Pretenţii. Decizia nr. 394/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 8120/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 394/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă . SA cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova, împotriva încheierii din 21.02.2013 și a sentinței civile nr.859/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 17 mai 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.11.2011, sub nr._, reclamanta S.C. „C. T.” S.R.L., cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. „C. S. Center” S.A., cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, obligarea acesteia la plata sumei de 14.006,07 euro (echivalentul sumei de 60.835,57 lei la cursul B.N.R. din ziua formulării cererii de chemare in judecata), precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâta este prestator de servicii de reparații autovehicule, specializată în intervenții asupra autocamioanelor și autocarelor. Reclamanta mai arată că în urma solicitărilor efectuate de aceasta în perioada 29.11-31.11.2010, o echipă de tehnicieni compusă din trei persoane s-a deplasat în mun. Tulcea într-o locație asigurată de societatea reclamantă unde a efectuat o intervenție la cutia de viteze a autocarului cu . YE2917SX374M52400 și nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantei. Reclamanta a mai arătat, de asemenea, că transportul, cazarea și masa echipei pe durata celor trei zile, au fost asigurate de către aceasta. Pentru serviciul prestat, pârâta prin șeful echipei S. A. a încasat în data de 31.11.2010 suma de 5.462,08 lei numerar, acesta angajându-se ca după ce ajunge la sediul firmei în mun. Ploiești să comunice reclamantei factura și chitanța pentru suma încasată, precum și devizul lucrării. S-a mai arătat că pârâta a emis abia în luna martie 2011 facturile nr._/04.03.2011 și nr._/07.03.2011 precum și chitanțele aferente, după ce reclamanta a anunțat organele gărzii financiare și ale poliției. Devizul lucrării nu a fost înaintat niciodată. După efectuarea unor curse interne autocarul a plecat în cursă către Italia, în data de 03.12.2010 iar în data de 04.12.2011 acesta a rămas imobilizat pe autostrada în apropierea localității Graz din Austria de unde a fost tractat de o firmă specializată până la cea mai apropiată reprezentanță M.. Potrivit notei de constatare întocmită de către tehnicieni M. Nutzfahrzeuge Vertrieb Sud AG – Center Osterreich Ost cauza defecțiunii a constat în ,,montarea falsă a unei mufe de cuplare precum și faptul că carcasa cutiei de viteze a fost trasă cu putere”. Reclamanta mai arată că după aceste reparații autocarul și-a reluat traseul, funcționând neîntrerupt și fără probleme tehnice. Costul total suportat de reclamantă cu ocazia acestui incident a fost de 14.060,07 euro.
Pârâta a depus întâmpinare invocând excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Tulcea.
Prin încheierea de ședința din data de 05.04.2012, instanța a respins excepția de necompetență teritorială.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.05.2012, pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că în luna noiembrie 2010 a fost contactată de administratorul reclamantei care a solicitat o intervenție asupra unei cutii de viteză a unui autocar spunând că au mai fost efectuate intervenții asupra acesteia fără a putea fi reparată la momentul respectiv, piesele cutiei de viteze fiind dezasamblate. Administratorul pârâtei a informat pe administratorul reclamantei că toate reparațiile se efectuează în cadrul service-ului din Ploiești, societatea neputând asigura nicio intervenție în afara unui cadru organizat, în special fiind vorba de intervenția asupra unei cutii de viteze care necesită o atenție deosebită, fiind vorba de piese și angrenaje sensibile, operațiuni multiple, dificile și costisitoare. Aceasta mai arată că administratorul reclamantei a fost informat cu privire la costul acestei intervenții. Astfel s-a încheiat prin acord verbal, un contract de prestări servicii având ca obiect depanarea unei cutii de viteze care face ca domeniul aplicabil să fie cel al răspunderii civile contractuale în detrimentul răspunderii civile delictuale. După exprimarea acordului celor două părți, echipa de depanare a procedat la intervenția asupra cutiei de viteze aducând-o în stare de funcționare. Aceasta mai precizează că toate piesele de schimb necesare și puse la dispoziție de administratorul reclamantei au fost cumpărate la mâna a doua.
Prin sentința civilă nr. 859/06.03.2013 a Judecătoriei Tulcea, a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. „C. T.” S.R.L. și s-a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 58.681 lei, reprezentând echivalentul sumei de 13.506,07 euro .
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.732,71 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut relativ la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, raportat la temeiul de drept indicat de reclamantă, astfel cum acesta a fost precizat, că reclamanta a indicat ca temei dispozițiile noului Cod civil, dar, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287 din 2009 privind Codul civil: ,,actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Instanța de fond, în raport de obiectul cererii de chemare în judecata și de dispozițiile legale anterior menționate, a avut în vedere că norma de drept aplicabilă este vechiul Cod civil, fapt ce nu atrage inadmisibilitatea cererii, ci soluționarea acesteia prin raportarea la textul de lege în vigoare la data încheierii actului juridic.
Instanța de fond a reținut în fapt că între reclamantă și pârâtă a luat naștere, în data de 29.11.2010, contractul de prestări servicii prin care pârâta se obliga să efectueze o intervenție la cutia de viteze a autocarului cu nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantei, operațiune ce s-a derulat în perioada 29.11-31.11.2010.
A considerat prima instanță că răspunsul dat de pârâtă la interogatoriu, precum și declarațiile martorilor audiați în cauza, M. L., E. I., T. M., P. I. și S. A. C., fac dovada deplina a înțelegerii dintre părțile litigante, în sensul că pârâta a delegat trei angajați ai săi pentru a asigura reparația defecțiunilor intervenite la autocarul ce aparținea reclamantei. În acest sens, cei trei angajați, martori în prezenta cauza, T. M., P. I. si S. A. C. s-au deplasat de la Ploiesti, sediul paratei, în loc. Tulcea, unde se afla sediul reclamantei și implicit autocarul asupra căruia trebuia sa aibă loc interventia.
Intervenția a constatat în depanarea cutiei de viteze și schimbarea mai multor piese. Martorii P. I., T. M. și S. A. C., toți trei angajați ai societății pârâte au declarat că s-au deplasat la Tulcea, la solicitarea conducerii societății pârâte și că reparația a avut loc într-un garaj din această localitate.
A mai arătat prima instanță că reprezentanții societății pârâte, precum și cei doi martori propuși de reclamantă au constatat la investigarea mașinii, că aceasta prezintă o defecțiune la cutia de viteze, mai exact, la schimbarea vitezei în treapta a 7- a, sens în care, mecanicul P. I., prepus al paratei, a decis demontarea cutiei de viteze de pe mașina, ocazie cu care a constatat că unul din rulmenții care fixau unul din cei trei arbori prezenta deteriorări și că un sistem de frânare era defect. Martorul a arătat că în urma constatărilor acestor defecțiuni, i-a solicitat patronului societății reclamante să achiziționeze o . piese necesare reparației, piese care au fost puse la dispoziție de acesta din urma. Imediat după efectuarea reparației, martorii M. L., E. I. T. M. si S. A. C. au plecat cu mașina pentru a efectua probe, iar din declarația primilor trei martori rezultă că autocarul funcționa normal. Astfel, declarația martorului S. A. C. este contrazisa sub acest aspect de declarațiile martorilor E. I., T. M. si M. L..
A mai reținut judecătorul fondului că după efectuarea reparațiilor care au durat 3 zile, autocarul a plecat în cursă cu destinația Italia, în apropierea localității Graz din Austria, acesta rămânând imobilizat pe autostradă, de unde a fost tractat de o firmă specializată până la cea mai apropiată reprezentanță M. Nutzfahrzeuge Vertrieb Sud A.G., unde s-a constatat că defecțiunea s-a datorat unei „montări false a unei mufe de cuplare precum și faptul că, carcasa cutiei de viteze a fost trasă cu putere” .
Pârâta a arătat că din probele administrate nu rezultă încălcarea vreunei obligații contractuale, sens în care se impune respingerea cererii sub acest aspect.
Analizând probele administrate, instanța retine că, potrivit înțelegerii dintre părți, pârâta avea obligația de a asigura reparația la autocarul care aparținea reclamantei și care prezenta defecțiuni la cutia de viteze, defecțiuni constatate și de echipa de intervenție care se deplasase la Tulcea.
Intervențiile anterioare, susținute de pârâtă nu au fost dovedite în cauză, martorul M. L., arătând în acest sens că reprezentantul societății reclamante a achiziționat o . piese în urma consultării mai multor persoane care își dăduseră cu părerea ca defecțiunea ar fi la cutia de viteze, și nicidecum că a avut loc o constatare faptică prin demontarea cutiei de viteze. Nici ceilalți martori audiați în cauza nu au relatat că s-au constatat intervenții anterioare asupra autocarului.
A mai reținut prima instanță că o altă susținere a pârâtei a vizat schimbarea pieselor uzate cu altele care au fost puse la dispoziție de către reclamantă, fiind achiziționate de aceasta de la un parc de dezmembrări auto, nefiind noi. În acest sens, declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii: martorul M. L. a declarat că piesele erau noi, iar martorul P. I. a declarat ca piesele erau „second-hand.”, dar că ceea ce interesează sub aspectul răspunderii civile contractuale este întrunirea în mod cumulativ a celor patru condiții, respectiv: existenta unei fapte ilicite și vinovăția persoanei, existenta unui prejudiciu patrimonial și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Astfel, din înscrisul emis de către reprezentanța care a asigurat reparația autocarului în Austria, rezultă că defecțiunea s-a datorat montării false a unei mufe de cuplare și a smulgerii cu putere a carcasei cutiei de viteze.
Astfel, în raport de aceste constatări, instanța de fond a desprins concluzia ca defecțiunea care a condus la imobilizarea autocarului în cursa pe care o efectua în data de 04.11.2010, la 4 zile după intervenția pârâtei nu s-a datorat unor piese defecte, s-au necorespunzătoare, ci a unei intervenții inadecvate, care a condus la imposibilitatea utilizării autocarului. În acest sens, apărările pârâtei legate de montarea unor piese second hand au fost înlăturate ca neavând nicio influență în producerea defecțiunilor finale.
Se mai arată de către pârâtă că, deși reprezentanții acesteia i-au pus în vedere administratorului societății reclamante că este nevoie de o intervenție generală asupra cutiei de viteze, care nu putea fi efectuata decât în serviciul specializat al pârâtei din Ploiești, aceștia au refuzat și au acceptat o intervenție provizorie. Totodată, pârâta a mai arătat că deși s-au constatat defecțiuni și după testarea în probe, cu toate acestea reclamanta a hotărât să trimită în cursă acest autocar, asumându-și riscul defecțiunii.
Martorii M. L., E. I. propuși de reclamanta și T. M., propus de pârâtă, au arătat însă, că în urma probelor efectuate după intervenția reprezentanților pârtei, mașina nu mai prezenta nicio defecțiune, iar trecerea de la o treapta la alta se făcea cu multa ușurința, contrar celor susținute de pârâtă, dar și de martorul S. A. C. .
Pârâta a mai arătat că reprezentanții săi împuterniciți să efectueze reparația, i-au adus la cunoștință reclamantei că ar fi necesară deplasarea autocarului la service-ul din Ploiești, unde deținea aparatura necesară unei investigații mai amănunțite, lucru pe care reclamanta l-a refuzat, justificând că dorește ca autocarul să plece peste doua zile în cursă și timpul nu îi mai permite sa transporte mașina la Ploiesti. O parte din martorii audiați confirmă susținerile pârâtei, pentru ca cealaltă parte să infirme, susținând că nu s-a pus niciodată discuția transportării autocarului la Ploiesti.
Instanța a mai reținut că înțelegerea dintre părți viza reparația cutiei de viteze care prezenta defecțiuni, iar în măsura în care pârâta aprecia că remedierea defecțiunilor nu putea fi făcută în condiții optime în garajul pus la dispoziție de reclamanta, avea posibilitatea să își exprime refuzul de a acorda asistenta tehnica de specialitate, iar faptul că aceasta a acceptat să remedieze deficientele în condiții improprii, conform susținerilor sale, nu poate transfera răspunderea civilă către reclamant, pe considerentul că acesta a acceptat ca autocarul să plece în cursa pe riscul său, faptul că executarea a devenit mai grea sau mai oneroasă pentru debitor neputându-l exonera pe acesta de îndeplinirea întocmai a obligației asumate.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a privit cu rezerve și declarația martorului S. A. C. care a susținut că deși s-au constatat aceleași deficiente și în urma efectuării probelor, după remedierea defecțiunilor, reprezentantul reclamantei a acceptat ca autocarul să plece în cursă, instanța apreciind că această susținere este total neavenita, atât timp cât reclamanta a solicitat reparația cutiei de viteze pentru ca autocarul să poată pleca în cursă, ori este evident că dacă această defecțiune nu ar fi fost remediată, mașina nu ar mai fi fost trimisă în cursa, împrejurare fața de care, în opinia instanței, declarațiile celorlalți martori sunt cele reale și corespund întocmai situației de fapt.
Prima instanță a mai reținut că pârâta a invocat ca și cauză exoneratoare de răspundere contractuală faptul că reprezentanții reclamantei au asistat pe tot parcursul reparațiilor, fapt ce nu constituie o cauza ce înlătura răspunderea acesteia, considerând că tocmai pentru că angajații societății reclamante nu erau specializați în acest domeniu a determinat-o să apeleze la serviciile pârâtei, astfel că, participarea la efectuarea reparațiilor nu implica nicio răspundere a acesteia în modul de desfășurare a întregii intervenții.
Astfel, instanța de fond a reținut, din declarațiile martorilor audiați, coroborat cu răspunsul la interogatoriu și înscrisul emis de societatea austriacă care a remediat deficientele, că fapta ilicită a constat in montarea greșită a cutiei de viteze și lipsa montării unei mufe, intervenții realizate de reprezentanții pârâtei, din materialul probator administrat, nerezultând alte intervenții la cutia de viteze, ulterior intervenției pârâtei.
În ceea ce privește vinovăția, sub forma culpei, prima instanță a reținut că aceasta a fost pe deplin dovedită, atât cu declarațiile martorilor audiați care au arătat că după intervenția efectuata de reprezentanții pârâtei mașina nu mai prezenta defecțiuni, și cu constatările serviciului care a asigurat reparația mașinii după imobilizarea acesteia în Austria, potrivit cărora, defecțiunile s-au datorat montării false a unei mufe de cuplare și a smulgerii cu putere a cutiei de viteze.
A mai reținut judecătorul fondului că pentru înlăturarea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, pârâta a arătat că reprezentanța care a asigurat reparația mașinii a concluzionat în sensul că deficiența s-a datorat montării greșite a unei mufe de comutare, în condițiile în care echipa de depanare a înlocuit o singură piesă, și anume sincronul de la viteza a 7-a. Contrar celor susținute de pârâtă, instanța a reținut că din declarațiile martorilor a rezultat ca respectiva cutie de viteze a fost dată jos de pe mașină, i s-a schimbat piesa defectă, s-a făcut o probă, după care cutia de viteze a fost din nou montata pe mașină. Aceasta operațiune a presupus, firește decuplarea tuturor mufelor, și recuplarea acestora, pentru a putea avea loc schimbul de viteze, astfel ca, susținerea pârâtei nu poate reținuta.
A arătat prima instanța că răspunderea contractuală poate lua naștere numai datorită încălcării obligațiilor prevăzute în contract, iar pentru a fi angajată răspunderea contractuală se cere să existe un contract valabil încheiat între părți, o faptă ilicită prin care se încalcă o obligație contractuală și care să fie săvârșită cu vinovăție și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Instanța a reținut că reclamanta a dovedit că între părți s-a încheiat un contract prin care, potrivit înțelegerii, pârâta avea obligația de a presta servicii de reparare a defecțiunilor produse la autocarul ce aparținea reclamantei, fapta culpabilă săvârșită de pârâtă constând în remedierea deficientelor în mod defectuos, fapt care a condus la crearea unui prejudiciu reclamantei, prejudiciu care consta în contravaloarea pieselor și a manoperei solicitate de reprezentanța care a asigurat remedierea defecțiunilor conform facturilor înaintate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta S.C. „C. S. Center” S.A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, au fost indicate, în esență, aceleași aspecte de fapt și de drept pe care pârâta-recurentă le-a precizat în întâmpinarea depusă în fața primei instanțe
Legal citată, intimata-reclamantă S.C. „C. T.” S.R.L. Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, astfel cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză.
Examinând hotărârea recurată atât pe baza motivelor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză a fost încheiat un contract între părți, deci nu poate fi vorba de angajarea răspunderii civile delictuale, așa cum susține recurenta, și de întrunirea condițiilor necesare în acest sens, ci de o răspundere contractuală. Sub acest aspect, din materialul probator administrat în cursul primei instanțe rezultă că sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, prejudiciul suferit de către reclamantă fiind determinat de modul defectuos în care angajații pârâtei au reparat cutia de viteză, autocarului aparținând reclamantei. În acest sens, esențiale sunt constatările serviciului care a asigurat reparația mașinii în Austria, potrivit cărora defecțiunile au fost cauzate de montarea falsă a unei mufe de cuplare și a smulgerii cu putere a cutiei de viteză. În aceste condiții, respectiva constatare fiind făcută de un serviciu specializat, instanța de recurs apreciază ca irelevante concluziile raportului de expertiză extrajudiciară depus de către recurentă, cu atât mai mult cu cât o astfel de probă nu poarte fi valorificată ca expertiză în această fază a procesului, și cu atât mai mult cu cât pârâta nu a solicitat efectuarea unei expertize în fața primei instanțe.
Relativ la susținerea pârâtei în sensul că reprezentanți ai reclamantei au asistat la efectuarea reparațiilor, ceea ce ar constitui o cauză exoneratoare de răspundere, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că această împrejurare nu poarte înlătura răspunderea pârâtei, cât timp reclamanta a apelat la serviciile acesteia, tocmai pentru că respectiva societate este specializată în astfel de intervenții, în tip de societatea reclamantă nu, în caz contrar solicitarea serviciilor pârâtei apărând ca fiind inutilă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, invocată de către pârâtă, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din vechiul Cod civil, întrucât raportul juridic dedus judecății a luat naștere sub imperiul acestuia.
Având în vedere aceste considerente și întrucât nu există alte motive de nulitate sau nelegalitate a hotărârii recurată, instanța urmează să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 859/06.03.2013 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. C. S. CENTER S.A., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva încheierii din 21.02.2013 și a sentinței civile nr. 859/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 859/06.03.2013 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. A. C. B. E. B.
GREFIER,
L. R.
Jud. fond .M.L.Ș.
Redactat jud. C.B./06.06.2013
Tehnoredactat gref. G.R./11.06.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul... → |
|---|
