Pretenţii. Hotărâre din 18-10-2012, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 694/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 694/A
Ședința publică din data de 18.10.2012
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. V.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanții-reclamanți C. G. și C. E. contra sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T., P. M. Timișoara, P. M. Timișoara, M. Timișoara și C. local al municipiului Timișoara - cei trei din urmă reprezentanți prin Primar, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul C. G., personal, asistat de avocat H. M., reprezentant și al apelantei, lipsă, C. E., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul apelanților depune împuternicirea avocațială, concluzii scrise, însoțite de copia deciziei civile nr. 1349/10.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 61._, cu titlu de practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 20.04.2011, reclamanții C. G. și C. E. au chemat în judecata pârâtii P. municipiului Timișoara, P. M. Timișoara, M. Timișoara și C. local al municipiului Timișoara - cei trei din urmă reprezentanți prin Primar și au solicitat sa se constate ca imobilul situat in Timisoara, ., evidentiat in CF nr._ Timisoara, nr. top._/2 a fost trecut fara un titlu valabil in proprietatea statului R. prin Decizia nr. 129/29.01.1976 in baza Legii nr. 4/1973, sa fie obligati paratii in calitate de proprietari tabulari ai imobilului mentionat la plata de despagubiri in suma de 50.000 Euro prin echivalent in lei la data platii, reprezentand contravaloarea casei si a terenului in suprafata de 150 mp identificat in CF_ Timisoara, nr. top._/2/1, constructie instrainata de parati in baza Legii nr. 112/1995.
În motivarea actiunii, reclamantii au arătat că, in privinta primului capat de cerere inteleg sa invoce autoritatea de lucru judecat intrucat prin sentinta civila nr. 1009/PI/25.03.2009 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr._ s-a stabilit in mod irevocabil ca imobilul mentionat mai sus a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil. Ca, prin notificarea nr. 570/19.09.2001 formulata de B. S. T. au solicitat paratilor, in temeiul Legii 1/2001, restituirea in natura a imobilului situat in Timisoara, ., jud. Timis, inscris in CF_ Timisoara, astfel ca a fost emisa Dispozitia nr. 1925/19.08.2008, paratii acordandu-le despagubiri prin echivalent. Impotriva acestei decizii au formulat contestatie la Tribunalul Timis, cererea formand obiectul dosarului nr._, solutionata irevocabil prin sentinta civila nr. 1009/PI/25.03.2009, prin care s-a dispus anularea dispozitiei mentionate in sensul retocedarii in natura a suprafetei de 350 mp din suprafata totala de 500 mp. Prin dispozitia Primarului M. Timisoara nr. 1925/19.08.2008 a fost anulata dispozitia nr. 996/17.03.2011 si s-a dispus restituirea in natura a imobilului teren in suprafata de 350 mp. Intrucat au fost despagubiti in natura doar pentru suprafata de 350 mp, reclamantii au inteles ca, in temeiul art. 480 Cod civ. sa solicite despagubiri in valoare de 50.000 de Euro, in considerarea faptului ca imobilul casa si teren in suprafata de 150 mp nu au fost retrocedate in natura si nici prin echivalent.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 480-481 Cod civil, art. 41 (1), art. 42, art. 44 (2) din constitutia Romaniei, art. 6 pct. 1, 2, 3 din legea 213/1998, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 1 la acesta precum si Decizia civila nr. 5691/06.07.2005 a ICCJ, OUG 81/2007.
Pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin DGFP Timis a formulat întâmpinare si a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, respingerea in tot a actiunii ca netemeinica si nelegala, prescriptia dreptului la actiune potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/2001, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de jduecata ca nefondata.
Prin sentinta civila nr. 4398 din 27.09.2011 Tribunalul Timis a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Timisoara.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara la data de 20.10.2011 sub nr._ .
Paratii C. L. al Primariei Timisoara și P. M. Timisoara au formulat intampinare si au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere ca reclamantii au la dispozitie calea deschisa de Legea 10/2001, neavand un drept de optiune intre aceasta si dreptul comun in acest sens fiind si Decizia nr. 53/04.06.2007 si Decizia nr. 33/2008 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin sentința civilă nr._/29.06.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a admis exceptia inadmisibilitatii si in consecinta a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții C. G. și C. E. în contradictoriu cu pârâții S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Timis, P. M. Timișoara, P. M. Timișoara, M. Timișoara și C. local al municipiului Timișoara - cei trei din urmă reprezentanți prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
In baza art. 137 alin. 1, avand a se pronunta cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii invocata prin intampinare, judecătoria a reținut că, astfel cum reiese din CF nr._ Timisoara (fila 11), reclamantii au fost proprietarii imobilului casa si gradina in suprafata de 500 mp, nr. top18937/2.
Avand in vedere notificarea nr. 570/19.09.2001 formulata prin intermediul B. S. T., reclamantilor le-a fost recunoscuta calitatea de persoane indreptatite conform art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 10/2001 republicata, sens in care s-a emis Dispozitia nr. 1925/19.08.2008 prin care s-a dispus acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul in suprafata de 500 mp si pentru constructiile inscrise in CF nr._ Timisoara, restituirea in natura nefiind posibila datorita instrainarii acestora in baza Legii 112/1995.
Reclamantii au solicitat anularea acestei dispozitii si obligarea Primarului M. Timisoara sa fie obligat sa emita o noua dispozitie prin care sa fie restituit in natura terenul in suprafata de 500 mp si constructia inscrise in CF nr._ Timisoara.
Cererea reclamantilor a format obiectul dosarului nr._ si a fost solutionata irevocabil de Tribunalul Timis prin sentinta civila nr. 1009/PI/25.03.2009, in sensul admiterii in parte a actiunii, anularii dispozitiei nr. 1925/19.08.2008 în limita solutiei administrative ce poarta asupra retrocedarii terenului (care incorporeaza constructia instrainata in conditiile de exigenta ale Legii nr. 112/1995) si restituirii in natura a imobilului teren in suprafata de 350 mp.
Pentru aducerea la indeplinire a acestei sentinte a fost emisa Dispozitia nr. 996/17.03.2011 si s-a dispus restituirea in natura a imobilului teren in suparafata de 350 mp.
Asadar, sentinta civila nr. 1009/PI/25.03.2009 pronuntata de Tribunalul Timis, irevocabila prin Decizia civila nr. 315/09.12.2009 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara si Decizia civila nr. 6486/30.11.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie stabileste in mod irevocabil ca reclamantii au avut calitatea de personae indreptatite in sensul art. 3 alin. 1 lit. a) din legea 10/2001, ca preluarea de catre Stat a imobilulu inscris in CF nr._ Timisoara s-a facut titlu valabil si ca in mod corect acestia au fost despagubiti in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul in suprafata de 150 mp.
Prin Decizia nr. 27 din 14.11.2011, obligatorie potrivit art. 329, alin. 3 Cod proc.civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca actiunile in acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, indreptate direct impotriva Statului R., intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 13 din aceasta Conventie, sunt inadmisibile.
In considerentele acestei decizii ICCJ a retinut in esenta, ca actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun in acordarea de despagubiri banesti se impun a fi respinse ca inadmisibile, pentru acelasi rationament expus de ÎCCJ in Decizia nr. 33/2008, existand similitudine intre problemele de drept in discutie, singura deosebire constand in natura masurii reparatorii solicitata de reclamant.
Curtea a retinut că, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat in perioada 6 martie_89 s-a adoptat o lege speciala, care prevede in ce conditii persoana indreptatita beneficiaza de masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri, nu se poate sustine, fara a incalca principiul specialia generalibus derogant, ca dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau in concurs cu legea speciala.
Vazand cele de mai sus, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii actiunii si va respinge actiunea formulate de reclamanti ca inadmisibila
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului reclamanții C. G. și C. E., solicitând admiterea acesteia, schimbarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelanții au învederat că pentru suprafața de 150 m.p. și pentru construcția edificată pe aceasta, înscrise în CF_ nr. top_/2/1 nu au fost despăgubiți nici în natură și nici în echivalent. Motiv pentru care se consideră îndreptățiți a uza de acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun reprezentat de art. 480-481 din codul civil în corelație cu art. 6 din legea nr. 231/1998 și la a obține în compensare un teren liber de sarcini, opri, în subsidiar, despăgubiri bănești pentru imobilele imposibil de restituit în natură.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluțiunii căii de atac, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată că reproșurile ce se aduc primei instanțe, pentru considerentele reținute de aceasta, la care se adaugă cele ce succed.
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că, în adevăr, petiționarii C. G. și C. E. au uzat de procedura specială configurată legislativ de legea reparatorie specială cu nr. 10/2001 republicată, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul situat in Timisoara, ., evidențiat in CF nr._ Timisoara, nr. top._/2. Dispoziția inițială cu nr. 1925/19.08.2008 emisă de pârâtul P. municipiului Timișoara a fost atacată în justiție. Urmare a finalizării etapei jurisdicționale, s-a emis o nouă Dispoziție cu nr. 996/17.03.2011, prin care același pârât, conformându-se hotărârilor judecătorești, a dispus restituirea în natură a imobilului-teren în întinderea cantitativă și topografică rezultată din expertiza tehnică efectuată de expert M. Eugeniu în dosarul alcătuit în urma contestației promovate de petiționari, cu nr._ care face parte integrantă din prezenta hotărâre, condiționat de rambursarea sumei primite de reclamanți cu titlu de despăgubiri în compensare pentru imobilul expropriat. Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că dispoziția inițială, din anul 2008, a rămas valabilă în ceea ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII al legii cu nr. 247/2005, modificată de OUG nr. 81/2007, pentru imobilul teren și construcție ce nu s-au restituit în natură.
Așa stand lucrurile, cu forța evidentei se conturează si concluzia ca numai ignorând statuările obiectivate in corpul hotărârilor judecătorești supra anunțate (care, ., se arata a avea valoarea unor norme individuale, de sorginte jurisdicționala, fiind cele mai tipice acte de aplicare a dreptului); si nesocotind puterea lucrului judecat, petiționarii au recurs din nou la concursul justiției, pentru reabordarea jurisdicțională a acelorași chestiuni litigioase vizând preluarea imobilului fără titlu valabil și referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent (sub forma unui teren în compensare, ori despăgubiri pecuniare).
Fără a observa, așa cum in rigoarea imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelatei cu acela al alin. (2) apartenent art. 1202, ambele din legea civila (chemate sa configureze legislativ PREZUMTIA LUCRULUI JUDECAT, - forma in care se manifesta autoritatea de lucru judecat atunci când nu exista identitatea de elemente cerute de aceeași lege civila, prin al sau art. 1201, ci doar o suprapunere de chestiuni litigioase), trebuia sa facă, ca statuările jurisdicționale redate in corpul deja evocatelor hotărâri judecătorești, se manifesta cu caracter absolut, ce nu îngăduie a fi contrazis; si, nici ca, autoritatea procesuala a actelor jurisdicționale in discuție (exprimând sau nu adevărul, rezulta din puterea conferita de lege instanței de judecata, de a transa definitiv o chestiune litigioasa), obstacula, prin efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, reluarea verificării acelorași chestiuni. Zis altfel, petiționarilor nu le mai era îngăduit să solicite, pe calea dreptului comun, măsuri reparatorii pentru imobilul în discuție ce nu poate fi retrocedat în natură, de vreme ce aceste măsuri au fost propuse prin Dispoziția nr. 1925/19.08.2008, și care, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din sentința civila nr. 1009/PI/25.03.2009 pronunțata de Tribunalul Timis in dosarul nr._, rămasă irevocabilă, nu au fost anulate jurisdicțional, rămânând valabile. Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, eventual, petiționarii au a uza de căile recunoscute de legiuitor, în situația în care dosarul administrativ nu a fost predat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ori dacă se tergiversează emiterea unei decizii, în cadrul procedurii reglementată de Titlul VII al legii cu nr. 247/2005.
Abstracție făcând de faptul că, prin raportare la efectele produse pe plan procesual de Decizia nr. 27 din 14.11.2011 dată în interesul legii de Înalta de Curte de casație și Justiție, în adevăr, un așa demers judiciar se privește a fi inadmisibil, așa cum judicios a reținut și prima instanță.
De aceea, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți C. G. și C. E. contra sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu P. M. Timișoara, P. M. Timișoara, M. Timișoara și C. local al municipiului Timișoara - cei trei din urmă reprezentanți prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți C. G. și C. E., ambii cu domiciliul procedural ales în Timișoara, P-ța Libertății, nr. 2, ., contra sentinței civile nr._/29.06.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T., cu sediul în Timișoara, Bv. Gh. L., nr. 9B, județul T., P. M. Timișoara, P. M. Timișoara, M. Timișoara și C. local al municipiului Timișoara - cei trei din urmă reprezentanți prin Primar, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, A. A. L. V.
GREFIER,
A. T.
Red./Tehnored. A.A.
Ex. 9/31.10.2012
| ← Pretenţii. Sentința nr. 928/2012. Tribunalul TIMIŞ | Succesiune. Decizia nr. 781/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
