Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1293/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1293/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293/R
Ședința publică din 12.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: D. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea P. A. împotriva deciziei civile nr. 769/R/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. A., T. N. și T. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea, personal, avocat H. M.-A., în substituirea avocatului B. M., pentru intimata, lipsă, C. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 10.12.2013, a fost depusă întâmpinare de către intimata C. A., în 3 exemplare, răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata C. A., de către contestatoare, în 3 exemplare, precum și răspuns la întâmpinare formulat de către intimatul T. N., în 3 exemplare.
Se comunică părților prezente înscrisurile depuse prin registratură la acest termen.
Părțile învederează că nu solicită acordarea unui termen pentru studiu.
Instanța pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei C. A. solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/26.10.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă actiunea formulata de reclamanta C. A., in contradictoriu cu paratii P. A. si T. N. si T. A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut urmatoarele:
La data de 20.05.2004, reclamanta si C. A., sotul acesteia, au incheiat cu paratii T. N. si T. A. contractul de întreținere autentificat sub nr. 819/20.05.2004 de BNP C. D. P. prin care au transmis nuda proprietate asupra imobilului inscris in CF ind. nr._ Timisoara si CF col. nr. 847 Timisoara, nr. top._/LVIII, respectiv asupra apartamentului nr. 58 din imobilul situat in Timișoara, .. 29, . 1 camera si dependințe, cu 1,12% parti comune indivize si din teren in folosința, rezervandu-si dreptul de uzufruct viager, iar paratii s-au obligat sa ii intretina cu toate cele necesare traiului pe toata durata vietii lor, dandu-le alimente gata pregatite la domiciliul acestora, imbracaminte, incalzit, iluminat si spalat, sa le asigure asistenta medicala in caz de boala, iar la moarte ii vor inmormanta pe cheltuiala lor in modul cuvenit. In caz de neindeplinire totala sau partiala a obligatiilor de mai sus, partile au prevazut ca intretinutii sunt in drept sa ceara rezilierea contractului, fara somatie prealabila sau punere in interziere, caz in care intretinatorii nu vor putea cere restituirea contravalorii prestatiunilor prestate deja, ci numai contravaloarea eventualelor imbunatatiri aduse imobilului. De asemenea, cu acordul partilor, asupra imobilului a fost instituita interdictia de instrainare si grevare in favoarea reclamantei si sotului acesteia.
La data de 06.10.2006 paratii T. N. si T. A., in calitate de vanzatori, C. A. si reclamanta C. A., in calitate de beneficiari ai dreptului de uzufruct viager si ai interdictiei de instrainare si grevare si parata P. A., in calitate de cumparatoare, au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3515/06.10.2006 de BNP S. C., prin care paratii T. N. si T. A. au vandut nuda proprietate din imobilul mai sus mentionat paratei P. A., pentru pretul de 30.000 euro, echivalentul sumei de 105.957 lei, care a fost achitat integral la data semnarii contractului. Prin acelasi contract, reclamanta si sotul acesteia, C. A. au declarat ca sunt de acord cu aceasta vanzare, dar cu mentinerea pe mai departe a notatiilor mentionate in favoarea lor in CF.
In legatura cu aceste doua acte juridice, instanta a reținut ca, deoarece nu au mai dorit sa continue raporturile de intretinere cu paratii T. si totodata doreau sa pastreze dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului in litigiu, reclamanta si sotul acesteia au hotarat incetarea contractului de intretinere, iar paratii T. au fost de acord cu decizia acestora. Intrucat reclamanta si sotul acesteia o cunoasteau pe parata P. A. si, de asemenea, cunosteau intentia paratei de a achizitiona o locuinta, toate partile litigante si sotul reclamantei s-au deplasat la notarul public unde, la sugestia acestuia, a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare mai sus mentionat, pentru a nu se plati doua taxe pentru doua acte juridice distincte, respectiv actul de reziliere a contractului de intretinere, cu consecinta revenirii nudei proprietati in patrimoniul intretinutilor si contractul de vanzare-cumparare a nudei proprietati asupra imobilului de catre reclamanta si sotul acesteia paratei P. A.. Pretul de 30.000 euro a fost achitat de parata P. A. reclamantei si sotului acesteia, in locuinta acestora, anterior deplasarii la notarul public.
Aceasta stare de fapt rezulta din raspunsul reclamantei la interogatoriu (fila 72), care a recunoscut ca a hotarat sa renunte la intretinerea acordata de paratii T. si ca dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare nu a mai dorit sa fie intretinuta de acesti parati, din intampinarile formulate in cauza de parati si declaratiile acestora si din declaratiile martorilor.
Astfel in raspunsurile la interogatoriu, parata T. A. a aratat ca in anul 2006, deoarece nu a mai putut asigura intretinerea reclamantei care avea nevoie de foarte multi bani, au convenit sa se „desparta”, astfel ca a fost la un notar public impreuna cu paratul T. N. (sotul sau) si sotii C. care i-au spus ca au gasit o persoana care sa le dea banii. La notarul public a mai venit un barbat care a dat un plic dnului C., notarul public a intrebat daca sunt toti banii, iar respectivul barbat a raspuns ca da. In acelasi sens este si raspunsul paratului T. N. care a declarat ca raporturile cu reclamanta si sotul acesteia au existat pana cand acestia nu au mai vrut sa fie intretinuti de el si sotia sa, iar cand s-au prezentat la notarul public, s-a prezentat si un domn care a dat un plic cu bani sotului reclamantei care, la intrebarea notarului public, a raspuns ca este bine in legatura cu banii.
In raspunsurile la interogatoriu parata P. A. a declarat ca a predat reclamantei si sotului acesteia suma de 30.000 euro, numerar, in locuinta acestora, cu o ora-doua inainte de a pleca la notarul public. Acesta i-a intrebat pe sotii C. daca totul este in regula si daca au primit banii, iar acestia au raspuns ca da.
De asemenea, din declaratia martorului I. I., propus de reclamanta, rezulta ca, raporturile de întreținere dintre pârâții T. și familia C. au încetat în momentul în care au început să se deruleze relații de întreținere între familia P. si familia C., iar de la soțul reclamantei a cunoscut că este mulțumit de întreținerea acordată de pârâții T. și se lăuda că primea miel de Paști, găini și că era invitat la gospodăria acestora la Izvin. Totodata, martorul a declarat ca nu cunoaste motivul pentru care reclamanta și soțul acesteia au renunțat la întreținerea prestată de pârâții T., neprimind un raspuns de la sotii C. in acest sens, desi i-a întrebat.
Referitor la raporturile de intretinere, martorul Balescu S. propus de parata P. A., a declarat ca a existat o familie din Izvin care s-a ocupat de întreținerea reclamantei si a soțului acesteia, pe ai carei membri nu i-a văzut în casa reclamantei, dar i-a văzut pe casa scărilor cu bagaje cu mâncare, respectiv curcan, miel de Paști, brânză, legume. In perioada 2005-2006 a aflat de la reclamantă că este nemulțumită de întreținerea prestată de familia de la Izvin și că ar vrea să aibă pe cineva mai aproape și, de asemenea, că ar vrea să vândă apartamentul cu o cameră și să plătească o persoana care să o îngrijească pe reclamantă, care era mai bolnăvicioasă decât soțul ei. După vânzarea apartamentului, a aflat de la soții C. că erau întreținuți de o doamnă A. din G. Vii care venea aproape zilnic, o spăla inclusiv pe cap pe reclamantă, iar cei doi erau foarte mulțumiți de aceasta. După vânzarea apartamentului, soțul reclamantei i-a spus că mai există cineva din . de mici cumpărături, iar numita A. i-a spus că este foarte mulțumită cu cât primește de la soții C..
In ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare in litigiu, martorul a declarat ca soții C. doreau să rămână în apartament. A fost chemat de acestia la ei acasă pentru a recunoaste banii pe care urma să-i primească de la cumpărătoare ca preț al apartamentului. A întrebat care este prețul, iar soțul reclamantei i-a spus că 30.000 euro, că știe că prețul în zona era de 35.000-40.000 euro, dar că se cunosc cu cumpărătoarea și speră să rămână în relații cu aceasta. S-a prezentat în casa reclamantei si a fost de față la primirea de către soții C. a sumei de 30.000 euro numărați de martor si familia C. si la introducerea acestora într-un plic de culoare kaki care a fost pus într-o pungă, deoarece martorul i-a spus că notarul public va dori să vadă banii. I-a însoțit pe soții C. la notar, soțul reclamantei având asupra sa punga cu plicul cu bani. De doua ori notarul public i-a întrebat pe soții C. dacă au primit prețul și dacă sunt probleme cu banii, citindu-le suma de 30.000 euro din contract, iar aceștia au răspuns că nu. De asemenea, notarul public a citit actul de vânzare-cumpărare și a insistat asupra unor capitole întrebând dacă părțile înțeleg sensul contractului, având în vedere că și vânzătorii și cumpărătorii erau persoane mai simple, în special familia de la Izvin.
Din declaratia martorei B. I.-A., instanta a reținut ca a făcut curățenie în casa reclamantei o perioada de 8 ani, până în urmă cu aproximativ un an, o dată pe săptămână, ca are cunostinta de faptul că inițial întreținerea a fost prestată de pârâta T. pe care însă nu a cunoscut-o, iar din cele spuse de reclamantă și soțul acesteia, acestia au vândut apartamentul pârâtei P. A.. Din discuțiile în familia soților C. a aflat că au primit o sumă de bani de la pârâta P. A., dar nu cunoaste ce sumă.
Din cele de mai sus rezulta ca vointa reala a reclamantei si sotului acesteia si a paratilor T. N. si T. A. a fost de a inceta drepturile si obligatiile nascute in temeiul contractului de intretinere, cu consecinta redobandirii de catre reclamanta si sotul acesteia a nudei proprietati si transmiterea nudei proprietati in patrimoniul paratei P. A. pentru pretul de 30.000 euro, iar vointa acesteia din urma a fost de a dobandi nuda proprietate asupra apartamentului in litigiu. Aceste vointe au fost realizate si si-au produs efectele urmarite de parti, fiind materializate in contractul de vanzare-cumparare in litigiu. Astfel, paratii T. nu mai sunt titularii nudei proprietati care a fost transmis in patrimoniul paratei P. A., iar reclamanta a primit suma de 30.000 euro, achitata de parata P. A., cu titlu de pret.
Asa fiind, instanta a constatat ca actiunea formulata de reclamanta este neintemeiata si a fost respinsa ca atare, inclusiv in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, prev. art. 274 Cod pr. civila nefiind aplicabile in cauza.
Aceasta intrucat, contractul de intretinere autentificat sub nr. 819/20.05.2004 de BNP C. D. P., a carui rezolutiune s-a solicitat a se dispune, a incetat prin acordul partilor ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3515/06.19.2006 de BNP S. C., cu consecinta despagubirii reclamantei si a sotului acesteia cu suma de 30.000 euro, reprezentand pretul nudei proprietati asupra apartamentului nr. 58 din imobilul situat in Timișoara, .. 29, . și incetarii obligatiilor de intretinere existente in patrimoniul paratilor T. Niolae si A. astfel ca, in prezent, in cauza nu mai pot fi analizate dispoz. art. 1020 cod civil si indeplinirea conditiilor pentru a dispune rezolutiunea acestui contract.
In ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3515/06.19.2006 de BNP S. C., instanta a constatat ca a fost valabil incheiat, ca nu a contituit un accesoriu al contractului de intretinere pentru a urma soarta acestuia si ca a fost incheiat de paratii T. Nicoloae si T. A., in calitate de titulari ai nudei proprietati asupra apartamentului mai sus identificat, cu acordul reclamantei si al sotului acesteia, in calitate de titulari ai dreptului de uzufruct viager.
De asemenea, instanta a constatat ca in cauza nu s-a facut dovada ca acest contract reprezinta o operatiune speculativa, prin prisma motivelor afirmate de reclamanta si ca prev. art. 31-33 din Legea nr. 17/2000 nu sunt aplicabile in cauza, deoarece, prin acest contract reclamanta si sotul acesteia nu au instrainat bunuri ce le aparțineau, în scopul întreținerii și îngrijirii lor.
In ceea ce priveste cererea formulata in subsidiar, instanta a constatat ca este de asemenea neintemeiata si a fost respinsă, avand in vedere cele mai sus constatate.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamanta C. A., solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate in sensul admiterii acțiunii.
Motivele de recurs pe care intelege sa le invoce in susținerea prezentul sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 precum si 304 ind. 1 C. pr. Civ.
Instanța a interpretat greșit actul juridic, in sensul ca, din actele incheiate intre parti-contractul de intretinere si ulterior contractul de vanzare-cumparare, din probatoriul administrat in cauza - declarațiile martorilor, răspunsul la interogatoriu, starea de fapt in care se afla reclamanta și din care a rezultat fara dubiu ca parata P. A. a prestat o perioada de timp dupa incheierea asa zisului contract de vânzare intretinerea in favoarea credirentierei C. A., instanța a apreciat in mod cu totul eronat in ca virtutea celui de-al doilea contract, cel de vânzare cumpărare, ca reclamanta desi nu avea calitatea de vânzător in acest contract, ca aceasta ar fi primit prețul vânzării. Față de acest aspect, dezvoltat in cele ce urmează, nu este permis sa instanței sa se substituie părtilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori schimbând natura juridica a actului pe care l-au încheiat.
Motivarea unei hotărâri trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o insiruire generica de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa răspundă in fapt si in drept la toate pretențiile formulate de către parti, sa conducă in mod logic si convingător la soluția din dispozitiv. Ori, prima instanța, asa cum se poate observa din Sentința pronunțata de către aceasta, a omis sa faca o aprecierea logica si corecta a probelor administrate in cauza, încălcând astfel prevederile art. 304 pct. 7, fara a ține cont de probele administrate in cauza, astfel:
In ceea ce privește Contractului de întreținere autentificat sub nr. 819/20.05.2004 de către BNP C. D. P., la data de 06 octombrie 2006, in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3515/06.19.2006 de către BNP S. C., parații 2 si 3 (soții T.) au înstrăinat nuda proprietate din imobil către paratul 1, cu menținerea pe mai departe a notațiilor menționate in CF, fapt care echivalează cu o renunțare a acestora la prestarea intretinerii la care s-au obligat in baza contractului de intretinere nr. 819/20.05.2004, incasand in schimbul instrainarii suma de 30.000 euro asa cum rezulta din Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3515/06.19.2006 de către BNP S. C., in care au avut calitatea de vânzători si in care declar in mod foarte clar ca prețul a fost achitat vânzătorilor la data semnării contractului de vanzare-cumparare. Acest aspect este foarte clar si probat prin inscrisul autentic incheiat (contractul de vânzare cumpărare) intre T. N. si T. A. in calitate de vânzători si P. A. in calitate de cumparatare, iar inscrisul autentic sus menționat face dovada deplina a celor consemnate in cuprinsul acestuia pana la inscriserea in fals. De altfel, parata T. A. a incercat sa denatureze adevărul, declarând mincinos, in răspunsul de la interogatoriu, respectiv, la întrebarea 4 ca nu a vândut garsoniera pentru ca, nu era a ei, DAR in contractul de vânzare cumpărare a semnat in calitate de vânzător (proprietar) si in extrasul de CF apare tot ca proprietar. Alt aspect care trebuie luat in seama este faptul ca, T. A. a răspuns la intrebarea 6 ca, banii au fost dati la notar de către P. A. lui C. A., ori in actul autentic declara ca a primit bani EA impreuna cu soțul in momentul semnării contractului de vânzare, iar martorul paratei dl. Balescu declara in declarația sa de la fila 90-dosar Judecătoria Timișoara, ca banii au fost dati in casa reclamantei, soților C., aspecte care se contrazic si asupra cărora se pare ca parații si martorii acestor nu s-au pus in concordanta/de acord, cu privire la locul inmanarii banilor. De asemena, paratul T. N. declara ca bani au fost dati soțului reclamantei (intrebarea 4) iar martorul Balescu declara foarte convingător si cu tărie ca banii au fost dati in casa reclamantei si NU la notar. F. de aceste aspecte contradictorii despre persoana si locul unde au fost dati banii primează ca proba, contractul de vânzare cumpărare autentic care face dovada acestui fapt pana la inscrierea in fals, actele incheiata si semnate de către parti având o valoare probatorie mai mare decât declarațiile contradictorii ale unor martori intersati in cauza. Toate aceste fapte suspicioase puteau fi foarte simplu de evitat prin inserarea in contractul de vânzare cumpărare a unei clauze care sa indice fara echivoc faptul ca bani au fost primiți de către reclamanta si soțul acesteia sau măcar o declarație in scris a acestora cum ca ei au fost cei care au primit banii si nu parații T.. Față de aceste aspecte susținute si probate, prima instanța nu a făcut o apreciere corecta si logica a acestor probe administrate, astfel ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca reclamanta ar fi primit suma de 30.000 euro cu ocazia incheierii contractului de vanzare-cumparare.
Înstrăinarea imobilului de către parații T. apare ca fiind fraudulos făcuta, având o cauza ilicita si imorala, deoarece acest contract de intretinere este unul cu executare succesiva si in care prestația trebuie executata pana la decesul creditorului, la decesul creditorului se desăvârșește dreptul de proprietate si putea fi instrainat. Ca o concluzie a celor de mai sus, contractul de intretinere nu a fost executat in totalitate de către parații T., ci aceștia au instrainat imobilul printr-un contract de vanzare-cumparare, ocazie cu care au transmis si obligația de intretinere a lor mai departe către parata P. A.. Este foarte clar ca, din probatoriul administrat in cauza, rezulta ca, încheierea acestor contracte au avut un scop speculativ si conform practicii judiciare si a doctrinei juridice, este suficient ca una din parti sa utilizeze contractul in scopuri ilicite sau imorale pentru ca interesul general sa impună desființarea lui". Motivarea hotărârii trebuie sa fie "expresa" aratandu-se motivele de fapt si de drept care au stat la formarea convingerii instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților ori mijloacele lor de apărare. Ori, se poate constata, la o simpla lecturare a sentinței pronunțate, ca aceasta motivare, atat in fapt cat si in drept, lipsește cu sau este insuficienta pentru a da o justa dezlegare a problemei de drept dezbătută.
In ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vanzare-cumparare se impune, prima instanța nu a făcut de asemenea o aprecire si interpretare logica si nu a ținut cont de aspectele relevat mai jos, astfel ca in ceea ce privește constatarea nulității contractului de vanzare-cumparare se impune:
a) fie anularea acestuia conform principiului de drept civil „accesorium sequitor principale", a principiului de drept „nemo plus iuris ad alium transferre potest, gnom ipsc habet”, respectiv, pentru cauza ilicita si imorala, va rog sa aveți in vedere motivarea inserata in cererea de chemare in judecata, intregita cu probatoriul admnistat in cauza, aceasta soluție impunandu-se in situația in care contractul de intretinere ar fi desființat pentru neexecutarea in intregime a acestuia, precum si următoarele aspecte:
- contractul de vânzare cumpărare are la baza o cauza ilicita si imorala, concluzionandu-se de către doctrina juridica F. D. "Contracte speciale" pag. 57, faptul ca "daca un act juridic s-a incheiat de către vânzător in frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea si in orice caz pe riscul cumpărătorului, constituie un caz tipic de nulitate abosluta, in virtutea adagiului latin frauda corupe totul" (frauda omnia corrumpit).
- practic, vanzarea-cumpararea realizata de către parații T. N. si A. si cu P. A. constituie operațiuni speculative, ce au o cauza ilicita si sunt nule de drept in baza art. 1.238 Cod civ.
- atat vânzătorii cat si cumpărătorii au cunoscut situația juridica reala a imobilului, parata P. A. cunoscând faptul ca va cumpăra doar nuda proprietate a unui imobil-garsoniera in speța -, asupra acestui imobil fiind instituit mai multe sarcini cum ar fi uzufructul viager si interdicția de instarainare si grevare, situație in care nu prezintă credibilitate susținerea paratei P. A., ca ar fi achitat prețul nejustificat de mare de 30.000 Euro doar pt. nuda proprietate a unei garsoniere.
- situația juridica a imobilului a fost cunoscuta de către cumpărător din extrasul de carte funciara unde a este notata atat uzufructul viager cat si interdicția de instrainare si grevare, neputandu-se in acest sens prevala de buna-credinta;
- de asemenea, la incheiere contractului de vanzare-cumparare nu au fost respectate nici prevederile Lg. 17/2000 care prevăd la art. 31-33 unele masuri speciale pentru persoanele vârstnice care incheie contracte prin care se transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor si care prevăd unele masuri speciale de ocrotire si verificare a modului de incheiere si de respectare a acestor contracte, (acest aspect se impune in situația in care parata isi menține in continuare declarațiile si sustinerea ca a incheiat un contract de vânzare cumpărare cu reclamanta si soțul acesteia)
b) fie calificarea acestuia . întreținere ca urmare a preluării obligației de întreținere de către parata P. A. de la parații T. A. N. si rezolutiunea acestuia ca urmare a neexecutarii obligației de întreținere de către parata P. A..
In ceea ce privește acest ultim aspect al calificării contractului de vânzare cumpărare in contract de intretinere rog instanța sa observe faptul ca, întreg probatoriul administrat in cauza conduce spre acest aspect, astfel:
- declarația martorei B. I.-A. (fila 82) arata faptul ca reclamanta a fost intretinuta de către parata P. A. fiind văzuta in casa reclamantei de către martora, ca parata a cumpărat frigider, geamuri termopan, a pus usa la intrare, a făcut mâncare, a gătit, spălat, medicamente, etc.
- aceleași aspecte legate de intretinere sunt relevate si de către martora B. E. (fila 81) din care rezulta foarte clar ca parata P. A. presta intretinere reclamantei
- si la fila 89 din declarația martorului Stoicevici L. se confirma același fapt al intretinerii reclamantei
- de asemenea si martorul I. I. declara ca reclamanta a fost intretinuta de către parata P. A. destul de bine pana in luna aprilie 2011 cand au incetat relațiile de intretinere intre parti.
In ceea ce privește aprecierea probelor administrate in cauza, s-a solicitat a se observa faptul ca multe dintre afirmațiile martorilor paraților se contrazic unele pe celelalte si in privința martorului Balescu S. credibilitatea lui scade si sub aspectul ca acesta a recunoscut ca are o relație de concubinaj, mai exact, de prietenie cu parata, constând in sprijin reciproc", cu parata P. A. prin prisma faptului, asa cum declara acesta in declarație (fila 90) parata locuiește cu acest martor inca din anul 2008 „relația dintre mine si parata a devenit mai apropiata dupa anul 2008"- subl. in declarația sa martorul, se gospodăresc împreuna, atunci cand aceasta nu se ingrijeste de mama sa. Pare destul de dubioasa si atitudinea acestuia in sala de judecata, cunoștea cu lux de amănunte (de ex. tine minte inca din anul 2005 ca a văzut brânza, legume si miel in plasa paraților T. pe care nu ii cunoștea dar i-a văzut pe scara blocului si nu stim cum de a reușit sa controleze plasele sa vada ce e in ele) - multe dintre aspectele cu privire la care a fost intrebat, ba chiar mai mult si cu privire la care nu a fost intrebat si acesta simțea nevoie sa le puna in evidenta. Atat timp cat acest martor Balescu S., are o relație bazata pe sprijin reciprioc cu parata 1, este fara echivoc faptul ca, acest sprijin privește si aspectele financiare, aspect relatat, de astfel de către martor in instanța, se impune inlaturarea depoziției sale ca fiind una subiectiva si denaturata, cu scopul sprijinirii intereselor patrimoniale ale paratei 1, indirect si ale sale, fiind direct interesat in cauza.
Un alt aspect care ridica semne de intrebare si care nu prezintă credibilitate, este legat de faptul/motivul pentru care parata P. A. a mai prestat întreținere, curățenie, medicamente, a achitat cheltuieli de ., etc. din moment ce a achitat 30.000 euro pentru apartament, pentru nuda proprietate, oare nu pentru faptul ca avea asumata sub o forma sau alta o obligație de întreținere fata de reclamanta si soțul acesteia.
Toate aceste aspecte relevate mai sus puteau fi evitata de către parați fie prin rezilierea contractului de intretinere intre soti T. si C. concomitent cu incheierea unui nou contract de intretinere intre soti T. si P. fie printr-o novatie a debitorilor din contractul de intretinere, soti T. cesionad obligațiile si drepturile lor către Patrucean A.. Dar toate aceste lucruri nu s-au intamplat si sa urmărit doar operațiuni speculative, ilicite si imorale prin care soților C. sa li se creeze o situație cat mai grea si impovaratoare pentru aceștia la bătrânețe prin „grăbirea” radierii acelui drept de uzufruct si interdicție de Înstrăinare si grevare.
Susținerea paraților cum ca ar fi fost vorba de o novatie nu poate fi primita din moment ce contractul încheiat intre parti este un Contract de vanzare-cumparare nefacandu-se niciunde in cuprinsul acestuia vreo mențiune sau sa fi fost inserata vre-o clauza in acest sens (acest contract de vânzare cumpărare face o dovada de necontestat cu privire la ce s-a încheiat intre parti si nu susținerea avocatului cum ca ar fi vorba de o novatie verbala) iar conform prevederilor art. 1610 Cod civil nou sau art. 1129 Cod civil vechi, novatia nu se prezuma, ea trebuie dovedita.
Totodată prima instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 225 C. Pr. Civ. fata de neprezentarea paratului T. N. la termenul la care a fost citat pentru interogatoriu si care nici nu si-a justificat neprezentare prin probe, declarând doar verbal ca are o gospodărie foarte mare si ca are grija de tatăl soției, dar aceasta situație ar fi trebuit sa fie probata, fapt care nu s-a intamplat.
In ceea ce privesc principiile de drept si normele juridice aplicabile in cauza consider ca in prezenta speța devine aplicabil, aspecte de care prima instanța iar nu a ținut cont:
- fata de corectitudine si moralitatea paraților principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimănui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obține protecția unui drept). Jurisprudenta din ultima perioada 1-a aplicat cu consecventa intrucat acest principiu este o garantie a respectării „bunelor moravuri” (a se vedea Gh. B.-D. civil roman, ed. a IX-a, pag. 229)
- principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis)
- frauda corupe totul (frauda omnia corrumpit), având semnificația ca frauda săvârșita la incheierea sau executarea unui act juridic compromite validitatea actului incheiat sau a actului de executare precum si a tuturor consecințelor acestora, pe care le afectează de nulitate absoluta sau relativa, dupa caz. Acest adagiu se intemeiaza pe principiul potrivit căruia drepturile recunoscute persoanelor fizice sau juridice trebuie exercitate cu buna-credinta in conformitate cu scopul urmărit de lege la stabilirea lor.
- restitutio in integrum
- nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet
Conform prev. art. 1020 si 1021 C.civ. vechi, in vigoare la momentul nașterii raporturilor juridice intre parați, condiția rezolutorie e totdeauna subinteleasa in contractele sinalagmatice, in situația in care una din parti nu-si indeplineste angajamentul sau, iar partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea de a sili cealaltă parte sa execute convenția, cand este posibil, sau sa ceara desființarea cu daune interese.
In concluzie, o interpretare corecta și logica a probelor existente la dosarul cauzei, precum si aplicarea corecta a textelor legale si a principiilor de drept aplicabile in speța ar fi dus la o dezlegare corecta și justa a prezentei cauze, sensul admiterii acțiunii.
Raportat la prevederile art. 282 ind. 1 si la valoarea obiectul litigiului vom pune in discuție calificarea ca apel a prezentului.
In drept: art. 304 pct. 7 si 9, art. 304 ind. 1 si urm. C pr. Civ., art. 274 si urm. Cpr.civ.
In temeiul art. 242 C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Prin decizia civilă nr. 769/R/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a admis recursul declanșat de către recurenta-reclamantă C. A. contra sentinței civile nr._/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. A., T. N. și T. A..
S-a modificat în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții P. A., T. N. și T. A. și-n consecință
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 819/20.05.2004 de BNP P. C. D., perfectat între reclamanta C. A. și defunctul său soț C. A. și pârâții T. N. și T. A., precum și a actului juridic subsecvent - contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3515/6.10.2006 de BNP S. C. între pârâții T. N. și T. A. și pârâta P. A..
S-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ - CI - U34 Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF_ Timișoara) și restabilește situația anterioară perfectării operațiunilor juridice desființate, în sensul radierii drepturilor de proprietate înscrise în favoarea T. N., T. A. și P. A.; - cum și a interdicției de înstrăinare și grevare înscrisă pe seama reclamantei C. A. și a defunctului său soț C. A., din foaia de proprietate, precum și a dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea celor din urmă în foaia de sarcini a cărții funciare - și reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei C. A. și a defunctului său soț C. A., în aceiași carte funciară.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra rezoluțiunii unei convenții de întreținere perfectată între reclamanta-recurentă și defunctul său soț - în calitate de creditori ai întreținerii și intimații-pârâți T. N. si T. A. în calitate de debitori ai obligației contractată intuitu personae și, mai apoi, ca o consecință a desființării actului principal, și a actului subsecvent de vânzare-cumpărare încheiat între cei din urmă - în calitate de vânzători și intimata-pârâtă P. A. în calitate de cumpărătoare.
Că intimații-pârâți debitori T. N. si T. A. nu au mai prestat întreținere reclamantei-recurente și soțului său, rezultă cu îndestulătoare evidență din toate actele și lucrările dosarului; ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că numai această situație de fapt, necontestată de niciunul dintre subiecții procesuali ar fi fost de natură să conducă la rezoluțiunea convenției de întreținere (pentru neprestarea de către intimații-pârâții T. N. si T. A. a obligației de întreținere, aceștia fiind de drept în întârziere), cu consecința desființării și a operațiunii juridice subsecvente de vânzare-cumpărare, în temeiul principiilor „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis „ „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”, sugerate, de altfel, și de către petiționara-recurentă; dar și a condiției rezolutorii subînțeleasă în contractele sinalagmatice, translative de proprietate și cu titlu oneros cum se privesc a fi ambele contracte supuse analizei pendinte; în alți termeni că și subdobânditori cu titlu oneros și particular dintr-un act juridic subsecvent au dobândit un drept de proprietate rezolubilă. Astfel, chiar dacă dreptul de întreținere nu este opozabil subdobânditorilor ca drept și obligație juridică, consecințele sale, ca realități de fapt, componente ale ordinii juridice, - spre exemplu, o eventuală acțiune în rezoluțiune (cazul de față) este admisibilă și opozabilă celor din urmă, în temeiul naturii juridice a dreptului lor de proprietate rezolubilă. De altfel, în literatura de specialitate s-a exprimat opinia potrivit căreia, tocmai datorită acestui risc accentuat asumat de către subdobânditor, ar fi oportună menționarea obligatorie în cartea funciară a regimului de proprietate rezolubilă a dreptului celui din urmă, concomitent cu protejarea întreținutului antecesor proprietar, prin menționarea dreptului său de întreținere în aceeași carte funciară, ca obligație pendinte și în legătură cu imobilul intabulat (a se vedea în acest sens, RD nr. 3/2007, p. 180).
Fiind evident și că singura persoană îndrituită la a opta pentru exercițiului acțiunii în rezoluțiunea judiciară a contractului de întreținere și a celui subsecvent de vânzare-cumpărare (în temeiul deja anunțatului principiu „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis) se verifică a fi întreținuta-reclamantă-recurentă C. A., intimata-pârâtă subdobânditoare P. A. având a fi obligată finalmente să restituie bunul dobândit de la un non dominus (intimații-pârâți întreținători vânzători T. N. si T. A.).
Analizând apărările intimatei-pârâte P. A. în sensul că în speță ar fi operat o novație prin schimbare de obiect (în sensul că întreținerea - în natură - ar fi fost înlocuită cu o sumă de bani - 30.000 de euro achitată întreținuților, iar nu vânzătorilor din actul autentic), instanța de recurs a apreciat că acestea nu pot fi primite pentru argumentele redate infra.
În adevăr, așa cum tranșant a statuat doctrina reputată în materie (a se vedea Fr. D., Contracte speciale, p. 594), transformarea în bani a obligației de întreținere poate avea lor, cu consimțământul părților contractante și valorează în adevăr o novație, având drept principal efect stingerea obligației vechi existente între creditor și debitorul său (aceea de întreținere - de a face), și înlocuirea acesteia cu o nouă obligație (aceea de a da - o sumă de bani). Numai că, în speță, pretinsa novație nu s-a realizat între părțile contractante inițiale (întreținuți și întreținători), așa cum presupune prin ipoteză, novația prin schimbare de obiect. Abstracție făcând de faptul că intimata-pârâtă P. A., văzând alegațiile reclamantei-recurente, ce nu a recunoscut primirea pretinsului preț, avea a ieși din pasivitate și, pe calea unei demers incidental formulat în subsidiar, a solicita, în ipoteza admiterii demersului principal, restituirea sumei pecuniare achitate celei dintâi, sub rezerva dovedirii acestui aspect, cu observarea exigențelor art. 1191 din codul civil de la 1864.
Contractul de întreținere, având un pronunțat caracter intuitu persoane, în literatura de specialitate și în practica jurisprudențială s-a statuat că, în principiul, creanța de întreținere și, corelativ, obligație de întreținere ar fi incesibile. Cu toate acestea, luând în considerare principiul consacrat legislativ de art. 969 apartenent legii civile de la 1864 prin voința tuturor părților (și, cu precădere, a acordului beneficiarilor întreținerii), cesiunea contractului de întreținere (transmiterea lui unei alte persoane), chiar și în absența unei consacrări legislative, ar deveni posibilă, sub rezerva respectării imperativului ordinii publice și a bunelor moravuri (art. 5 din vechiul cod civil) sub forma juridică a novației prin schimbare de debitor și a delegației perfecte. Debitorul cesionar (delegatar) va lua locul debitorului inițial, original (delegant) ce va li liberat. Efectul novator al acestei operațiuni juridice ar avea drept efect stingerea vechii obligații (încetarea celui dintâi contract) și nașterea concomitent, a unei noi obligații (a unui nou contract), între noul debitor delegat și beneficiarul întreținerii (vânzătorul original/creditorul delegatar). Numai că, în această ipoteză de lucru, fiind parte în noul contract, cel din urmă va putea opune rezoluțiunea pentru neexecutarea obligației de întreținere, cu consecința restituirii bunului, (a restabilirii situației anterioare perfectării primului contract - a se vedea în acest sens, RD. Nr. 1/1998, p. 108-109, P. P., Practică judiciară civilă comentată și adnotată, editura „Continent XXI, București, 1999, p. 202).
Transpunând cele ce preced, la particularitățile pricinii pendinte, instanța de recurs a conchis că, și dacă s-ar admite teza cesiunii de datorie, sau, mai exact a cesiunii contractului de întreținere (prin intermediul instituțiilor juridice supra anunțate - aceea a novației prin schimbare de debitor și a delegației perfecte) - teză în favoarea căreia pledează implicit și răspunsurile reclamantei la interogatoriu, coroborate cu proba testimonială -, consecința juridică ar fi aceea că intimata-pârâtă P. A. s-a substituit în drepturile și obligațiile debitorilor originali ai întreținerii (T. N. si T. A.). În atare situație, judecătoria avea a observa că probatoriul administrat (a se vedea declarațiile martorilor B. I.-A., B. E. I. I. ce se coroborează cu răspunsurile pârâtei P. A. la interogatoriu la întrebările nr. 10 și 11; declarația martorului B. S. va fi înlăturată ca fiind subiectivă, dată fiind relația sa cu pârâta) demonstrează că intimata P. A. a prestat întreținere reclamantei-recurente până în anul 2011. Detașându-se astfel cu puterea evidenței și concluzia că, și în cea din urmă ipoteză este atrasă inexorabil sancțiunea rezoluțiunii, ca urmare a încetării prestării întreținerii de către intimata-pârâtă T. N. si T. A. din motive neimputabile creditoarei-reclamante-recurente.
Contra acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatoarea P. A. solicitând admiterea căii extraordinare de atac, desființarea deciziei civile dată de instanța de recurs și, rejudecând, să fie respins recursul declarat de recurenta C. A. cu consecința păstrării sentinței date de prima instanță.
În susținerea acesteia s-au adus critici pe fondul pretențiilor deduse judecății, în sensul că motivarea deciziei civile nu este corespunzătoare realității, întrucât intimata C. A. și soțul ei, prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare, și-au dat acordul direct pentru vânzarea imobilului, transformând contractul de întreținere inițial într-un contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager cu achitarea prețului.
În deliberare asupra admisibilității unui așa demers judiciar, tribunalul reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia, părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești pentru nesocotirea unor norme procedurale (în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege), iar nu și pentru netemeinicie.
Astfel, art. 317 cod procedură civilă prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive: când procedura de citare a unei părți a fost nelegal îndeplinită pentru termenul la care s-a judecat cauza sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. Legea mai impune condiția ca aceste motive să fi fost invocate în recurs însă instanța să le fi respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau pentru că recursul a fost soluționat pe o excepție, fără a se intra pe fondul cauzei. În speță, contestatoarea nu a invocat asemenea aspecte, susceptibile a fi încadrate în ipotezele supra anunțate.
În continuare, ar. 318 reglementează contestația în anulare specială (privește numai hotărârile irevocabile pronunțate în recurs) care este admisibilă în două situații: când s-a făcut o greșeală materială determinantă pentru soluționarea cauzei sau când instanța admițând în parte sau respingând recursul, a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
În speță, abstracție făcând de faptul că nu s-a indicat și, nici motivat nici-unul din motivele de admisibilitate amintite mai sus, contestatoarea a invocat numai aspecte ce țin de fondul cauzei. Or, așa cum s-a mai spus, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru motive de netemeinicie, ce ar repune în discuție fondul cauzei, ci numai pentru cele expres prevăzute de lege.
Argumentele prevalate de contestatoare (vizând greșita reținere a situației de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, ori interpretarea eronată a unor instituții juridice) nu se încadrează în cele strict și limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei așa căi extraordinare de atac, reprezentând în realitate critici cu privire la modul de soluționare a cauzei pe fond, iar nu erori materiale în accepția art. 318 teza întâi din codul de procedură civilă.
De altă parte, se observă că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs, sintetizându-le și analizându-le prin considerente comune. Ceea ce nu poate fi echivalat cu omisiunea de a se pronunța asupra unui motiv de recurs. Abstracție făcând de faptul că nici nu ar legitima vreun interes în a promova o contestație în anulare întemeiată pe acest motiv, de vreme ce nu contestatoarea este cea care a formulat recurs.
Față de cele menționate mai sus, în temeiul art. 320 cod procedură civilă instanța urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea P. A. împotriva deciziei civile nr. 769/R/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. A., T. N. și T. A..
În temeiul art. 274 c. proc. civ. va obliga contestatoarea la plata către intimata C. A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial avansat de cea din urmă în calea extraordinară de atac și achitat cu chitanța nr. 11/31.10.2013 depusă în original la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P. A. împotriva deciziei civile nr. 769/R/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. A., T. N. și T. A..
Obligă contestatoarea la plata către intimata C. A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial avansat de cea din urmă în calea extraordinară de atac.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. D. B.
Grefier,
A. T.
Red./Tehnored. A.A.
Ex. 2/13.01.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1097/2013. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 703/2013.... → |
|---|
