Contestaţie la executare. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 3700/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 820/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta . SRL, cu sediul procesual ales în București, . 3C, nr.10A, . 2, împotriva sentinței civile nr.2684/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata contestatoare R. (ZALIMOV) C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.Vizauer L. pentru intimata contestatoare, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, ridică excepția tardivității recursului.
Av.L. Vizauer având cuvântul pentru intimata contestatoare cu privire la excepția invocată, arată că față de actele depuse în cauză și în raport de data comunicării hotărârii către recurent și data comunicării recursului declarat prin poștă, rezultă că recursul este tardiv, urmând a fi respins ca atare.
Instanța lasă cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 5.06.2012 sub nr._, contestatoarea R. (Zalimov) C. a formulat, în contradictoriu cu intimata E. K. Romania SRL, contestație la executare împotriva formelor efectuate în dosarul nr. 162/2012.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.284 din 15 iulie 2013 instanța a admis contestația formulată de contestatoarea R. (ZALIMOV) C., în contradictoriu cu intimata S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. și a desființat executarea silită și toate formele de executare efectuate în dosarul nr. 162/2012 al B. V. I. și V. M..
Totodată, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, în sumă de 695,5 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 15.02.2012 . SRL, în calitate de creditoare cesionară, a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei Zalimov C., în baza contractului de credit_/6.03.2008, solicitarea fiind înregistrată pe rolul B. V. I. și M. sub nr. 162/2012.
La 23.02.2012 s-a încuviințat cererea de executarea silită împotriva debitoarei Zalimov C., prin încheierea pronunțată de Judecătoria Tulcea în ședința camerei de consiliu, în dosarul_ .
Din concluziile raportul de expertiză C. Cortez a rezultat că debitoarea a achitat integral creditul de consum principal, în sumă de 1.779,92 lei, executarea fiind pornită datorită faptului că reclamanta a mai ridicat suma de 3.150 lei, în perioada 13.06 – 30.06.2008, de pe cardul de credit al contului bancar_, deschis în baza contractului menționat, achitând mai apoi suma de 3.150 lei, iar în perioada 21.10.2008 – 9.11.2008 contestatoarea a mai ridicat cu cardul de credit Cetelem suma de 4.450 lei, din care a restituit suma de 1.351,57 lei, creditoarea cedentă calculând pentru diferențele neachitate o . comisioane, penalități de întârziere și dobânzi.
Esențial este că, în baza art. 4.2 din contractul de credit de consum_/6.03.2008 încheiat între contestatoare și cedenta Cetelem, penalitățile de întârziere sunt cumulative, intrând în baza de calcul care se calculează pentru ratele restante consecutive, “până la declararea drept scadent anticipat a creditului pentru constatarea oricărui caz de culpă”.
Același articol din contract, care beneficiază de forță juridică obligatorie pentru părți, stipulează că în cazul declarării scadenței anticipate ca urmare a achitării oricăror debite sau încălcării prezentului contract de către împrumutat, Cetelem poate percepe, o singură dată, cu titlu de cost de recuperare pe cale amiabilă, o penalitate în cuantum de 10% din valoarea sumelor utilizate și neachitate, calculate până la data declarării scadenței anticipate.
Executarea silită, demarată sub imperiului vechiului Cod de procedură civilă, este condiționată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu cerințele art. 379 Codul procedură civilă 1865.
În speță, caracterul cert și exigibil al creanței se determină, în cazul titlului executoriu constând în contractul de credit bancar, prin raportare la data declarării scadenței anticipate a debitului de către creditoare, care trebuia comunicată debitoarei, întrucât în interpretarea contrară clauza mai sus menționată ar avea caracter abuziv, potrivit prevederilor art. 1 lit. t) teza finală din Anexa 1 la Legea 193/200, intitulată “Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive”.
Or, din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că intimata E. K. Romania SRL sau cedenta . ar fi declarat scadența anticipată a creditului, act juridic unilateral din care s-ar fi născut dreptul de a solicita rambursarea întregului credit și plata dobânzii penalizatoare. De menționat că acest act juridic nu ar fi putut fi întocmit, ad probationem, decât în formă scrisă, iar data scadenței anticipate ar fi fost cea a informării consumatorului, în calitate de parte contractantă, potrivit prevederilor art. 1 lit. t) teza finală din Anexa 1 la Legea 193/2000, anterior cererii de încuviințare a executării silite împotriva acestuia.
Față de considerentele expuse, condiția ce vizează caracterul exigibil al creanței nu a fost îndeplinită, iar creanța executată nu are nici caracter cert, întrucât nu se poate verifica conformitatea modalității de calculare a penalităților de întârziere cu art. 4.2 din convenție, în ceea ce privește perceperea numai până la declararea drept scadent anticipat a creditului.
De altfel, chiar dacă s-ar trece peste aceste argumente, creditoarea cesionară nu a probat că ar fi notificat debitoarea cu privire la cesiunea creanței, iar prerogativa cesionarului creditor de a executa silit pe debitorul cedat este supusă condiției suspensive a comunicării cesiunii, fără a fi opozabilă debitorului sau fidejusorului dacă formalitățile nu au fost îndeplinite în privința fiecăreia dintre aceste persoane (conform art. 85 din Titlul VI la Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu aplicarea art. 71 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, raportat la art. 1578, 1579 teza finală, 1581 NCC).
Inopozabilitatea cesiunii înseamnă că aceasta nu poate fi invocată, deci nu produce efecte juridice împotriva terților cedați, care nu sunt obligați nici să execute, nici să respecte actul juridic de transmitere a obligației: pentru terții debitori cesiunea de creanță nu există decât începând cu momentul legalei comunicări a acesteia.
Până la acest moment (pendente conditione) efectul juridic de înlocuire a creditorului raportului obligațional nu se produce, deci între cesionar și debitorul cedat nu există un raport juridic obligațional, cererea de executare silită fiind lipsită de fundament în planul dreptului substanțial. În alte cuvinte, o creanță inopozabilă nu are caracter cert față de acel debitor care nu este ținut să o execute sau să o respecte.
În sensul celor arătate, caracterul cert al creanței se stabilește doar în raport de persoana unui creditor anume determinat, iar până la notificarea cesiunii creditorul debitorului cedat nu poate fi decât cedentul, iar nu cesionarul, operând impedimentul inopozabilității cesiunii, conform art. 1578-1581 NCC
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs S.C. E. K. ROMANIA S.R.L.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului.
Examinând cauza în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă “ Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ”.
Hotărârea atacată a fost comunicată către S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. la data de 30 iulie 2013, astfel încât recursul declarat la data de 05.09.2013 (data predării către firma de curierat), peste termenul prevăzut de lege mai sus citat, este tardiv.
În raport de aceste considerente, recursul va fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta . SRL, cu sediul procesual ales în București, . 3C, nr.10A, . 2, împotriva sentinței civile nr.2684/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata contestatoare R. (ZALIMOV) C., cu domiciliul în Tulcea, ., ..B, ., având ca obiect contestație la executare, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
V. A. E. B. L. R.
D. N.
Red.jud.VA/09.12.2013
Tehnored.gref.LR/09.12.2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 840/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
