținerii este abuziv, prin raportare la prevederile art. 970 Cod civil potrivit cărora convențiile trebuie executate cu bună-credință. Reclamanta, în executarea obligației sale de a transmite pârâților proprietatea imobilului în schimbul întreținerii, nu trebuie să îi împiedice pe aceștia să își execute propria obligație.

Prin urmare, raportat la probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât pârâții și-au îndeplinit obligațiile de întreținere pe parcursul derulării contractului, iar neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor de întreținere începând din august 2014 nu este imputabilă pârâților, ci reclamantei.

Urmare a faptului că nu este îndeplinită condiția neexecutării culpabile a obligației de întreținere de către debitorii-pârâți, condiție esențială pentru admisibilitatea rezoluțiunii, în baza art. 1020 -1021 Cod civil, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3445/18.06.2002 la Biroul Notarial „S. D. - N. - Noțingher", formulată de reclamanta E. A. în contradictoriu cu pârâții G. G. și G. V..

Urmare a respingerii acțiunii, s-a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata către pârâți a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, dovada achitării onorariului fiind făcută cu chitanța nr. 866/15.12.2014 depusă în original la dosar (fila 319).

Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamanta E. A., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea in tot a sentinței apelate si pe fond admiterea cererii asa cum a formulat-o si a precizat-o, cu obligarea paraților intimați la plata cheltuielilor de judecata din prima instanta si apel.

În susținerea căii de atac, apelanta a învederat că sentința apelata este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:

Prima instanța nu a luat in considerare caracterul intuitu personae al contractului de întreținere in sensul ca reclamanta a încheiat contractul de întreținere cu intimații in considerarea persoanei acestora pe motiv ca la acea vreme a avut încredere in aceștia ca o vor întreține asa cum s-au obligat in contract. Martorul F. N. a declarat ca apelanta nu are încredere in intretinatoare si nu e mulțumită de ea si ca nu mai are încredere sa mananc din mâncarea făcuta de parata.

La intrebarea nr. 42 din interogatoriu reclamanta a arătat ca „familia G. nu m-au respectat si nu imi convenea sa ii semnez tot timpul caietul care l-am înființat pentru activitățile de îngrijire a mea", aspect ce releva inca o data neincrederea reciproca in contradicție cu caracterul intuitu personae al contractului încheiat.

In mod greșit prima instanța a motivat ca „lipsa încrederii reclamantei in întretinatori cauzata de bănuielile acesteia legate de furtul anumitor sume de bani de către fiica soților G. si de către Mosescu N. Z. nu constituie motiv de rezolutiune a contractului de întreținere". Nu sunt doar bănuieli, ci a dovedit ca s-a inceput urmărirea penala împotriva lui Mosescu N. pentru ca a furat banii reclamantei din casa, iar pe aceasta persoana i-au adus-o in casa intreținatorii. Deci este evident ca reclamanta nu mai are incredere in intimați.

Daca reclamanta nu mai are incredere in parați si nici măcar sa manance din mâncarea făcuta de aceștia, cum poate aceasta sa mai fie intretinuta in condiții normale si sa fie mulțumită de intimați si de prestația lor cate zile mai trăieste?

In mod greșit prima instanța a reținut ca parații intimați si-au indeplinit in mod corespunzător obligațiile de intretinere. Prima instanța nu a luat in considerare faptul ca reclamanta a incheiat contractul cu parații pentru ca zilnic sa ii asigure hrana, îmbrăcămintea, medicamentele și îngrijirea personal si nu sporadic. Apelanta a învederat că este o femeie in vârsta inaintata, foarte bolnava si are nevoie de o persoana ca zilnic sa ii dea o mana de ajutor, asa cum a fost stipulat in contract, pentru ca se deplasează foarte greu si nu reușește să se întrețină singura.

De la pronunțarea sentinței apelate, intretinatorii nu au vizitat-o la domiciliu pe considerentul de a-si achita obligațiile contractuale si in mod sporadic, o data pe săptămâna, intimata G. V. a intrat in apartamentul reclamantei numai pentru a citi contorul Enel si consumul de apa si părăsind locuința afirmând in repetate rânduri „sa imi dai 6000 lei pentru întreținerea pe care ti-am acordat-o pana la proces”," creandu-i o stare de temere ca ii va respinge instanța si apelul promovat, intrucat judecătorii „s-au convins ca sunt o fire dificila”.

Tot de la pronunțarea sentinței civile a apelat de multe ori la ajutorul lui G. V., intrucat se simțea foarte rau si aceasta a venit la domiciliul său, a ajutat-o sa iși facă baie, insa a obligat-o sa ii semneze un proces-verbal sub semnătura privata prin care sa justifice ca ea s-a achitat de obligațiile contractuale. Astfel de cate ori s-a deplasat la domiciliul său, de la pronunțarea hotărârii judecătorești, observând ca o obliga sa semneze procese-verbale, a refuzat acest aspect, intrucat a considerat ca este o obligație contractuala sa o îngrijească conform clauzelor contractuale si nu sa semneze reclamanta procese-verbale cu care intimații vor sa dovedească reaua ei credința.

In mod nelegal prima instanța a luat in considerare doar depozițiile martorilor propuși de parații intimați, iar cu privire la martorii pe care reclamanta i-a propus, prima instanța a arătat ca depozițiile acestora nu sunt concludente. Martorul Gindescu A. nu a perceput in mod direct aspectele relatate, acestea provenind din discuții avute cu reclamanta pe . martorul care este vecin cu reclamanta de mulți ani cunoaște aspectele direct de la reclamanta, iar prima instanța nu a ținut cont de declarația acestuia. Dar si martorii propuși de parați stiu aspecte tot din spusele paraților, asa cum arata insasi prima instanța in sentința la pag. nr. 11, insa se pare ca de depoziția martorului P. L. instanța a ținut cont.

Nici de depoziția martorului Danii R. prima instanța nu a ținut cont pe motiv ca martorul o cunoaște doar de 4 ani. Insa depoziția acestui martor a fost relevanta, intrucat a declarat ca nu este îngrijită corespunzător de parați.

In mod greșit prima instanța a luat in calcul depoziția martorului Mosescu Z., intrucat reclamanta a arătat ca este in relații de dușmănie cu aceasta, intrucat a promovat plângere penala împotriva sa si s-a început urmărirea penala împotriva lui Mosescu Z. pentru ca i-a furat banii din casă in dosar penal nr. 4961/P/2014 la care s-a conexat dosar penal nr. 9368/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecătoria Timișoara. In prezent Mosescu Z. N. este trimisa in judecata prin Rechizitoriu pentru furt din locuința reclamantei.

Apelanta arată ca martorii propuși de către parații intimați au indus in eroare instanța de judecata, afirmând in mod mincinos aspecte ireale, fapt pentru care reclamanta a promovat plângere penala pentru mărturie mincinoasa împotriva martorilor propuși de intimați, mai mult impotriva intimatei G. V. pentru instigare la mărturie mincinoasa si împotriva avocatei acestora, întrucât reclamantapersonal, pe holul Judecătoriei Timișoara, înainte de a intra in sala de judecata, a perceput direct instigarea martorilor la mărturie mincinoasa.

In mod greșit prima instanța a reținut ca parații intimați îi procurau alimentele si reclamanta își făcea de mâncare singura. Arată ca intretinatorii nu îi procurau zilnic alimentele si hrana, ci doar uneori, astfel ca era nevoita sa apeleze la ajutorul altor persoane sa îi cumpere alimente si sa îi faca de mâncare.

In mod greșit prima instanța a constatat ca parata G. V. ii făcea curățenie in apartament. Reclamanta avea nevoie de curățenie in mod permanent, iar asa cum au arătat si martorii la reclamantă in casa este multa mizerie, intrucat intimații nu au făcut curățenie asa cum s-au obligat prin contract. Din depoziția martorului F. N. rezulta foarte clar lăsarea fara ajutor a reclamantei de către intretinatori.

Din declarația martorului T. A. A. pe care il cunoaște reclamanta de puțin 20 ani rezulta foarte clar indiferenta intretinatorilor fata de reclamanta, citează: „am întrebat-o de ce are nevoie de ajutorul meu din moment ce s-a dat in întreținere la o doamna. Mi-a răspuns ca doamna este bolnava, ca nu se mai înțelege cu ea. De cate ori am fost acasă la reclamanta, cam de 3 ori pe săptămâna sa ii duc diverse produse, lapte, faza, carne pui, am gasit-o singura, nu am vazut-o niciodată pe doamna care o îngrijește si as fi vazut-o daca ar fi fost acasă", precum si „mi-a mai spus reclamanta ca are bani la CEC si ii este frica de doamna care o întreține, ii este frica sa nu ii ia banii. Cand am fost acasă la reclamanta, am văzut ca si lenjeria de pat era murdara.”.

Mai mult, parații au acceptat ca acea femeie pe nume C. să presteze servicii la domiciliul reclamantei, tocmai pe considerentul că aceștia nu doreau sa faca curățenie si sa o îngrijească, iar pentru serviciile sale reclamanta a remunerat-o din pensia sa pe considerentul ca asa cum a arătat la întrebarea nr. 21 din interogatoriu a arătat citez „soții G. mi-au spus ca nu au bani pentru plătit femeie pentru a-mi face curățenie”.

În ce privește asistenta medicala si medicamentele, precum si îngrijirea medicala la pat in caz de boala, apelanta arată ca desi prima instanța a reținut ca parații i-au cumpărat câteva ..medicamente si au plătit tratamentul la băile termale de la Termal Spa din Timișoara si ca au transportat-o cu mașina la Băile Calacea, aceste aspecte nu sunt suficiente in cei 12 ani de întreținere a sa.

In mod greșit prima instanța a reținut ca reclamanta nu ii permitea paratei G. â V. sa vina la ea sa ii presteze întreținere. Aceasta motivare nu este susținuta de nici o proba de la dosar

Reclamanta are vârsta de 82 ani si suferă de multe boli si trebuie sa meargă des la spital, astfel ca ori de cate ori problemele de sănătate i se agravau si necesita transportarea mea la spital, parații nu si-au îndeplinit obligațiile contractuale de a o transporta la spital sa beneficieze de asistenta medicala, aspect pe care l-a dovedit cu proba testimoniala, apelând la ajutorul vecinilor de imobil sau la cunoștințele sale.

Asa cum rezultă din notițele inserate in caietul menționat, rezultă că atelajul medical cu 4 roti pentru deplasare l-a cumpărat din bani proprii in valoare de 268 lei si nu cum in mod ireal parații au încercat sa inducă in eroare instanta de judecata ca ei au cumpărat atelajul medical fara a dovedi acest aspect.

Faptul ca parații nu mai vor sa o intretina rezulta si din aspectul ca acestia au promovat acțiune civila inregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub dosar nr._ ce are ca obiect înlocuirea obligației de intretinere in natura cu plata unei sume lunare de bani lunara echivalenta cu salariul minim pe economie, cu care nu poate fi de acord, întrucât ea nu are nevoie de bani, ci de o persoana care sa o ajute efectiv manual la tot ce are nevoie, sa ii faca cumpăraturile, sa oîngrijească si sa fie alături de reclamantă ori de cale ori are nevoie sa fie transportata la spital asa cum de altfel s-au obligat in contract.

Chiar din revocarea testamentelor pe care le-a făcut in favoarea paraților intimați in anul 2010 rezulta ca reclamanta nu a mai avut încredere in aceștia inca de atunci, intrucat aceștia nu o mai intretineau. Faptul ca și-a schimbat yala de la usa s-a datorat aspectului ca fiica paraților i-a furat bani din casa si nu a mai avut încredere sa le las cheia de la intrare. Arat ca de 3 ani de zile paratul G. G. nici nu m-a căutat.

Singura prestație îndeplinita de parați in ultimii ani a fost aceea de a achita contravaloarea întreținerii la apartamentul unde locuiesc. Facturile de utilități reclamanta le-a achitat in ultimii ani din pensia sa si din banii împrumutați de la nepotul său si chiar de la cunostinte si vecini.

In consecința parații nu si-au îndeplinit obligațiile de întreținere in mod corespunzător, succesiv si la domiciliul reclamantei, zilnic, asa cum s-au obligat prin contract

Pe baza acestor considerente, cat si a indiferentei intimaților fata de persoana sa, bazându-se pe respingerea acțiunii promovate, aceștia o ironizează si in același timp o amenința sa le remită sume de bani reprezentând întreținerea pe care i-au acordat-o un timp scurt dupa încheierea contractului, precum si a cheltuielilor de judecata, reclamanta a fost determinata sa promoveze prezentul apel, considerând ca instanța de control judiciar va analiza cu toata răspunderea probele administrate la dosar.

În drept, apelanta își întemeiază apelul in baza dispoz. art. 466 si urmat Noul Cod proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimații G. V. și G. G. au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a analizat caracterul intru personae al contractului de întreținere și a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv pe baza declarațiilor martorilor, că reclamanta, pe parcursul derulării contractului de întreținere, a avut o atitudine oscilantă în privința încrederii pe care le-o acorda pârâților, culminând cu lipsa de încredere a reclamantei față de orice persoană.

Astfel, din declarațiile martorilor a rezultat că reclamanta, în funcție de dispoziția ei, era de acord ca pârâții să-i prepare mâncarea sau, uneori, invoca lipsa de încredere și refuza ca să-i fie gătească mâncarea însă pârâții îi cumpărau alimentele și reclamanta pregătea singură mâncarea.

Chiar pe timpul derulării procesului pârâții au încercat să acorde întreținere reclamantei însă aceasta i-a limitat, fiind de acord să-i plătească doar întreținerea aferentă folosirii imobilului (cheltuieli comune, curent, gaz, cablu TV) și uneori era de acord să-i facă baie sau alte mici treburi prin casă.

Apelanta nu a apelat la ajutorul pârâților nici după pronunțarea hotărârii primei instanțe. Din contră, pârâții sunt cei care o contactează, merg la ea acasă însă uneori îi primește în casă, alteori refuză să-i primească. Uneori este de acord să le semneze proces verbal în care să recunoască care sunt treburile cu care au ajutat-o, alteori refuză.

Instanța de fond a analizat în amănunt toate declarațiile martorilor audiați în cauză și a arătat care sunt aspectele reținute de instanță din întreaga declarație.

Este evident că declarațiile martorilor care nu au perceput direct faptele ci cunosc împrejurări doar din relatările reclamantei, nu au avut o influență decisivă în formarea convingerii instanței întrucât, potrivit art. 308 C.pr.civ., „martorul este o persoană străină de proces care relatează oral în fața instanței de judecată aspecte de care are cunoștință personal”.

Cu referire la martora M. Z. N., instanța a reținut doar acele aspecte care s-au coroborat cu alte probe, tocmai având în vedere existența litigiului penal dintre reclamantă și această martoră. Ele se cunosc de 20 de ani, deci cu mult timp ca pârâții să o cunoască pe reclamantă.

În mod corect a reținut instanța că au preparat mâncare reclamantei atunci când aceasta era de acord, iar alteori îi cumpărau alimente pentru prepararea hranei. Martorul Ț. A.-A. vinde brânză în piață, declarând că mai multe persoane au venit și au cumpărat de la el produse lactate pentru reclamantă, inclusiv pârâta.

Însă, în privința obligației de preparare a hranei, instanța de fond a coroborat întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile tuturor martorilor: P. L., P. A., M. Z., F. N.. Declarațiile fiecărui martor au fost analizate de instanță, conturându-se concluzia că reclamanta la început a fost de acord să-i pregătească mâncarea, iar ulterior a refuzat, astfel că acest refuz nu le poate fi imputat.

Reclamanta spicuiește din declarațiile martorilor doar ce-i convine, făcând trimitere cu precădere către martorii F. N. și Ț. A. A., ultimul pepercepând aspectele relatate în mod direct ci doar din spusele reclamantei.

În mod corect prima instanță a coroborat atât declarațiile martorilor cât și răspunsurile la interogatori date de reclamantă, ajungând la concluzia că pârâta G. V. a îndeplinit această obligație. Însăși reclamanta, a arătat că îi făcea curățenie în casă, însă nu era mulțumită.

A reținut în mod corect instanța, din coroborarea declarației martorilor F. N., Ț. A. și P. M. (administratoarea de . reclamantei este greu de întreținut curățenia întrucât aceasta adună tot felul de lucruri nefolositoare pe care le depozitează chiar pe holul scărilor și subsol.

Reclamanta s-a declarat nemulțumită doar de faptul că pârâții nu i-au cumpărat medicamente (deși la dosar există bonuri din care rezultă plata acestora de către pârâți), nu au dus-o la băi (deși din celelalte declarații de martori a rezultat că au dus-o și la băi, achitându-i în luna decembrie 2014 un tratament la Băile Termale de la Ștrandul UMT din Timișoara).

Ori de câte ori a apelat reclamanta la pârâți pentru a o însoți la medici, aceștia au însoțit-o, au plătit medicamentele ce i-au fost prescrise, au dus-o la Băile Calacea și i-au plătit tratamente la SPA.

Corect a reținut instanța, din probele administrate, că, atunci când reclamanta a avut nevoie de îngrijire la pat, pârâta a locuit împreună cu ea și i-a oferit îngrijire, însăși reclamanta recunoscând că a fost la ea la spital când a fost internată, a dus-o la Urgențe atunci când a fost nevoie, a însoțit-o la doctor, a dormit la cea când i-a solicitat când a avut afecțiuni oftalmologice și o luxație la mână.

Corect a mai reținut instanța, coroborând atât declarațiile martorilor, cât răspunsurile la interogatoriu, că pârâta G. i-a oferit reclamantei și alte îngrijiri: toaleta corporală, îi făcea baie, îi tăia unghiile, îi aplica ovule și supozitoare și îi făcea clismă.

Din toate criticile aduse hotărârii instanței de fond se desprinde concluzia că reclamanta este nemulțumită că pârâții nu i-au prestat o întreținere zilnică însă a rezultat din probele administrate în fața instanței că reclamanta este cea care s-a opus ca pârâții să o viziteze zilnic și le-a impus să o viziteze doar atunci când le solicită ea.

Corect a reținut instanța, raportându-se la răspunsurile din interogatoriu, și faptul că reclamanta avea diferiți chiriași pe care îi caza pe perioade scurte de timp (vânzători din Piața Dacia) și nu dorea să fie deranjată de pârâți, dar și faptul că le-a cerut să îi respecte intimitatea și să-i anunțe orice vizită.

Au promovat o acțiune în transformarea obligației de întreținere, înregistrată sub nr._, în prezent suspendată până la soluționarea acestui dosar. Însă, demersul judiciar al pârâților este consecința comportamentului dificil al reclamantei, greu de mulțumit. Are o fire dificilă, greu, chiar imposibil de mulțumit. În timp, pârâta le-a impus reguli de asigurare a întreținerii numai de ea înțelese, reguli pe care ea le schimba frecvent. Mai mult, la termenul din 06.02.2015, reclamanta a fost de acord cu această transformare, doar că solicitările ei pecuniare au fost peste puterile lor financiare.

În privința plății cheltuielilor aferente imobilului (cheltuieli comune, curent, gaz, cablu TV, telefon), intimații fac precizarea că și în prezent toate aceste cheltuieli sunt plătite de ei, astfel că susținerile reclamantei din finalul motivelor de apel, nu sunt fondate. Atașează, alăturat, dovada plății acestor cheltuieli.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, precum și a probatoriului administrat, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate, pentru considerentele reținute de aceasta, la care se adaugă cele ce succed.

În adevăr, datorită prestațiilor ce intră în alcătuirea noțiunii complexe de „întreținere”, precum și a modalității specifice de executare a acestei obligații continue, zi de zi, reclamanta-apelantă avea îndatorirea a pretinde pârâților-intimați îndeplinirea prestațiilor pe care cei din urmă și le-au asumat contractual.

Numai că speța pendinte comportă anumite particularități ce-și au sorgintea tocmai în atitudinea reclamantei-apelante față de pârâți. Fiind evident și că prestarea continuă, zi de zi a întreținerii (în toate sau în cvasitotalitatea componentelor sale după caz), presupune prin ipoteză, consimțământul și dorința creditorului de a fi întreținut. Or, în cauză, așa cum judicios a reținut și judecătoria interpretând coroborat întreg probatoriul administrat, reclamanta-apelantă-creditoare a fost cea care a impus condițiile în care să se execute contractul; sau, altfel zis, să se presteze întreținerea, condiții cărora pârâții-intimați nu au făcut altceva decât să se conformeze:

Așa stând lucrurile, nu pot fi reținute reproșurile apelantei vizând neprestarea întreținerii în mod continuu; de vreme ce, așa cum s-a demonstrat, frecvența executării ei era stabilită de nimeni alta decât reclamanta-apelantă.

Este real că noțiunea de întreținere presupune, pe lângă prestațiile materiale, și o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreținere și care se întemeiază, pe lângă conținutul său economic, pe un raport de încredere și apropriere între persoanele contractante. Zis altfel, pentru întreținut, încheierea unui așa contract implică în mod necesar și esențial și alegerea persoanei întreținătoare (considerația persoanei cocontractante fiind o componentă a contractului), credința celui dintâi că i se va acorda întreținere în natură, în mod succesiv și complet. Tribunalul observă însă că neîncrederea reclamantei se manifestă nu numai în raport cu pârâții-intimați, ci și cu alte persoane (inclusiv cu martorul F. N. pe care îl obliga să guste înaintea ei preparatele pe care i le aducea). Context în care nu poate fi reținut că acest aspect s-ar datora unui comportament imputabil pârâților, de natură a conduce la rezoluțiunea convenției de întreținere ce se derulează de un interval temporar îndelungat (din anul 2002), cât mai degrabă unei trăsături de caracter ori a atitudinii apelantei față de semenii săi în general.

Nici împrejurarea relevată în calea de atac în sensul că nu i s-a mai prestat întreținere după pronunțarea sentinței apelate nu poate fi primită, fiind infirmată de înscrisurile depuse în apel de către intimați. De altfel, tribunalul constată cu surprindere că acest aspect este invocat de către apărătorul ales al apelantei - același care a sfătuit-o la începutul litigiului să nu mai primească întreținere de la intimați (după cum chiar aceasta a recunoscut în cea dintâi față a judecății), dar și în condițiile în care reclamanta este cea care a schimbat yala de la locuință, obstaculând accesul pârâților-intimați, în absența acordului și a prezenței sale.

Martorii propuși de reclamantă au relevat, în esență, numai aspecte legate de procurarea de către aceasta a unor produse ori efectuarea de către acesta a anumitor activități, singură, fără concursul pârâților, fără însă a se dovedi că reclamanta a acționat astfel, constrânsă fiind de lipsa de atenție, îngrijire ori preocupare a pârâților în a-i asigura cele necesare. Dimpotrivă, coroborarea probelor administrate conduce indubitabil spre concluzia că aceasta era dorința reclamantei-apelante și nu se datora unei culpe a pârâților-intimați. Fiind evident și că încheierea unui contract de întreținere nu presupune cu necesitate că întreținutul este lipsit de capacitatea de a mai efectua acte de conservare, de administrare, sau chiar de dispoziție, ori alte activități curente (decât dacă nu dorește sau nu este capabil, din diverse motive - boală, etate, etc).

De altă parte, starea locuinței descrisă de mai mulți martori ai reclamantei se datorează tot petiționarei ce permitea pârâtei să vină numai când era chemată. Ca atare nu se poate imputa intimaților-pârâți neigienizarea apartamentului în situația în care nu le era permis accesul decât la cererea reclamantei, ci, mai degrabă, se datorează aceluiași comportament al petiționarei (constând și în depozitarea a numeroase bunuri găsite - a se vedea declarația martorei P. M., administrator), și, probabil că și persoanelor pe care obișnuia să le cazeze temporar, după ce le întâlnea ocazional, pe stradă.

Surprinzătoare este poziția procesuală a apelantei față de martora M. Z., pe care inițial o repudiază, solicitând înlăturarea în totalitate a declarației sale, și reproșând primei instanțe valorificarea chiar și parțială a acestei probe, învederând că se află relații de dușmănie (generate de plângerea penală pentru furt formulată împotriva martorei), pentru ca în finalul actului procedural ce încorporează calea de atac să valorifice afirmațiile ce apreciază că sunt în favoarea sa, vizând lipsa de încredere a reclamantei în pârâtă.

Că pârâții-intimați au promovat o acțiune în transformarea întreținerii în bani, nu echivalează cu un refuz nejustificat al acestora de a-și mai îndeplini obligațiile contractuale astfel cum au fost asumate, ci se datorează tocmai atitudinii reclamantei-apelante de a refuza să primească întreținere fără a prevala motive întemeiate până în prezent.

Atitudinea oscilantă și contradictorie a apelantei a fost constatată de altfel și în control judiciar, reclamanta, fiind de acord în principiu să încheie o tranzacție cu pârâții, prin care să transforme de comun acord întreținerea în bani, dar motivat de pretinse temeri că i se va lua apartamentul (pentru ca, în timpul ședinței de judecată să stea lângă intimata-pârâtă).

Ceea ce nu înseamnă însă că apelantei i-ar fi obstaculat accesul la concursul justiției, în vederea rezoluțiunii convenției, în situația în care, pe viitor, se va demonstra o așa atitudine din partea intimaților.

Acestea fiind spuse, tribunalul, apreciind în acord cu prima instanță, că nu s-a dovedit neexecutarea culpabilă a obligației contractuale de întreținere de către pârâții-intimați, ce și-au îndeplinit-o în limitele și condițiile impuse de apelantă, în temeiul art. 480 alin. 1 c. proc. civ. va respinge apelul declarat de către apelanta-reclamantă E. A. împotriva sentinței civile nr. 5255/3.04.2015, pe care o va păstra ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 451 alin. 1 și 2 - 453 alin. 1 în corelație cu art. 482 - apartenente toate legii procedurale civile, va obliga apelanta la plata către intimați a sumei de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial diminuat aferent exercitării căii de atac a apelului, achitat cu chitanța nr. 906/11.08.2015.

Că instanța este abilitată să reducă onorariile avocațiale o atestă cu forța evidenței alin. (2) apartenent art. 451 din codul de procedură civilă și care spune că „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”. Rezultă așadar că instanța este abilitată săstabilească, în raport de prestația apărătorului ales, de complexitatea cauzei, și de atitudinea culpabilă a părții căzută în pretenții, cuantumul corespunzător și rezonabil cheltuielilor de judecată. De altfel, și dispozițiile art. 127 din statutul profesiei de avocat, conțin criterii similare de cuantificare a onorariilor avocațiale (natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, etc.).

Acestea fiind spuse, tribunalul apreciază, prin raportare la particularitățile speței - printre care amintim cuantumul relativ ridicat pe care reclamanta îl va achita pârâților cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, raporturile dintre subiecții procesuali (un cuantum foarte mare al cheltuielilor de judecată ce are a fi suportat de reclamantă neavând menirea de a contribui la îmbunătățirea relației dintre părți, veniturile reclamantei, specificul obligației de întreținere stabilită în sarcina intimaților, și, cu precădere, soluționarea la două termene a căii de atac, fără administrarea altui probatoriu) că suma de 1300 de lei ce va fi acordată cu titlu de onorariu avocațial și la care va fi obligată intimata se privește a fi echitabilă și rezonabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către apelanta-reclamantă E. A., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5255/3.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. G., CNP_, și G. V., CNP_, ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat B. C., în Timișoara, P-ța Ț.-V., nr. 1, ., județul T..

Obligă apelanta la plata către intimați a sumei de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial diminuat aferent exercitării căii de atac a apelului.

Definitivă.

Pronunțată azi, 30.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Judecător, A. A. C. B.

Grefier,

A. T.

Red. A.A.

Tehnored. A.T.

Ex. 5/08.12.2015

Prima instanță: jud. S. I. A.

← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2403/2015....  Pretenţii. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul TIMIŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Reziliere contract. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul TIMIŞ