Contestaţie la executare. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1459/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 612/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. PENTRU AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în C., ., jud.C., împotriva încheierii din 15.01.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare S.C. M. & CO S.N.C., cu sediul în Măcin, ., jud.Tulcea, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Încheierea din 11 septembrie 2013 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Sub nr._, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. M.&CO S.N.C., în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor Publice-A.N.A.F.-Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. prin care s-a solicitat în temeiul art. 172-173, 371 și urm. din O.G. nr. 92/2003, art. 399 și urm. din cod proc. civ. desființarea formelor de executare constând în: somația nr._/04.12.2012; adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/04.12.2012; adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/04.12.2012; adresa nr._/04.12.2012, toate emise în dosarul de executare silită nr. 1726/2475/30.o1.2012;
De asemenea, s-a solicitat desființarea tuturor formelor de executare silită
care au fost sau care vor fi emise cu privire la suma de 20.000 lei în ceea ce privește procesul verbal de constatare a contravențiilor nr._/26.02.2010 și sentința civilă nr. 630/2010 a Judecătoriei Măcin.
Totodată, în temeiul art. 403 cod proc. civ., s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pe cale de excepție, contestatoarea a invocat nulitatea absolută a formelor de executare constând în somația nr._/04.12.2012, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/04.12.2012, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/04.12.2012 și adresa nr._/04.12.2012.
A arătat contestatoarea că, potrivit art. 387 cod proc. civ. în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorulu o somație, iar potrivit art. 391 cod proc. civ. încălcarea dispozițiilor art. 384, 385, 387 și art. 389 atrage anularea executării, în speță, s-a procedat la poprirea conturilor, fără a se comunica anterior somația.
Pe fondul cauzei, contestatoarea a arătat că potrivit prevederilor art. 399 alin. 3 cod proc. civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin procesul verbal . nr._ din 26.02.2010 a fost sancționată contravențiuonal cu suma de 20.000 lei și s-a dispus confiscarea sumei de 47.232,14 lei, împotriva procesului-verbal s-a formulat plângere contravențională, care a făcut obiectul dosarului nr._, iar prin sentința civilă nr. 630/2010 Judecătoria Măcin a admis în parte plângerea contravențională cu privire la măsura confiscării sumei de 47.232,14 lei, menținând amenda contravențională.
A mai arătat recurenta că împotriva hotărârii s-a formulat recurs întrucât contravenția pentru care s-a aplicat sancțiunea a fost discriminată în perioada judecării plângerii contravenționale, iar potrivit art. 12 din OG nr. 2/2001 dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, aceasta nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Instanța de recurs prin decizia civilă nr. 146/2011 a apreciat că în temeiul art. 12 alin 1 din OG nr. 2/2001, așa cum au fost lămurite prin decizia Curții Constituționale nr. 228/2997, contestatoarea are deschisă calea contestației la executare.
De asemenea, a mai arătat recurenta că, în cadrul dosarului de executare silită nr. 1726/_12, în temeiul sentinței civile nr. 630/2010 a Judecătoriei Tulcea a început o nouă executare silită, intimata a emis decizia nr. 368/03.12.2012 prin care a dispus încetarea executării silite deschisă prin somația nr. 4971/23.02.2012 și ridicarea măsurilor de executare silită popririle nr. 4972/24.02.2012, nr.4973/24.02.2012, ca urmare a acestor acte de executare în baza sentinței civile nr. 370/31.05.2012 a Judecătoriei Măcin, irevocabilă.
În cadrul aceluiași dosar de executare silită nr. 1726/2475/30.01.2012 au
fost emise somația nr._/04.12.2012, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/04.12.2012, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/04.12.2012 și adresa nr._/04.12.2012.
Judecătoria Măcin prin încheierea din 15 ianuarie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. 1 cod proc. civ., a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1726/2475/30.01.2012 al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, până la soluționarea contestației la executare, reținând că, cererea este întemeiată, în speță, contestatoarea a depus la dosar o cauțiune în cuantum de 10 % din valoarea obiectului cererii, precum și raportat la împrejurarea că, s-a dovedit faptul că s-a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei.
Împotriva încheierii din 15 ianuarie 2013 a Judecătoriei Măcin a formulat recurs intimata, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În susținere, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 și art. 3041 Cod proc. civ.), instanța pronunânțându-se în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1726/2475/30.01.2012.
Instanța de fond s-a limitat a motiva admisibilitatea cererii de suspendare a executării silite în raport doar de achitarea de către contestatoare a cauțiunii prevăzute de lege, precum și de luarea măsurii de poprire a conturilor acesteia din urmă, mai mult decât atât, faptul că s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării silite rezultă doar din motivarea încheierii din data de 15.01.2013 nu și din dispozitivul hotărârii judecătorești atacate.
A mai arătat recurenta că, actele de executare silită contestate de către contestatoarea S.C. M.&COS.N.C, respectiv somația nr._/04.12.2012, adresele de înființare a popririi nr._/04.12.2012 și nr._/04.12.2012 și adresa nr._/04.12.2012 emise în dosarul de executare silită nr. 1726/2475/30.01.2012 sunt temeinice și legale, având la bază un titlu executoriu irevocabil - sentința civilă nr. 630/15.11.2010 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia Tribunalului Tulcea nr. 146/23.02.2011.
A mai susținut recurenta că, în materia executării silite, admiterea cererii de suspendare a executării silite este condiționată de existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente, care nu au fost dovedite de către contestatoare, mai mult decât atât, suspendarea executării silite este o măsură de excepție, putând fi dispusă de instanța investită cu judecarea contestației la executare în cazul în care aceasta apreciază existența unor cazuri bine justificate ce ar putea aduce prejudicii debitorului.
Or, în speță, a învederat recurenta, contestatoarea nu a arătat care sunt aceste cazuri întemeiate, nu a adus probe temeinice în acest sens, iar simpla cerere de suspendare motivată exclusiv de plata cauțiunii în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii conform art. 403 Cod proc. civ., nu este suficientă pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării silite.
Cu privire la existența cazului bine justificat, recurenta a arătat că, potrivit prevederile art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate constau, în ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Este de principiu că actele administrative se emit pe baza și în executarea legii, în favoarea lor funcționând prezumția de legalitate până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de anulare în tot a acestora și implicit a oricăror alte acte subsecvente.
Principiul executării din oficiu a actului administrativ derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, motiv pentru care, recurenta a apreciat că suspendarea executării silite apare ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia din aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
A mai precizat recurenta că, din situația de fapt, clară și vădită a prezentei cauze, reiese legalitatea întocmirii actelor de executare silită emise de către Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. în dosarul de executare silită nr. 1726/2475/30.01.2012-somația nr._/04.12.2012, adresele de înființare a popririi nr._/04.12.2012 și nr._/04.12.2012.
Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu în care se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență și accesoriile aferente acestora, în speță, sentința civilă nr. 630/15.11.2010 a Judecătoriei M., irevocabilă, devenind astfel titlul executoriu în vederea punerii în executare, fără vreo altă formalitate, a creanței autorității vamale reprezentând amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei; în acest sens sunt dispozițiile art. 37 din OG nr. 2/2001: „ Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut de art. 31 precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate".
Executarea silită în cadrul raporturilor juridice fiscale reprezintă o cale excepțională de recuperare a creanțelor fiscale, ea pornindu-se numai în cazul neachitării benevole a drepturilor cuvenite bugetului.
Cât privește paguba iminentă, recurenta a arătat că aceasta constă, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 în ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public"
A mai susținut recurenta că, simplul fapt că executarea creanței fiscale a început fiind înființată poprire asupra conturilor contestatoarei - intimat, nu reprezintă un motiv de fundamentare și admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite în cauză, întrucât există posibilitatea reparării ulterioare a prejudiciului, prin anularea actelor de executare silită atacate și restituirea sumei încasate.
În speță, recurenta a apreciat că aspectele expuse de contestatoare în susținerea nelegalitătii actelor de executare silită sunt lipsite de echivoc, iar simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze cazul bine justificat al cererii de suspendare a executării silite și iminenta producerii unei pagube nu sunt de natură să conducă la suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 1726/2475/30.01.2012.
În concluzie, recurenta a apreciat că nu este îndeplinită situația în care să se regăsească argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor de executare silită în discuție, nu există un indiciu temeinic de nelegalitate, ca urmare a împrejurării că somația nr._/04.12.2012. adresele de înființare a popririi nr._/04.12.2012 și nr._/04.12.2012 au fost emise în condiții susceptibile de încălcare legală.
Față de toate aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii pronunțate de Judecătoria M. în dosarul nr._ la data de 15.01.2012 și, în rejudecare, să se respingă cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare, ca nefondată.
Examinând încheierea pronunțată de Judecătoria Măcin la data de 15 ianuarie 2013, în raport de motivele de recurs invocate, Tribunalul consideră că recursul formulat este nefondat.
Potrivit disp. art. 403 alin. 1 Cod proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
In cadrul contestației la executare promovată de contestatoarea S.C. M. & CO. S.N.C. în contradictoriu cu M.F.P – A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C., s-a solicitat de către contestatoare și suspendarea executării silite a actelor de executare realizate de intimată, respectiv somația nr._/4.12.2012, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești_/4.12.2012, adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești_/4.12.2012, precum și adresa nr._/4.12.2012, emise în dosarul de executare silită nr. 1726/2475/30.01.2012, până la soluționarea pe fond a contestației la executare.
Prin Incheierea din data de 15.01.2013 ce face obiectul prezentului recurs, Judecătoria Măcin luând act de împrejurarea că, contestatoare a depus o cauțiune în cuantumul de 10% din valoarea obiectului cererii, precum și de faptul că prin adresele sus-menționate a fost înființată poprire asupra conturilor contestatoarei a considerat că cererea acesteia de suspendare a executării silite este întemeiată.
Motivele de critică invocate de recurentă sunt neîntemeiate, dispozițiile procedurale mai sus menționate stabilind condițiile legale în care instanța competentă are posibilitatea de a dispune suspendarea executării actelor contestate, în situația în care prin alte dispoziții legale nu se dispune altfel.
Ori, în cauză, condițiile cerute de disp. art. 403 alin. 1 Cod proc. civ., au fost îndeplinite, instanța nefiind ținută în cadrul cererii privind suspendarea executării actelor ce fac obiectul contestației la executare, să analizeze temeinicia și legalitatea acestora, așa cum s-a susținut de recurentă.
Totodată, invocarea de către recurentă a inexistenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube este nerelevantă în cauză întrucât îndeplinirea acestor condiții nu este cerută în cauză în raport de obiectul și temeiul legal al contestației la executare și al cererii de suspendare a executării.
Indeplinirea condițiilor referitoare la existența unui caz bine justificat și a producerii unei pagube iminente, este cerută atunci când se solicită suspendarea executării unui act administrativ, în procedura Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care nu este incidentă în cauză.
In consecință, întrucât motivele de critică formulate sunt neîntemeiate și mai mult decât atât, până la data pronunțării prezentei decizii instanța de fond s-a pronunțat și pe fondul contestației la executare prin sentința civilă nr. 343 din 7 mai 2013, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii încheierii pronunțată de Judecătoria Măcin la data de 15.01.2013 ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. PENTRU AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în C., ., jud. C., împotriva încheierii din 15.01.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare S.C. M. & CO S.N.C., cu sediul în Măcin, ., jud. Tulcea, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare, ca nefondat.
Menține încheierea atacată ca temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. N. L. R.
E. B.
16.10.2013
Red.jud.VA
Tehnored. DS/ex. 2
16.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul TULCEA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2337/2013.... → |
|---|
