Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1809/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1809/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 163/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 163/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. H.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
S-a luat in examinare apelul formulat de apelanții R. L., R. S. S., S. M. și R. E. împotriva sentinței civile nr. 1809/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. S., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate in încheierea din 20.02.2013, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, 2având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării pentru azi 27.02.2013.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 1809/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost restinsa excepția netimbrării, a fosr respinsă excepția autorității de lucru judecat. A fost admisa în parte cererea formulată de reclamanta A. S., Timișoara, ..38 în contradictoriu cu pârâții R. L., R. S. S., S. M., R. E., cu domiciliul procedural ales in Timisoara, Piata Tepes- Voda nr.1, . la av.Novacescu L.. A constatat încetarea efectelor contractelor de închiriere nr._/2009 și_/2009. S-a dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF_ Timișoara.
A obligat pârâtele la plata chiriei de 600 lei, aferentă lunilor ianuarie-iunie 2012.A obligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 244,62 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu precădere excepțiile invocate, instanța a constatat că, în ceea ce privește excepția netimbrării, aceasta este neîntemeiată, față de faptul că reclamanta a fost citată pentru a achita taxa de timbru, asupra căreia pârâții nu au formulat cereri de reexaminare, taxă ce a fost achitată în întregime.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că litigiul derulat între părți și care a făcut obiectul dosarului_/325/2010 a avut ca obiect reziliere contract, ceea ce face ca art. 1201 cod civil să nu își găsească aplicarea în cauză.
Pe fondul cauzei, față de motivele de fapt invocate și probatoriul administrat, instanța a reținut că reclamanta a dobândit prin adjudecare la licitație publică imobilul din Timișoara, .. Adjudecarea s-a realizat urmare a executării silite a pârâtei R., care avea calitatea de debitor al reclamantei, urmare a unor contracte de împrumut. Aceasta, anterior licitației (16.09.2009), a încheiat cu pârâții de rang 2-4 contracte de închiriere pentru imobilul al cărei proprietară a fost, pentru un termen de 5 ani, fără ca aceste contracte să fie înscrise în cartea funciară.
Prin urmare, având în vedere că imobilul a fost dobândit prin adjudecare, iar contractul de închiriere, deși are dată certă, nu a fost suspus formelor de publicitate imobiliară, efectele acestuia se reduc la 3 ani de la data vânzării, respectiv dobândirii de către reclamantă. Așadar, față de data dobândirii de către reclamantă a imobilului, respectiv 16.02.2009, contractile de închiriere nesupuse formelor de publicitate imobiliară au încetat de drept, motiv pentru care instanța a admis cererea așa cum a fost formulată.
A constatat încetarea efectelor contractelor de închiriere nr._/2009,_/2009,_/2009. A dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF_ Timișoara. A obligat pârâtele la plata chiriei de 600 lei, aferentă lunilor ianuarie-iunie 2012, având în vedere că, pentru această perioadă de timp, pârâtele au avut folosința imobilului. A obligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 244,62 lei, în baza art. 274 c.pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri apelanții R. L., R. S. S., S. M. și R. E. au formulat apel înregistrat la Tribunalul Timis la data de 4.10.2012 in dosarul_ 2010* .
Apelanții critica Sentința instanței de fond pe care o considera nelegală pentru
următoarele considerente:
Arata ca în mod greșit prima instanță a respins cererea privind suspendarea judecății prezentei cauze solicitată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ** al Tribunalului T. - Secția a I-a civilă.
Solicita să se observe că în justificarea măsurii dispuse sub acest aspect prima instanță s-a limitat să rețină că nu sunt îndeplinite prevederile acestui text, așa cum s-a consemnat în încheierea de amânare a pronunțări, fară ca în cuprinsul sentinței să existe vreo altă argumentare.
Considera ca în mod evident sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin.l pct. 1 C.proc.civ. Dosarul nr._ ** al Tribunalului T. - Secția a I-a civilă are ca obiect constatarea nulității absolute a titlului reclamantei asupra imobilului situat în Timișoara, ., înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4820 Timișoara) nr. top_,_, respectiv nulitatea contractului de împrumut sumă de bani autentificat sub nr. 1737/11.12.2008 la BNP B. B. M. din Jimbolia, încheiat între subsemnata R. L. și reclamantă pentru suma de 130.000 euro (unasutatreizecimii euro), iar ca și consecință a desființării contractului de împrumut am solicitat întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr. 418/ex/2009 al SCPEJ J. C.-M. & C. I., prin restabilirea situației anterioare vânzării la licitație publică a construcțiilor imobilului descris mai sus și rectificarea cărții funciare.
Având în vedere că în prezentul dosar s-a solicitat constatarea încetării efectelor contractelor de închiriere privind spațiul în litigiu și evacuarea noastră din spațiu, respectiv nulitatea acestor contracte, soluția care se va da în prezentul dosar depinde de soluția care se va pronunța în dosarul nr._ ** al Judecătoriei Timișoara, fiind incidente prevederile art. 244 alin. 1 C.proc.civ. In ipoteza în care acțiunea care face obiectul dosarului mai sus amintit ar fi admisă, reclamanta nu ar mai putea să justifice calitatea procesuală activă și nici un interes legitim în prezentul dosar, acțiunea de față rămânând totodată și fară obiect.
Arata ca este adevărat că într-o asemenea situație instanța poate suspenda judecata, dar acest lucru s-ar impune în cauza de față pentru considerentele pe care le-am expus.
Arata ca Sentința pronunțată este lovită de nulitate având în vedere următoarele motive: în considerente la pagina 3 a sentinței se arată că acțiunea va fi admisă așa cum a fost formulată, iar în dispozitiv acțiunea este admisă în parte. Nu se arată în ce parte a fost respinsă acțiunea reclamantei, ceea ce de altfel nu rezultă nici din considerente; în finalul dispozitivului nu se arată calea de atac și termenul în care aceasta poate fi exercitată.
Sentința nu este motivată în drept, capitolul intitulat „concluziile instanței" făcând trimitere doar la chestiuni de fapt, fară să se indice vreun temei de drept în justificarea soluției. Din considerentele de mai sus rezulta încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 261 C.proc.civ. referitoare la cuprinsul hotărârii, coroborate cu art. 105 C.proc.civ., ceea ce determină nulitatea sentinței.
Solicita a se observa că la data de 29.06.2012 a înregistrat la Judecătoria Timișoara o cerere de redeschidere a dezbaterilor pentru a se pune în discuție excepția insuficientei timbrări deoarece prin precizarea cererii introductive reclamanta a solicitat obligarea noastră, mai puțin a subsemnatei R. L., la plata unei chirii totale de 600 euro lunar pentru perioada decembrie 2010 - ianuarie 2014, iar cu ocazia dezbaterii în fond a solicitat admiterea acțiunii susținând și acest capăt de cerere. Această cerere de redeschidere a dezbaterilor a rămas însă nesoluționată, iar acțiunea a fost soluționată de prima instanță fără a fi integral timbrată, deci fără ca instanța să fie legal învestită.
Cu privire la fondul cauzei, arata ca judecătoria a reținut doar sumar că deși contractele de închiriere au fost încheiate pe 5 ani ele și-au încetat efectele la expirarea perioadei de 3 ani întrucât nu au fost respectate formele de publicitate imobiliară. Nu se reține vreun motiv de drept în sprijinul acestei teze.Hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică din următoarele
considerente:Opozabilitatea contractelor de închiriere față de terți a fost realizată prin înscrierea lor la Administrația Finanțelor Publice.
Totodată, potrivit art. 1441 C.Civ. coroborat cu art. 519 alin. 1 teza 1 C.proc. civ., reclamanta a preluat contractele de închiriere încheiate cu proprietarul anterior, subsemnata R. L.. Precizeaza că respectivele contracte au fost încheiate anterior datei înscrierii somației în dosarul execuțional, așa încât îi sunt opozabile în condițiile art. 498 alin. 2 C.proc.civ și au fost înregistrate la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara. Așadar considera ca sunt îndreptățite să locuiască în imobil în baza unor titluri valide.
Contractele de închiriere sunt acte de administrare a imobilului, pentru a căror legală încheiere normele în vigoare la acea dată nu solicitau îndeplinirea unor cerințe speciale, așa cum greșit afirmă reclamanta. Contractele au fost încheiate în mod legal și au fost înregistrate la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara. Contrar celor susținute de reclamantă, notarea sau nu a contractelor de închiriere în cartea funciar â nu afectează valabilitatea acestora, neputând fi reduse la perioada de 3 an; așa cum greșit se susține. Aceasta cu atât mai mult cu cât ea continuă persoana fostului proprietar, fiind parte în raportul de închiriere.
Prin OUG nr. 64/2010 privind modificarea și completarea legii cadastrului și a publicității imobiliare, prevederile art. 19 lit. c) au fost modificate în sensul că nu mai există cerința înscrierii în cartea funciară a contractelor de închiriere. Prin afirmațiile sale, reclamanta nu face altceva decât să recunoască valabilitatea acestor contracte de închiriere pe o perioadă de cel puțin 3 ani.
Pe de altă parte, deși au plătit chiria anticipat fostului proprietar, după cum rezultă din chitanțele cu dată certă din data de 27.02.2009, pentru perioada februarie-decembrie 2009, am înțeles să îi plătim și reclamantei cuantumul chiriei stabilit prin contractele noastre de închiriere astfel: la 26.01.2011 chiria aferentă întregului an 2010, la 03.05.2011 chiria aferentă perioadei ianuarie-aprilie 2011, la 28.07.2011 chiria aferentă lunilor mai -decembrie 2011; tot la 28.07.2011 i-a vărsat reclamantei și chiria aferentă lunilor septembrie-decembrie 2009. Așadar, considera îndeplinită această obligație.
De altfel, din deciziile de impunere ale numitei R. L. pe anii 2009 și 2010 rezultă că au realizat venituri din cedarea folosinței imobilului situat în Timișoara, ., în baza contractelor de închiriere a căror anulare se solicită, fiind evident că aceste contracte nu au fost încheiate „pro causa" așa cum susține reclamanta," pentru preîntâmpinarea evacuării, fiind încheiate cu mult înainte de adjudecarea imobilului în litigiu.
Solicita a se avea în vedere și că prin notificarea înregistrată sub nr. 302/24.08.2010 la SCPEJ J. & C., depusă la dosar de reclamantă, ea însăși ne-a adus la cunoștință că i-au devenit opozabile contractele de închiriere, comunicându-ne opțiunea sa pentru modalitatea de plată a chiriei prin virament, indicându-ne și numărul contului pe care îi deține și pe care nu aveam posibilitatea să-1 cunoaștem altfel.
Ca atare nu există vreun motiv de încetare a efectelor contractelor de închiriere și nici de nulitate a acestora. De asemenea, este fară echivoc opozabilitatea lor față de reclamantă cu privire la cuantumul chiriei astfel cum a fost stabilit cu proprietarul anterior și suprafața închiriată. Așadar, reclamanta nu este îndreptățită să ne solicite o chirie diferită față de c stabilită cu proprietarul anterior.
În drept, art. 296, 297 C.proc.civ.
Solcită judecata în condițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Intimata A. S. prin întâmpinarea formulată solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr. 1809/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._, cu cheltuieli de judecată.
Intimata invocă, în primul rând, excepția netimbrării căii de atac cu taxa judiciară de timbru corespunzătoare, respectiv 1/2 din valoarea taxei de timbru stabilită de prima instanță In situația în care pârâtele au înțeles să-și îndeplinească obligația legală până la termenul de judecată din data de 09.01.2013, arată că nu mai susține excepția invocată.
În al doilea rând, consideră că din eroare instanța de fond a menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 1809/02.07.2012 obligarea pârâtelor la plata chiriei de 600 lei, aferentă lunilor ianuarie-iunie 2012. Aceasta deoarece reclamanta a solicitat obligarea pâratelor de rang 2-4 la plata unei sume în cuantum de 600 euro, respectiv câte 200 euro pentru fiecare, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru perioada martie 2012 și până la momentul părăsirii imobilului de către acestea.
Solicita a se observa că instanța a reținut în mod corect în partea I, intitulată Obiectul cerem de chemare în judecată, petitul acțiunii privitor la precizarea de acțiune de la fila 30 din dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, considera că Sentința civilă nr. 1809/02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ este temeinică și legală pentru considerentele pe care le vom expune, corespunzător motivelor invocate în cererea de apel.
1. Cu privire la cererea de suspendare a judecății cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționai ea irevocabilă a Dosarului nr._ ** a Tribunalului T. - secția l-a civilă, considerăm că nu se impune suspendarea judecății prezentei cauze, deoarece în situația în care s-ar admite o astfel de excepție, până la momentul soluționării irevocabile a dosarului nr._ **, aflat în stare de administrare de probe și având în vedere că în luna februarie 2013 se împlinesc deja 4 ni de la data încheierii contractelor de închiriere a căror încetare s-a solicitat, cu siguranță că durata contractelor de închiriere ar expira.
Din aceste considerente, acțiunea reclamantei ar rămâne oricum fără obiect,
La momentul actual, în favoarea reclamantei există un drept de proprietate privată asupra imobilului dobândit în mod legal. Dreptul de proprietate privată este aparat și garantat prin dispoziții legale, prevăzute în Constituția României și în Codul civil. A admite susținerile pârâtelor, ar însemna că, în situația în care o persoană promovează orice fel de acțiune pe rolul instanțelor de judecată, proprietarul să nu-și poată exercita prerogativelor dreptului său de proprietate, prin raportare la posibila soluție dată acelei acțiuni.
În situația în care, prin excepție, în mod irevocabil s-ar constata de către instanța de judecată nulitatea absolută a titlului reclamantei asupra imobilului, pentru eventualele prejudicii cauzate, pârâtele au la dispoziție mijloacele legale corespunzătoare în vederea reparării acestora.
La acest moment, în temeiul art. 480 C. civ. și art. 44 alin. 2 Constituția României, dreptul de proprietate al reclamantei este garantat.
Apreciază că susținerile pârâtelor privitoare la nulitatea hotărârii nu au nici un suport, deoarece:
-faptul că "în considerente la pagina 3 a sentinței se arată că acțiunea va fi admisă așa cum a fost formulată, iar în dispozitiv acțiunea va fi admisă în parte", este logic, pentru că instanța de judecată face referire în mod expres în considerente la primul petit al acțiunii, privind încetarea contractelor de închiriere pentru nerespectarea normelor de publicitate imobiliară prevăzute de lege. Din întreaga motivare a admiterii cestui capăt de cerere, rezultă acest aspect.
Instanța nu putea admite, în același timp, atât încetarea contractelor de închiriere nerespectarea formelor de publicitate imobiliară prevăzute de lege și nulitatea absolută a acestora. în consecință, în mod logic, a dispus admitere acțiunii în parte.
Admițând încetarea contractelor de închiriere, cu plata cheltuielilor de judecată, celelalte petite au fost respinse cu evidență, aceasta fiind de altfel partea în care a fost respinsă acțiunea.
- faptul că prima instanță a omis să indice în dispozitivul hotărârii calea de atac și termenul în care poate fi exercitată nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii judecătorești, deoarece calea de atac și termenul în care poate fi exercitată aceasta sunt date de către lege, nu de către judecător . Pe de altă parte, această omisiune a instanței putea fi îndreptată pe calea unei cereri de îndreptare a hotărârii, aspect care a și fost dealtfel solicitat de către reclamantă, instanța admițând cererea reclamantei formulată în acest sens.
- cu privire la excepția de netimbrare, în mod greșit pârâtele invocă faptul că doar dispozitivul hotărârii se menționează soluția dată cu privire la excepția de netimbrare cererii, excepție care nu a fost pusă în discuția părților.
Excepția de netimbrare a fost invocată sub aspectul verificării cererii introductive sub aspectul timbrării Având în vedere că instanța de fond a pus în vedere reclamantei, prin citație, să își îndeplinească obligația de achitare a taxei de timbru în cuantumul și că reclamanta și-a îndeplinit această obligație, la momentul în care s-au excepțiile, reprezentanta pârâtelor a arătat că nu mai are alte cereri de formulat excepții de invocat.
Instanța a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de timbrare, în mod legal excepție a cărei respingere a și fost motivată în partea a Vl-a, referitoare la concluziile instanței
Cu privire la fondul cauzei, considerăm că instanța de fond a motivat în mod corect hotărârea pronunțată, inclusiv prin arătarea motivelor în drept .
Arata ca sancțiunea care lovește actul juridic privind locațiunea încheiată pe o durată mai le 3 ani și neînscrisă în cartea funciară nu este nevalabilitatea acesteia, ci rărea ei ca fiind încheiată pe durata maximă de 3 ani. Indiferent de persoana care are calitatea de locator (cel care a încheiat efectiv actul de închiriere sau cel care continuă persoana fostului proprietar), locațiunea mai mare de 3 ani trebuie înscrisă în cartea funciară pentru a fi îndeplinite cerințele de lege arătat anterior. Susținerile pârâtelor privind plata chiriei nu au, de asemenea, nicio relevanță în privința soluționării cauzei prin raportare la durata închirierii, fiind firesc să își îndeplinească obligația de plată față de cel care deține calitatea de proprietar.
Cu privire la împlinirea termenului de 3 ani, considerăm că acesta se calculează data încheierii contractelor de închiriere . Indiferent de proprietar, înscrierea în cartea funciară a locațiunii mai mare de 3 ani trebuie înfăptuită pentru ca opozabilitatea contractelor de închiriere să fie iată.
Sancțiunea nerespectării obligației de înscriere a locațiunii mai mare de 3 ani în C. funciară nu constă în nevalabilitatea contractului, ci în reducerea termenului său la durata maximă de 3 ani, iar ulterior acestui termen, condiția de opozabilitate nu mai poate fi îndeplinită. În concluzie, consideră că nu există motive nici de nulitate a hotărârii, nici de schimbare a acesteia, calea de atac trebuind să fie respinsă pentru motivele arătate .
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl va respinge pentru următoarele argumente:
Referitor la critica apelanților că în mod greșit prima instanță a respins suspendarea prezentei cauze solicitata de aceștia în baza art. 244 alin.1 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ** al Tribunalului T., aceasta este nefondată, întrucât art. 244 C.proc.civ. nu reglementează cazuri de suspendare obligatorii pentru instanță, cu cazuri facultative. De altfel, această cerere a fost reiterată și în fața instanței de apel și a fost respinsă.
Sunt nefondate si argumentele apelanților privind nulitatea sentinței apelate, întrucât faptul că în considerentele sentinței se arată că acțiunea va fi admisa asa cum a fost formulată iar în dispozitiv acțiunea va fi admisă în parte nu este de natură să atragă nulitatea, fiindcă instanța de fond în considerente face referire în mod neechivoc la primul petit al acțiunii privind încetarea contractelor de închiriere pentru nerespectarea formelor de publicitate imobiliară prevăzute de lege.
În acest context era firesc si legal că prima instanță nu putea sa constate în același timp, atât încetarea contractelor de închiriere pentru nerespectarea formelor de publicitate imobiliară cât si nulitatea acestor contracte. Acesta a fost motivul pentru care prima instanță a admis în parte acțiunea.
De asemenea, nu este motiv de nulitate a sentinței nici faptul că prima instanță a omis să indice în dispozitivul hotărârii calea de atac și termenul în care poate fi exercitată, fiindcă acestea sunt date de lege și nu de judecător. Mai mult această omisiune a fost îndreptată pe calea cererii de îndreptare a hotărârii.
Cu privire la excepția de netimbrare a acțiunii, prima instanță s-a pronunțat asupra ei si a respins-o.
Nu se poate reține nici critica apelanților ca prima instanță nu si-a motivat în drept sentința, întrucât din considerentele sentinței rezultă fără echivoc temeiul de drept pe care se fundamentează hotărârea.
Tribunalul apreciază ca sunt nefondate susținerile apelanților si cu privire la opozabilitatea acestor contracte de închiriere, având în vedere următoarele argumente.
Este evident ca între pârâtele apelante s-au încheiat contracte de închiriere în legătură cu imobilul din litigiu pe o perioada de 5 ani care au fost înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Timișoara durata închirierii fiind de 5 ani, proprietar la data încheierii acestor contracte, respectiv 26.02.2009, fiin pârâta apelantă R. L..
Ulterior, acest imobil a fost adjudecat de reclamanta A. S. în baza Actului de adjudecare din 16.09.2009, emis în dosarul execuțional nr.418/2009.
Potrivit art. 498 alin.2 C.proc.civ. „Închirierile sau arendările anterioare înscrierii somației sunt opozabile în condițiile legii, atât creditorilor urmăritori, cât si adjudecătorului”.
Din interpretarea acestui text reiese ca sunt opozabile adjudecătorului numai încheierea anterioara înscrierii somației în Cartea funciara.
Or, în speța de față, întâi, apelantele nu au făcut dovada nici în fața instanței de apel si nici în fața instanței de fond ca au încheiat aceste contracte înaintea înscrierii somației în Cartea funciara.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar accepta ca ipoteză de lucru că aceste contracte de închiriere ar fi fost încheiate înainte de notarea somației, acestea devin „opozabile în condițiile legii”. Prin această sintagmă folosită de art. 498 alin.2 C.pr.civ., se înțelege că aceste contracte de închiriere devin opozabile numai dacă s-au respectat condițiile legale de publicitate, respectiv si dispozițiile Legii nr.7/1996.
Prin urmare, acest text de lege trebuie interpretat în consonanță cu dispozițiile art.19 pct. 6 lit.a din Legea nr. 7/1996 care proclamă în solemn că locațiunile mai mari de 3 ani se înscriu în cartea funciara.
Este firesc si legal că dacă nu s-a îndeplinit această obligație pentru opozabilitate, așa cum s-a întâmplat în speța de față, sancțiunea care intervine este inopozabilă acestora după îndeplinirea celor 3 ani. Așadar, aceste contracte de închiriere au fost opozabile reclamantului intimat timp de 3 ani de la încheierea lor, fiind obligat să le respecte numai pentru această perioada.
În aceste împrejurări, tribunalul apreciază ca prima instanță a dat o interpretare corectă acestor dispoziții legale. Este înafara de orice îndoială că modificările survenite după încheierea contractelor de închiriere in legătură cu Legea nr. 7/1996, nu prezintă nicio relevanță juridica, având în vedere principiul ”tempus regit actum” ceea ce se traduce prin faptul ca pentru a vedea dacă s-au respectat condițiile de publicitate trebuie sa ne raportăm la data încheierii acestor contracte. Părțile contractante trebuie sa-și ghideze comportamentul după norme în vigoare la data încheierii unui act juridic si nu după o norma viitoare.
Având în vedere aceste argumente, toate celelalte critici ale apelanților devin nefondate, urmând a fi respinse.
În concluzie, în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantele R. E. S. M., R. S. S. și R. L., împotriva Sentinței civile nr. 1809/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. S. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
D. H. L. D. C. F.
Red. D.H.
Tehnored. F.C.
6ex/27 Mai 2013
Prima instant Jud. A. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 703/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
