Plângere contravenţională. Decizia nr. 553/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 924/253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 553/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent C. G. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.342/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.L. M. pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Av.M. L. pentru petent depune la dosar înscrisuri reprezentând răspunsul unui expert tehnic auto referitor la faptul dacă defecțiunile reținute în procesul-verbal puteau fi constatate printr-un control tehnic efectuat în trafic.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.M. L. având cuvântul în recurs, pentru petent, arată că petentul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că probatoriul administrat în cauză a dat naștere la dubiu față de vinovăția petentului, iar instanța nu a ținut seama de această dovadă.
La acest termen, arată că a depus la dosar răspunsul expertului tehnic auto la care petentul a fost nevoie să apeleze și care confirmă că acele defecțiuni nu puteau fi constatate într-un control efectuat în trafic și utilizând un cric.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacată în sensul admiterii plângerii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin plângerea formulată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 1._, petentul Costanu G. a solicitat în contradictoriu cu I.P.J. Tulcea, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 20.09.2012, și exonerarea de la plata amenzii.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.342 din 29 aprilie 2013 instanța a respins plângere contravențională formulată de petentul C. G..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în procesul-verbal de contravenție s-a reținut că pe 20.09.2012, orele 10,30, a fost oprită autoutilitara marca Dacia 1304 cu nr. de înmatriculare_ condus de C. G. în vederea verificării unui control tehnic în trafic al vehiculelor control efectuat de poliție împreună cu un reprezentant din cadrul R.A.R. Tulcea.
Ca urmare a verificării tehnic a autoutilitarei, s-a constatat că aceasta prezenta defecțiuni tehnice constând în joc în caseta de direcție, joc bieletă direcție dreapta, joc cuplu volan, joc pivot inferior stânga, joc rulmenți dreapta față și lumini frână nefuncționale și de asemenea, nu exista în dotarea autoutilitarei trusă medicală, triunghi reflectorizant și instinctor.
Faptele constituie contravenții prev. de art. 10 din O.U.G. 195/2002 referitoare la defecțiuni tehnice grave la mecanismul de direcție și respectiv defecțiuni tehnice la sistemul de iluminare-semnalizare, și art. 8 din OUG nr.195/2002 cu privire la lipsa din dotare a trusei medicale, triunghiului reflectorizant și instinctor și pentru care a fost sancționat prin art.102 alin.3 lit. b, art. 101 alin.1 pct. 11 și art. 100 alin.1 pct. 13 din OUG 195/2002 cu amendă și reținerea permisului de conducere eliberându-i-se în acest sens, dovadă înlocuitoare.
Împotriva procesului verbal de contravenție, petentul a formulat plângere arătând că într-adevăr pe 20.09.2012 orele 10,30, în timp ce conducea autoutilitara Dacia 1304 proprietate personală a fost oprit de un lucrător de poliție care după ce i-a cerit și examinat documentele, a băgat mâna pe fereastră și a început să tragă de volan după care i-a spus că are joc la direcție. Tot lucrătorul de poliție a pretins petentul, l-a pus să semnalizeze stânga - dreapta, după care a mers la roata dreapta față reproșându-i că are rulmentul spart.
A mai pretins petentul că nu avea joc la direcție, că nu avea rulmentul spart la roata dreapta față și că i-a comunicat lucrătorului de poliție că mașina nu are acele defecțiuni întrucât cu aproximativ cinci săptămâni înainte cumpărase autoutilitara și cu acea ocazie se efectuase inspecția tehnică așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare. Mai mult, a pretins petentul, i s-a solicitat lucrătorului de poliție să meargă împreună la cel mai apropiat service auto pentru a se putea convinge că autoturismul era în regulă, însă i s-a refuzat această cerere.
Petentul a justificat semnarea procesului-verbal de contravenție fără obiecțiuni întrucât a fost amenințat.
Apreciind că ceea ce s-a întâmplat este un abuz, s-a deplasat la R.A.R. Tulcea, solicitând să fie programat în aceeași zi pentru o verificare, însă nu s-a putut decât a doua zi când s-a constatat că autoutilitara nu are nici o defecțiune.
În noaptea respectivă, s-a susținut de petent că, autoutilitara a rămas în parcarea de la R.A.R.
Prin întâmpinarea depusă, I.P.J. Tulcea a solicitat respingerea plângerii arătând că procesul-verbal d contravenție și de aplicare a sancțiunii a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, că verificarea tehnică a autoutilitarei nu a fost efectuată de agentul rutier ci de către reprezentantul R.A.R. întocmindu-se în acest sens raportul de control tehnic în trafic, în care sunt consemnate defecțiunile. S-a mai susținut în întâmpinare, că petentul a luat la cunoștință și a semnat raportul de control tehnic în trafic, motiv pentru care a semnat și procesul-verbal de contravenție fără obiecțiuni, iar susținerea potrivit căreia autoutilitara nu prezenta defecțiuni confirmat a doua zi de R.A.R, neavând nici o relevanță, întrucât până a doua zi puteau fi remediate defecțiunile.
La soluționarea cauzei instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 10 din OUG 195/2002,
- este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație.
Aceste fapte: potrivi art. 102 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002,
- constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român;
și potrivit art.101 alin.1 pct.11 din același act normativ constituie contravenție circulația cu un autovehicul, remorcă sau tramvai cu defecțiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc;
De asemenea, potrivit art. 8 din OUG 195/2002, pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul și tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate, nerespectare acestei prevederi fiind sancționată de art. 101 alin.1 pct.13 din OUG 195/2002 care are următorul conținut „constituie contravenție conducerea unui autovehicul care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate.”
Raportând faptele reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal la dispozițiile normative citate anterior, instanța de fond a constatat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat.
Procesul-verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care, pentru a putea fi înlăturate, necesită susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.
Din acest punct de vedere, petentul a pretins că, verificarea tehnică a autoutilitarei a fost făcută de polițist întărită de declarația martorului Ghiracu A. dar infirmată în totalitate de declarația martorului propus tot de petentent, respectiv S. F., angajat R.A.R care afirmă că el a fost cel care a efectuat verificarea tehnică. Mai mult, există la dosar raportul de control tehnic în trafic întocmit de reprezentantul R.A.R., martorul S. F. în care sunt consemnate aceleași defecțiuni ca în procesul-verbal de contravenție raport de care petentul a luat la cunoștință prin semnătură fără a avea obiecțiuni.
A mai pretins petentul că pe 6.09.2012 a cumpărat autoutilitara în cauză și că fusese verificată de R.A.R. fără însă a depune un document în acest sens. Factura depusă la dosar purtând data de 6.09.2012, a avut ca obiect verificarea autenticității vehiculului activitate total diferită de verificarea tehnică.
În ceea ce privește rezultatul verificării făcute la R.A.R a doua zi potrivit căreia vehiculul corespunde din punct de vedere tehnic, instanța de fond a apreciat-o ca nerelevantă cauzei atâta timp cât între momentul controlului din trafic și până a doua zi au trecut aproximativ 24 de ore.
În consecință, instanța de fond a apreciat că cele susținute de petent în plângere nu sunt susținute și de niște probe pertinente.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că prima instanță a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, probe care conduc la concluzia că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
Astfel, a susținut recurentul, ca și în fața primei instanțe, că autovehiculul pe care îl conducea nu prezenta la data efectuării controlului defecțiunile arătate de organul constatator, că verificarea tehnică a autoturismului s-a făcut de către agentul de poliție și nu de specialistul R.A.R., iar împrejurarea că autoturismul nu prezenta aceste defecțiuni este confirmată de R.A.R. și de martorul C. A. audiat în cauză, martor care a declarat și în sensul că autoturismul a rămas peste noapte în parcarea R.A.R. astfel că era cu neputință să fi remediat defecțiunile la autoturism până a doua zi așa cum a reținut prima instanță.
In consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reține că recursul este nefondat.
Se constată că prima instanță a apreciat în mod corect că situația de fapt prezentată de recurent corespunde realității, că acesta se face vinovat de săvârșirea celor două contravenții reținute în sarcina sa și că procesul-verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor legale în materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia. S-a reținut în mod corect că verificarea tehnică a autoutilitarei nu a fost efectuată de către agentul rutier, așa cum susține petentul, ci de către reprezentantul R.A.R., întocmindu-se în acest sens Raportul de control tehnic în trafic, în care sunt consemnate defecțiunile constatate.
Petentul a semnat atât Raportul de control tehnic în trafic, întocmit de către reprezentantul R.A.R., luând la cunoștință de defecțiunile constatate, cât și procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, întocmit de către agentul rutier, cu mențiunea „Nu am obiecții”. Astfel că susținerea petentului că „polițistul l-a amenințat, el s-a speriat și a semnat procesul-verbal”, nu are niciun fundament.
Cât privește susținerea petentului că a doua zi a efectuat o verificare tehnică autoutilitarei și că aceasta nu prezenta defecțiuni, acesta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, declarația martorului C. A., audiat la prima instanță la cererea petentului recurent neavând relevanță, neprezentându-se înscrisuri din care să rezulte împrejurarea că s-a cerut o nouă verificare în aceeași zi, iar autoturismul a fost lăsat cu acceptul RAR în parcarea acestuia.
Tribunalul constată, deasemeni, că înscrisul depus de recurent în recurs ce reprezintă punctul de vedere al expertului tehnic D. F. E. cu privire la posibilitatea organului constatator de a constata în trafic defecțiunile nu poate fi reținut în susținerea nevinovăției recurentului deoarece este un punct de vedere care nu a fost dat la cererea instanței în condițiile prevăzute de lege.
In consecință, în raport de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul petent C. G. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 342/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. N. L. R.
E. B.
03.10.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 2
09.10.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 102/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 803/2013. Tribunalul... → |
|---|
