Partaj judiciar. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 7109/327/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea apelului civil promovat de apelantul pârât P. L., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.70A,jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3595 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ având ca obiect „partaj judiciar”, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și intimații pârâți S. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, P. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ..U6, ., jud. Tulcea și P. PANFILIA, cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.70A,jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. M., în calitate de reprezentant al apelantului pârât, în temeiul împuternicirii avocațiale nr._, depuse la dosar și avocat A. A. pentru intimatele P. I., S. M. și P. A., lipsă fiind intimata P. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat peste termen, netimbrat; apelantul pârât nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 2, 5 lei pentru apel, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru cererea de repunere în termenul de recurs, respectiv nu a depus înscrisuri în susținerea cererii de repunere în termenul de apel, după care:
Apărătorul apelantului pârât, av. P. M., depune la dosar chitanța nr._ din 17.06.2013, în cuantum de 68 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente apelului promovat, precum și a taxei de timbru aferente cererii de repunere în termenul de apel.
Având cuvântul, apărătorul apelantului pârât, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru ca apelantul, să comunice la dosar, în susținerea cererii de repunere în termenul de apel, un înscris provenind de la societatea la care lucrează în Italia. La dosar s-au depus copii xerox de pe biletele de transport care atestă situația invocată în susținerea cererii de repunere în termenul de apel, dar se impune pentru completarea probatoriului depunerea de înscrisuri de la societatea la care lucrează apelantul în Italia și care în perioada respectivă la lăsat să plece în concediu în România.
Apărătorul intimaților-pârâți, av. A. A., având cuvântul, arată că nu este de rea-credință, însă din luna mai și până în prezent apelantul putea dă depună un asemenea document, dacă nu la revenirea în țară, cel puțin la momentul la care a luat legătura cu apărătorul ales și a formulat cererea de apel, motiv pentru care se opune la amânarea cauzei.
De asemenea, a mai arătat apărătorul intimaților că, la dosar s-au depus copii de pe cele două bilete de transport și trebuie observat că pe verso biletului de transport din Italia în România este aplicată data de 14.04.2013 și recursul este formulat la data de 05.05.2013. Se urmărește a se demonstra că după data de 14.04.2013 apelantul a plecat în Italia și a revenit în țară? în condițiile în care trebuie avută în vedere perioada de până la data de 14.04.2013 când acesta a revenit în țară. Nu se impune acordarea unui nou termen de judecată pentru a se demonstra că după această dată apelantul a fost în imposibilitate de a declara recursul.
Apărătorul apelantului pârât, av. P. M., arată că, data de 14.04.2013 este data când s-au cumpărat biletele, din câte își amintește pe fața biletelor de transport se trece data efectivă a transportului.
Instanța, deliberând, respingere cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul-pârât, prin apărător, ca neîntemeiată, apreciind că timpul a fost suficient pentru ca partea să își procure aceste înscrisuri în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs.
Instanța, față de declarația părților prezente, prin reprezentanți, că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de apel.
Apărătorul apelantului pârât, av. P. M., având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel, cu motivația arătată, învederând că, atât apelantul cât și soția sa au fost plecați în Italia, astfel că la domiciliul din România nu mai locuia nimeni. S-au întors în țară la data la care rezultă din cererea de recurs și confirmată de înscrisurile de la dosar, astfel fiind în imposibilitate de a primi hotărârea și de a promova calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond.
Totodată, s-a susținut că, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, motiv pentru care, apărătorul apelantului-pârât, av. P. M., a solicitat admiterea cererii.
Apărătorul intimaților-pârâți, av. A. A., având cuvântul, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel, ca nefondată, arătând că apelantul nu a convins că de la data comunicării hotărârii și până la data trecută pe acel bilet a fost în imposibilitate ca cineva din familia să primească hotărârea. Copii apelantului sunt în țară, au mers la școală și prin urmare a fost cineva acasă. Pe biletul de transport singura data care l-ar putea ”salva” pe apelant este data revenirii în țară ori de la 14 aprilie 2013 și până la data promovării cererii de recurs sunt destule zile.
În consecință, apărătorul intimaților-pârâți, av. A. A., solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel, ca nefondată și respingerea apelului, ca tardiv introdus.
Instanța, reține cauza în pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de apel.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătorie Tulcea la data de 23.10.2009 sub nr._, reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâții P. L., S. M., P. A., P. P. a solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din casă și teren în suprafață de 873 mp, atribuirea către reclamantă a întregului imobil, grănițuirea în contradictoriu cu pârâtul P. L., încetarea accesului pârâtului sau a membrilor familiei sale prin poarta dintre proprietatea sa sper fondul reclamantei și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că anterior decesului soțului său au vândut fiului lor P. L. 154 mp pe care pârâtul a construit o casă pentru familia sa.
Pârâtul P. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se admită acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune și cheltuieli de judecată, arătând că prin certificatul de moștenitor nr. 84/30.05.2003 eliberat de BNP G. s-a constatat că de pe urma defunctului său tată P. I., decedat la 02.01.2003 a rămas ca masă succesorală imobilul din mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din casă și teren în suprafață de 873 mp, iar ca moștenitori P. I. -soție supraviețuitoare cu o cota de 1/ 4 din masa de partaj in concurs cu copii P. L., S. M., P. A. cu o cota de ¼ fiecare.
S-a mai arătat că în timpul vieții, părinții i-au vândut suprafața de 154 mp din terenul mai sus amintit.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 3595 din 28 noiembrie 2012 a admis cererea formulata de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâții P. L., P. Panfilia, S. M., P. A..
A constatat că părțile dețin în indiviziune imobilul situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din casă și teren în suprafață de 849 mp aferent locuinței, după cum urmează: P. I., cota-parte indiviză de 151/256, P. L. cotă-parte indiviză de 35/ 256, S. M. cotă-parte indiviză de 35/ 256 și P. A. cotă-parte indiviză de 35/ 256.
A dispus ieșirea părților din indiviziune cu formarea și atribuirea loturilor, așa cum au fost evidențiate prin raportul de expertiză (răspuns la obiecțiuni f 171) efectuat de expert C. Arfondi și raportul de expertiza întocmit de expert imobiliar Morfi R. (f133), după cum urmează:
Lotul nr.1- în valoare de 125.260,39 lei s-a atribuit reclamantei P. I. si paratelor S. M., P. A. în indiviziune (bunuri: suprafața de 716 mp teren și încăperile C4, C1, C5, iar Lotul nr.2- în valoare de 19.837,61 lei, s-a atribuit pârâtului P. L., (suprafața de 131 mp teren și încăperile C6,C7,C8, C2,C3).
A stabilit linia de hotar între cele doua loturi în punctele 5,23,22,21,20,19,32,33,34,35,36 identificate pe schița de la fila 171.
A respins cererile formulate de reclamanta privind obligarea pârâtului P. L. să înceteze accesul prin poarta creată de acesta dinspre proprietatea sa către fondul moștenit și obligarea pârâtului la construirea unui gard despărțitor al celor doua proprietăți ca nefondate; a dispus compensarea in întregime a cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 693/ 10.05.1985 P. I. a dobândit cota indiviză de 26/32 din imobilul situat în. mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 977 din 12.04.1988 din dosarul nr. 7776/1987 al Judecătoriei Tulcea s-a atribuit întregul imobil situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din 3 camere, hol, balcon, iar separat o bucătărie, cameră, și un hol, precum și suprafața de 46,88 mp teren.
Prin Ordinul nr. 239/27.06.2011 al Instituției Prefectului s-a atribuit în propietatea lui P. I., P. L., S. M., P. A. terenul situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, în suprafață de 849 mp aferent locuinței.
La data de 02.01.2003 a decedat P. I., iar conform certificatului de moștenitor nr. 84/30.05.2003 de pe urma acestuia aurămas ca bunuri imobile dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 35/64 părți din imobilul situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din casă și teren în suprafață de 873 mp.
Restul cotei de 29/64 părți din imobilul de mai sus reprezintă bun ce aparține soției supraviețuitoare P. I..
Din același certificat de moștenitor se constată că au calitatea de moștenitori: P. I. -soție supraviețuitoare cu o cota de 1/ 4 din masa de partaj in concurs cu copii P. L., S. M., P. A. cu o cota de ¼ fiecare pentru cotei indivize de 35/64 părți din imobilul situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea.
La data de 19 ianuarie 2012 prima instanță a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care a admis în principiu cererea formulată de reclamantă.
S-a constatat că de urma defunctului P. I. a rămas ca masă succesorală dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 35/64 părți din imobilul situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din casă și teren în suprafață de 849 mp aferent locuinței.
S-a constatat ca au calitate de moștenitori pentru imobilul descris anterior cu următoarele cote: P. I. -soție supraviețuitoare cu o cota de 1/ 4 din masa de partaj in concurs cu copii P. L., S. M., P. A. cu o cota de ¼ fiecare.
S-a constatat că părțile dețin în indiviziune imobilul situat în mun.Tulcea, ., nr. 70, jud. Tulcea, compus din casă și teren în suprafață de 873 mp, după cum urmează: P. I., cota-parte indiviză de 151/256, P. L. cotă-parte indiviză de 35/ 256, S. M. cotă-parte indiviză de 35/ 256 și P. A. cotă-parte indiviză de 35/ 256.
A mai reținu prima instanță că, potrivit art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar conform art. 6735 alin.1 Cod pr.civilă, dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota parte ce se cuvine fiecăruia, de asemenea, potrivit art.6735 alin.2 Cod pr.civilă, „ instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin.1, se procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”.
În conformitate cu disp.art.6739 Cod pr.civilă „ la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea”.
Față de aceste dispoziții legale, la formarea și atribuirea loturilor către părți prima instanță a avut în vedere următoarele criterii: cota de drept ideală a fiecăreia dintre părți, solicitarea reclamantei de formare a unui singur lot in indiviziune cu paratele S. M., P. A., concluziile raportului de expertiza topo in sensul formarii de loturi astfel încât părțile să poată folosi comod cele doua loturi, dar și solicitarea ca partajarea să se facă astfel încât parțile să nu mai fie obligate la plata vreunei sulte.
Cu privire la cererea reclamantei de a interzice paratului accesul spre fondul moștenit prin poarta creata de acesta, prima instanță a reținut că, având in vedere ca in urma atribuirii către pârâtul P. L. a lotului nr.2, acestuia îi revine în proprietate o suprafață de teren situată împrejurul proprietății sale în suprafață de 154 mp dobandită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1048/1998, acesta este îndreptațit să utilizeze orice cale de acces dinspre aceasta proprietate pe lotul atribuit în urma ieșirii din indiviziune.
In referire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului P. L. la ridicarea unui gard despărțitor între cele doua proprietăți, prima instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.584 C.civ, orice proprietar poate indatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmând a fi suportate in mod egal. Obligația de grănițuire incumba ambelor părți, astfel încât, reclamanta nu poate obține obligarea pârâtului la ridicarea exclusiv pe cheltuiala acestuia a gardului despărțitor, pârâta având posibilitatea de a edifica lucrarea pe linia de hotar ce desparte cele doua proprietăți cu consecința obligării pârâtului la suportarea în mod egal a cheltuielilor ocazionate.
Împotriva sentinței civile nr. 3595/28.11.2012, a declarat apel pârâtul P. L., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, apelantul P. L. a arătat că, prin modalitatea de împărțire folosită de către instanța de fond, în lotul atribuit nu se regăsesc construcțiile notate de expertul Morfi R. cu C3 și C2, în integralitatea lor, aspect care se poate constata pe schița anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit fr expert C. Afrondi, unde se poate remarca că încăperile C și C3, au zid comun cu construcția C1 (atribuită reclamantei și celorlalte pârâte), însă atunci când se formează loturile, construcțiile care i-au fost atribuite nu se mai regăsesc, mai mult linia pe cotele 32-19, le taie în două pe lungime.
A mai arătat apelantul că, luând în calcul această modalitate de împărțire, instanța de fond trebuia să constate situația apărută și, fie să ceară expertului efectuarea unei noi schițe, fie să dispună efectuarea unei alte expertize topografice.
S-a mai susținut că, un alt inconveninent pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere este și faptul că lățimea terenului situat în spatele construcției proprietatea sa (C6) între liniile dintre cotele 19-20 și 31-30 avea o lățime (restabilită de expert pe schiță) de numai 30 cm, ceea ce face imposibilă trecerea prin spatele casei la construcțiile C2 și C3 și la terenul situat în spatele lor, deși expertul Morfi R. propune ca hotarul în acea zonă să se stabilească între pct.20 din planul topo și colțul casei de locuit.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării probelor.
Odată cu promovarea recursului împotriva sentinței civile nr. 3595/28.11.2012 a Judecătoriei Tulcea, apelantul P. L. a formulat cerere de repunere în termenul de apel cu privire la exercitarea căii de atac împotriva sentinței civile nr. 3595/28.11.2012.
În susținerea cererii de repunere în termenul de apel, apelantul a arătat că, încă din timpul desfășurării procesului ce a format obiectul dosarului nr._ a fost plecat la muncă în Italia, împreună cu soția și s-a întors în țară la data de 16.04.2013. La acest moment a luat cunoștință de faptul că hotărârea judecătorească i-a fost comunicată la data de 28.12.2012.
S-a mai susținut că, întrucât a lua cunoștință de hotărârea judecătorească abia la data de 16.04.2013, când s-a întors în țară, termenul exercitării căii de atac urmează să curgă de la această dată, fiind vorba de un motiv întemeiat, care l-a împiedicat să exercite această cale de atac în termenul prevăzut de lege.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de recurs așa cum a fost formulată.
Apelantul a depus la dosar, în copii înscrisuri.
Intimații P. I., S. M. și P. A., legal citate, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de apel, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 103 Cod proc. civ., „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării”.
Dispozițiile art. 103 alin.1 teza a-II-a Cod proc. civ., reglementează o repunere în termen sui generis, respectiv în condiții restrictive, când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să acționeze înăuntrul termenului stabilit de lege, în speță înăuntrul termenului de apel de 15 zile care curge de la data comunicării sentinței civile nr. 3595 din 28 noiembrie 2012 a Judecătoriei Tulcea.
Dar existența unei împrejurări mai presus de voința părții, nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca împrejurarea mai presus de voința părții să intervină înăuntrul termenului legal.
Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesară o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură să fie îndeplinit în același termen.
Apelantul nu a făcut nicio dovadă cu privire la imposibilitatea formulării căii de atac în termen, neputând fi verificate nici celelalte condiții prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale de repunere în termenul de apel, motiv pentru care, urmează a fi respinsă.
În speță, se reține că apelantului i s-a comunicat sentința civilă nr. 3595 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea la data de 03 ianuarie 2013 la adresa din Tulcea, ., nr.70A, jud. Tulcea, iar acesta a declarat calea de atac a recursului la data de 07 mai 2013 deci după expirarea termenului legal.
În condițiile în care cererea de repunere în termenul de declarare a apelului s-a apreciat ca nefondată, în speță a operat sancțiunea decăderii apelantului, din dreptul de a mai exercita această cale de atac.
Pentru considerentele expuse, se va respinge apelul declarat de P. L., ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel promovată de apelantul-pârât P. L., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.70A,jud. Tulcea.
Respinge apelul civil promovat de apelantul-pârât P. L., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.70A,jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3595 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ având ca obiect „partaj judiciar”, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. I., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și intimații pârâți S. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, P. A., cu domiciliul în mun. Tulcea, ..U6, ., jud. Tulcea și P. PANFILIA, cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.70A,jud. Tulcea, ca tardiv formulat.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 Septembrie 2013.
Președinte, V. M. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent. civ. jud.M.L.Ș
Red. dec.civ. jud.V.M./21.10.2013
Tehnored. gref. DB/22.10.2013/7 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 375/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul... → |
|---|
