Pretenţii. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 842/253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR 215
Ședința publică de la data de 20 Decembrie 2013
Complet (divergență) compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător P. L. D.
Judecător V. R. A.
Grefier B. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți N. P., cu domiciliul în . și N. F., cu domiciliul în or. Măcin, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 208 din 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimații pârâți N. C. D., cu domiciliul în . și C. D., cu domiciliul în ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._, reclamanții N. P. și N. F., în contradictoriu cu pârâții N. D. și C. D., au solicitat instanței obligarea pârâtului N. D. la plata daunelor materiale, în sumă de 5000 lei, pentru folosirea unui număr de 8 ovine proprietatea lui N. P., în perioada 23.07._11, obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale, precum și obligarea, în solidar a pârâților la plata cheltuielilor ocazionate de plângerile formulate de aceștia și care au făcut obiectul dosarelor penale nr.9/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, nr._ al Judecătoriei Măcin și nr. nr._ al Judecătoriei Măcin.
În motivarea cererii, reclamanții au precizat că, la data de 4.01.2010, pârâtul N. D. a sesizat cu o plângere penală P. de pe lângă Judecătoria Măcin, în sensul că în noaptea de 25/26.11.2008, reclamanții au sustras 25 capete ovine rasa Merinos, fiindu-i cauzat un prejudiciu de 5000 lei.
La aceeași dată, pârâtul C. D. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Măcin cu o plângere penală împotriva reclamanților deoarece, în luna decembrie 2009, aceștia i-au sustras 6 porci, fiindu-i cauzat un prejudiciu de 15.000 lei. La data de 23.07.2010, organul de cercetare penală, în lipsa reclamantului N. P., a predat un număr de 8 oi pârâtului N. D., în vederea acoperirii prejudiciului și continuării cercetărilor.
Prin rezoluția din 07.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, dată în dosarul penal nr.9/P/2010, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamanților, întemeiată pe disp. art.10 litb rap la art.10 lit.d Cod proc.pen. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere N. D., iar prin ordonanța nr.73/II/23.09.2011 primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin a infirmat parțial rezoluția, în sensul desființării temeiului art.10 lit.d din Cod proc.pen. și înlocuirea acestuia cu disp. art.10 lit.c Cod proc.pen., respectiv fapta nu a fost săvârșită de învinuiți. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă atât de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea cât și de Judecătoria Măcin (dosar nr._ ).
S-a mai arătat că, în ceea ce privește daunele materiale, suma de 5000 lei pretinsă de reclamantul N. P., vizează producția nerealizată în intervalul 23.07._11 a celor 8 oi. Cu privire la daunele morale solicitate, s-a precizat că, în perioada 04.01._12, respectiv de la promovarea plângerilor penale și până la soluționarea definitivă a acestora, starea de stres a reclamanților s-a intensificat în mod progresiv. Atingerea gravă a onoarei și demnității reclamanților a culminat cu intervenția pârâților la postul de televiziune națională unde au reiterat acuzațiile calomnioase la adresa reclamanților. Referitor la cheltuielile ocazionate de plângerile formulate de pârâți și care au făcut obiectul dosarelor penale menționate mai sus, acestea au avut în vedere valoarea contractelor de asistență juridică încheiate cu avocatul ales, precum și cheltuielile ocazionate de numeroasele deplasări la organul de urmărire penală și instanța de judecată.
În drept cererea a fost motivată pe disp. art.15 și art.19 Cod proc.pen. și art.998 Cod civil.
Pârâtul N. D. a formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N. F., pentru primul capăt de cerere și au solicitat respingerea celorlalte două capete de cerere ca nefondate.
La termenul din 10.01.2013, raportat la precizările formulate de avocatul reclamanților cu privire la primul capăt de cerere, pârâtul N. D., prin avocat, a renunțat la judecarea excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N. P..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii O. C. (declarație fila 69), C. G. (declarație fila 70), R. Ș. (declarație fila 76), Ț. P. (declarație fila 83) și proba cu interogatoriul pârâților (filele 52-53). De asemenea s-au atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Măcin și dosarul nr. 9/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 208 din data de 14 martie 2013 a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții N. P. și N. F., în contradictoriu cu pârâții N. D. și C. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea penală formulată la data de 14.01._ (fila 13 dosar nr. 9/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin), pârâtul C. D. a reclamat faptul că în noaptea de 10/11.12.2008, autori necunoscuți au sustras 6 capete porci, solicitând luarea măsurilor pentru identificarea autorilor. La aceeași dată, pârâtul N. D. a formulat plângere penală motivat de faptul că, în noaptea de 25/26.11.2008, persoane necunoscute i-au sustras 25 capete oi, solicitând și acesta identificarea autorilor.
Conform procesului verbal din 23.07._ întocmit în dosarul penal nr.9/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin (filele 121-122), au fost predate părții vătămate, de către organele de cercetare penală, un număr de 8 oi, ridicate de la numitul N. S. și care, potrivit susținerilor acestuia, aparțineau reclamantului N. P..
Prin rezoluția nr.9/P/2010 din 07.07.2011 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Măcin (filele 1-3 dosar nr.9/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamanților, pentru cele două infracțiuni de furt calificat, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin ordonanța nr.73/II/2/2011 din 23.09.2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin (filele 220-222 dosar nr.9/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin), s-a admis plângerea formulată de petentul N. D. împotriva rezoluție de scoatere de sub urmărire penală a reclamanților și s-a înlocuit temeiul prev. de art.10 lit.d Cod proc.pen cu art.10 lit.c Cod proc.pen., reținându-se că fapta nu a fost săvârșită de aceștia.
Prin rezoluția nr.91/II/2 din data de 28.03.2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea (filele 224-225 dosar nr.9/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin), s-a respins nefondată plângerea pârâtului N. D. împotriva ordonanței menționată mai sus iar prin sentința penală nr.66/26.06.2012 a Judecătoriei Măcin, pronunțată în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată plângerea pârâtului N. D. formulată potrivit disp. art.2781 Cod proc.pen. și s-a menținut ordonanța nr.73/II/2/2011 prin care s-a infirmat parțial rezoluția nr.9/P/2010 din 07.07.2011.
S-a mai reținut că, așa cum acțiunea este formulată, prin sesizarea organelor de cercetare penală, reclamanții susțin săvârșirea de către pârâți a unor fapte ilicite prin care li s-a creat un prejudiciu, atât material (inclusiv cheltuieli de judecată), cât și moral.
Potrivit art. 998 și 999 C.proc.civ., - Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, - Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
În raport de textul de lege enunțat, pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, trebuie dovedit: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu.
Fapta ilicită ca element al răspunderii civilie delictuale, presupune orice faptă a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei alte persoane.
Or, prin sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, prima instanță a apreciat că nu se poate reține ca fiind săvârșită o faptă ilicită, întrucât nu reprezintă încălcarea vreunei norme juridice sau vreun factor nepermis în cadrul normelor de conviețuire socială, care să ducă la crearea unui prejudiciu persoanei ce ar face obiectul cercetării, cu atât mai mult cu cât disp. art. 222 alin.1 Cod proc.pen. prevăd accesul liber la justiție, consacrat prin art.21 din Constituție, plângerea fiind încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
De altfel, organele judiciare sesizate în condițiile art.222 Cod proc.pen., au posibilitatea să aprecieze dacă se impune sau nu efectuarea de cercetări penale pentru a preîntâmpina începerea urmării penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, se dovedesc a fi nejustificate (în acest decizia penală nr.6701/2005 pronunțată de ICCJ, Secția penală).
Prima instanță a mai reținut și faptul că în plângerile penale formulate pârâții nu au indicat autorii, solicitând identificarea acestora. Or, atât timp cât nu s-a făcut dovada faptului că pârâții au intenționat să facă o denunțare calomnioasă (neexistând o soluție de condamnare în acest sens), fapta de furt calificat existând în materialitatea ei, potrivit ordonanței nr.73/II/2/2011 din 23.09.2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, prin care s-a dispus continuarea cercetărilor, nu rezultă că aceștia au sesizat organele de urmărire penală în scop tendențios, pârâții intenționând doar să-și apere interesele legitime. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că, dacă făptuitorul a fost într-o eroare evidentă asupra situației de fapt, denunțul său, chiar dacă ar cuprinde afirmații vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală pentru infracțiunea prev. de art.259 Cod penal (DCC nr.270/2000 publicată în M. Of. nr.74/13.02.2001).
Instanța constată că nici prejudiciul material și nici moral solicitat de reclamanți, nu sunt dovedite.
În ceea ce privește prejudiciul material în cuantum de 5000 lei, reprezentând producția nerealizată urmare a ridicării celor 8 ovine aparținând reclamantului N. P., pe lângă aspectele arătate mai sus, prima instanță a reținut și faptul că această măsură a fost dispusă de către organele de cercetare penală, astfel încât nu poate reține vreo culpă în sarcina pârâtului N. D..
Astfel nici din înscrisurile depuse la dosar și nici din răspunsurile date de pârâți la întrebările adresate de reclamanți nu rezultă existența unui prejudiciu suferit de aceștia de pe urma plângerilor penale formulate de pârâți, mai mult, martorii audiați în cauză chiar la solicitarea reclamantului s-au referit exclusiv la consecințele difuzării unui reportaj la o televiziune publică ce ar fi avut ca obiect sustragerea ovinelor pârâților și nicidecum la existența unui prejudiciu moral suferit de reclamanți urmare a plângerilor penale formulate de pârâți.
Dimpotrivă O. C. (declarație fila 69) a menționat că nu a fost martorul vreunui episod în care reclamanții să fi fost marginalizați de către oamenii din comunitate, ba mai mult sunt percepuți ca fiind de treabă și corecți. De asemenea martorul C. G. (declarație fila 70) a arătat că lumea îl considera hoț pe N. F. până la difuzarea emisiunii când s-a observat că situația nu stă tocmai așa, oamenii convingându-se că nu este hoțul.
În consecință, cu privire la prejudiciul moral, solicitat, prima instanță a apreciat că reclamanții nu au făcut nici o dovada, respectiv a modului in care au fost afectați si a consecințelor serioase suportate.
S-a mai arătat că prin prejudiciu moral se înțelege o vătămare a drepturilor nepatrimoniale (dreptul la imagine, la viață, de a nu suferi tratamente discriminatorii etc.) suferită de o persoana ca urmare a faptei ilicite săvârșite de alta persoana, prejudiciu care trebuie să fie real, efectiv (în sensul de actual, cert), personal (în sensul de a afecta drepturile subiective din patrimoniul celui care se pretinde vătămat), iar nu unul prezumat, potențial. Faptul ca a fost afectata soția și fiul reclamantului N. F. nu reprezintă o justificare a prejudiciului, întrucât nu este îndeplinită una din condițiile expuse mai sus, și anume caracterul personal al pagubei. Cu alte cuvinte, o parte poate solicita repararea daunelor produse sieși, iar nu unei alte persoane.
De asemenea, s-a mai apreciat că deși în acțiunea introductivă reclamanții au precizat că fapta ilicită săvârșită de pârâți constă în sesizarea organelor de cercetare penală, în concluziile pe fondul cauzei și notele scrise depuse la dosarul cauzei se arată că daunele morale solicitate sunt generate și de intervenția pârâților la un post de televiziune națională.
In acest context, prima instanță a arătat că susținerea reclamanților in sensul că au suferit grave prejudicii de imagine, nu poate fi primită, întrucât nu este suficientă simpla afirmație a reclamanților că au fost vătămați, ci este necesar să facă dovada existenței prejudiciului moral indirect (prin ricoșeu) produs, in sensul ca onoarea, demnitatea, imaginea lor au avut de suferit in mod concret, ca urmare a apariției respectivului material. Declarația martorilor O. C., Cireasa G., R. Ș., Ț. P. (filele 69,70,76,83) nu au relevanță pe acest aspect, întrucât nu demonstrează că reclamanților li s-ar fi pricinuit vreo vătămare, nefiindu-le afectate nici relațiile profesionale, cu repercusiuni în planul credibilității sale, nici cu familia. Ba mai mult, așa cum s-a arătat anterior, martorul C. G. a considerat că difuzarea emisiunii a lămurit situația, în sens pozitiv, pentru reclamantul N. F.. Susținerile martorului referitoare la soția și fiul reclamantului, nu pun in lumina vreun indiciu din care sa reiasă ca bunul renume, onoarea, imaginea reclamantului N. F. au fost vătămate.
Așadar, prima instanță a constatat că în cauză, nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită de către pârâți și care ar fi justificat formularea celor trei capete de cerere, și, mai mult decât atât, nici faptul că acțiunea pârâților a afectat drepturile personal nepatrimoniale ale reclamanților, motiv pentru s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale, astfel încât nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamanții N. P. și N. F., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea civilă ca nefondată, soluție ce este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât pârâții au depășit limitele dreptului conferit de art. 21 din Constituție raportat la art. 221 Cod Procedură Penală comițând un fapt ilicit. S-a susținut că aceasta rezultă din examinarea plângerilor și declarațiilor pârâților mai exact din modul de formulare a acestora, afirmându-se că ” există dovezi că la săvârșirea furtului au participat un grup organizat de 5 persoane având ca lideri pe N. P. și N. F., pe lângă fapta de furt calificat aceștia comițând și fapta de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni”.
A fost de asemenea, subliniat faptul că ” numai cel ce-și exercită drepturile cu băgare de seamă, fără a comite imprudențe sau neglijențe, nu va fi răspunzător de pagubele ce le poate pricinui terților (…) dar exercitarea malițioasă a unei acțiuni a unei acțiuni în justiție, poate expune pe reclamant la daune (…) întrucât, există numeroase alte cazuri în care jurisprudența a făcut aplicarea responsabilității celui ce exercită un drept al său în mod imprudent și malițios”. Cât privește culpa, s-a susținut că este un ”element de natură obiectivă a cărui existență este necesară și suficientă pentru a da naștere la responsabilitate, independent de elementul subiectiv al voinței făptuitorului„.
De asemenea, a fost criticat faptul că prima instanță nu a admis administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei, printre acestea fiind expertiza zootehnică și înregistrarea unei emisiuni (CD) de la TV2 în dovedirea daunelor morale.
În concluzie, susținându-se că se impune repararea prejudiciului moral și material suferit de reclamanții-apelanți, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată, cu plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea apelului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 22-35) printre care și o expertiză extrajudiciară efectuată de expert tehnic veterinar J. G., s-a solicitat efectuarea unei expertize zootehnice și înaintarea de către TVR2 a CD-ului ce conține înregistrarea unor interviuri din datele de 18.03.2012, 24.03.2012 și 20.01.2013 precum și a cererilor intimaților prin care aceștia au apelat la serviciile TVR2.
La solicitarea instanței în cauză a fost efectuată expertiza tehnică și a fost înaintat de către TVR2 CD-ul conținând interviurile solicitate (mai puțin cererile adresate de către pârâții intimați către TVR2 întrucât acestea nu există).
Intimații N. D. și C. D. prin apărător ales au depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului.
S-a solicitat a se constata că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, nefiind dovedită legătura de cauzalitate ” dintre presupusa faptă ilicită a intimaților și presupusul prejudiciu, condiție care trebuie îndeplinită pentru atragerea răspunderii civile a unei persoane”.
Mai mult, s-a susținut că în urma procesului penal în care au fost implicate părțile, organele de urmărire penală au fost cele care au dispus ca un număr de opt oi să fie predate către pârâtul N. D. și în consecință, nu se poate discuta de săvârșirea vreunei fapte ilicite a intimaților; într-o atare situație, culpa ar putea fi eventual, a organelor de cercetare penală nicidecum a intimaților.
Cu referire la despăgubirile solicitate pentru daune morale, s-a susținut că soluția primei instanțe este corectă deoarece din probatoriu nu rezultă că apelanții ” ar fi suferit vreun prejudiciu moral, nefiind dovedită nici legătura de cauzalitate dintre presupusa faptă ilicită a intimaților și prejudiciu, condiție care trebuie îndeplinită pentru atragerea răspunderii civile delictuale a unei persoane”.
Astfel, s-a arătat că fapta de furt exista dar nu s-au identificat autorii, organele de cercetare penală nedepunând diligențe, nu au reușit să stabilească vinovăția reclamanților apelanți, cauza fiind finalizată cu disjungerea pentru cercetare față de autori anonimi.
Examinând sentința civilă atacată în raport de criticile și apărările formulate, de probele ce au fost administrate atât în fața primei instanțe cât și în calea de atac, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele următoare:
S-a constatat din examinarea actelor de cercetare penală că intimatul C. D. din . a formulat o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de N. F., N. P. și N. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, întrucât în luna decembrie 2009, i-ar fi sustras șase porci dintr-un țarc, fiindu-i cauzat prejudiciu în sumă de 15.000 lei.
În plângere C. D. precizează că ”în cursul lunii noiembrie 2009 numitul C. F. în vârstă 34-35 de ani din Jijila mi-a confirmat că în timp ce spărgea lemne cu prietenul său Nadolean E. zis „T.” de 25-30 de ani din Jijila (nepot a lui N. P. cel sus menționat), numitul N. E. i-a spus la un șpriț când spărgeau lemne că el nu se încurcă numai cu suma de 50 lei care o primește pe spartul lemnelor, ci el are mulți mai mulți bani provenind din vânzarea porcilor pe care mi i-a furat mie în luna decembrie 2008, precum și din vânzarea altor animale furate de la alte persoane din Jijila care aveau animalele tot pe izlaz în zona unde aveam și eu țarcul. Cele aflate de la numitul C. F. le-m adus la cunoștință imediat în luna noiembrie 2009 lucrătorilor de la postul de poliție Jijila, precum și lucrătorilor de la poliția oraș Măcin Dl. SCMS. D. G., până în prezent lucrătorii de poliție nu mi-au adus la cunoștință rezultatul cercetărilor.
De asemenea tot în luna noiembrie 2009 numitul C. F. mi-a mai spus că a aflat tot de la N. E. în timp ce spărgeau lemne că acesta (N. E.) ar fi furat porcii din țarcul meu în luna decembrie 2008 împreună cu numitul N. P. (vecinul meu de țarc) precum și cu numiții Ndoleanu Ș. din Măcin și cu numitul A. tot din Măcin (necunoscându-i prenumele), după cum mi-a relatat verbal C. F.”.
Despre cele relatate de C. F. a aflat și intimatul-pârât N. C. D. căruia i-au fost sustrase mai multe ovine și a solicitat să fie efectuate cercetări față de reclamanții apelanți. Prin cererea adresată de acesta Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin acesta a afirmat printre altele ”Le-am adus la cunoștință imediat în luna noiembrie 2009 lucrătorilor de la postul de poliție Jijila precum și lucrătorilor de la Poliția Măcin (Dnul Subcomisar D. G.) și până în prezent lucrătorii de poliție nu mi-au adus la cunoștință rezultatul lucrărilor. N. E. a zis că el lucrează la furat cu unchii lui N. P. și N. Ș., ei sunt șefii”.
Rezultă astfel că într-adevăr, cei doi intimați-pârâți s-au adresat organelor în drept să efectueze cercetări penale cu privire la autorii furturilor iar ulterior, aflând detalii, au furnizat informații cu privire la persoanele implicate.
Nemulțumiți de mersul anchetei penale s-au adresat atât poliției cât și parchetului și au dat interviuri difuzate în cadrul unei emisiuni la TVR2.
Afirmațiile intimaților referitoare la participarea celor doi reclamanți intimați la comiterea faptei s-au întemeiat pe susținerile lui C. F. și N. E..
Soluțiile organelor de cercetare penală în ceea ce îi privește pe reclamanți, cu privire la furtul de animale, au fost de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, reținându-se că nu se poate demonstra vinovăția lor, în lipsa ” altor probe certe”, în condițiile în care probele ce au fost administrate nu au fost concludente, iar N. E., care a declarat într-adevăr, că la comiterea celor două fapte de furt au participat N. F. și N. P. (descriind în detaliu și modul în care au acționat) ulterior, în cursul urmăririi penale a retractat aceste declarații.
Mai mult, specialiștii din cadrul D.S.U.S.A. care au reexaminat cele opt ovine predate intimatului N. D., au constatat, în funcție de modul de prindere a crotalului „că doar în cazul unei ovine orificiul de prindere a crotalului este mai larg ”.
În legătură cu prejudiciul material pretins tribunalul consideră în acord cu prima instanță că nu poate fi reținută existența unei fapte ilicite a intimatului N. D. care să determine răspunderea civilă a acestuia întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil (anterior) așa cum s-a solicitat.
Chiar dacă intimatul N. C. D. s-a folosit, de cele 8 ovine în perioada 23.07._11 acesta a fost încredințat că îi aparțin și i-au fost predate de către organele de cercetare penală.
Cât privește plângerile formulate de ambii intimați, precum și susținerile făcute în alte sesizări și declarații, ele nu pot reprezenta un fapt ilicit cauzator de prejudicii; împrejurarea că reclamanții-apelanți nu sunt autorii faptelor nu poate fi considerată ca o dovadă a relei-credințe a pârâților la momentul formulării plângerilor către organele de cercetare penală.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998 Cod Civil se impune existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și această faptă să fie imputabilă autorului ei, respectiv autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o.
Cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acționează în mod ilicit, chiar dacă prin exercitarea acestui drept a adus anumite restrângeri drepturilor altei persoane.
D. exercitarea abuzivă a unui drept poate constitui temei al răspunderii civile delictuale, respectiv atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci în intenția de a păgubi o altă persoană.
Astfel, art. 723 Cod procedură civilă prevedea că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar partea care folosește în chip abuziv aceste drepturi răspunde pentru pagubele pricinuite.
În mod corect prima instanță a constatat că pârâții nu au exercitat drepturile lor în mod abuziv, fără temei și în scopul de a defăima sau pedepsi nelegal pe reclamanți. Concluzia se impune deoarece faptul pretins a fi prejudiciabil nu poate fi disjuns de atitudinea subiectivă a celui care l-a comis.
Concluzionând, pentru că nu au fost dovedite fără echivoc cele patru condiții obligatorii cumulative ale răspunderii delictuale (faptul prejudiciabil, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa în producerea acestui rezultat) tribunalul consideră cu majoritate, că soluția primei instanțe este temeinică și legală și apelul declarat de către N. P. și N. F. este nefondat urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate
Respinge apelul civil formulat de către apelanții reclamanți N. P., cu domiciliul în . și N. F., cu domiciliul în or. Măcin, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 208 din 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimații pârâți N. C. D., cu domiciliul în . și C. D., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Păstrează în tot hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 20 Decembrie 2013.
Președinte, M. V. | Judecător, V. R. A. | |
Grefier, B. D. |
REd.jud.fond F.M.I.
Red.dec.civ. M.V./16.01.2014
Tehnored. gref. D.B./17.01.2014/6 ex.
. ex. apelanți/2 ex. intimați.
Cu opinia separată a judecătorului P. L. D. care apreciază că apelul trebuie admis, schimbată în tot hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate și obligarea pârâților în solidar la plata în favoarea reclamanților a sumei de 4445 lei cu titlu de daune materiale, a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu respingerea ca nefondate a celorlalte pretenții formulate.
Judecător,
P. Lumința D.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE A JUDECĂTORULUI P. L.- D.:
În ceea ce privește solicitările pârâților N. C.D. și C. D. adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin la data de 04.01. 2010 în vederea efectuării de cercetării față de presupușii vinovați-reclamanții N. P. și N. F., nu s-ar putea spune că acestea au condus la producerea unor prejudicii materiale sau morale în patrimoniul reclamanților în condițiile în care cei doi pârâți au învederat în cuprinsul plângerilor penale aspecte incriminatoare pe care le aflaseră de la cel de-al treilea făptuitor, respectiv N. E..
Apreciez că atât cele două solicitări mai sus amintite efectuate de pârâți, cât și plângerile penale inițiate de aceștia prin care se reclama furtul ovinelor și al porcinelor și, de asemenea, plângerile penale vizând săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii și solicitarea de transfer al dosarului de la Postul de Poliție Jijila la IPJ Tulcea constituie acte care se circumscriu exercițiului normal al dreptului de acces la justiție și nu sunt apte de a produce prejudicii de natură morală sau materială.
Nu aceeași este situația în ceea ce privește fapta pârâtului N. C. D. de a primi la data de 23 iulie 2010 din partea organelor de cercetare ale IPJ Tulcea și de a folosi în interes propriu în perioada 23 iulie 2010-4 august 2011 un număr de 8 ovine pe care le-a identificat la stâna aparținând numitului N. S. de pe raza .” în prezența organului de cercetare și despre care a susținut că sunt ale sale deși i s-a arătat de către administratorul stânei că acestea aparțin fratelui său, N. P..
Cu toate acestea cele 8 ovine i-au fost predate, fiind acceptate de către pârât ” pentru acoperirea prejudiciului și continuarea cercetărilor”, acesta folosindu-le până la data de 4 august 2011când au fost restituite reclamantului N. P. pe bază de proces-verbal ca urmare a pronunțării rezoluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Măcin la data de 7 iulie 2011 în dosarul nr. 9/P/2010.
În același sens, pârâtul N. C. D. a recunoscut la interogatoriul ce i-a fost luat (dosar fond-fila 50) că în intervalul menționat a folosit cele 8 oi și a beneficiat de producția de lapte, brânză, lână și de cei 10 miei.
Susținerea potrivit căreia aceste oi i-au fost predate în cursul cercetărilor penale și nu puteau fi refuzate nu poate fi avută în vedere în condițiile în care oile nu au fost lăsate în custodie, ci predate, în vederea recuperării așa-zisului prejudiciu.
Important de precizat este faptul că în cauză s-au efectuat două constatări tehnico-științifice și veterinare de către DSVSA Tulcea având ca obiective: constatarea vârstei ovinelor și a împrejurării dacă acestea au fost recrotaliate, concluziile acestora fiind în sensul că nu s-a realizat recrotalierea.
În această situație, se concretizează trăsăturile faptei ilicite a pârâtului N. C. D. care, deși în momentul identificării ovinelor a constatat că ovinele nu aveau crotaliile sale, a susținut fără temei că acestora li s-au schimbat crotaliile de către reclamantul N. P. (înainte de efectuarea cercetărilor), insistând că sunt ale sale după simplul indiciu că acestea aveau efectuate codotomie, adică erau ”berce” (fără coadă).
De menționat în acest sens este și faptul că N. S. i-a adus la cunoștiință pârâtului că ovinele au o pată neagră în zona greabăn și aparțin fratelului său, N. P..
Întrucât chiar acest pârât a recunoscut că s-a folosit de oi rezultă că toate elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod Civil anterior sunt întrunite, motiv pentru care apreciez că această cerere trebuia admisă în condițiile valorificării concluziilor expertizei zootehnice efectuate în cauză de expert L. A. în sensul că pârâtul N. C. D. să fie obligat la plata sumei de 4445 lei reprezentând daune materiale către reclamantul N. P..
În ceea ce privește daunele morale solicitate apreciez că probatoriul administrat a demonstrat de asemenea întrunirea tuturor condițiilor impuse de art. 998-999 Cod Civil anterior.
Astfel, chiar pârâții au recunoscut cu prilejul interogatoriilor ce le-au fost luate că au afirmat în toată . localitățile învecinate că ”numai aceștia (reclamanții) sunt hoții”. Cu aceeași ocazie, pârâtul C. D. a recunoscut că a apelat la serviciile postului de televiziune TVR2 pentru că era nemulțumit de soluțiile procurorilor și ”întrucât cercetarea nu a fost făcută cum trebuie”. În acelașși sens pârâtul N. C. D. a învederat că a acordat ”un interviu la TVR2 întrucât era nemulțumit de soluțiile procurorului, mai exact ale poliției”.
Important de precizat este faptul că emisiunea televizată ” D’ale lu’ M.” difuzată la cererea celor doi pârâți și a cărei înregistrare se află la dosarul cauzei, s-a constituit într-o adevărată anchetă în care s-a urmărit să se verifice dacă declarația de învinuire cu privire la o faptă de furt a reclamanților făcută de nepotul acestora N. E. este reală, difuzându-se imagini incriminatoare, sugestive și satirizante la adresa reclamanților prin concursul principal al interviurilor acuzatoare ale celor doi pârâți.
Mai mult, imaginile televizate și tonalitatea folosită a lăsat să se înțeleagă la un moment dat că faptele de furt reclamate, deși reale s-au mușamalizat cu ajutorul organelor de cercetare penală.
Această emisiune, a fost difuzată pe postul TVR2, fiind transmisă și în străinătate (recepționată în Spania) și ca un ecou al acesteia atât reclamanții cât și copii acestora au început să fie strigați cu apelativul ”hoții” de către o parte a membrilor localității.
Neînțelegând în totalitate ceea ce s-a difuzat la televizor, însă date fiind zvonurile răspândite de pârâți, o parte a membrilor comunității din care făceau parte reclamanții au început să spună despre ei că ”deși îi credeau oameni de treabă ei sunt hoții” (cu referire îndeosebi la reclamantul N. F.).
Semnificativ este episodul relatat de martorul C. G. care a relatat că până și o persoană chemată de pârâtul N. F. să repare ceva în curte l-a întrebat pe aceasta de față cu mai multe persoane ”mai furi oi ?”.
De asemenea, ceilalți crescători de animale din aceeași localitate au început să își schimbe atitudinea față de reclamanți în sensul de evitare a acestora, gândindu-se că ar putea fi și ei victime ale furtului de animale, punând celelalte sustrageri petrecute între timp tot în sarcina reclamanților.
În concluzie, faptele ilicite de care se fac vinovați pârâții constau în răspândirea de zvonuri și afirmații acuzatoare, incriminatoare cu privire la furtul de oi și porci de către reclamanți în localitate și în localitățile învecinate, precum și în efectuarea unei ample publicități a acestor fapte prin apelarea la serviciile postului TVR2 în vederea efectuării unei anchete în privința faptelor penale reclamate în scopul de a-și face singuri dreptate, neavând încredere în corectitudinea cercetării penale care s-a efectuat.
Ca o consecință directă a acestor fapte săvârșite cu intenție de cei doi pârâți este indubitabil că în patrimoniul reclamanților s-a produs un prejudiciu constând în afectarea imaginii de buni gospodari, crescători de animale cu tradiție, familiști onești, imagine pe care o aveau în cadrul comunității din localitatea Jijila care a început ca efect al acestor fapte și mai ales a emisiunii televizate să îi perceapă ca pe niște hoți de animale.
Derularea vieții normale într-un cadrul social implică o . relații cu oamenii bazate pe un complex de sentimente, aprecieri, opinii ale unora la adresa altora din împletirea cărora se naște și se conservă considerația reciprocă, respectul, prețuirea fiecăruia de către cei din jur, un complex de raporturi care se situează în domeniul legăturilor sufletești nepatrimoniale dintre oameni.
Agresarea acestor legături prin înfățișarea publică într-un mediu social a unor imagini deformate și a unor date denigratoare privind caracteristicile morale ale reclamanților, au produs indiscutabil o modificare a imaginii morale a reclamanților și au atras slăbirea considerației de care se bucurau în comunitate. Aceleași imagini au creat reclamanților multiple suferințe prin înjosire socială și le-a atras discriminarea nemeritată a celor din jur.
Secvențele și adaosurile satirice ale anchetelor efectuate de postul TVR 2, împrejurarea că nu toți cei care au vizionat emisiunea au înțeles ceea ce s-a dorit să se transmită, relatările vizând presupusele fapte penale săvârșite de reclamanți i-au expus de asemenea pe aceștia unor umilințe și i-au determinat să suporte o nedreptate publică deși trecuseră deja prin încercările unei anchete penale în cadrul cercetărilor efectuate de organele abilitate.
În plus, marginalizarea socială care au resimțit-o reclamanții s-a răsfrânt și asupra membrilor familiilor acestora producând suferințe inclusiv soțiilor, copiilor și părinților lor, ceea ce a dus la sporirea suferințelor lor prin umilință, stres și zbucium interior.
Concluzionând că pârâții au determinat producerea acestor consecințe negative de ordin moral, în funcție de toate argumentele expuse mai sus, apreciez că este oportun a se acorda reclamanților o reparație pecuniară sub formă de daune morale în cuantum de 30.000 lei.
Judecător,
L.- D. P.
Red.jud. P.L.D.20. 01.2014
Tehnored. gref. DB/ 23.01.2014.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul TULCEA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
