Succesiune. Decizia nr. 781/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 781/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-11-2012 în dosarul nr. 781/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/A
Ședința publică din 8 noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta-reclamantă C. A. împotriva sentinței civile nr. 5713/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G., T. M. (M.), T. A., T. J., R. Ș., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat H. I., în reprezentarea apelantei, lipsă, avocat N. L., pentru intimatul, lipsă, T. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 31.10.2012, a fost depus de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara - Direcția de Evidență a Persoanelor - Serviciul de Stare Civilă, ca răspuns la adresa emisă de instanță la termenul anterior, un extras pentru uz oficial de pe actul de căsătorie încheiat între numiții Rozsa A. și T. T. și înregistrat sub nr. 806/26.06.1956. Totodată, prin același serviciu, în data de 05.11.2012, a fost depus de către Primăria Comunei Sînandrei un extras pentru uz oficial de pe actul de naștere al numitei T. T., înregistrat sub nr. 11/28.02.1921.
Reprezentantul intimatului T. M. (M.) depune chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de aderare la apel, în cuantum de 12 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Reprezentanta apelantei învederează că cererea de aderare la apel a fost formulată în termen.
Reprezentantul intimatului T. M. (M.) solicită proba testimonială în dovedire pretențiilor alegate.
Reprezentanta apelantei se opune probei solicitate.
Instanța, în deliberare, apreciază că există un probatoriu suficient și îndestulător administrat în cauză de către prima instanță, motiv pentru care respinge proba solicitată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra apelurilor formulate.
Reprezentanta apelantei-reclamante C. A. solicită admiterea apelului declarat de reclamantă, modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată. Cu privire la apelul formulat de către apelantul-pârât T. M. (M.), solicită respingerea acestuia. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul apelantului-pârât T. M. (M.) arată că nu se opune apelului formulat de către apelanta-reclamantă, iar în ceea ce privește apelul declarat de către pârâtul T. M. (M.), solicită admiterea acestuia, admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța cu nr. CSN 0009/02.10.2012.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr._/325/2006 (nr. vechi 5491/2006), reclamanta C. A. in contradictoriu cu paratii P. G., Thernes M., Thernes A., Thernes Hans, si Rozsa Ș. a solicitat instantei ca prin sentința pe care o va pronunta să constate că în urma decesului numitului Rozsa A., survenit în data de 11.08.1990, și ulterior a numitei R. T. survenit la data de 05.01.2005, au rămas ca moștenitori legali acceptanți în termenul de succesiune reclamanta C. A. și pârâtul P. G.; să se constatate că ceilalți moștenitori, respectiv pârâții 2, 3, 4 și 5, sunt străini de succesiune; să se constatate că masa succesorală se compune din imobilul situat Timișoara, ., identificat prin C.F. nr. 1535 Timișoara; să se dispuna atribuirea în cotă de ½ a imobilului către reclamanta, și respectiv ½ către pârâtul 1, P. G.; să se dispuna intabularea reclamantei asupra imobilului în chestiune, în cotă de ½ parte, cu titlu de moștenire.
In motivare, se arata ca reclamanta este nepoata de soră a defunctei Rozsa T., decedată la data de 05.01.2005. In urma decesului susnumitei, survenit posterior după cel al soțului ei, R. A., reclamanta și pârâtul 1 au acceptat prin declarație notarială în mod expres succesiunea după defunctă. Reclamanta mai arata ca in fata Notarul Public, a aratat că decedatul Rozsa A. mai are un fiu, provenit dintr-o căsătorie anterioară, respectiv pârâtul 5, dar că nu l-a mai văzut pe acest pârât de mai mult de zece ani, și că nici nu cunoaste adresa la care acesta domiciliază, desi a facut demersuri in vederea aflarii adresei de domiciliu a acestuia.
La termenul de judecata din data de 18.09.2006, paratul Thernes M. (M.) a formulat intimpinare si cerere reconventionala prin care a aratat ca solicita sa se ia act de faptul ca intelege sa accepte succesiunea dupa defuncta Rozsa T. (matusa paratului - sora tatălui sau); sa se constatate ca are calitate de succesor al defunctei Rozsa T. prin reprezentarea tatălui sau T. M. (M.) in prezent decedat si sa se dispuna intabularea sa asupra cotei de proprietate cuvenite in calitate de moștenitor, si anume cota de 1/2 din imobilul inscris in CF nr.1535 Timișoara.
In motivare, se arata ca este nepotul de frate de-al defunctei Rozsa T., dat fiind ca tatăl sau a fost fratele acesteia.
Se mai arata ca, pana la data primirii acțiunii, nu a avut cunoștința despre decesul matusii sale, iar in cazul in care instanța de fond va retine ca Rozsa S., Thernes A. si Thernes Hans si anume fiul, fratele respectiv nepotul defunctei sunt renuntatori la succesiune, paratul Thernes M. ar dobandi o cota de ½ din imobil, iar reclamanta si P. G. ar dobandi o cota de ¼ fiecare.
La termenul de judecata din data de 30.10.2006, reclamanta C. A., a formulat raspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională depuse de către pârâtul T. M. (M.), prin care solicita respingerea pretențiilor acestuia, aratand ca de la decesul numitei R. T., cu bună credință, odată cu demararea procedurii notariale de dezbatere a succesiunii, reclamanta l-a informat și pe acest pârât, odată cu ceilalți, despre decesul numitei, și i-a solicitat să se prezinte la B.N.P. pentru a dezbate succesiunea, insa pârâtul T. M., alături de pârâții 3 și 4, nu s-a prezentat la B.N.P., dezinteresandu-se de succesiune. Singurul care a venit la B.N.P. L. C. pentru dezbaterea succesiunii a fost pârâtul 1. Astfel, reclamanta arata ca, deoarece pârâtul T. M. (M.), nu și-a exercitat în termen dreptul său de opțiune succesorală, este străin de succesiune.
Prin sentinta civila nr. 9298/08.07.2008, Judecatoria Timisoara a admis actiunea civila formulata de reclamanta C. A., si a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Thernes M..
Impotriva acestei sentinte, la data de 21.08.2008, paratul T. M. (M.), a declarat apel, solicitand admiterea apelului, si, in principal, desfiintarea sentintei cu trimiterea pricinii spre rejudecare, iar in subsidiar, schimbarea acesteia in sensul admiterii numai in parte a cererii principale si a admiterii cererii sale reconventionale.
Prin Decizia civila nr. 21/A/15.01.2010, Tribunalul Timis, a admis apelul formulat de T. M., a desfiintat sentinta civila nr. 9298/08.07.2008 a Judecatoriei Timisoara, considerand ca judecata, in prima instanta s-a realizat in lipsa paratului Rozsa S., care nu a fost legal citat si a trimis dosarul spre rejudecare catre Judecatoria Timisoara, pe rolul careia s-a inregistrat la data de 25.02.2010, dosarul cu nr._ .
La termenul de judecata din data de 13.05.2010, reclamanta isi precizeaza actiunea prin reprezentant in sensul ca numele paratilor sunt P. G., Thernes M., Thernes A., aceeasi persoana cu paratul initial A., Thernes J., aceeasi persoana cu paratul intial Thernes Hans si Rozsa S..
Pentru termenul de judecata din data de 24.06.2010, paratul Thernes A. a depus la dosar o declaratie extrajudiciara prin care arata ca renunta in favoarea celorlalti parati la partea sa de mostenire.
La termenul de judecata din data de 16.12.2010, instanta a audiat martorii Jung G. F. si H. F., incuviintati de catre instanta la cererea paratului Thernes M..
La acelasi termen de judecata reprezentantul reclamantei a invederat instantei ca se afla in imposibilitatea de a depune la dosar actele de stare civila in ce-l priveste pe paratul Rozsa S., si instanta avand in vedere ca acesta a fost chemat in judecata in calitate de fiu al defunctilor mentionati mai sus, fata de lipsa de a dosar a actelor de stare civila ale susnumitului, in baza prev. art. 155 indice 1 C., suspenda judecarea cauzei.
Prin decizia civila nr. 1248/2011, Tribunalul Timis, a admis recursul formulat de reclamanta impotriva incheierii de suspendare si a casat incheierea pronuntata in data de 16.12.2010, cauza fiind repus pe rol de instanta de fond la data de 09.02.2012. Instanta de recurs a retinut ca actele de stare civila au configuratia unor mijloace de proba, comportamentul reclamantei nu obstaculeaza judecarea cauzei, astfel ca nu poate fi aplicata sanctiunea prev. de art. 155 indice 1 C., absenta acestor mijloace probatorii urmand a fi avute in vedere de instanta, odata cu solutionarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 09.02.2012, reprezentanta reclamantei precizeaza faptul ca despre Rozsa S. nu se mai cunosc informatii inca din anul 1990, efectuandu-se toate demersurile necesare atat de catre reclamanta cat si de catre parati pentru a se depune la dosar actele de stare civila si pentru a se afla unde se afla acesta, fara nici un rezultat.
Prin sentința civilă nr. 5713/01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă actiunea formulata si precizata de reclamanta C. A., in contradictoriu cu P. G., T. M. (M.), T. A., T. J. și Rozsa S..
A fost respinsă cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional T. M. (M.). Nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut urmatoarele:
Conform CF nr. 1535 Freidorf nr. top. 436/16, asupra imobilului situat in Timisoara, ., sunt proprietari Rozsa A. si sotia sa Rozsa T..
Potrivit certificatelor de deces depuse la dosar, numitul Rozsa A. a decedat la data de 11.08.1990, iar numita Rozsa T. a decedat la data de 05.01.2005.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat dezbaterea succesiunii defunctilor Rozsa A. si sotia Rozsa T., cu constatarea faptului ca paratii Thernes M., A. si J., precum si Rozsa S. sunt straini de succesiune.
Potrivit schemei arborelui genealogic, a sustinerilor reclamantei si paratului T. Michale, in interogatoriul luat in fata instantei, reclamanta ar fi nepoata de sora cu defuncta Rozsa T., paratul P. G., nepot de frate cu defuncta, paratul 2 la fel, paratul 3 este fratele defunctei, iar paratii 1 si 4 nepoti de frate cu defuncta, paratul Rozsa S. fiind fiul defunctului Rozsa A. din alta casatorie.
Pentru termenul de judecata din data de 24.06.2010, paratul Thernes A. a depus la dosar o declaratie extrajudiciara prin care arata ca renunta in favoarea celorlalti parati la partea sa de mostenire.
Prin declaratia autentificata sub nr. 676 de BNP L. C., la data de 01.07.2005, paratul Perzsem G. a declarat ca accepta pur si simplu in termenul prevazut de lege, in mod voluntar si expres mostenirea ramasa in urma defunctei Rozsa T..
Prin declaratia autentificata sub nr.662 de BNP L. C., la data de 29.06.2005, reclamanta a declarat ca accepta pur si simplu in termenul prevazut de lege, in mod voluntar si expres mostenirea ramasa in urma defunctei Rozsa T..
Din declaratia martorului O. P. G., de la fila 121 din dosar din primul ciclu procesual rezulta ca acesta este var primar cu sotul reclamantei si a cunoscut-o personal pe defuncta Rozsa T. care era matusa reclamantei si cele doua erau foarte apropiate. Martorul arata ca nu stie ca defuncta sa fi avut alte rude si nu stie cine a inmormantat-o pe aceasta. Martora O. I. Lucă, a carei declaratie se afla in dosarul din primul ciclu procesual arata ca sotul ei este var primar cu sotul reclamantei si ca a cunoscut-o pe def. Rozsa T. in casa reclamantei, si aceasta se intelegea foarte bine cu reclamanta. Martora arata ca de inmormantarea defunctei s-a ocupat reclamanta.
In interogatoriul luat reclamantei, aflat la fila 113 din dosarul din primul ciclu procesual, aceasta a aratat ca l-a instiintat pe paratul T. M. despre decesul defunctei Rozsa T. la sfarsitul lunii iunie 2005, cand l-a vizitat pe acesta la domiciliul lui in Ronaț. Reclamanta arata ca paratul stia de decesul defunctei si de comun acord s-au inteles sa mearga la notar, crezand ca si acesta va renunta la mostenire, dar nu a fost asa. Totodata reclamanta a aratat ca il cunoaste pe paratul Rozsa S., dar nu l-a vazut de vreo 30 de ani.
La fila 189 din dosarul din primul ciclu procesual se afla interogatoriul paratului T. M. care arata ca nu tine legatura cu niciuna dintre partile in litigiu si ca in 29.07.2006, familia reclamantei a venit la el si i-a propus sa renunte la mostenirea lui Rozsa T. si el i-a anuntat ca nu renunta. Paratul arata ca daca ar fi fost anuntat ar fi venit la inmormantare si ca succesiunea nu s-a dezbatut la notar intrucat nu a dorit sa renunte la succesiune.
Din declaratia martorului Jung-G. F., (fila 108), s-a retinut ca acesta este var primar cu Thernes M. si stie ca paratul 2 a plecat in strainatate aproximativ prin anii 1991-1992. Martorul arata ca in familie se discuta evenimente, dar el nu l-a auzit pe parat sa-i spuna ca matusa sa ar fi murit. Martorul arata ca in cele din urma paratul i-a spus ca matusa sa a murit in noiembrie 2009. Martorul mai arata ca paratul 2 venea in tara in vizita cam de doua ori pe an si atunci statea in casa lui din Timisoara pe o perioada de una pana la trei saptamani.
Din declaratia martorei H. F. (fila 109), s-a retinut ca aceasta i-a cunoscut pe defuncti si familia Thernes. Martora arata ca atunci cand a murit matusa paratului 2, respectiv Rozsa T., acesta era plecat in strainatate. Martora mentioneaza ca paratul 2 a plecat in strainatate prin anii 90 si nu a cunoscut faptul ca matusa sa a decedat. Martora arata ca atunci cand a revenit in tara paratul 2 i-a spus ca nu avea cunostinta de acest deces. Martora mai arata ca paratul a aflat de acest deces dupa 4 ani de la moartea matusii sale, in urma instiintarii primite de la instanta, martora cunoscand aceste aspecte din spusele paratului. Martora arata ca paratul 2 i-a spus ca a aflat de moartea matusii sale la inceputul lunii decembrie 2010 si nu i-a spus ca ar fi fost la vreun notar pentru aceasta succesiune. Martora mentioneaza ca atunci cand era in strainatate paratul 2, acesta ii dadea telefon sa o intrebe ce mai este pe acasa, iar cand venea in tara tot timpul o contacta sa o intrebe ce face. Martora mai arata ca atunci cand venea in tara, paratul locuia in casa lui din Timisoara de pe .> In ce priveste succesiunea dupa defunctul Rozsa A. decedat la data de 11.08.1990, s-a observat ca la dosar nu s-a depus certificatul de casatorie care sa faca dovada calitatii de sotie supravietuitoare a numitei Rozsa T., la data decesului acestuia. De asemenea, la dosar nu s-au depus acte de stare civila care sa faca dovada vocatiei succesorale a paratului Rozsa S., despre care atat reclamanta cat si paratul 2 afirma ca este fiu al defunctului dintr-o alta casatorie. In lipsa acestor acte de stare civila, prima instanta a constatat ca nu poate efectua dezbaterea succesorala dupa def. Rozsa Aslexandru, in conditiile art. 650 si urm. Cod civil.
Referitor la succesiunea dupa def. Rozsa T., s-a retinut de asemenea ca la dosar s-au depus de catre reclamanta certificat de nastere la fila 76 din dosar, precum si certifcat de casatorie, dar aceasta nu a depus la dosar si certificatul de nastere al mamei sale, astfel ca vocatia succesorala a reclamantei nu este pe deplin dovedita de actele de stare civila depuse la dosar. De asemenea, s-a retinut ca la dosar nu s-a depus certificatul de nastere al defunctei Rozsa T., in dovedirea raporturilor de rudenie ale acesteia cu paratii, sau antecesorii acestora. De asemenea in ce-i priveste pe paratii P. G., T. J., s-a constatat ca nu s-a depus certificatul de nastere la dosar. In lipsa acestor acte de stare civila, prima instanta a apreciat ca nu poate stabili vocatia succesorala si nici calitatea de mostenitori a acestor parti mentionate mai sus, dupa def. Rozsa T., in conditiile art. 650 si urm. Cod civil.
In ce priveste declaratia extrajudiciara a paratului Thernes A. prin care acesta arata ca renunta in favoarea celorlalti parati la partea sa de mostenire, avand in vedere ca aceasta declaratia nu a fost data in fata unui notar public in forma autentificata, prima instanta nu a luat act de renuntarea la succesiune a acestui parat. De asemenea s-a constatat ca la dosar nu exista o declaratie autentica de renuntare nici din partea paratului Thernes J..
In ce priveste cererea reconventionala formulata de catre paratul Thernes M., s-a retinut de asemenea ca succesiunea dupa def. Rozsa T. nu poate fi dezbatuta in contradictoriu cu reclamanta si paratii 1-4, conform art. 650 si urm. Cod civil, atat timp cat la dosar nu s-au depus acte de stare civila, care sa faca pe deplin dovada vocatiei succesorale a reclamantei si a paratilor P. G., T. J., iar instanta nu poate lua act de renuntarea la succesiune a paratilor Thernes A. si Thernes J. in lipsa unor declaratii autentice de renuntare la succesiune ale acestora. Aceeasi solutie s-a impus si in cazul paratului Rozsa S., la dosar neexistand o declaratie autentica in acest sens din partea acestuia.
Totodata in ce priveste cererea paratului formulata pe cale reconventionala, prin care acesta a solicitat instantei sa constate ca a acceptat in termenul legal succesiunea dupa def.Rozsa T., decedata la data de 05.01.2005, prima instanta a retinut ca acesta nu facut dovada . a faptului ca nu a stiut de decesul defunctei in termenul legal de acceptare, intrucat martorii au relatat aspecte pe care le cunosteau din spusele paratului, aceste declaratii nefiind concludente in cauza, totodata instanta pentru acelasi motive, neputand stabili un termen de la data la care acesta sa fi luat la cunostinta de acest deces, pentru a putea fi repus acesta in termenul de acceptare.
Pentru toate motivele si temeiurile de drept aratate mai sus, prima instanta a respins actiunea formulata si precizata de catre reclamanta, precum si cererea reconventionala formulata de catre paratul reclamant reconventional T. M..
Pe cale de consecinta, prima instanta nu a acordat nici cheltuielile de judecata solicitate.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamanta C. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să admită apelul formulat, să dispună schimbarea in parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii reclamantei.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelanta-reclamantă a arătat că instanța de rejudecare, in mod greșit a respins cererea apelantei, constatând lipsa legăturii de rudenie între aceasta si defunctă, apelanta depunând actele de stare civila care sa ateste calitatea ei succesorala. Apelanta a făcut demersuri pentru identificarea actelor de stare civilă ale tuturor succesibililor, intimații 1, 2, 3, 4 și 5 și a depus actele de naștere ale tuturor părților implicate, mai puțin a intimatului nr. 5, care nu a putut fi găsit, instanța reținând în mod greșit că acestea nu s-au depus. Pentru o evidenta mai buna a actelor din dosar, apelanta înțelege să redepună aceste acte în susținerea afirmațiilor sale.
De asemenea, calitatea celor implicați este necontestata atât de către apelanta cat si de către intimați. Declararea unor intimați care de fapt nu ar exista, inclusiv a intimatului nr. 5 - Rozsa Ș. - este de natura a îngreuna dezbaterea succesiunii, prin multitudinea părților implicate si a imposibilității identificării uneia dintre acestea. Astfel, declararea unor moștenitori care de fapt nu exista este ilogica si complet lipsita de interes.
Mai mult decât atât, instanța nu a învederat la niciun moment in virtutea rolului ei activ completarea in vreun mod a actelor depuse, ci a suspendat cauza pe motivul exclusiv al imposibilității identificării intimatului nr. 5. Vocația la moștenire a părților în dezbaterea succesorala in fața instanței nu a constituit la niciun moment un aspect problematic si incert. Astfel, in măsura in care nu s-a considerat lămurită pe deplin de vocația succesorală a părților implicate, prima instanța trebuia să solicite depunerea actelor lămuritoare, cu toate că actele de stare civilă depuse atesta aceasta vocație si instanța din primul ciclu procesual s-a considerat legal investita cu dezbaterea succesorala, constatând că apelanta si intimatul nr. 4 sunt singurii acceptanți in termen, ceilalți intimați fiind decăzuți din dreptul succesoral. La fel a procedat si instanța de apel care a casat hotărârea pe motivul lipsei citării prin publicitate a intimatului nr. 5, dispunând ca instanța sa aibă in vedere la rejudecare acest motiv, nepunând niciun moment problema nedovedirii vocației succesorale, aspect de asemenea necontestat de nicio parte implicata. Mai mult decât atât, actele de stare civila ale celor implicați au fost depuse o data cu cererea de chemare in judecata. Invocarea lipsei acestora după ce alte doua instanțe au constatat vocația eventuala a părților din proces iar prima instanța, in al doilea ciclu procesual a purces la judecarea cauzei fără a pune in dezbaterea părților acest pretins neajuns procedural, motivul de suspendare vizând doar, așa cum instanța explica chiar ea in motivarea sentinței, imposibilitatea identificării intimatului nr. 5 - Rozsa Ș., este eronată si denotă lipsa de diligenta, fiind de natura sa afecteze dreptul la apărare si la un proces echitabil al apelantei.
Reclamanta si-a dovedit pe deplin vocația succesorala cu actele de stare civila depuse la dosar. Privind acceptarea la succesiune, apelanta a dat o declarație notarială de acceptare în termenul legal de 6 luni de la deces in fata notarului public, notar care in lipsa atestării legăturii de rudenie nu ar fi acceptat darea unei asemenea declarații, declarația în formă autentica presupune si verificări din partea notarului (certificat de deces si acte de stare civila a moștenitorului acceptant).
Dreptul succesoral al reclamantei a fost confirmat de două instanțe - prima instanță din primul ciclu procesual si instanța de apel, nefiind de asemenea contestat nici de către intimatul nr. 1 (care prin cerere reconvențională a cerut doar o parte, recunoscând ca cealaltă parte se cuvine apelantei) sau celelalte părți in proces. Faptul că după 6 ani de proces prima instanță din al doilea ciclu procesual constată că de fapt nicio parte nu ar avea vocație succesorala, punând problema vocației succesorale a apelantei pentru prima data in hotărârea pe care a pronunțat-o in soluționarea fondului este in opinia reclamantei o manieră de abordare excesivă, deoarece instanța poate si trebuie, conform art. 129, alin. 5 din C.p.c., sa ceara părților toate probele pentru a fi lămurită cu privire la o cauza si pentru a putea da o soluție corecta.
Cu privire la constatarea instanței privind renunțarea la succesiune a intimaților nr. 2 si nr. 3, reclamanta precizează ca în contextul în care nu și-au manifestat în termenul de 6 luni opțiunea succesorală, cât si a faptului că citați fiind in proces, nu au manifestat la niciun moment intenția de a participa la dezbaterea succesorala, aceștia au devenit străini de succesiune, conform art. 700 C civil, o declarație formala de renunțare in afara termenului de opțiune este imposibila si lipsita de valoare. Lipsa de interes rezulta din faptul ca aceștia sunt străini de succesiune, nemaiavând calitatea să dea o declarație autentica de renunțare. Declarația semnată de aceștia servește la atestarea faptului că aceștia nu au nicio pretenție cu privire la succesiune si este menită să confirme o dată în plus calitatea de moștenitor străin de succesiune a acestora precum si a faptului ca au luat la cunoștință de succesiune si nu doresc sa invoce drepturi succesorale.
Apelanta-reclamantă solicită instanței sa se ia act de faptul ca intimații nr. 2 si nr. 3 sunt străini de succesiune conform art. 700 din Codul civil.
Cu privire la decăderea din termen a intimatului nr. 1
Acțiunea in instanță pentru dezbaterea succesiunii a fost promovata in luna aprilie 2006, iar cererea reconvențională pentru acceptarea succesiunii a fost depusă de către intimatul nr. 1 in luna septembrie 2006. Acesta nu si-a exercitat dreptul de opțiune succesorala in termenul de 6 luni fără a exista motive temeinic justificate - caz fortuit, care sa-l împiedice. Domiciliul in străinătate nu reprezintă conform opiniei unanime a doctrinei si practicii judiciare o cauza temeinic justificata care sa împiedice un om diligent sa ia cunoștință de deces. Conform art. 19 din Decretul 167/1958, repunerea in termenul de opțiune succesorala, poate fi admisa, daca instanța constata cauzele de depășire a termenului de prescripție ca fiind temeinic justificate, si daca cererea de repunere in termen se face in decurs de o luna de la încetarea acestor cauze.
Prin cauze temeinic justificate, trebuie sa se înțeleagă acele împrejurări care nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de opțiune, de exemplu ascunderea cu rea credința a morții lui de cuius de către comoștenitori (Prof. Dr. F. D. - Tratat de D. Succesoral, Ed. Actami, București 1999, p. 452, D. C., D. civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, București, 1996, p. 214). Repunerea in termenul de acceptare a succesiunii nu poate fi decisă din oficiu, ci trebuie solicitată de partea interesată în termen de 30 de zile de la aflarea decesului. Nu există astfel nici un motiv pentru care de la primirea citației si până la introducerea cererii reconvenționale, apelantul pârât a lăsat să treacă mai multe luni, termenul de 30 de zile aplicabil fiind astfel in mod evident depășit. În consecința, solicită instanței să constate ca Thernes M. este străin de succesiune deoarece, deși decesul s-a produs in ianuarie 2005, el si-a exprimat opțiunea succesorala doar in septembrie 2006, neîncadrându-se in termenele legale care sa permită aceasta solicitare.
A se observa ca exista la acest moment 2 instanțe care neaga dreptul intimatului nr. Eroarea instanței din al doilea ciclu procesual vizează astfel, din punctul de vedere al reclamantei, aprecierea privind vocația succesorala a apelantei si lipsa asumării unui rol activ in vederea formarii unei opinii fundamentate legal si faptic cu privire la cauza dusa judecații. Respingerea acțiunii este de natura a transforma un bun succesoral privire la care exista moștenitori acceptanți (prin declarație notariala autentica in termenul de 6 luni) ., ceea ce reprezintă o privare a moștenitorilor de dreptul lor exercitat conform procedurii legale.
Eroarea nu vizează însă negarea vreunui drept al intimatului nr. 1, pentru argumentele expuse mai sus. După cum se poate observa, cu privire la lipsa drepturilor acestuia exista unanimitate in aprecierea instanțelor implicate.
Cu privire la identificarea intimatului nr. 5, se știa de existenta sa dar niciuna din părți nu avea cunoștință de domiciliul acestuia. Apelanta nu mai are vești despre acesta de la decesul tatălui său, de mai bine de 20 de ani. S-au făcut astfel următoarele demersuri pentru identificarea acestuia de către apelantă: adresa nr. 1206/9.02.2007 la Direcția de Evidenta a Persoanelor Timișoara, adresa nr. 1356/14.06.2007 la Direcția de Evidentă a Persoanelor - Serviciul de stare civila, adresa nr._/26.08.2005 la Consiliul local Timișoara - serviciul de stare civila, prin care s-a solicitat copie Anexa 1 privind moștenitorii soțului defunctei Rozsa Teresia, citarea prin publicitate, conform codului de procedura civila. Si intimatul nr. 1 a făcut la rândul său demersuri pentru identificarea acestui succesibil. Cu toate diligentele depuse nu s-a reușit însă identificarea acestuia. Lipsirea celorlalți succesori acceptanți de drepturile lor, pe motivul neidentificării intimatului nr. 5, după ce s-au făcut toate demersurile legale pentru identificarea acestuia este de natura sa aducă atingere dreptului la justiție garantat de Constituție si de Convenția europeana a drepturilor omului, refuzul dezbaterii succesorale in instanță fiind de natura a priva moștenitorii acceptanți de dreptul lor legal, exercitat in termen. Atâta timp cat exista succesori acceptanți ai moștenirii, nu se justifica îndepărtarea acestora de la succesiune, cu consecința ca singurul bun succesoral, imobilul de 400 mp de pe . fără proprietar, cu atât mai mult cu cat durata lunga a procesului a dus la degradarea ireparabila a construcției (casei) de pe acest imobil, aceasta trebuind actualmente demolata, imobilul reprezentând datorită degradării, un adevărat focar de infecție.
Nici instanța din primul ciclu procesual si nici instanța de apel, casând sentința primei instanțe pentru acest motiv, nu a considerat că neidentificarea acestuia după citarea prin publicitate, este un motiv de a refuza dezbaterea succesiunii, astfel încât soluția primei instanțe in al doilea ciclu procesual este cel puțin originala in interpretarea pe care o da stării de fapt.
Apelanta-reclamantă consideră că refuzul dezbaterii succesorale pe considerentul neidentificării unui succesibil, după ce toate căile legale de identificare prescrise de Codul civil au fost epuizate, reprezintă o denegare de dreptate si o îngrădire a liberului acces la justiție, precum si o soluție profund inechitabile.
Date fiind cele anterior arătate, solicită instanței să constate dreptul succesoral al moștenitorilor acceptanți - apelanta si intimatul nr. 4, să constate că ceilalți succesibili sunt străini de succesiune si să dispună intabularea imobilului succesoral identificat prin CF nr. 1525 Timișoara pe numele acceptanților.
În drept, își întemeiază susținerile pe dispozițiile art. 95, art. 129 alin. 5, art. 242, art. 282 si urm. Cod proc. Civilă, art. 900 si urm. C.civ, legea 36/1995.
Prin precizarea depusă prin Serviciul Registratură în data de 30.07.2012, apelanta-reclamantă aduce la cunoștință faptul că în identificarea imobilului din masa succesorală s-a strecurat o eroare materială și solicită instanței să ia act de prezenta îndreptare, conform art. 132 alin. 2 pct. 1 C..
Astfel, imobilul în apelul formulat în prezentul dosar a fost identificat ca fiind înscris în CF nr. 1525, deși atât în documentația privind imobilul - extras CF - depusă la dosar, cât și în cererea de chemare în judecată inițială, precum și cererile subsecvente, imobilul a fost identificat ca fiind înscris în CF nr. 1535 Timișoara.
Prin urmare, identificarea corectă a imobilului din masa succesorală este următoarea: teren intravilan înscris în CF nr. 1535 Timișoara, în urma conversiei CF_, nr. top. 436/16. Cu toate că identificarea corectă rezultă din ansamblul documentelor depuse la dosar, spre o mai bună vizualizare a datelor corecte, anexează un extras de carte funciară din data de 20.07.2012.
La termenul de judecată din 18.10.2012, pârâtul T. M. (M.) a depus o cerere de aderare la apelul formulat de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr. 5713/01.03.2012 pronunțată în acest dosar, solicitând instanței ca prin decizia pe care o va pronunța să admită cererea de aderare la apel, să admită apelul principal în măsura în care îl va considera întemeiat, să schimbe sentința atacată în sensul admiterii cererii sale reconvenționale și al admiterii în parte a cererii principale, respectiv constatarea calității de moștenitori atât a pârâtului, cât și a reclamantei C. A. și a intimatului P. G. și întabularea dreptului acestora de proprietate asupra imobilului cuprins în masa succesorală a defunctei în cotele care ne revin potrivit legii.
În motivare, a arătat că, în ceea ce privește cererea de aderare la apelul înaintat de reclamanta-pârâtă reconventional, potrivit art. 293 C.proc.civ., intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Prin cererea reconventională formulată în acest dosar, pârâtul a solicitat să se constate că acesta a acceptat succesiunea după defuncta Rozsa T., sora tatălui său T. M. (M.), în prezent decedat, să se constate că are calitatea de succesor al defunctei prin reprezentarea său și să se dispună întabularea dreptului său de proprietate asupra cotei de proprietate cuvenite în calitate de moștenitor, respectiv 1/2 din imobilul înscris în c.f. nr. 1535 Timișoara.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, respingând cererea sa reconvențională pe de o parte ca urmare a respingerii acțiunii principale pentru lipsa actelor de stare civilă care să facă dovada vocației succesorale neputând fi dezbătută succesiunea în urma defunctei Rozsa T., iar pe de altă parte motivat de faptul că pârâtul nu ar fi făcut dovada concludentă a necunoașterii decesului defunctei sale mătuși.
Solicită instanței să observe că prin probele administrate în fața primei instanțe a demonstrat că pârâtul are vocație succesorală la moștenirea defunctei Rozsa T., dat fiind faptul că tatăl său a fost fratele acesteia.
In ceea ce privește acceptarea succesiunii, prima instanță a dat o interpretare greșită probelor administrate sub acest aspect, reținând că din declarațiile martorilor nu a reieșit când anume a luat cunoștință de decesul mătușii sale, aceasta în condițiile în care martorii au relatat instanței că până la data primirii cererii de chemare în judecată din prezentul dosar pârâtul nu a avut cunoștință de deces, având domiciliul în Germania, fiind astfel în imposibilitate de a-și exprima opțiunea de acceptare a succesiunii. De altfel, nici reclamanta nu contestă că pârâtul ar fi avut cunoștință de decesul mătușii înainte de introducerea acțiunii de către aceasta. Așadar, în condițiile în care pârâtul a dovedit că nu a avut cunoștință de deces, nefiind încunoștiințat de ceilalți moștenitori, prima instanță a respins în mod greșit cererea sa reconvențională.
In concluzie, în măsura în care instanța va considera că este admisibil apelul principal, putându-se dezbate succesiunea în urma defunctei Rozsa T. raportat la existența actelor de stare civilă care să facă dovada vocației succesorale, pârâtul solicită instanței să dispună admiterea acestuia, dar și a cererii sale de aderare la apel și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale reconvenționale și în parte a cererii principale, respectiv constatarea calității de moștenitori atât a pârâtului, cât și a reclamantei C. A. și a intimatului P. G. și întabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului cuprins în masa succesorală în cotele care le revin potrivit legii, de ½ pârâtul și câte 1/4 C. A. și P. G..
In drept, art. 293 C.proc.civ. coroborate cu art. 282 și urm. C.proc.civ.
Solicită judecata în condițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluate prin căile de atac și prin raportare la particularitățile pricinii, precum și la probatoriul administrat în cele două cicluri procesuale, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra dezbaterii a două moșteniri succesive de către pretinșii moștenitori legali, rude colaterale ale defunctei R. T., în contradictoriu cu pârâții-intimați succesibili, cu vocație la moștenire, la rândul lor rude colaterale.
În adevăr, petiționara-apelantă nu a reușit să probeze, cu acte de stare civilă existența și, mai apoi, vocația la succesiunea defunctului R. A. a pârâtului-intimat R. Ș. - un pretins fiu, dintr-o altă căsătorie, al celui dintâi. În atare situație (chiar dacă nimeni nu contestă existența sa), tribunalul urmează să constate că reclamanta nu a dovedit calitatea de subiect procesual pasiv a celui din urmă și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtul R. Ș. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Ceea nu înseamnă însă că ceilalți moștenitori prezumtivi nu pot dezbate succesiunea celor doi defuncți, așa cum nejudicios a conchis prima instanță. Pârâtului-intimat R. Ș., dacă există, hotărârea ce se va pronunța nu îi va fi opozabilă și va putea oricând să se prezinte și să își solicite drepturile sale de moștenitor (evident sub rezerva dovedirii acestei calități cum și a acceptării în termen a moștenirii). Ar fi însă total neechitabil ca celorlalți pretinși comoștenitori să le fie obstaculată dezbaterea celor două moșteniri de pretinsa existență a unui moștenitor, căruia, fiindu-i repudiată legitimarea procesuală pasivă, nu îi va dăuna o hotărâre ale cărei efecte se produc numai inter partes.
Acestea fiind spuse, tribunalul se va preocupa de fondul pretențiilor deduse judecății, și va constata că actele de stare civilă depuse în probațiune la filele 4, 5 31-33, 76-80, 88 din primul dosar de fond, filele 55-56 din primul dosar de apel, precum și cele depuse în dosarul pendent inclusiv extras pentru uzul oficial după actul de naștere al defunctei R. terezia și după actul de căsătorie al acesteia cu defunctul R. A., au aptitudinea de a proba calitatea de succesibili a subiecților procesuali împrocesați, cu vocație la moștenirea defunctei Rsoza T. (în calitate de nepoți de soră, respectiv de frate, și chiar de frate) care, la rândul său, se verifică a avea vocație la moștenirea soțului antedecedat. Astfel, reclamanta-pârâtă reconvențională C. A. și pârâtul P. G. sunt nepoți de soră ai defunctei R. T., acceptând expres moștenirea în termenul legal de prescripție de 6 luni instituit de imperativul art. 700 alin.(1) din vechiul cod civil incident în speță (așa cum o confirmă de declarațiile autentice de la filele 5 și 8 din primul dosar de fond).
În ceea ce îl privește pe pârâtul reclamant reconvențional T. M. (M.) - nepot de frate al defunctei R. T., tribunalul reține că nu a formulat o cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, în condițiile de exigență ale art. 19 apartenent DL nr. 167/1958 în corelație cu art. 700 din vechiul cod civil, mulțumindu-se ca, pe calea demersului incidental (cererii reconvenționale) să solicite numai constatarea calității sale de moștenitor ce a acceptat succesiunea în discuție. Zis altfel, pârâtul reclamant reconvențional T. M. (M.), deși a beneficiat de asistență juridică, nu s-a conformat principiului formalismului și nu a obiectivat în scris, în corpul actului procedural incidental, un petit care să vizeze repunerea sa în termenul de acceptare tacită a moștenirii defunctei R. T.. Detașându-se cu forța evidenței și concluzia că, în absența unui așa petit, instanțelor nu le este îngăduit a purcede la cercetarea fondului pretențiilor reclamate.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ., va respinge apelul declarat de apelantul-pârât reclamant reconvențional T. M. (M.) contra sentinței civile nr. 5713/1.03.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă reconvențională C. A., precum și cu intimații-pârâți P. G., T. M. (M.), T. A. și T. J..
Va admite însă calea de atac promovată de apelanta-reclamantă pârâtă reconvențională C. A. contra aceleiași sentințe și va schimba sentința atacată în sensul că va admite în parte demersul principal inițiat de aceasta.
Context în care, văzând și dispozițiile art. 651-652, din vechiul cod civil va constata deschisa succesiunea defunctului R. A., decedat la data de 11.08.1990, a cărui masă succesorală se compune din cota de ½ parte din imobilul situat în Timișoara, ., identificat topografic cu nr. 436/16 în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1535 Freidorf), având ca moștenitoare pe defuncta R. T. în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 1/1, calitate necontestată de niciunul din subiecții procesuali.
În temeiul art. 20 alin. (3) apartenent legii cu nr. 7/1996 (și care spune că „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza ….a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă…2), va dispune înscrierea în cartea funciară supra anunțată a cotei de ½ din imobil pe seama defunctei R. T. cu titlu de moștenire legală.
De asemenea, văzând și dispozițiile art. 654 alin. (1), 659-660, 663 și 672 din același cod civil, va constata deschisă succesiunea defunctei R. T., decedată la data de 5.01.2005, a cărei masă succesorală se compune din imobilul situat în Timișoara, . identificat topografic cu nr. 436/16 în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1535 Freidorf), având ca moștenitori legali pe reclamanta C. A. și pe pârâtul P. G. cu cote de câte ½ fiecare, și care vin la moștenirea defunctei în calitate de nepoți de soră predecedată (la data de 13 decembrie 1993-fila 75 din primul dosar de fond), beneficiind de instituția reprezentării legale, în condițiile de exigență ale art. 664-668 din vechiul cod civil.
Cum pârâții T. A. și T. J. deși aveau vocație la succesiunea defunctei R. T., în calitate de nepot de frate și, respectiv de frate, nu au făcut dovada acceptării în termen a acesteia, tribunalul va constata că sunt străini de moștenire prin neacceptare în termenul legal, raționament ce se impune și în cazul pârâtului-reclamant reconvențional T. M. (M.) - cel din urmă, pentru considerentele supra anunțate.
Va dispune înscrierea în cartea funciară cu nr. CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1535 Freidorf) a cotelor de câte ½ din imobil pe seama reclamantei C. A. și, respectiv, a pârâtului P. G. cu titlu de moștenire legală.
Va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtul R. Ș. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Va respinge cererea reconvențională formulata de paratul reclamant reconvențional T. M. (M.) în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională C. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât reclamant reconvențional T. M. (M.), cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat L. N., în Timișoara, Piața Ț.-V., nr. 1, ., contra sentinței civile nr. 5713/1.03.2012 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă reconvențională C. A., cu domiciliul procedural ales la Birou Avocat I. H., în Timișoara, .. 11, ., precum și cu intimații-pârâți P. G., cu domiciliul în Timișoara, .. 25, județul T., T. A. și T. J., ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 21, județul T..
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă pârâtă reconvențională C. A. contra aceleiași sentințe și-n consecință
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională C. A. în contradictoriu pârâtul reclamant reconvențional T. M. (M.) precum și cu pârâții P. G., T. M. (M.), T. A. și T. J..
Constată deschisa succesiunea defunctului R. A., decedat la data de 11.08.1990, a cărui masă succesorală se compune din cota de ½ parte din imobilul situat în Timișoara, ., identificat topografic cu nr. 436/16 în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1535 Freidorf), având ca moștenitoare pe defuncta R. T. cu cota de 1/1.
Dispune înscrierea în cartea funciară supra anunțată a cotei de ½ din imobil pe seama defunctei R. T. cu titlu de moștenire legală.
Constată deschisă succesiunea defunctei R. T., decedată la data de 5.01.2005, a cărei masă succesorală se compune din imobilul situat în Timișoara, . identificat topografic cu nr. 436/16 în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1535 Freidorf), având ca moștenitori legali pe reclamanta C. A. și pe pârâtul P. G. cu cote de câte ½ fiecare.
Constată că sunt străini de moștenire prin neacceptare în termenul legal pârâții T. A. și T. J., cum și pârâtul-reclamant reconvențional T. M. (M.).
Dispune înscrierea în cartea funciară cu nr. CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1535 Freidorf) a cotelor de câte ½ din imobil pe seama reclamantei C. A. și, respectiv, a pârâtului P. G. cu titlu de moștenire legală.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâtul R. Ș. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea reconvențională formulata de paratul reclamant reconvențional T. M. (M.) în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională C. A..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.11.2012.
Judecător, Judecător,
A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 7/19.12.2012
| ← Pretenţii. Hotărâre din 18-10-2012, Tribunalul TIMIŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 1235/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
