Pretenţii. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 678/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 678/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 678/R
Ședința publică din 6 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. Ș.
JUDECĂTOR: O. M. M.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul V. I. împotriva sentinței civile nr. 1157/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul R. L. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin transmisiune fax, vizată de Serviciul Registratură, în data de 06.06.2013, a fost depusă de către Penitenciarul Timișoara o adresă prin care se comunică faptul că recurentul nu poate fi prezent la termenul de astăzi, întrucât la acest termen va fi prezentat la Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Recurentul solicită admiterea recursului, acordarea daunelor morale și anularea sancțiunilor administrative.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin actiunea civila înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ /28 septembrie 2012 reclamantul V. I. l-a chemat in judecată pe pârâtul Rozgoni L. L. solicitându-i instantei obligarea pârâtului la despăgubiri pentru daune morale, în sumă de 1000 ron.
In fapt, reclamantul arată că în data de 21 februarie 2012, pârâtul l-a denunțat calomnios pe motiv că reclamantul l-a agresat, reclamantul subliniind că nu are corespondent în realitate această susținere. Menționează reclamantul că pentru denunțul calomnios pe care l-a făcut pârâtul, comisia de disciplină a Penitenciarului Timisoara i-a făcut reclamantului un raport de pedepsire, iar în consecință el a avut de suferit. Mai arată reclamantul că i s-au anulat vizitele, derepturile la cumpărături, a pierdut zile de câștig, a pierdut cursurile de calificare, permisia acasă.
Reclamantul a invocat dispozitiile art. 15 lit. f ind. 1 din Legea 146/1997 pentru a reliefa scutirea cererii de la plata taxelor judiciare de timbru.
Pârâtul, deși a fost prezent la dezbateri, nu a formulat întâmpinare. În declarația sa a învederat că a fost sancționat pentru fapta de loviri și alte violențe, de către Comisia de Disciplină din cadrul penitenciarului, că a fost cercetat la P. pentru aceeași faptă penală, fiind sancționat administrativ, situație în care se apreciază că a fost sancționat deja pentru fapta comisă. Pârâtul a învederat că în pofida acestui aspect el este de acord să-i plătească reclamantului despăgubirile în cuantum de 1000 de lei, pentru a evita chemarea în instanță.
Prin sentința civilă nr. 1157/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată actiunea civilă formulată de reclamantul V. I. împotriva pârâtului R. L. L..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La dosar s-au depus probe cu înscrisuri, probe din analiza carora, prima instanta a constatat urmatoarea stare de fapt:
La data de 01 martie 2012, sub nr. 70, Comisia de Disciplină din cadrul Penitenciarului Timișoara, a dat Hotărârea prin care reclamantului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 71 litera b din Legea nr. 275/2006, dispunându-se suspendarea dreptului acestuia de a participa la activitățile culturale și artistice, sportive, pentru o lună de zile.
Abaterea reținută în sarcina reclamantului a fost aceea prevăzută de art. 149 alin. 1, coroborat cu art. 63 litera a din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.
În fapt, din cuprinsul hotărârii se reține că la data de 21 februarie 2012, în jurul orei 08.15, pe scările care fac legătura între secțiile de deținere VIII și IX, pe fondul unor neînțelegeri, a izbucnit un conflict între reclamant și pârât, care a generat în aplicarea de lovituri reciproce, pentru aplanarea conflictului fiind necesară intervenția șefului de secție, care, ulterior a prezentat la cabinetul medical din cadrul unității părțile implicate în acest incident. S-a menționat că reclamantul a prezentat un eritem latero-cervical drept, multiple escoriații coapsă dreaptă față ant., escoriație de aproximativ 3 cm coapsă stângă față lateroexternă, plagă minoră de aprox. 0,5 cm metcorp III mânî dreaptă escoriație de aproximativ 10 cm la baza hemitorace stâng. Pârâtul a prezentat discret edem buză superioară.
Hotărârea a fost atacată cu plângere, iar prin încheierea nr. 317/14 martie 2012, Biroul Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara a analizat pângerea, pe care a respins-o reținând că ea este neîntemeiată câtă vreme însuși petentul l-a lovit pe numitul R. L. L., pârât, or declarațiile de la dosar atestă acest aspect, potrivit căruia petentul l-a lovit pe pârât, iar raportul șefului de secție atestă lovirea reciprocă a celor doi deținuți.
Contestația împotriva acestei încheieri a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara și a fost respinsă prin sentința penală nr. 1889/29 iunie 2012, definitivă.
Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, dată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 2492/P/2012, atestă scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, de 400 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea stării de recidivă, prevăzută de art. 37 litera a C.pen.
Având în vedere situața expusă în actele anterior menționate, conform cărora părțile s-au lovit reciproc, aspectul potrivit căruia temeinicia măsurii aplicate prin Hotărârea Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost analizată în căile de atac și astfel respinse plângerea și contestația reclamantului, prin sentința penală nr. 1889/29 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, că pârâtul a fost sancționat administrativ, iar reclamantul sancționat disciplinar, reținându-se implicarea sa în conflictul cu pârâtul, aplicarea unor lovituri acestuia, instanța conchide că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, măsura suspendării dreptului de a participa la activitățile culturale, artistice și sportive pentru o lună fiind corect aplicată și menținută de instanța penală.
Prin urmare, prima instanța conchide că nu pot deveni incidente dispozițiile 1381 Cod civil, căci în esență petentul a solicitat despăgubiri pentru un pretins denunț calomnios, aspect nedovedit de către reclamant și, mai mult decât atât, contrazis de șeful de secție, care a intervenit în momentul în care părțile își aplicau reciproc lovituri, de sentința penală care a reținut temeinicia măsurii disciplinare aplicate reclamantului.
Ca o firească urmare, prima instanța a respins ca neîntemeiată plângerea petentului prin care acesta a solicitat despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a aplicării unei măsuri disciplinare și nu pentru escoriațiile și plaga, eritemul suferite ca urmare a loviturilor aplicate lui în incidentul din data de 21 februarie 2012.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamantul V. I., solicitând admiterea căii de atac.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, recurentul a reproșat judecătoriei că a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Recurentul a menționat că a fost victimă, nu agresor, și că din cercetările parchetului a reieșit, din declarațiile martorilor, că el a fost cel agresat și că nu l-a lovit pe pârâtul R., care a indus în eroare polițiștii, pentru a scăpa nepedepsit. A arătat că deținuții care l-au bătut împreună cu pârâtul R. au mințit în declarațiile date la penitenciar, aceștia fiind de etnie rommă și maghiară. A solicitat reaudierea martorilor A. și C., respingerea sentinței pronunțate de prima instanță și anularea raportului de pedepsire.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii și a probatoriului administrat, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru considerentele reținute de judecătorie la care se adaugă cele ce succed.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, petiționarul-recurent solicită tragerea la răspundere a intimatului-pârât pentru săvârșirea unei fapte ilicite constând în aceea că ar fi fost agresat fizic de acesta și antrenat într-un conflict în urma căruia ar fi fost sancționat și el, deși a fost victimă, iar nu agresor. Numai că altercația survenită între cei doi subiecți procesuali a făcut obiectul cercetărilor judecătorului delegat la penitenciar ce a conchis că plângerea petentului-recurent, pentru aceleași motive, se privește a fi neîntemeiată. Această soluție a fost confirmată definitiv prin sentința penală nr. 1889/29 iunie 2012 dată de Judecătoria Timișoara în dosar penal nr._ și care se impune speței pendinte cu autoritate de lucru judecat, în temeiul art. 28 din codul de procedură penală.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește nefondat recursul. Motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 c. proc. civ., îl va respinge și va păstra ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurentul-reclamant V. I. împotriva sentinței civile nr. 1157/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. L. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. L. Ș. O. M. M.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/12.07.2013
Prima Instanță: Judecător G. H.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1809/2013.... | Evacuare. Decizia nr. 400/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
