Pretenţii. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 3864/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 463
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 910 din data de 08 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât CARPALE T., cu domiciliul în loc. Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 11.06.2012 sub nr._, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA a chemat în judecată pe pârâtul C. T. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.734,44 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionată cu acordarea serviciilor medicale, actualizată până la data plății efective a debitului.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 07.06._09, pârâtul a fost internat în secția chirurgie, iar contravaloarea zilelor de spitalizare este în cuantum de 1.734,44 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 cod civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. A mai arătat reclamantul că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalul are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident rutier, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt gratuite.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1531 alin. 1 Cod civil coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri respectiv adresa nr. 7279/28.05.2012 (fila 4), decont de cheltuieli (fila 5), chitanțe (fila 6-7), tabel nominal cu persoanele care au beneficiat de servicii medicale spitalicești ca urmare a daunelor cauzate sănătății (fila 8), foaie de observație clinică generală (fila 10), înștiințare de plată (fila 11), borderou (fila 12).
Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Din oficiu, instanța a solicitat C.A.S. Tulcea să comunice dacă în perioada spitalizării, pârâtul era asigurat, răspunsul regăsindu-se la dosar (fila 20).
De asemenea, s-a atașat dosarul nr. 536/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 910 din data de 08 martie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că, în perioada 07.06._09 pârâtul Carpale T. a fost internat în S. Județean de Urgență Tulcea, contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 1.734,44 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant.
Conform susținerilor reclamantului, pârâtul a fost victima unui accident rutier, fiind internat la secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitatea sanitară cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor trebuie recuperate.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Se observă că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane.
Or, din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 536/P/2009/12.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag rezultă că la data de 07.06.2009, numitul Legănatu G. a condus autoturismul marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 222 iar în localitatea Ceamurlia de Sus a părăsit partea carosabilă înspre dreapta, într-un viraj la stânga, datorită neadaptării vitezei și a lovit un gard din piatră al Căminului Cultural Ceamurlia de Sus. În urma accidentului, a rezultat rănirea ușoară a numitului C. T., pasager pe locul dreapta față, care a fost transportat la S. Județean de Urgență Tulcea unde a rămas internat.
Reclamantul a mai invocat prevederile art. 1357 și art. 1531 alin. 1 Cod civil.
A mai reținut prima instanță că potrivit art. 3 din cap. X "Dispoziții finale" al Legii nr. 71/2011 care se aplică în continuare ca dispoziții proprii ale acestui act normativ, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 1 din același act normativ, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Prin urmare, prima instanță s-a raportat la vechile dispoziții ale Codului civil, respectiv prevederile art. 998-999 referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, care însă nu sunt aplicabile în speța de față, reclamantul considerând în mod neîntemeiat că atitudinea pârâtului de a nu solicita tragerea la răspundere a persoanei care ar fi provocat ., constituie o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art. 998 și următoarele Cod civil.
Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială
Solicitarea acordării asistenței medicale pentru pârât sau neindicarea autorului agresiunii de către persoana vătămată nu constituie o faptă ilicită, în sensul celor mai sus menționate.
În conformitate cu dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică.
Urgența medicală, astfel cum este definită de art. 86 alin. 1 lit. e) din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital.
Chiar dacă nu era asigurat, pârâtul putea beneficia de servicii medicale gratuite în cazul urgențelor medicale, conform dispozițiilor art. 200 din Legea nr. 95/2006.
A mai reținut prima instanță că, în cauză este vorba de o urgență medicală, devenind aplicabile și dispozițiile art. 220 din Legea nr. 95/2006, astfel că pârâtul beneficia de asistență medicală gratuită.
Mai mult, a reținut prima instanță că, în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora, astfel potrivit prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, ceea ce în cauză nu se regăsește.
Împotriva sentinței civile nr. 910 din 08 martie 2013 a declarat recurs reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea recursului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unui accident rutier, fiind internat de la 07.06.2009 până la 13.06.2009, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 1.734,44 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”, însa sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâtul declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006- pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unui accident rutier, iar ulterior, „împăcându-se” probabil cu autorul nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la acesta suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital si nici nu a mai formulat o reclamație împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta Tulcea nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este si cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si să le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă- având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție in acest sens in
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar daca acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
In cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce 1-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
In consecința, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr.910/08.03.2013, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare in cuantum de 1734,44 lei, suma ce va fi actualizată pana la data plații efective.
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în temeiul art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de recurentul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Prin rezoluția din 12.05.2013 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Babadag s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Legănatu G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin.1, 3 Cod proc. civ. motivat de faptul că persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă și a declarat că nu are nicio pretenție.
Din economia dispozițiilor art. 313 alin 1și 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabilește o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătății altor persoane, stipulând totodată existența unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale și o obligativitate a acestora de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare identificării titularului acțiunii, ceea ce conduce la un așa zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
În alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care de desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
În subsidiar, se mai reține și că în condițiile acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, acțiunea recurentului reclamant este pe deplin îndreptățită, fiind îndeplinite toate condițiile acțiunii în restituire.
De precizat este că, în cauză, a avut loc o mărire a unui patrimoniu cu suma reprezentând cheltuieli de spitalizare, deși această mărire nu provine dintr-o faptă ilicită.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 312 al. 1 Cod proc. civilă, urmează să fie admis recursul.
În consecință, va fi modificată în totalitate sentința atacată, în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 1734,44 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 910 din data de 08 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimatul-pârât CARPALE T., cu domiciliul în loc. Ceamurlia de Sus, jud. Tulcea.
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 1734,44 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 12 Iunie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, L. D. P. | Judecător, R. A. V. |
Grefier, D. B. |
Jud. fond I.S.
Red. dec.civ. jud. P.L.D./19.06.2013
Tehnoredactat gref. D.B./19.06.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 779/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 612/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
