Pretenţii. Decizia nr. 76/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/A
Ședința publică din 28.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: A. T.
S-au luat în examinare apelurile civile declanșate de către apelantul-pârât reclamant reconvențional T. S. I., cum și de către apelanții-chemați în garanție Tălvan I. și Tălvan A., ambele împotriva sentinței civile nr. 8050/4.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns F. P., în calitate de președinte al intimatei-reclamante Asociația de Proprietari ., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării căii de atac declarate de către apelanții-chemați în garanție Tălvan I. și Tălvan A.; totodată, acordă cuvântul asupra apelului promovat de apelantul-pârât reclamant reconvențional T. S. I., prin prisma legitimării condiției interesului în a critica soluția dată demersului principal, raportat la dispozitivul sentinței apelate.
Reprezentantul intimatei lasă soluția la aprecierea instanței atât cu privire la excepția invocată, cum și la apelul declarat de către apelantul-pârât reclamant reconvențional.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8050/4.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari din Timișoara ., județ T., prin reprezentant legal F. P. în contradictoriu cu paratul T. S. I..
A fost admisă cererea de chemare în garanție a numiților T. I. și T. A. formulată de parat.
Au fost obligați chemații în garanție la plata către reclamantă a sumei de 5726,19 lei reprezentând contravaloare cheltuieli comune de întreținere aferente apartamentului nr.4, pe perioada aprilie 2013-august 2014, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,2% calculate până la data achitării efective a debitului.
A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de parat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta A. de P. ., jud. T. a solicitat instanței în contradictoriu cu paratul T. S. I. să se dispună obligarea paratului la plata sumei de 8.372,08 lei reprezentând contravaloarea obligațiilor legale de plata a cheltuielilor comune ale imobilului, pe perioada aprilie 2013-august 2014, la plata penalităților de întârziere calculate pana la data achitării debitului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Talvin S. I. a formulat cerere de chemare în garanție a numiților T. I. și T. A., solicitând obligarea chemaților in garanție la plata sumei de 8.372,08 lei cu titlu de cheltuieli aferente apartamentului nr. 4, solicitate de către reclamanta prin cererea principală.
În prezenta speță sunt incidente dispozițiile art. 46, art. 49 al. 1, 2 si art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari”, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Potrivit dispozițiilor legale antemenționate, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, in caz contrar asociația de proprietari având dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, conform art. 25 alin. 1 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aceste cote de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată.
Din declarația martorului audiat în prezenta cauză (f. 111) a reieșit că de aproximativ 6 ani, în apartamentul în litigiu locuiesc fiul pârâtului și soția acestuia, respectiv chemații în garanție T. I. și T. A., împreună cu cei doi copii.
Astfel, în ceea ce privește susținerea privind neconsumarea de către pârât a utilităților și cheltuielilor comune, prima instanță a reținut că pârâtul este proprietarul apartamentului în litigiu și față de dispozițiile exprese ale art. 46, art. 49 al. 1, 2 si art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007, pârâtului, în calitate de proprietar îi incumbă obligația de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori.
Împrejurarea că paratul nu a fost in posesia apartamentului, nu a consumat utilitățile și nu a locuit in imobil va avea consecință asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârât, pe care instanța a admis-o, pornind de la următoarele considerente:
Instanța a avut în vedere legătura de dependență și subordonare care există între cererea principală și cererea de chemare în garanție, în sensul că soluția cererii principale influențează și soluția cererii de chemare în garanție. Astfel, dacă cererea de chemare în garanție a fost formulată de către pârât, admiterea cererii principale va atrage admiterea cererii de chemare în garanție, soluția fiind justificată de faptul că, prin hotărârea judecătorească s-a fixat o obligație în sarcina pârâtului, caz în care pentru chematul în garanție s-a activat obligația de a garanta sau de a despăgubi.
Aplicând aceste principii la speța de față, instanța a admis cererea de chemare în garanție, câtă vreme a fost admisă cererea principală, subzistând în sarcina chemaților în garanție obligația de a garanta sau de a despăgubi.
În ceea ce privește cuantumul obligațiilor legale de plata a cheltuielilor comune ale imobilului, pe perioada aprilie 2013-august 2014, instanța va avea în vedere plata parțială efectuată de parat prin mandat poștal, fiind achitate suma de 2555,25 lei și suma de 190,64, conform dovezilor de la filele 98-101, sens în care instanța a admis în parte acțiunea promovată de reclamantă în ceea ce privește suma de 5726,19 lei reprezentând contravaloare cheltuieli comune de întreținere aferente apartamentului nr.4, pe perioada aprilie 2013-august 2014, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,2% calculate până la data achitării efective a debitului, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât prin care a solicitat obligarea reclamantei aplice toate prevederile Legii 325/2006 art. 30 al. 2 lit. a, b, c pentru debranșarea totala de la serviciile furnizate de Colterm începând cu 01.05.2014 sub sancțiunea unor daune interese de cate 1000 euro pe zi pana la îndeplinirea in totalitate a acestei obligații legale, instanța a respins-o ca neîntemeiată, câtă vreme în prezent apartamentul în litigiu a fost debranșat de la Colterm asa cum rezultă din adresa SC 2014-_/17.02.2015 emisă de Municipiul Timișoara, aspect confirmat de pârât la interpelarea instanței de la termenul de judecată din 21.05.2015, urmare a pronunțării Sentinței Civile nr._/07.10.2104 în dosarul nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului pârâtul reclamant reconvențional T. S. I., cum și chemații în garanție Tălvan I. și Tălvan A., cei din urmă fără a face dovada legalei învestiri a instanței.
La termenul de judecată din data de 28.01.2016, tribunalul a constatat că apelul declarat de apelanții-chemați în garanție Tălvan I. și Tălvan A. nu a fost timbrat anticipat, cu toate că apelanții au fost legal citați cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 262 lei (filele 45-47 din dosarul pendent). Zis altfel, că apelanții nu s-au conformat obligației legale stabilite de instanță; motiv pentru care a pus în discuție, din oficiu, excepția procedurală absolută și peremptorie a netimbrării căii de atac a apelului.
Statuând asupra timbrării, OUG nr. 80/2013, prin al său art. 33 alin. 1, spune că „taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”. Altfel spus, taxele judiciare de timbru se achită înainte de primirea (înregistrarea) efectuarea sau eliberarea oricăror acte supuse acestei norme legale. A.. (2) apartenent aceluiași text de lege spune că ”Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere…obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru…”., textul fiind incident și în căile de atac, în temeiul dispozițiilor art. 32 din ordonanță (potrivit cărora „Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.”) și care se cer a fi puse în corelație și cu prevederile art. 23 alin. 1 lit. b apartenente aceluiași act normativ.
Așa stând lucrurile, cum apelanții nu au înțeles a se supune exigențelor legii și a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina lor prin rezoluție administrativă în cuantum de 262 lei, condiție prevăzută de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute și necondiționate (așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 470, art. 174 alin. 2 și art. 176 pct. 6 - apartenente toate noii legi procedurale civile cu cele ale OUG nr. 80/2013, supra anunțate), instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu.
Pe cale de consecință, tribunalul, dând eficiență textului legal, va anula ca netimbrat apelul declanșat de către apelanții-chemați în garanție T. I. și T. A. contra sentinței civile nr. 8050/4.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari . și cu intimatul T. S. I..
Prin apelul declanșat de către apelantul-pârât reclamant reconvențional T. S. I. contra aceleiași sentințe, s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate, respingerea cererii formulate de reclamanta Asociația de Proprietari . și admiterea cererii reconvenționale.
În susținerea căii de atac,apelantul-pârât reclamant reconvenționala învederat că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv lipsa capacității procesuale de folosință privind toate serviciile terților furnizori pentru care a fost chemat în judecată.
A prezentat toate dovezile pertinente prin care a dovedit faptul că nu a folosit nici unul din serviciile ale căror costuri i-au fost solicitat de către asociație prin cererea de chemare în judecată.
A învederat că judecătoria nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, ceea ce dovedește existența acestui motiv temeinic pentru desființarea, casarea sau anularea sentinței apelate.
Apelantul a învederat că a invocat și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile conform prev. art. 193 alin. 1 și 2 N.C.P.C. Nici față de această excepție nu există pronunțarea în dispozitivul sentinței atacate, fapt care dovedește că prima instanță nu s-a pronunțat pe această excepție, sentința fiind incompletă și trebuie desființată, casată sau anulată.
Pe fond, apelantul a învederat că instanța de fond a admis mai mult decât a solicitat reclamantul: 5726,19 lei plus plățile efectuate de fiul său: 2555,25 + 190,64 = 8472,08, deci cu 100 de lei mai mult decât a solicitat reclamanta.
Faptul că judecătoria a admis respectiva sumă de bani, fără ca pârâtul să datoreze efectiv reclamantei absolut nici un ban, precum și faptul că i s-a admis reclamantei, cu obligarea la plată a chemaților în garanție o sumă mai mare decât cea solicitată de reclamant, constituie o gravă eroare judiciară.
Învederează că a solicitat judecătoriei o expertiză în specialitatea contabilitate, însă instanța a refuzat nejustificat efectuarea expertizei.
Prima instanță a obligat chemații în garanție să plătească reclamantei suma de 5726,19 lei și plata penalizărilor de întârziere de 0,2% calculate până la data achitării efective a debitului, deși reclamantul nu a solicitat acest lucru, aceasta fiind o gravă eroare a instanței.
Apelantul a invocat puterea de lucru judecat raportat la sentința civilă nr._/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin nerecurare, care „obligă pârâta (Asociația de Proprietari .) să-și dea acordul scris exprimat prin hotărârea adunării generale asupra intenției reclamantului (T. S. I.) de realizare a unui sistem individual de încălzire pentru apartamentul nr. 4 proprietatea sa”.
Apelantul a învederat că judecătoria a apreciat că cheltuielile de întreținere se plătesc în avans, fapt complet greșit deoarece acestea se plătesc în baza facturilor furnizorilor, care la rândul lor se emit pe baza consumului real de energie termică, electrică, gaze, etc.
Apelantul a învederat că prima instanță în mod nelegal a respins cererea reconvențională întrucât nu există nici o lege în baza căreia să poată motiva respingerea acestei cereri.
În concluzie, apelantul solicită admiterea căii de atac, casarea, desființarea sau anularea sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii reconvenționale și obligarea intimatei-reclamante Asociația de Proprietari . la plata sumei de 1000 lei/zi începând de la data rămânerii definitive a sentinței civile a Judecătoriei Timișoara mai sus menționate până la îndeplinirea cu corectitudine a obligației menționate.
În baza art. 223 N.C.P.C., apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii precum și a legitimării condiției interesului în a critica soluția dată demersului principal, tribunalul constată următoarele:
Prin calea de atac pendinte promovată, pârâtul-apelant critică atât modul de rezolvare a cererii sale reconvenționale cât și soluția dată demersului principal, din perspectiva nepronunțării de către prima instanță asupra unor excepții pe care le-ar fi invocat în apărare, precum și cu privire la cuantumul pretențiilor (inclusiv nedispunerea unei expertize contabile pentru a clarifica aspecte legate de modul de stabilire a cheltuielilor lunare de întreținere, cu observarea momentului de la care apartamentul în discuție a fost debranșat de la rețeaua COLTERM).
Fără a observa însă apelantul, așa cum în rigoarea legii avea a o face, că prin dispozitivul sentinței apelate, deși în primul paragraf se admite în parte acțiunea formulată de reclamanta-intimată în contradictoriu cu el, acesta nu este obligat la nimic. Și aceasta pentru că judecătoria, admițând și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul-apelant T. S. I., i-a obligat direct pe pârâții-chemați în garanție Tălvan I. și Tălvan A. la plata către reclamantă a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, fără a respecta cele două etape pe care le implică o soluție de admitere (totală sau parțială) atât a demersului principal, cât și a cererii de chemare în garanție formulată de către pârât.
Zis altfel, prima instanță, în dispozitivul sentinței apelate, avea a dispune, urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtului T. S. I. la plata către reclamantă a sumei constatată jurisdicțional ca fiind datorată; și, mai apoi, ca o consecință a admiterii integrale a cererii de chemare în garanție formulată de pârât, avea a obliga chemații în garanție Tălvan I. și Tălvan A. la plata aceleiași sume către pârât.
Numai că nerespectarea acestor etape în redactarea minutei și, mai apoi, a dispozitivului hotărârii apelate nu putea fi criticată decât de cei ce au fost condamnați jurisdicțional - și anume de către chemații în garanție Tălvan I. și Tălvan A.. Cum însă apelul declarat de aceștia a fost anulat ca netimbrat, soluția instanței dată cererii de chemare în garanție, precum și modalitatea de redactare în acest sens a minutei, și, respectiv a dispozitivului sentinței, a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi contestată. Și aceasta întrucât pârâtul-apelant T. S. I. nu legitimează interesul în a critica soluția dată demersului principal, și, mai apoi a cererii de chemare în garanție, din moment ce el însuși nu a fost obligat la nimic. Simpla mențiune din primul paragraf al sentinței supusă pendinte reformării în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu el nu este suficientă să legitimeze interesul acestuia în a declanșa calea de atac și a critica această soluție (și/ori pe cea dată cererii de chemare în garanție), din moment ce, în concret, el nu a fost condamnat jurisdicțional la nimic (sau altfel spus, nu a fot obligat să dea, să facă sau să nu facă ceva în contradictoriu cu reclamanta-intimată).
Așa stând lucrurile, tribunalul va omite a mai analiza criticile aduse de pârâtul-apelant T. S. I. modului de soluționare a incidentelor procedurale, precum și fondului pretențiilor ce au făcut obiectul demersului principal, și, respectiv, cererii de chemare în garanție (de altfel, corect calificată astfel de prima instanță, prin raportare la obiectul acesteia).
Cât despre modul de rezolvare a cererii reconvenționale, apelantul-pârât-reclamant-reconvențional T. S. I., deși invocă puterea lucrului judecat derivat din sentința civilă nr._/07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin nerecurare, reproșează primei instanțe soluția de respingere a demersului său incidental ca neîntemeiat, solicitând reformarea acesteia în sensul admiterii cererii reconvenționale.
Din lecturarea comparativă a cererii reconvenționale formulată în dosarul pendent și a cererii formulate pe cale principală în dosar nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara, se detașează cu puterea evidenței că obiectul, părțile și cauza celor două acte procedurale sunt identice: reclamant - T. S. I.; pârâtă - Asociația de Proprietari .; obiect - obligarea pârâtei asociația de proprietari sa efectueze demersurile necesare la Colterm SA Timisoara pentru debranșarea totala de la sistemul de încălzire centralizata si a apei calde menajere a apartamentului proprietatea reclamantului, sub sancțiunea unor daune cominatorii, temeiul de drept fiind reprezentant de dispozițiile art. 30 alin. 2 lit. a, b și c din legea cu nr. 325/2006 (a se vedea filele 26-30 și, respectiv, 71-73 din dosarul de fond).
Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că, în ceea ce privește obiectul cererii reconvenționale formulate în dosarul pendent, se verifică tripla identitate cerută de prevederile art. 430 alin. 1 și 2 - 431 apartenente legii procedurale civile pentru a deveni incidentă în speță excepția autorității lucrului judecat. Or, unul din efectele în plan procesual produse de autoritatea lucrului judecat constă tocmai în aceea că „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”, obstaculând verificarea jurisdicțională ulterioară a unei chestiuni tranșată definitiv într-un litigiu anterior. Abstracție făcând de faptul că un așa demers a rămas și fără obiect; de vreme ce, potrivit dovezilor produse chiar de către apelantul-pârât-reclamant-reconvențional T. S. I., apartamentul - proprietatea sa a fost deja debranșat de la rețeaua de termoficare COLTERM (filele 107-109 și 129 din dosarul de fond).
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 c. proc. civ. va respinge calea de atac declanșată de către apelantul-pârât reclamant reconvențional T. S. I. contra aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă reconvențională Asociația de Proprietari . și cu intimații-chemați în garanție Tălvan I. și Tălvan A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declanșat de apelanții-chemați în garanție Tălvan I., CNP_, și Tălvan A., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., .,., ambii împotriva sentinței civile nr. 8050/4.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari ., C._, cu sediul în Timișoara, ., ., județul T., și cu intimatul T. S. I., CNP_, cu reședința în ., județul T..
Respinge apelul declanșat de către apelantul-pârât reclamant reconvențional T. S. I. contra aceleiași sentințe în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă reconvențională Asociația de Proprietari . și cu intimații-chemați în garanție Tălvan I. și Tălvan A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
Președinte, Judecător, A. A. L. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 6/29.02.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara - jud. R. T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 225/2016. Tribunalul TIMIŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 187/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
